Saptamina, 1978 (Anul 8, nr. 370-420)

1978-09-15 / nr. 406

ORIE POLEMICA ȘI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI PINA IN PREZENT caragiale .CXX l> opera in capitolul »Tirania vorbei“. B. Elvin se dovedește încă o dată a fi precursorul lui I. Constantinescu. Autorul începe cu un citat din Adamov (din L’Aveau) : Există cuvinte în vocabularul nostru îm­­­bătrinite și grav bolnave. Unele pot su­praviețui, altele sunt incurabile. Frază pe care B. Elvin i-ar oferi-o oricînd lui Ca­­ragiale ca s-o semneze. Și asta numai pentru că i se pare că ele au fost folo­site de eroii lui nenea Iancu într-un sens potrivnic înțelesului lor real. Cara­giale ar fi în felul acesta un cercetaș pe terenul avangardei, prin analiza luci­dă a deformării limbajului, din cauza demagogiei unei lumi politice capabile numai să mintă și să se ascundă sub o vorbărie fără acoperămînt. Iată o mostră teoretică despre vorbirea iresponsabilă . Proclamarea redeșteptării și emancipării noastre politice a fost semnalul inaugu­rării celei mai teribile și înjositoare tira­nii — tirania vorbei. Iată cine ne-a stă­­pînit o jumătate de veac cu ultima cruzime : vorba, vorba umflată și seacă — legenda. (...) A­gindi era cea mai groaznică vină , a ride, cel mai negru păsat. Niciodată gîndirea n-are alt vrăj­maș mai cumplit decit vorba... Nu știu cut erau de conștienți de roa­dele acestui val de cuvinte demagogii epocii caragialiene, dar este un mare adevăr în această afirmație că niciodată gindirea n-are alt vrăjmaș mai cumplit decît vorba. De fapt, eroul caragialian este un actor ratat, care se exercită la colt de stradă, la cafenea, in întruniri publice, cu o voluptate ce nu poate fi oprită de nimic. El vorbește și cind tre­­bue, și cînd nu trebue, după o suită logică, exersată îndelung, in care nu există nuanțe, ci numai o cursivitate sus­pectă, îducind cu aceea a unei bande de Blognetofon. Sigur, conținutul este ridicol tocmai prin suftul gîndirii, tocmai prin asociatiile ridicole, prin umflarea terme­nilor, prin improprietatea lor; de aseme­nea, prin insistenta si repetiția unora, in sfîrsit, prin lungimea insuportabilă. B. Elvin ne arată că la Caragiale există intenția de a sublinia contradicția de neîmpăcat intre conceptele pe care le minuiește societatea în care trăiesc per­sonajele sale si realitatea curentă. Iată un exemplu de cuvinte inconciliabile : Ce este? ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere ? — nu. Ca talent ? — nu. Ca avere ? — nu. Ca onestitate ? — nu. Ca bravură ? — nu. Atunci... ca ce ? Știu eu ? Poți fi feciorul celui din urmă rotan ; Poți merita să fii hrănit cu paie ; poți fi sarac lipit și incapabil a munci de două parale ; poți fi o spurcăciune bună de aruncat în canal ; un las de cea mai deplorabilă speță — asta nu te-mpiedică de a face parte din high-life. In sfîrșit, al doilea exemplu : Credință, talent, merit, onoare, sentiment ? Le cumpăr pe toate : am cu ce. Fraternitate ? Gheseri și chiverniseală ? Mai este citată intervenția semnată de un senator, conținind aceeași incompati­bilitate a termenilor : „Iubite domnule Pricupescu. Știți că de cind am fericirea a vă cunoaște, și e cam mult de atunci, nu v-am supărat cu vreo rugăciune de fa­voare, fiindcă nu-mi place să importunez pe cineva în îndeplinirea datoriilor sale, mai ales cînd îl știu de o corectitudine exemplară ca dv. Crez că a venit momentul ca, mai ales in școală, de la care depinde viito­rul națiunii noastre, noi românii să înce­tăm o dată cu