Satul Socialist, decembrie 1971 (Anul 3, nr. 799-825)

1971-12-04 / nr. 802

W WW4V\^/\AA^Ae ANUL III Nr. 802 Citiți în pag. a 3-a SÎMBÂTĂ 4 DECEMBRIE 1971 4 pagini — 30 baniSil»­SOCIALIST Cotidian „Joc de lumini şi umbre" şi-a intitulat fotoreporterul această secvenţă de muncă surprinsă într-una din secţiile uzinei de utilaj chimic Ploieşti Consiliul intercoope­­ratist în acțiune MASĂ ROTUNDĂ cu participarea membrilor consiliului intercooperatist __________GRIVIŢA, județul IALOMIŢA 1ЦП1ИЦ|^»NoПУ|^«*«»МАИЯГ^й¥1Ц^«И^МИтп»Т|ТЦ|»|||||п<1мг«Г»йУNoРйУя*-->*«'1»м.....in rumiéin*......................................................................уме*.....‘ ........... de Uniunea Naționala a Cooperativelor­­Agricole de Producţie La­­ sántámmá de la precedentul raid Lucrările agricole DIN NOU ÎN JUDEŢUL TELEORMAN CINE A IROSIT ZILELE BUNE nu are dreptul să se plîngă că vremea este rea Cu toate eforturile depuse în ultima săptămînă, lucrările agri­cole continuă să fie serios intirziate pe ogoarele teleormănene. Dacă recoltatul orezului s-a încheiat in ultima zi a lunii noiem­brie, treieratul lui continuă încă în cîteva unităţi. In ultima zi a lunii trecute, sfecla de zahăr se mai afla în pămînt pe 427 de hectare. Cea mai nesatisfăcătoare situaţie se înregistrează însă la eli­beratul terenului de coceni şi la arăturile de toamnă , mai sunt de eliberat peste 44 600 de hectare (cea mai mare suprafaţă trebuind să fie degajată de coceni de porumb), iar ogoare de toamnă trebuie executate pe încă 77 000 de hectare, adică pe aproximativ 35 la sută din intreaga suprafaţă. Nu-i de mirare dacă avem în vedere că, în perioada 19—29 noiembrie, au fost eliberate de coceni numai 16 000 de hectare, iar arăturile au fost executate pe 18 025 hectare. Pentru a cunoaşte cauzele care au generat această stare de lucruri ne-am adresat unor preşedinţi de cooperative agricole, şefi de fermă, directori ai staţiunilor de mecani­zare, ingineri-şefi şi altor cadre cu munci de răspundere în agricul­tura judeţului. Bineînţeles, am căutat să cunoaştem şi măsurile care s-au luat pentru impulsiona­rea lucrărilor. Consemnînd cîteva dintre răspunsurile primite, ţinem să atragem atenţia că în timp ce volumul lucrărilor neefectuate di­feră de la o unitate la alta, cauzele întîrzierii sunt în esenţă aceleaşi. EUGEN MUREŞAN, inginer-şef al cooperativei agricole din Smîr­dioasa : „In 3—4 zile vom încheia adunatul cocenilor de pe cele 100 de hectare care ne-au rămas neeli­berate. Nu ştim, însă, cînd vom reuşi să terminăm arăturile , mai sunt de executat pe 660 de hectare. Timpul a fost extrem de nefavo­rabil. Aceasta este, de altfel, prin­cipala cauză a întîrzierilor la arat. Dacă timpul s-ar usca,­ lucrând,­ în­­schimburi prelungite cu cele 22 de tractoare existente în prezent, am termina arăturile în 8—10 zile". ING. FLORIAN TEODOR, direc­torul S. M. A. Ciolăneşti : „N-am avut suficient front de lucru şi de aceea arăturile, executate cu inter­mitenţe, au întîrziat foarte mult. Pe raza noastră de activitate mai sunt de arat peste 2 900 de hectare şi chiar acum, cînd ar trebui să arăm cu toate forţele, nu există decit 578 de hectare teren eliberat. De cîteva zile, n-am putut intra în brazdă pentru că pămîntul are o umiditate excesivă. Proasta orga­nizare a muncii la