Românul, iulie 1915 (Anul 46, nr. 418-448)
1915-07-22 / nr. 439
I ANUL 46-lea~ No. 439 VOIEȘTE 81 VEI PUTEA ANUNCIJRI Linia corp pe o coloană in pagina II. . S0 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV: .30 ban 1115ertt »i reclame în pagina III linia. . 2 lai A pe adresai In Homftnia t la Administrația zlarnlni. La l'ai'li t la d-ni John F. Jones & C-ie, 31 bis ra du Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena, la d-nii Rudolf Mosse & C-1« La Gendre 1 la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDAClIâ, 8TR. ACADEMIEI, No. 19 ADMINISTRAȚIA 8IRÄDA ACADEMIEI No. 17 Așa glăsuește geniul fabulist, La Fontaine, interpretatorul năzuințelor omenești prin glasul interpus al animalelor necuvântătoare, al arborilor și al isvoarelor. Desigur munca este una din comisiunile primordiale. Ea este acea formulă din basmele arabe: Sezam, deschide-te, e lampa fermecată a lui Aladin; e bagheta lui Circé; e lozinca prin care se învinge și prin care se cîștigă fericirea. La o întrunire studețească Emile Zola spunea: „Munciți, și cei mai puțin înzestrați de nautră veți fi mai utili decit talentele leneșe!“ Prin muncă se înlocuește și inteligenta excesivă și capitalul mic. In clasica economie politică se vorbește de cei trei factori ai producției: de capital, muncă și materie primă. Dar din acești trei factori, socialiștii prin glasul lui Karl Marx, au ales numai speriul: munca. Capitalul e o muncă reiistansată în timp. Deci munca e născătoarea lui. Iar materia primă pentru putea servi nevoile noastre trebuea a fi muncită. Deci, munca e și aci primul motor; primul izvor; elementul esențial al producțiunei. De aci acel sistem de repartiție al bunurilor după gradul muncei, de aci rochia muncei silite, cari face din socialism o dogmă a servitutei tuturor pentru fericirea tuturor. Dacă radicalismul socialist repugnă spiritelor liberale, și dacă Herbert Spencer a avut dreptate cînd s’a făcut campionul ilustru și ilustrul avocat al libertătei, nu e mai puțin adevărat totuși că munca e învorul fericirea statelor. Și războiul de acuma dovedește cu puterea de convingere a faptelor concrete, că prin munca tenace, permanentă, persistentă, metodică și rațională se pot face minuni. Puterea în special a germanilor stă tocmai în acest talisman al succesului, care se chiamă Muncă. S’a muncit în Germania, pentru a, ce creia o apicultură, cu un rol steril; s’a muncit pentru a se face humicește ceea ce natura n’a dat; s’a muncit pentru a se creia o industrie colosală, fără a avea suficient combustibil lichid, la ea acasă, și s’a muncit cu atîta rîvnă, cu atîta pricepere, cu atîta entusiasm concentrat, și cu atîta metodă, încît puterea imensă a Germaniei, pregătirea ei de război o recunoaște nu un gazetar francez lacom de originalitate, ci toți publiciștii francezi cari își-au cîștigat de mult reputațiunea de spirite clare, și bine informate (Jacques Chur, Ch. Humbert, Bérenger, Herriot, etc.). In sensul acestei pregătiri de muncă, care schimbă sufletește pe om și schimbă și natura din jurul lui, pledează și d. dr. Creanga, in .Universul“ de zilele trecute ,j Se muncește puțin în massa cea mare — 82 la sută din populație— la țărani, pentru că nu pot, căci le lipsește puterea fizică necesară, din cauza răului traiu. Se muncește puțin la marii proprietari, pentru că nu vor, căci peste 50 la sută din ei și-au arendat moșiile ca să trăiască mai comod. Se muncește puțin la numeroșii funcționari publici, pentru că nimenea nu-i silește, din contra li se reglementează munca la 3—4 ore pe zi, prin schimbarea orelor de serviciu numai înalte de după prez. Se mumește și mai