nenorocita sistemă a favoritismului, a ingăduielii, a hatîrului. Cînd mai cu seamă ne aflăm în fața unui bărbat devotat datoriei, cum sunteți dv., și conștiincios, fără nici o umbră de bănuială, trebue să-l lăsăm a-și înde­plini misiunea așa cum crede el, în matura lui judecată nepărtinitoare. Profesori ca dv. fac onoarea unei scoli, ci sunt o garanție că tinerele generatiuni cari le trec prin mină, cind vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite, și vor face fala națiunii. Pentru aceea, cînd frate-meu Ghită Postolache, deputatul, m-a consultat in ce liceu să-$i dea copilul la București, l-am spus numaidecit : — Dacă vrei să invete o bună creștere si carte ea lumea, dă-] la liceul unde este profesor amicul meu d. Pricupescu..., acolo poți fi sigur­i i­n privința educatiu­­nii si-n privința instrucțiunii ! Băiatul, Costică Postolache, după cum gtitt, stă la mine , ea ii ain loc de tată , prin urmare, înțelegeți de ce mă inte­resez, și de ce-mi permit, in puterea prieteniei ce mi-ați acordat-o totdeauna, a vă importuna cu o mică rugăminte“. (Dascăl prost). Nu suntem departe de celebrul discurs al lui Farfuridi care, și el, merită să fie reprodus pentru a susține teza lui B. Elvin : »Farfuridi (emoționat și asudînd) î — Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine (începe să se înece) trebue să se (sic) zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderați... adică nu exagerațiuni !... In­tr-o chestiune politică... și care, de la care adirnă viitorul, prezentul și trecutul țării... să fie ori prea­ prea, ori foarte­­foarte... (se încurcă, asudă și înghite) Incit vine aci ocazia să Întrebăm pentru ce ?... da... pentru ce ?„. Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc sotietatea, adică fiindcă din cauza zgu­duirilor... si... idei subversive... (asudă și se rătăcește din ce în ce­ si mă-ntelegi, mai în sfîrșit, pentru care în orce oca­­ziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România.» (cu tărie) tara in sfîrsit.» eu bun-simt, pentru ca Europa eu un mo­ment mai nainte să vie si să recunoască, de la care putem zice de pandă... (se Încurcă și asudă mai tare) dați-mi voie — (se șterge) precum — precum la 21. dați-mi voie (se șterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74, asemenea și la 84 și 94, și etetera, intru­cit ne privește.» pen­tru ca să dăm exemplu chiar surorilor noastre de ginte latine însă !“ Imbecilitatea cea mai crasă, golul men­tal, amestecul de sensuri și de termeni, plăcerea de a arunca cuvinte lipsite de orice conținut, de a le asocia fără nici o frică in fata arbitrariului pe care-l nasc, iată arsenalul lingvistic al unul demagog tipic de genul lui Farfuridi. Nici o brutalitate nu-1 clintește ne oratorul de profesie, nici o incursiune hazardată in teritorii pe care nu le cunoaște bine nu-l oprește. Eroii lui Caragiale maltra­tează limba cu o seninătate demnă de o cauză mai bună, reușind faimoasa coincidentia opositorum atît de rîvnitâ în alte domenii. Realitatea este brutali­zată, evidenta este stilciul, cu aceeași se­­renitate , ca_. V.ti-un cazan infernal, no­­­bhunîle sunt amestecate, aproape cu vo­luptate. Cu cit cuvintele sunt mai bom­bastice, cu atît se atrag unul de celălalt ca intr-o reacție nucleară : datorie, ono­rabil, stimabil, principal, documente, plastograf, republican, independent, eu­­tindat, alegere, constitutiune, plebicist, opinie publică, sufragii universale etc. Stilul devine abracadabrant, punctat de Interjecții si suspensii, semnale