Satul Socialist, decembrie 1971 (Anul 3, nr. 799-825)
1971-12-04 / nr. 802
W WW4V\^/\AA^Ae ANUL III Nr. 802 Citiți în pag. a 3-a SÎMBÂTĂ 4 DECEMBRIE 1971 4 pagini — 30 baniSil»SOCIALIST Cotidian „Joc de lumini şi umbre" şi-a intitulat fotoreporterul această secvenţă de muncă surprinsă într-una din secţiile uzinei de utilaj chimic Ploieşti Consiliul intercooperatist în acțiune MASĂ ROTUNDĂ cu participarea membrilor consiliului intercooperatist __________GRIVIŢA, județul IALOMIŢA 1ЦП1ИЦ|^»NoПУ|^«*«»МАИЯГ^й¥1Ц^«И^МИтп»Т|ТЦ|»|||||п<1мг«Г»йУNoРйУя*-->*«'1»м.....in rumiéin*......................................................................уме*.....‘ ........... de Uniunea Naționala a CooperativelorAgricole de Producţie La sántámmá de la precedentul raid Lucrările agricole DIN NOU ÎN JUDEŢUL TELEORMAN CINE A IROSIT ZILELE BUNE nu are dreptul să se plîngă că vremea este rea Cu toate eforturile depuse în ultima săptămînă, lucrările agricole continuă să fie serios intirziate pe ogoarele teleormănene. Dacă recoltatul orezului s-a încheiat in ultima zi a lunii noiembrie, treieratul lui continuă încă în cîteva unităţi. In ultima zi a lunii trecute, sfecla de zahăr se mai afla în pămînt pe 427 de hectare. Cea mai nesatisfăcătoare situaţie se înregistrează însă la eliberatul terenului de coceni şi la arăturile de toamnă , mai sunt de eliberat peste 44 600 de hectare (cea mai mare suprafaţă trebuind să fie degajată de coceni de porumb), iar ogoare de toamnă trebuie executate pe încă 77 000 de hectare, adică pe aproximativ 35 la sută din intreaga suprafaţă. Nu-i de mirare dacă avem în vedere că, în perioada 19—29 noiembrie, au fost eliberate de coceni numai 16 000 de hectare, iar arăturile au fost executate pe 18 025 hectare. Pentru a cunoaşte cauzele care au generat această stare de lucruri ne-am adresat unor preşedinţi de cooperative agricole, şefi de fermă, directori ai staţiunilor de mecanizare, ingineri-şefi şi altor cadre cu munci de răspundere în agricultura judeţului. Bineînţeles, am căutat să cunoaştem şi măsurile care s-au luat pentru impulsionarea lucrărilor. Consemnînd cîteva dintre răspunsurile primite, ţinem să atragem atenţia că în timp ce volumul lucrărilor neefectuate diferă de la o unitate la alta, cauzele întîrzierii sunt în esenţă aceleaşi. EUGEN MUREŞAN, inginer-şef al cooperativei agricole din Smîrdioasa : „In 3—4 zile vom încheia adunatul cocenilor de pe cele 100 de hectare care ne-au rămas neeliberate. Nu ştim, însă, cînd vom reuşi să terminăm arăturile , mai sunt de executat pe 660 de hectare. Timpul a fost extrem de nefavorabil. Aceasta este, de altfel, principala cauză a întîrzierilor la arat. Dacă timpul s-ar usca, lucrând, înschimburi prelungite cu cele 22 de tractoare existente în prezent, am termina arăturile în 8—10 zile". ING. FLORIAN TEODOR, directorul S. M. A. Ciolăneşti : „N-am avut suficient front de lucru şi de aceea arăturile, executate cu intermitenţe, au întîrziat foarte mult. Pe raza noastră de activitate mai sunt de arat peste 2 900 de hectare şi chiar acum, cînd ar trebui să arăm cu toate forţele, nu există decit 578 de hectare teren eliberat. De cîteva zile, n-am putut intra în brazdă pentru că pămîntul are o umiditate excesivă. Proasta organizare a muncii la recoltatul pe ELISEI TARŢA (Continuare in pag. a 2-a) Din anul 1955 neîntrerupt la datorie pe tractor, Constantin Popa, mecanizator la secţia de mecanizare Slobozia — Ciorăşti a S.M.A. Cimpineanca, judeţul Vrancea, este mereu dat exemplu de cinste, hărnicie şi corectitudine. Anul acesta a realizat importante economii de carburanţi şi lubrifianţi. CE OFERĂ CASA AGRONOMULUI ŞI CE PRETIND SPECIALIŞTII Executarea arăturilor de toamnă este destul de întîrziată în unele judeţe. In zilele bune de lucru care au mai rămas este necesar ca toate tractoarele să fie folosite la randamentul lor maxim, astfel că această lucrare să fie executată cît mai repede pe întreaga suprafaţă planificată Ritmul actual de dezvoltare a agriculturii ii obligă pe toţi lucrătorii din această ramură economică — ingineri, medici veterinari, economişti, tehnicieni, brigadieri — să-şi lărgească necontenit sfera cunoştinţelor dobindite în şcoli şi facultăţi. Casele agronomului, foruri de propagare a ştiinţei, foruri menite, în acelaşi timp, să asigure o largă circulaţie a experienţei înaintate, sunt instituţiile care au datoria să difuzeze noul, să-l impună. Pornind de la atribuţiile şi sarcinile ce revin caselor agronomului am întreprins recent o anchetă în judeţul Sibiu, căutând să vedem ce oferă acestea şi ce pretind specialiştii. Ing. MARIA PITELLI, şefa fermei legumicole a cooperativei agricole din Mediaş : „Ce mi-a oferit mie, personal, casa agronomului anul