puțin la clasa înaltă, iar cît privește grupările conducătoare și răspunzătoare, înțeles, partidele politice, cei cari muncesc se pot număra pe degete“ D. dr. Creangă are dreptate în ce privește constatarea de fapt. La noi nu se muncește. Dar oare se pot îndrepta anumite nenorocite porniri, numai prin sfaturi? Și e de ajuns oare a spune paraliticului „scoală-te și mergi“, pentru a merge, atunci cînd nu ai darul minunelor? In realitate la noi se muncește puțin pentru ca satisfacerea nevoilor rudimentare ale vietei se face cu ușurință. Țările fertile sunt țările în care lenea e la ea acasă. Dar se muncește puțin la noi, pentru că și nevoile nu sunt numeroase, și nu sunt numeroase pentru că gradul încă de trezire a inteligentei este încă sub zero al adevăratei ei vilisații. Pentru a munci trebue să simți biciuiala nevoei. Dar cum nevoia la noi nu ia decît aspectul foamei, evident că nu se muncește atît cît și așa cum ar fi de dorit, pentru ca țara noastră să fie economicește liberă, numai politicește. Să așteptăm astfel evoluția timpului? Ce putem face altceva. Dar în măsura posibilului statul prin forța de luminare a spiritelor, prin școală și carte, poate trezi noul nevoi în suflete. Pentru a le satisface e nevoie de muncă. Sisifea tipul nenorocitului care muncea fără folos. Munca condamnaților din închisorile engleze, siliția învîrtî roti fără ca să iasă ceva din această muncă, e un exemplu tipic al suferinței. Dar munca rodnică, munca ce servă la crearea de avuții în timp de pace, de rezerve pentru momentele supreme ale unui nara, această muncă este o poartă a fericirei. Dacă Paradisul e o legendă, fericirea ce o dă munca chibzuită, inteligentă, statornică, permanentă ca un ceasornic și nu cu accese ca în friguri. — aceasta fericire e reală, e poate singura reală în complexa noastră viață. BUCURESTI 21 IULIE IMPORTANTA MUNCEI IN TARA NOASTRA Travaxllez, prenez de la peine C’est le fond qui manque le moins Industria sericicolă la noi —CUM ERA ODINIOARĂ ȘI CUM ESTE ASTĂZI — Intr’unul din numerile trecute ale ziarului nostru, am vorbit pe scurt, despre marele foloase pe care le-ar aduce, pentru îmbunătățirea stărei economice a sătenilor noștri, o mai mare desvoltare a industriei sericicole — creșterea și cultivarea viermilor și a gogoșilor de mătase. Credem interesant să arătăm’ oare a fost mersul evolutiv al acestei ramuri de avuție național, căci o industrie sericicolă a existat în țara noastră, încă de prin anul 1818, cînd găsim primele date asupra acestei industrii practicată de țărani români. Date mai pozitive însă găsim prin anii 1845—49, cînd guvernele celor două țări surori, din Muntenia și Moldova, se ocupă serios despre desvoltarea industriei naționale a seriei culturei, venind in ajutorul sătenilor cultivatori și destinînd, prin bugete sume însemnate pentru respective propășirea și desvoltarea acestei industrii. La 1849, clucerul Petrache Poenaru, ca sfetnic și amic al lui Vodă Știrbei, sfăteai pe Domnul Țarei Romînești să ia o serie de măsuri cu privire la propășirea industriei naționale a seriei culturei. Tot atunci se aduse în țară o însemnată cantitate de sămînță de viermi de mătase, de cea mai bună rasă, numită milaneză, se înfiîntă pepiniera de duzi de la Pantelimon și se distribui sătenilor cultivatori o mare cantitate de sămânță de viermi de mătase, precum și un foarte mare număr de poeți de dud. Tot Vodă Știrbei, a dat un ofis Domnesc prin care obliga pe fiecare sătean să planteze în curtea sa, un număr oarecare de duzi , foile acestor pomi servind pentru hrana viermilor de mătase. . . Un alt ofis Domnesc #dela 1864 prevede în bugetul