ale falsu­lui, instrumente ale mistificării. Orice act de salubritate sau de igienă mentală este aproape o datorie, dar comportă multe riscuri. A indica raporturi intre limbaj si realitate este o adevărată aventură. Individul caragialian folosește idei fe­zandate, conserve de idei, fraze gata con­stituite, însușite subiectiv, fără să fie Înțelese , aiuritul demagog viza în cap­tivitate formule false, derizorii, făcîndu­­le enigmatice, soluțiile prefabricate sunt hrana lui de fiecare secundă. Este para­frazat Eugen Ionescu care poate spune și el, că Mache și Lache nu mai știu să vorbească, pentru că nu mai știu să gân­­dească, pentru că nu mai știu să se emo­ționeze, nu mai au pasiuni, nu mai știu să fie, ei pot „deveni“ oricine, orice, căci nefiind ei nu sunt decât ceilalți», sunt interșanjabili. (Notes et contre notes). Dar despre explodarea vocabularului este bine să vorbim mai pe larg în foi­letonul următor. (Va urma) eugen barbu pe scurt • LIGA OBEZILOR • RĂBDĂRILE PRĂJITE, MENIUL IDEAL • CĂRĂMIZI DIN HIRTIE • CE ESTE O FEMEIE ? Sub auspiciile Ministerului Informațiilor și al Radiodifuziunii din India, in marea sală Vigyan Bhavan din Delhi s-a inaugurat Festivalul filmului românesc. In deschi­dere a fost prezentat filmul Osinda. In zilele următoare au mai fost programate filmele Cursa, Dincolo de pod și Tănase Scatiu, precum și alte patru filme docu­mentare . Și meteorologii pot fi osîndiți: oficialitățile japoneze intenționează să adopte măsuri de sancționare a meteoro­logilor niponi, în principal prin trimiterea lor la țară, ca urmare a cazurilor repetate de erori In prognoza vremii — Nu ne mai miră nici un capriciu al timpului. Spre exemplu la Bruxelles a nins și acum plouă. Cînd e frig, cînd e cald. Nu mai știi ce să crezi ! — A avut loc la Timișoara cea de a treia Consfătuire de psihiatrie. Con­sfătuirea a fost prilejul prezentării a serie de comunicări deosebite înscriindu-se­­ ca o reușită a acestui domeniu . La Ha­nul Doctorului din apropierea Craiovei, un grup de tineri care nu prea stau bine cu auzul acuzând, se pare, o gravă sur­zenie, au pus mina pe local terorizînd oas­peții cu un magnetofon dat la maximum. Nimeni nu poate face nimic deoarece ei se dau drept stăpînii restaurantului. Oare să fie vorba de Hanul Doctorului de... nebuni ? ” — După ce s-a lăsat de film Gary Grand s-a apucat de însurători. Din 1966 pînă în prezent s-a însurat de 2 ori. La 75 de ani ai săi are diverse probleme sentimentale dar nici una de ordinul să­nătății fizice . Peste 600.000 de americani suferă anual leziuni la cap, circa două treimi din ele fiind mortale sau provo­­cînd sechele grave. Se va aplica o nouă tehnică n pentru salvar­e lor: administrarea uloi­i.iari de barbiturice — Ca ur­mare a ploilor musonice deosebit de in­tense din nordul și estul Indiei s-au produs inundații soldate cu importante pagube materiale — Francezul care a înghițit în timp record o bicicletă se gîndește ca la anul să mănânce... un avion bimotor. A­­ceasta, zice el, va fi suprema performanță. Să n-aibă el, francezul, ce mînca, sau nu-î mai place fripturi ca ?! — La Tokio a luat ființă o ligă a... obezilor avînd drept pre­ședinte pe un locuitor al marii metropole în greutate de 200 kg. Cu regret, dar cel cu ideea înființării ligii nu a fost acceptat în conducere deoarece avea doar 110 kg. Drept activități se preconizează desemna­rea a Miss Obeza și Mister Obez. Ar putea participa pentru titluri chiar și unii din cunoscuții noștri ! — Emisiunea lui