recoltatul pe­ ELISEI TARŢA (Continuare in pag. a 2-a) Din anul 1955 neîntrerupt la da­torie pe tractor, Constantin Popa, mecanizator la secţia de mecani­zare Slobozia — Ciorăşti a S.M.A. Cimpineanca, judeţul Vrancea, este mereu dat exemplu de cin­ste, hărnicie şi corectitudine. A­­nul acesta a realizat importante economii de carburanţi şi lu­­brifianţi. CE OFERĂ CASA AGRONOMULUI ŞI CE PRETIND SPECIALIŞTII Executarea arăturilor de toam­nă este destul de întîrziată în u­­nele judeţe. In zilele bune de lu­cru care au mai rămas este ne­cesar ca toate tractoarele să fie folosite la randamentul lor maxim, astfel că această lucra­re să fie executată cît mai re­pede pe întreaga suprafaţă planificată Ritmul actual de dezvoltare a agriculturii ii obligă pe toţi lu­crătorii din această ramură economică — ingineri, medici vete­rinari, economişti, tehnicieni, brigadieri — să-şi lărgească necon­tenit sfera cunoştinţelor dobindite în şcoli şi facultăţi. Casele agro­nomului, foruri de propagare a ştiinţei, foruri menite, în acelaşi timp, să asigure o largă circulaţie a experienţei înaintate, sunt instituţiile care au datoria să difuzeze noul, să-l impună. Pornind de la atribuţiile şi sarcinile ce revin caselor agrono­mului am întreprins recent o anchetă în judeţul Sibiu, căutând să vedem ce oferă acestea şi ce pretind specialiştii. Ing. MARIA PITELLI, şefa fermei legumicole a cooperativei agricole din Mediaş : „Ce mi-a oferit mie, personal, casa agro­nomului anul acesta ? Trei sau patru instruiri scurte. Sigur, sunt foarte bune instructajele, dar se simte din ce în ce mai mult nevoia unor dialo­guri, atît între partici­panţi, cit şi intre noi şi lectori. Prezenţa în mijlo­cul­ nostru a unor specia­lişti din cercetare ar fi mai mult decit bineveni­tă. Tematica instructaje­lor şi discuţiilor trebuie întocmită pe baza propu­nerilor specialiştilor din producţie. Am putea fi consultaţi, de pildă, iar­na, înainte de întocmirea programului de activitate a casei agronomului. Şi pentru a nu ne rezuma la postura de simpli spec­tatori, de elevi cu caiet de notiţe şi creion în mină, ar trebui să ne fie anun­ţată tema instructajului, ori a discuţiei, ori a ori­cărei alte acţiuni cu cel puţin zece zile înainte de data convocării, aceasta pentru a ne putea pre­găti să participăm la dis­cuţii prezentînd date con­crete, fenomene din uni­tăţile în care lucrăm. Nu-i normal, insă, să ne mulţumim cu simple teo­rii. De aceea, cred că este bine să se acorde o aten­ţie sporită organizării schimburilor de experien­ţă. Lucrez de atîta vreme în legumicultura, la sola­rii, dar n-am văzut decit o seră. Şi aceasta o sin­gură dată în viaţa mea. Şi atunci am văzut-o în fugă“. NICOLAE F­LOR­EA, membru în comitetul U.T.C. al întreprinderii agricole de stat din Sibiu : „Schimburile de experien­ţă trebuie organizate cu mai multă atenţie şi exi­genţă pentru a nu se transforma in simple ex­cursii. Un schimb de ex­perienţă organizat de casa agronomului împreună cu I.A.S. Jidvei pentru tine­rii viticultori şi pomicul­­tori nu şi-a atins nici pe departe scopul. De altfel, şi-a şi propus foarte pu­ţin cunoaşterea patrimo­niului pomicol şi viticol al judeţului Alba. Nu s-a realizat, însă, nici măcar atît. O ploaie de toamnă ne-a împiedicat in prima zi să coborîm din maşini, astfel