țărilor unite, Îor 439130 lei yefilif, cu fiare să se înființeze cinci pepiniere de duzî și anume la Giurgiu, Brăila, Ismail, Bărăgan și Iași. Această industrie merse tot progresind, ca probă că în 1863, țara exporta gogoși de mătase pentru o sumă de patru milioane lei. Intre 1860 șî 64, bîntui însă în Europa o boală a viermilor i de mătase, de care nu scăpă nici țara noastră. De atunci pînă la 1884, această industrie merse regresînd din ce în ce tot mai mult pînă ce, după această dată, dispăru cu totul. Primele începuturi pțemtru reînvierea industriei sericicole, s’au semnalat la 1900, cînd înființînduse la ministerul agriculturei un serviciu zootehnîc îi se încredință acestui serviciu misiunea de a se ocupa cu reînvierea industriei sericicole. Mai tîrzîu serviciul sericicol se separă ideal zootehnîc, fie înființa stațiunea sericicolă de la Cotroceni precum și o școală sericicolă la București. Paralel cu activitatea întreprinsă de stat, veni să conlucreze inițiativa particulară, reprezentată prin societatea „Țesătoarea“ pusă sub patronagiul M. S. Regina Elisabeta. Natural că străduințele, ce sau depus pînă acum pentru reînvierea acestei ramuri de avuție națională, sunt din cele mai lăudabile. Ceea ce s’a făcut însă și se face nu este suficient față de importanta chestiune. Aci este locul să arătăm că ințtativa particulară are un foarte mare rol. Trebuesc înființate societăți de propagandă și de ajutorare a sătenilor cultivatori de gindaci de mătase, iar particularii, cari au capitaluri disponibile să le învestească în această industrie atît de bănoasă. Să se creeze ateliere pentru filat și țesutul mătasei și atunci cele 15 sau 20 milioane lei, cari trec granița, în fiecar an pentru mătăsurile ce le importăm, vor rămîne în țară. 6 BANI EXEMPLARUL Fondator : C. A. ROSETTI PE FRONTUL DE EST? —1 F A. - ^ Intrarea trupelor austriace intr’un oraș cucerit Adevărul asupra RASBOIULUI —1— mari —— • .1 I * —Un articol al lui GABRIEL HANOTAUX— In ultimul număr din La revue hebdomadaire istoricul academician și fost ministru de externe, Gabriel Hanotaux, publică un articol remarcabil asupra situațiunei actuale de pe cîmpurile de luptă. Ideea dominantă a articolului e acea referitoare la arătarea adevărului, indiferent dacă el e sau nu favorabil aliaților. Reproducem următoarele pasagii mai caracteristice : „O vedere mai directă și mai exactă a lucrurilor, spune Hanotaux, nu e periculoasă ; pericolul e iluziunea, speranța distrusă, dermenul prea scurt al războiului și aspirațiunile prea repezi. Consilii țim să privim lucrurile așa cum sunt, numai să ni se dea în plina și sănătoasa lor realitate. Francezii vor suporta adevărurile chiar penibile , dar nu le place să fie tratați ca copiii, fabricîndu-ise succese aparente ; ei cer încredere în ei, fracezii nu vor să creadă nimeni că ar putea fi câștigați lingușindu-i. Francezilor le trebue adevărul faptelor. * * ft Aceasta e constatarea de la care pornește apoi Hanotaux, spre a face aprecieri asupra situațieiei. „Din punct de vedere militar, spune Hanotaux, trebue semnalat falimentul metodei ofensive cu orice preț și al strategiei napoleoniene. Un ofițer îmi scria asupra luptelor următoarele : O foarte mare artilerie inamică a fost adusă contra noastră ; ea ne inunda cu proectilele ei de mare calibru. Și noi, care cu caracterul nostru ofensiv, am suferit, și iată de ce. Am fost hrăniți dela început cu ideea că vom înainta , din cauza aceasta nu ne-am” instalat niciodată. In fața noastră tunul nostru de 75, ușor, încearcă să sfărâme pozițiuni întărite, cimentate, blindate, pe cari numai artileria grea poate să le