Adrian Păunescu, Antena vă aparține­­, poate fi urmărită de cei interesați în fiecare miercuri dimineața . Se pare că anul acesta s-ar fi înregistrat o frecvență spo­rită a mușcăturilor de viperă, spun ecologii. Adevărul științific sună însă o aluzie rău­tăcioasă și nu ne-ar mira ca ecologii cu pricina să se trezească într-o zi mușcați pe drept de... acuzare ! — Și ca fotore­porteră, zic ziariștii străini, Gina Lollobri­­gida rămîne tot o vedetă, tot frumoasă, deși... ne-am săturat de cînd o cunoaștem — Un renumit profesor de muzică din Ucraina a alcătuit în locuința sa o origi­nală formație corală compusă din­­ ca­nari. Respectivii au învățat sa evite valsuri de Strauss. Cînd îi prezintă într-un concurs pe acești amatori cu pene ? — Evelyne Suillerot este autoarea unei cărți, care așa cum spune prezentarea, reunește date din toate domeniile științifice spre a răspunde la întrebarea: ce este o femeie ? Nu știm însă dacă sunt destule științe pentru a da răspuns la o astfel de întrebare . După ce ne-a luat mințile cu Love Story, Ali MacGraw, eroina filmului, zice-se că s-a lecuit de povești sentimentale datorită psi­­hoterapiei și unei noi activități pe platou. Munca face bine, dragostea... îmbolnăvește — Se pare că este o modă în lumea bună de a-ți petrece luna de miere în Tahiti. După Caroline de Monaco, Marina Vlady proaspăt căsătorită a plecat acolo. Se populează insula — Pe drumul național E 94 puteți afla și o plăcuță cu următoarea indicație: Dr. Turnu Severin. Firește, nu este vorba de doctor Turnu Severin, ci de Drobeta . Un nou material de construcție este studiat actualmente in Suedia. O că­rămidă ușoară și aproape neinflamabilă obținută din fîșii de hîrtie rupte printr-un puternic curent de aer și lipite pe o placă de ghips. Cum se vor realiza oaie aceste cărămizi pe actuala penurie de hîrtie. Sau.„ nu mai există penuria de hîrtie ! — Noua carte de telefon a orașului New York bate toate recordurile in materie: dintârește 2 kg. și conține 1.536 de pagini. Au primit, datorită numelui multe telefoane nedorite codașii cărții: Bud Zzzyp și Zzherobrouks­­kievskieskieca. Cumplit nume — După Ona­­ssis, Anthony Quinn a trecut la Picasso care este următorul personaj ce-l are de interpretat. Și așa din rol în rol tot mai milionar — Fiica lui Onassis s-a măritat pentru a treia oară — Simpaticul Ilie Năs­­tase joacă într-un film, firește, rolul unui tenismen. Și așa cum nu ne-am fi așteptat, el este te­nismenul învins — Un nou arti­col de vînzare în Franța: conserve de praf. Se vînd celor ce vor să-și păcălească invi­tații că ar avea un vin foarte vechi, pe sticle aplicîndu-se un strat de praf con­servat. La toate se gîndesc francezii . După 2 ani de absență, Lino Ventura revine pe ecran. La cei 58 de ani ai săi, va juca roluri ,,de dur și de trist“, răsm­u­înînd însă un timid care-și iubește cLnCie și preferă mîncărurile foarte, foarte bune — Doriți să slăbiți ? Nimic mai simplu . Aceasta este reclama noului produs fran­țuzesc apărut în comerț. Deschizînd cutia produsului miraculos, cumpărătorul desco­peră în ea o lingură găurită la mijloc, o furculiță cu dinții retezați, un cuțit fără lamă, un meniu cu... răbdări prăjite și splendida urare poftă bună ! — Cel mai lung cremenit din lume, 256,4 m, a fost pregătit de cofetarul Hans Allenspach în Elveția. Prăjiturică sa a avut cu 100 de metri mai mult decît cea a unui coleg de breaslă care deținea recordul la acest ca­pitol. Se zice că era foarte gustoasă — Am urmărit în ziarul România