că totul a fost vă­zut prin ferestrele auto­ANCHETA NOASTRA in judeţul Sibiu buzelor, întrucît crama in care urma să luăm cu­noştinţă de tehnologiile aplicate în vinificaţie era în reparaţie, întreaga ac­tivitate din cea de a doua zi a schimbului de expe­rienţă s-a redus la vizi­tarea unui muzeu". I O­H­A­N ELISCHER, preşedintele cooperativei agricole din Copşa Mică : "Este necesar ca progra­mul de activitate al casei agronomului să fie corelat mai bine cu problemele pe care le ridică agricul­tura judeţului. Acest o­­biectiv se poate realiza numai prin consultarea Ing. MARIA MIHĂESCU (Continuare in pag. a 2-a) COMUNISTUL­EXEMPLU DE COMBATIVITATE, DE SLUJIRE A ADEVĂRULUI Convorbire cu tovarăşul ALEXANDRU RUSU secretarul comitetului comunal de partid Borşa, judeţul Cluj Discuţia pe această temă cu Ale­xandru Rusu, secretarul comitetu­lui comunal de partid, primarul comunei Borşa, judeţul Cluj, a fost deosebit de interesantă. Ea a relie­fat un stil de muncă angajat şi an­­gajant în acelaşi timp, depunerea unei susţinute activităţi personale şi colective în numele nobilei cau­ze a înfăptuirii politicii partidului, de ridicare a comunei pe treptele progresului şi civilizaţiei, de sădire în conştiinţa oamenilor a princi­piilor eticii noastre socialiste. — Tovarăşe Rusu, aveţi o expe­rienţă a muncii de activist de peste 22 de ani, răstimp în care neîndoios aţi cunoscut suc­cese şi insuccese, necazuri şi bucu­rii, aţi acumulat o experienţă­­proprie in acest domeniu. Ce înţelegeţi dum­neavoastră prin a fi cinstit în munca cu oamenii ? — Vedeţi, noţiunea aceasta îm­bracă două aspecte. întîi e nece­sar să fii cinstit faţă de tine în­suţi. Să lupţi neobosit, cu pasiune pentru transformarea în fapt a ho­­tărîrilor trasate de către partid, în aşa fel încît să nu ai nici o clipă sentimentul că ai dezertat de la datoria ce o ai faţă de colectivitate. In al doilea rînd trebuie să fii con­ştient că oamenii sînt în perma­nenţă cu ochii pe tine. Unii pen­tru a te lua ca model, alţii, de ce să n-o spunem, pentru a-ţi desco­peri lipsurile în comportare, în ac­tivitate. Aici intervine raţiunea de a te judeca pe tine ca activist. Iată de ce grija pentru a nu te compromite este sinonimă cu grija de a nu compromite ideea pentru care lupţi : oamenii te apreciază pentru felul în care rezolvi o anu­mită problemă. Aroganţa, pripeala nejustificată, obiceiul de a vorbi de sus duce, în ultima instanţă, la în­depărtarea oamenilor, la ruperea de realitate. — Se întîmplă ca oamenii să nu fie convinşi în totalitatea lor de utilitatea unei acţiuni, să nu vadă clar scopul către care este orienta­tă, să nu sesizeze că această acţiu­ne o dată dusă la bun sfîrşit e in folosul colectivităţii şi al fiecărui om in parte. De bună seamă aţi cunoscut aseme­nea situaţii. Cum aţi reuşit să le de­păşiţi ? — La început a fost mai greu. A­­cum treburile stau cu totul altfel. Pe plan naţional şi pînă la nivelul co­munei noastre pu­tem demonstra că politica partidului nostru, dusă în numele fericirii omului mun­citor, este un fapt real. Apoi ne bazăm pe conştiinţa oame­nilor cristalizată în focul lup­tei pentru mai bine. Totul constă în a şti să pui în valoare trăsătu­rile morale înaintate ale omului. Cînd omul e convins că ceea ce are de făcut este folositor, participarea