nimicească. Pretutindeni, unde frontul nu e bătut de tunurile acestea mari, atacul nu poate să reușească, secerat cum e de mitralierele și lucrările în flanc ale inamicului. Dar lumina se face. Dezastrul Rusiei în Galiția, pune în toata amploarea sa, chestiunea munițiunilor. Pe de altă parte, învățăm și noi, ceea ce au învățat Germanii din prima mare Itălie în Fkandra, că în acest războiu, orice ofensivă e înfricoșător de costisitoare. Cele opt sute de mii de oameni cari au voit să forțeze trecerea Iserului în Octombrie, n’au reușit, lecție care trebue să ne servească și nouă. In principiu, războiul acesta este un războiu de uzură ; deci el va ține multă vreme, foarte multă, poate. Să ne organizăm pentru aceasta. Fierul, armele ucigătoare nouă, procedeele științifice, un blocgs »avia foarte etriot, produc țainclv q etapid sardlu hamiducția civilă Ca și cea militară joacă un rol și va juca un mare rol. Să se satioacă toate nevoile, nu improvizindu-se dar prin organizare, nu numai într’o singură țară aliată, ci în toate să se supravegheze una pe alta ; sa închee pacturi positive una față de alta; trebue ca o autoritate acceptată de toți să conducă real ansamblul operațiunilor. Nimic nu e mai periculos decît lipsa de coordonare, care permite inimicului să se întoarcă pe un front după ce Fa respins pe celălalt. Numai astfel se va putea găsi într-o zi punctul slab al adversarului, acela prin care va fi silit să cedeze. E probabil ca acest punct să fie pe frontul meridional, fiind că sectorul acesta e cel mai depărtat de inima inamicului. Luarea Constantinopolului, extensiunea frontului sîrb ar putea aduce evenimente decisive. Dar, chiar dacă aceste evenimente nu se produc decît încet nu trebue să descsperăm. Intr’adevăr, după doctrina militară germană, adevăratul scop al acestui războiu e distrugerea inimicului. Au fost uciși pînă acum 2—3 milioane de austro-germani , dar, fiindcă laceasta nu e de ajuns, trebue să continuăm să distrugem mulți, ținând cît mai mult posibil pe ai noștri la adăpost. • • • Acesta e sistemul care îmi pare cel mai puternic și mai înțelept. Dar mi se va răspunde că dacă pricinuim adversarului mari pierderi, ne pricinuește și el nouă. Judecata nu e dreaptă: 1) Germanii se bat pe trei fronturi, sîngele lor curge în trei părți de odată. 2) Germanii au declarat, de mult că forța lor contra Rușilor e manevra, și forța Rușilor contra lor e numărul. Or, manevra a dat principalul ei rezultat azi cînd forțele germane în Polonia nu se mai poate sprijini pe rețeaua de căi ferate austro-germane și numărul probabil va restabili un moment lucrările compromise . 3) Germanii, în virtutea naturii spiritului lor militar, sunt condamnați la ofensivă, la ofensivă în masse strînse. Și, această dublă necesitate deteremină și distrugerea în massă, daca știm cum să procedăm. Deci, să nu ne grăbim, să producem și să supraproducem munițiuni, să așteptăm intrarea în linie a noui forțe ruse și noui contingente engleze, să menajăm oamenii, să organizăm pentru iarnă concedii soldaților, și să căutăm punctul slab al inamicului, spre a lucra asupra lui cu toate forțele noastre unite. Acestea îmi par condițiunile victoriei. stmmmsk. $ ? & In ceea ce privește partea economică a războiului, spune academicianul Hanotaux, trebue ca țara să se obieinuiască cu războiul ca un rău durabil și inevitabil. El trebue hrănit printr’o activitate constantă, printr’o ingeniozitate vecinie e veghe. Pentru civil lenea este lașitate. Inimicul a socotit slăbiciunile noastre, el a fost informat asupra stării de dezorganizare în care a ajuns înainte de războiu, lumea lucrătoare, în țările aliaților. Fie