liberă, la pagina de anunțuri, o impresionantă recla­mă pe care o face Teatrul Mic spectaco­lelor sale. Bună inițiativă , ea nu poate f preluată și de alte teatre ?! — Nu Sha­kespeare, ci J. R. Freeman și fiii sunt au­torii lui Hamlet. Nu e vorba de prințul Danemarcei ci de un nou tip de țigări ele foi. Specificăm că e o țigară ușoară . Un delicat gest de prețuire a publicului am aflat pe panourile de afișaj ale Teatrului Națio­nal din Timișoara sub aspectul următorului anunț: Miracolul artei teatrale în plină­tatea verii pălește, pentru ca să înflorească din nou toamna. Dorindu-vă vacanță și concediu plăcut, vă invităm din nou la spectacolele noastre. Semnat colectivul Tea­trului Național din Timișoara . Lucrările dedicate salvării monumentelor de pe Acro­pole care trebuiau să înceapă în primăvară au fost suspendate. Cauza: lipsa de titan­iu. Japonezii nu au livrat la timp prețiosul ti­­taniiu necesar consolidării monumentelor. Se mai întîmplă deci și la case mai mari . Doctorul Alexandru Ciucă a fost numit vi­cepreședinte al comitetului de legătură al O.N.U., al Asociației internaționale de ge­rontologie pe o perioadă de trei ani . Vreo 30 de avocați americani au fost acu­zați la Boston de către Comisia de burse și valori de a fi escrocat sute de persoane printre care și pe cintărețul Elvis Presley, vînzîndu-le acțiuni în valoare de peste 100 milioane de dolari ale unei întreprinderi fictive. Presley plasase în această afacere înainte de a muri 510.000 dolari ; mai figurează printre înșelați și doi cunoscuți atleți din New York, un manechin, o per­sonalitate de la Televiziune, un actor cu bani . Regretatul și iubitul nostru chel, pe nume Telly Savalas, și-a măritat fata cu un alt grec, producător de filme. Va mai face acum Kojac un alt serial ? — Un loc de păr natural pentru transplantul de păr chirurgii au început să folosească fire de dacron, un material plastic, firește. Deci, după ce ai fost odată chel, ferește-te de păruială pentru a nu ajunge... scalpat 2 polifem cronica literară vasile Nicolescu: „întilnire în oglindă“ Pe bună dreptate, Vasile Nicolescu a fost pus alături de poeții cultivați, care fructi­fică asociațiile livrești. Întind punți către celelalte arte și Își sublimează expresia și imaginile pînă la limita nuanțelor. De re­gulă, o piesă lirică a acestor scriitori des­fășoară diagrama unui concept sau con­stituie romanul concentrat al unei stări și bucuria cititorului izbucnește din scăpără­toarele trimiteri și asociații datorate aces­tui gen de text. Ne aflăm astfel în plină estetică a secolului XX, în care verbalis­mul deșelat și sinceritățile scenografice cad în desuetudine. Intuiția spune atut­cit poate despre aparența lucrurilor și nu o dată a pătruns pînă la miezul lor. Insă se to­cește repede și atunci, însoțind-o, armătura cărturărească nu face decît să sporească adincirea tainelor firii. Această aventură Înnoitoare, începută la noi de Blaga, Bar­bu, Philippide, Dan Botta e continuată de poeți ca Doinaș, Nina Cassian și Vasile­­ Nicolescu, de al cărui ultim volum, întâl­nire în oglindă, ne ocupăm, împărțită cu sensibilitate în diviziuni care se îmbină armonic și silențios în întreg, cartea se deschide cu ciclul Seisme. Este vorba aici de o atitudine în fața tim­pului, motivul e sugerat și secretul compo­zițional păstrat, incît face atît de ciudată revelarea — act în sine — icoanelor me­moriale. Perceperea petrecerii temporale ține aici de ritmul și de rînduielile cos­mice. Totul se resimte