lui la activitatea obştii este totală. — E pe deplin normal să fim direct interesaţi ca din sectorul nostru de activitate să putem ra­porta că treburile merg bine. Do­rinţa aceasta nu riscă uneori a se transforma în dezinformare ? — Depinde de om. De gradul in care el e cinstit şi corect cu el în­suşi, cu cei care i-au acordat în­crederea de a se afla în fruntea lor. Posibilitatea despre care vorbeaţi există atunci cînd ne e mai aproa­pe scaunul în care ne-a aşezat funcţia ce o deţinem decit sarcini­le care ne-au fost încredinţate să le ducem la îndeplinire. Dezin­formarea, poleirea realităţii, cu gîndul la cine ştie ce laude, pînă la urmă nemeritate, nu e alt­ceva decît minciună. Cel ce pro­cedează astfel, cred că trebuie sanc­ţionat foarte aspru. Drept să vă spun, mie oamenii care trimbiţea­­ză pe toate uliţele că la ei totul, dar absolut totul, merge perfect, mi se par suspecţi. S-ar putea să greşesc, însă convingerea mea asta e. In dosul acestui paravan al po­­leielii începe să înflorească muce­gaiul. Acoperirea lipsurilor oame­nilor din subordine face loc lipsei de combativitate. în locul analiză­rii critice a stărilor de fapt apare acea atmosferă călduţă de „lasă că aranjăm noi“... „cît sînt eu aci sîn­­teţi şi voi“„, „o mină spală pe alta"... etc. — Aminteaţi de critică. Ce loc îi acordaţi în dubla dumneavoastră calitate de activist de partid şi de NICOLAE VERES coresp. „Satului socialist". (Continuare în pag. a 2-a) ATITUDINEA FAŢĂ DE MUNCĂ ÎN DIALOG PERMANENT CU CONŞTIINŢA Pentru a putea spune cu toată convingerea că eşti un om priceput într-o muncă sau alta trebuie neapărat să înveţi tot timpul ca să poţi face faţă sarcinilor, să nu ră­niţi in urmă. Mai ales cînd eşti conducător, sau specialist, şef de fermă sau brigadier. Sunt comunist şi nu pot spu­ne adevărul pe ocolite. La noi treburile merg slab fiindcă şi preşedintele, şi specialiştii se tîrîie în urma oamenilor, nu stau în mijlocul nostru să ne sfătuim şi să acţionăm împre­ună. Eu cînd îl văd pe tova­răşul inginer îmi scot pălăria, deşi poate să-mi fie copil Aşa e ţăranul nostru, om de simţ şi de bună cuviinţă, el ştie puterea învăţăturii şi res­­­pectă pe cel care o are. Pe preşedintele nostru de-aia l-am ales. I-am recunos­cut atunci nişte merite. Dar i-am şi pretins fiindcă a­­legerea oricăruia într-o func­ţie de răspundere nu e numai o onoare, ci e şi o obligaţie faţă de obşte. Eşti g­os­podar, eşti cinstit şi energic cînd te alegem, păi şi după aceea trebuie să fii de zece ori pe atît. Ori, dumneata ce faci acum, tovarăşe preşedinte Paveluc ? Vii în sectorul zoo­tehnic o dată pe săptămînă şi după ce pleci nici nu se cunoaşte că ai trecut pe acolo. Un organizator inimos lasă o urmă, ia o măsură, nu se li­nişteşte pină nu o vede dusă pină la capăt. Ştii matale Să gîndim, să muncim, să trăim[în chip comunist] PRICEPEREA• SE CAPĂTĂ INVĂŢlND » • SE DOVEDEŞTE MUNCIND cum s-a făcut păşunatul . Ie­şeau doi oameni cu 300 de vite şi le priponeau pe o bu­cată de fîneaţă pină mîncau şi rădăcinile ierbii. Nu erau plimbate, nu erau adăpate. De asta şi producţia de lapte e acum pe jumătate. Ferma zootehnică are şi un şef, pe tovarăşul doctor veterinar Constantin Huidici. Eu nu mă bag în problemele dînsului fiindcă nu mă pricep. Dar ju­dec, că om sunt, ochi am şi