că e vorba de comerț, de industrie, de agricultură, toți trebue să lucreze cu toate că au mijloacele restrânse. Se vorbește de o rea situațiune economică și financiară care s’ar produce în curând ? Suferim, e adevărat. Dar Germania și Austria suferă și mai mult. Hamburg moare , marile societăți au ajuns aquia. Un financiar american a spus : Dacă Germania ar intra azi în viața economică normală, ea n’ar avea alta de făcut decît să depună bilanțul. Nimeni nu poate spune cît pierde hîrtia lor. Din ce trăesc ? Din creditul pe care și-l fac singure. E un imens schimb de cavalerie între diferite stabilimente. A ftat Totul se va prăbuși la prima lovitură. Neutrii știu aceasta și refuză acum hîrtia germană. Or, Anglia subscrie 20 de miliarde într-o zi. Franța a dat fără sforțare și fără sgomot opt miliarde d-lui Ribot. Dacă va fi nevoie se va mai găsi opt miliarde, și mai mult, în faimosul ciorap francez. Să se revină în țară la o parte din activitatea comercială, să se ușureze exporturile, să se permită numai vînzarea recoltei vinului și ea nu se va mai simți fopleșită de sarcinele războiului. Într’un cuvînt, nici punga, nici inima nu și-au epuizat la noi resursele. Deci, dacă ne dăm seama de adovaratul caracter al acestui războiu, închee Hanotaux, — un războiu de lungă durată, nu trebue să înșelăm nici inteligența nici subetul țărei. Opinia publică e mai senină și mai puternică decît ne închipuiam. Ea va accepta totul, e gata să suporte noui vicisitudini și noui sacrificii, dacă i se vorbește cu sinceritate, cu curagiu, dacă e convinsă că întârzierea victoriei nu e decît o dare înapoi cu scopul de a lovi mai forte și mai drept. Un inimic numeros și pregătit ca Germania, nu e trântit la pămînt în cîteva luni ; generația »le admirabili francezi cari luptă pentru libertate știe aceasta ; ea îți va face atotc datoria”. ACTUATE MERCURI 22 IULIE 1915 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țară , , un an 1S lei . . . șease luni 9 lei in străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 le Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresai In Romaniai la Administrația ziarului ți la oficiil poștale. La Parist la «Agenoe Internationale de Journan Gorbaty». La Vlenas la d-nul I, Bettenhausen, Staatsbahnhc La Gendvei Heinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 Din DUMA —CUVANTARILE D-LUI SASSONOFF, A MINISTRULUI MARINEI ȘI A MINISTRULUI DE FINANȚE BARE— Petrograd 20 Iulie. — La orele 1. STAREA DE SPIRIT DIN după prânz sesiunea Dumei a fost SUEDIA descrisă printr’un ukaz imperial. In vremea din urmă s’a vorbit sub prezidenția d-lui Rodzianko în prezența tuturor miniștrilor și corpului diplomatic. Tribunele publice și ale presei sunt pline. Președintele pronunță un discurs în care zice: „Cu cît războiul devine mai teribil, cu atît mai mult Rusia se pătrunde de ferma și nesdrumcinata rezoruprm de a duce lupta la bun sfîrșit. Or, aceasta cere deplina unire a tuturor claselor, desvoltarea extremă a tuturor facultăților creatoare ale moțiunii“. Președintele invită pe deputații să spue guvernului renovat cum se poate ajunge la realizarea acestui scop. Președintele salută vizeaza armaa rusă, care respinge viguros și neobosită furioasele atacuri inamice. Președintele salută pe reprezentanții diplomatici amici și aliați, cărora toți deputați, miniștrii și publicul le fac ovațiuni călduroase, cari devin frenetice în momentul cînd exprimă mulțumiri în numele întregului popor rus noului aliat, bravului popor italian și cînd vorbește despre frații polonezi cari au fost cei dîntîii a primi mai mult decît ceilalți locuitori, loviturile unui