adinc, canonic, mis­terios : „Cine a bătut cu degete de tăgadă în geamul amurgului ? — / era o umbră, apoi alta, apoi vîntul / oglinda sfărimată în mii de cioburi / a privirilor aruncate peste umăr de frunzele care se duc / în re­gatul rimelor, între oasele păsărilor care se îndeasă unele în altele / pînă se face totul alb, foarte alb, zăpadă suflată sub ușă / cînd nu mai e nimeni în casă­. (Pre­simțire de iarnă). Intr-un alt poem, Alpii iulieni au creier de zăpadă, și pe acest fond de încremenire cucernică, spune au­torul, am lunecat cu privirea în apă unde vedeam cina de taină a părinților mei... (Numai Alex. Ștefănescu a putut vedea aici o­ poezie turistică întrucît era vorba de lacul Bled). Există un foc purificator al trecutului in­terpus, care reduce imaginile pînă la lim­pezime ascetică, pînă la acest timp (al) meu in care intră și ies / pagode albe / măștile timpului. Altundeva, toamna sea­mănă blind nemurirea în lucruri și în piese ca Dimensiuni. Intr-o duminică dimineața ascultînd ninsoarea, Pietre în toamnă, poe­tul interpretează trăirea simțământului de stivuire oarbă și iremediabilă a vremii, de­zolarea din amieze vătoase și ceasuri albe, cînd, cum spunea un scriitor, „omul se simte fizicește un altul și udă trecutul cu lacrimile sale­, îndărătul celor mai multe din poemele lui Vasile Nicolescu lucesc mari zăcăminte culturale, tainice machiaje livrești. New- York-ul său iscă amintirea acelui Chicago, cetate a frusteții mașiniste, peste care a întârziat privirea lui Sandburg ori aridita­tea virilă a cuvântului lui Vachel Lindsay L.When Cam­ killed Abel to end a perfect day / He founded a City, called the City of Cain / And he ordered the saxophones to play­). In acest sens, să sărim peste sumarul cărții, in capitolul unde apar o seamă de traduceri. Se impune citarea fru­moasei piese, „interpretare“ din Conrad Aiken, Muzica pe care am auzit-o, mare poezie de dragoste: „Muzica pe care am auzit-o împreună era mai mult decit mu­zică / și plinea pe care/am fiint-o amindoi era mai mult decit pline. / Totu-i acum pustiu fără tine. / Tot ce era frumos a pierit. // Mimnile tale au atins această masă, acest tacâm de argint. / Degetele tale au ținut acest pahar. Tu nu trebuie să-ți amintești de­ aceste lucruri / dar faptul că le-ai atins n-o să piară nicidnd“. Quasi una fantasia, secțiune a volumu­lui, care nu are nici o legătură cu ciclul Quasi un raccento al lui Saba, cum cre­zusem din titlu, stringe laolaltă virtuozi­tăți Ingenioase, colorate lingvistic la mod arghezian, obelistică vizuală plină de vi­vacitate, amintind păpușeriile din bîlciurile Italienești Înjghebate in zilele sfinte ori făpturile de carnaval din tirgurile șvabe. Echilibrul de ritm, rigoare și măsură este consecința unei instrucții muzicale. Insă preferința și atașamentul meu se îndreap­tă mai degrabă spre poeme ca După asfin­țit: „Vine cu fragi, chisele și faguri de albine / și-mi mătură pe masă cu flu­turi și sulfine; / vine cind bate seara și ie­lele se toacă, / tîrziu cind elfii umblă cu stelele pe toacă / și susură izvorul și floa­rea Își deschide / năluca-i de miresme, ti­parele fluide. / Ea-și scoate blind cămașa de-atlaze și cununa / și intră nevăzută-ntr-o vază cu­ aluna“. Este vecernia asumată cu sensibilitate mireană. Să Încheiem ln acest spirit, cu o strofă — chivot de poezie — din Cap de dac: „E­ atita liniște sncit și piatra / murmură dor prin măgura de fin. / Un cer de păsări plimbă cu privirea / v:surd în jilțul munților stâpin“. dan ciachir

Next