mă doare de avutul obştesc. Judec după ceea ce văd. Tovarăşul doctor face referate unde zice : „grajdurile nu sunt reparate“ sau „nu e nutreţ de-ajuns“. Apoi înaintează re­feratul la consiliul de condu­cere şi stă şi aşteaptă. Eu n-am pomenit, şi nici dumnea­voastră cred, ca o fermă de a­­nimale să fie condusă cu re­ferate. Tovarăşul Huidici l-a molipsit şi pe tovarăşul ingi­ner Octavian Savu. Şi dînsul vine acum, dă dispoziţii şi pleacă. Sînt amîndoi oameni tineri. De ce nu fac cum face omul in ograda lui ? Cînd se арцед de o treabă, n-o lasă pină n-o termină. Pămîntul nostru e de deal, avem multă vie. Statul ne-a ajutat cu cre­dite ca să dezvoltăm acest sec­tor. Avem, după cite am au­zit, cîteva milioane de lei luate cu împrumut de la stat. Insă nu am făcut mare lucru cu acești bani. A existat multă nepăsare, mult dezinteres pen­tru dezvoltarea avutului ob­ştesc. Zicalele „omul sfinţeşte locul“ sau „cine-i harnic scoa­te apă din piatră seacă“ la noi nu au prins. Şi drept să spun că uneori nu ştii ce să mai zici. Iţi e necaz că unii por­nesc cu mina goală şi fac mi­nuni, iar alţii au cu ce dar nu fac nimic. Citeam în ziare de cooperatorii din Dobrogea ca­re au făcut terase cu sapa pe dealuri de piatră. Noi am avut milioane la spate, dar fiindcă n-a fost o conducere competentă, cum spuneam, n-am realizat nici producţia şi n-am plătit nici datoria. Şi e de neînţeles fiindcă avem mulţi oameni harnici şi ini­moşi. Avem condiţii materiale Aş da un exemplu. Avem in lunca Tutovei un teren plan de 150 de hectare care, după ce îl semănăm, îl mătură în fiecare an apele pîrîului. I se mai zice şi terenul A.D.A S.­­ului, fiindcă ne dă în fiecare an A.D.A.S.-ul despăgubiri. Şi cu toate astea, e un pămînt de toată bunătatea. O dată tovarăşul Ion Munteanu. dr-GHEORGHE T. BEJAN membru al cooperativei agricole din Plopana, județul Bacău IIi pa­g. a 2-a) /] 1 . PF V ■ ,■ " ADRESA... MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII Sînt unul din miile de coope­ratori care anul acesta, pe baza Hotărîrii partidului, au beneficiat de bilete de tratament în staţiu­nile balneo-climaterice. Cred, că mulţi cooperatori v-au scris, ară­­tîndu-şi mulţumirea pentru con­diţiile bune ce le-au fost asigu­rate în staţiuni. Eu însă n-o pot face şi veţi vedea de ce. Fiind suferind, cooperativa a­­gricolă m-a trimis la tratament în staţiunea Topliţa-Borsec. La 15 noiembrie, cînd am ajuns aici, mi-am dat seama că am greşit. Acasă ţineam regim — sunt bol­nav de stomac —, în staţiune mi-au dat conserve şi mezeluri, tocmai contra sfaturilor pe care mi le dăduseră medicii. Fiindcă m-am şi intoxicat, am mers la medicul staţiunii, dar dînsul mi-a spus că dacă nu-mi place să nu mănînc. Pentru că mi-era din ce în ce mai rău, am cerut să plec acasă. Am plecat pe 25 noiem­brie mai bolnav decît venisem. Mă gîndesc că poate pentru mine nu era cea mai indicată sta­ţiune. Dar de ce nu mi s-a spus asta de cum am ajuns în staţiu­ne ? Cooperativa şi eu am chel­tuit cu biletul, cheltuială cum se vede, zadarnică. V-am scris toate astea şi vă rog să publicaţi scri­soarea pentru ca citind-o, tova­răşii din conducerea staţiunii Topliţa-Borsec să ia măsuri să nu se mai întîmple şi altora ce mi s-a întîmplat mie. ŞTEFAN VLAD cooperator satul Tătaru, judeţul Vrancea

Next