inamic crud. Rodzianko termină zicînd: Armată noastră a dat un strălucit exemplu de împlinire a datoriei către țară. Acum e rîndul nostru să muncim zi și noapte spre a da acestei armate tot ce are trebuință. Dar pentru aceasta trebue să schimbăm chiar și spiritul și modul administrațiunii în funcțiune. Să ne batem pînă la ruina inamicului. Adunarea aclamă călduros pe d. Rodzianko, mult despre starea de spirit a vecinilor noștri suedezi de la nord. S’au tras concluziuni nepotrivite din cuvintele spuse de bărbații lor de Stat. Raporturile noastre amicale cu Suedia, dorința noastră sinceră de a întreține cu ea cele mai bune relațiuni de bună vecinătate, sunt prea cunoscute pentru ca să am nevoe să le confirm. (Voci, Da, da!). In acelaș timp ne dăm perfect socotelii de inevitabila împiedecare creată pentru comerțul suedez din cauza pozițiunii ei de țară situată în mijlocul beligeranților, dar sunt mulțumit a releva corectitudinea cu care guvernul suedez salvgardează neutralitatea sa, veghiiînd la interesele lui naționale. Negocierile anglo suedeze urmate acum la Stokholm, deși rămînînd pe terenull afacerilor, au manifestat de ambele părți tendința neîndoiasă de a găsi un teren de înțelegere și urăm în mod sincer să se ajungă în curînd la un rezultat fericit. METODELE MONSTRUOASE DE RĂZBOIU ÎNTREBUINȚATE DE GERMANIA Metodele mostruoase de războiu întrebuințate de Germania, care nu se oprește nici în fața otrăvirii în masă a soldaților noștri, nici la exterminarea femeilor, copiilor și cetățenilor pacînici. (Se strigă: Rușine !) n’au putut să nu facă a se naște în țările neutre simțiminte de justă revoltă. Tot așa peste Ocean populațiunea Statelor Unite este pătrunsă de simțiminte umanitare și nu poate să nu reacționeze energic față de asemenea procedări. Teribilă senundare a Lusitianiei a costat viața atîtor cetățeni americani. Acest atentat fără semăn prin cruzimea lui absurdă este o pată pe numele Germaniei. Este greu a spune dacă măsuri mai energice vor urma riposta severă a Președintelui Wilson către guvernul german, dar este deja evident că opiniunea publică americană este revoltată contra actelor germane, cu toate sforțările pe acestea fac spre a cîștiga bunăvoința Americei. Cupoarea d-lui Sasson of D. Sasson of zice: In ziua aniversară a silei fatale în care contrariu sforțărilor noastre de a menține pacea Germania ne-a declarat războiul aprinzînd întreaga Europă într’o aprindere nemaivăzută e de nevoe să aruncăm o ochire retrospectivă și să totalizăm evenimentele trăite în anul ce s’a scurs. In această perioadă, cu autorizațiunea imperială, vă vorbesc pentru a treia oară de la această tribună. Din discursurile mele precedente și din corespondența autentică a ministerului, sunteți pe deplin în curent cu faptele cari au adus marea ciocnire actuală a popoarelor și știți că nu Rusia și nici aliații ei nu sunt respunzători de nenumăratele nenorociri cari însoțesc acest războiu. De aceea nu vomu vorbi despre lucrurile deja spuse. In momentul prezent al tensiunii extreme a tuturor forțelor, cînd suntem toți strînși aci numai în scopul de a ajuta trupele noastre eroice să învingă pe inamic, timpul este prețios pentru opera începută. De aceea mă voiu mărgini a rezuma situațiunea actuală politică, fiind să vă previn că dacă nu găsiți răspunsul final la întrebările cari vă preocupă, veți înțelege, sunt sigur, cît mi-ar fi de greu să ating astăzi pe acelea cari sunt incă pe cale de tratări. INTRAREA IN ACȚIUNE A ITALIEI Puține schimbări s’au produs în domeniul raporturilor internationale de la ultimul meu discurs. Ca și mai nainte Rusia este strîns legată de vitezele ei aliate și arera complicată a acțiunii combinate a statelor separate este bine organizată, deoarece forțele fiecărui stat sunt folosite în cel mai bun mod spre a se ajunge la singurul scop comun (bravol) Familia amică a aliaților sa îmbogățit cu un nou participant, mai ales cu Italia (Vii și îndelungate aplauze), al cărei popor tindea de multă vreme să i berteze de subt jugul străin pe concetățenii ei. Duma salută pe ambasadorul Italiei. Numele de Triest și de Trentin au fost de îndelungată vreme cuvîntul de ordine al descendenților acelora cari luptă pentru regenerarea italiană. Guvernul Salandra în cursul primelor luni de războiu a pregătit cu grijă intrarea lui în acțiune iar cînd era a venit el s-a raliat la Rusia, Franța și Angla în numele realizării idealurilor poporului italian. Sunt foarte fericit că am ocaziunea de a saluta împreună cu dv. pe Italia aliată ! (Bravo !) Dacă pilda Italiei ar fi fost urmată și de alte state, aceasta ar fi contribuit a fiai repede războiul la încetarea vărsării de singe, apropiind astfel ceasul în care popoarele beligerante ar fi în pozițiune de a relua munca pacifică și creatoare. Cu toate acestea ora rezoluțiunilor supreme nu a trecut, se poate spera că vor profita de ea acei neutri cari nu vor putea altfel să dea o deslegare problemelor lor naționale. VITEJIA ALIAȚILOR LA GALLIPOLI Vitejia fără exemplu a trupelor aliate cari se luptă la Gallipoli, provoacă admirațiunea noastră unanimă. (Bravo, aplauze). Suferind grave perderi, forțînd obstacolele aproape de neînvins ridicate de natură chiar și folosite de germani, vitejii noștrii aliați cu tenacitate nesdruncinată ne apropie de momentul dorit cînd o legătură apropiată și directă se va stabili între noi și ei. Turcii, prevăzînd furtuna care se apropie, s’au năpustit cu o cruzime expediționară asupra popoarelor creștine cari se află sub puterea lor. Armenii sufer persecuțiuni neauzite, cari n’au sfărîmat încă spiritul lor, deoarece voluntarii armeni se luptă cu curagiu cu noi contra aspiratorilor lor. (Bravo, aplauze). Ca probă orașul Van, unde au rezistat aproape o lună presiunii turcești pînă la liberarea orașului de către trupele noastre. Persecuțiuni numai puțin teribile sufere populațiunea locală greacă din partea turcilor, asupra femeilor, și copiilor, ceea ce nu poate să nu provoace compătimirea și revolta poporului elenic și a guvernului lui. Acesta din urmă va avea să dezlege cestiunea dacă este în stare să vie în ajutorul coreligionarilor săi din Asia Mică, fără a se uni cu puterile cari se luptă pentru drept și dreptate, PRESIUNILE FĂCUTE DE AUSTRO GERMANI PE LANGA GUVERNUL ROMAN Nu mă îndoiesc că și în celelalte târi încă neutre guvernele se găsesc în deplin acord cu aspiratiunile popoarelor lor, și dacă nu decid a urma calea pe care le o arată interesele lor vitale si trecutul lor întreg. CU ACEASTA OCAZIUNE PE CARE A SUFERIT O ROMANIA DIN PARTEA AGENȚILOR AUSTRO-GERMANI. CU TOATE ACESTEA, CU TOATE SFORȚĂRILE LOR, GUVERNUL ROMAN REZISTA ISPITEI $1 NOI CONTINUAM A MENȚINE CU EL RELAȚIUNI DE AMICIȚIE, A CĂREI ÎNTĂRIRE SI DESVOLTARE FACE OBIECTUL GRIJILOR NOASTRE RECIPROCE. Socotelc de prisos să semnalez participarea Serbiei la lupta noastră contra inamicilor noștri. După minunile de bravură și de devotament de care a făcut probă armata sîrbă cu forțe noui și sprijinindu-se pe ajutorul Franței și Angliei ea e gata a se uni cu aliați. Sunt convins că poporul sîrb în conștiință de datoria lui patriotică va trage curagiu pentru celelalte jertfe necesitate de evenimentele extraordinare actuale cari incumbă în măsură egală tuturor aliaților. (Aplauze).. ,