acesta ? Trei sau patru instruiri scurte. Sigur, sunt foarte bune instructajele, dar se simte din ce în ce mai mult nevoia unor dialoguri, atît între participanţi, cit şi intre noi şi lectori. Prezenţa în mijlocul nostru a unor specialişti din cercetare ar fi mai mult decit binevenită. Tematica instructajelor şi discuţiilor trebuie întocmită pe baza propunerilor specialiştilor din producţie. Am putea fi consultaţi, de pildă, iarna, înainte de întocmirea programului de activitate a casei agronomului. Şi pentru a nu ne rezuma la postura de simpli spectatori, de elevi cu caiet de notiţe şi creion în mină, ar trebui să ne fie anunţată tema instructajului, ori a discuţiei, ori a oricărei alte acţiuni cu cel puţin zece zile înainte de data convocării, aceasta pentru a ne putea pregăti să participăm la discuţii prezentînd date concrete, fenomene din unităţile în care lucrăm. Nu-i normal, insă, să ne mulţumim cu simple teorii. De aceea, cred că este bine să se acorde o atenţie sporită organizării schimburilor de experienţă. Lucrez de atîta vreme în legumicultura, la solarii, dar n-am văzut decit o seră. Şi aceasta o singură dată în viaţa mea. Şi atunci am văzut-o în fugă“. NICOLAE FLOREA, membru în comitetul U.T.C. al întreprinderii agricole de stat din Sibiu : „Schimburile de experienţă trebuie organizate cu mai multă atenţie şi exigenţă pentru a nu se transforma in simple excursii. Un schimb de experienţă organizat de casa agronomului împreună cu I.A.S. Jidvei pentru tinerii viticultori şi pomicultori nu şi-a atins nici pe departe scopul. De altfel, şi-a şi propus foarte puţin cunoaşterea patrimoniului pomicol şi viticol al judeţului Alba. Nu s-a realizat, însă, nici măcar atît. O ploaie de toamnă ne-a împiedicat in prima zi să coborîm din maşini, astfel că totul a fost văzut prin ferestrele autoANCHETA NOASTRA in judeţul Sibiu buzelor, întrucît crama in care urma să luăm cunoştinţă de tehnologiile aplicate în vinificaţie era în reparaţie, întreaga activitate din cea de a doua zi a schimbului de experienţă s-a redus la vizitarea unui muzeu". I OHAN ELISCHER, preşedintele cooperativei agricole din Copşa Mică : "Este necesar ca programul de activitate al casei agronomului să fie corelat mai bine cu problemele pe care le ridică agricultura judeţului. Acest obiectiv se poate realiza numai prin consultarea Ing. MARIA MIHĂESCU (Continuare in pag. a 2-a) COMUNISTULEXEMPLU DE COMBATIVITATE, DE SLUJIRE A ADEVĂRULUI Convorbire cu tovarăşul ALEXANDRU RUSU secretarul comitetului comunal de partid Borşa, judeţul Cluj Discuţia pe această temă cu Alexandru Rusu, secretarul comitetului comunal de partid, primarul comunei Borşa, judeţul Cluj, a fost deosebit de interesantă. Ea a reliefat un stil de muncă angajat şi angajant în acelaşi timp, depunerea unei susţinute activităţi personale şi colective în numele nobilei cauze a înfăptuirii politicii partidului, de ridicare a comunei pe treptele progresului şi civilizaţiei, de sădire în conştiinţa oamenilor a principiilor eticii noastre socialiste. — Tovarăşe Rusu, aveţi o experienţă a muncii de activist de peste 22 de ani, răstimp în care neîndoios aţi cunoscut succese şi insuccese, necazuri şi bucurii, aţi acumulat o experienţăproprie in acest domeniu. Ce înţelegeţi dumneavoastră prin a fi cinstit în munca cu oamenii ? — Vedeţi, noţiunea aceasta îmbracă două aspecte. întîi e necesar să fii cinstit faţă de tine însuţi. Să lupţi neobosit, cu pasiune pentru transformarea în fapt a hotărîrilor trasate de către partid, în aşa fel încît să nu ai nici o clipă sentimentul că ai dezertat de la datoria ce o ai faţă de colectivitate. In al doilea rînd trebuie să fii conştient că oamenii sînt în permanenţă cu ochii pe tine. Unii pentru a te lua ca model, alţii, de ce să n-o spunem, pentru a-ţi descoperi lipsurile în comportare, în activitate. Aici intervine raţiunea de a te judeca pe tine ca activist. Iată de ce grija pentru a nu te compromite este sinonimă cu grija de a nu compromite ideea pentru care lupţi : oamenii te apreciază pentru felul în care rezolvi o anumită problemă. Aroganţa, pripeala nejustificată, obiceiul de a vorbi de sus duce, în ultima instanţă, la îndepărtarea oamenilor, la ruperea de realitate. — Se întîmplă ca oamenii să nu fie convinşi în totalitatea lor de utilitatea unei acţiuni, să nu vadă clar scopul către care este orientată, să nu sesizeze că această acţiune o dată dusă la bun sfîrşit e in folosul colectivităţii şi al fiecărui om in parte. De bună seamă aţi cunoscut asemenea situaţii. Cum aţi reuşit să le depăşiţi ? — La început a fost mai greu. Acum treburile stau cu totul altfel. Pe plan naţional şi pînă la nivelul comunei noastre putem demonstra că politica partidului nostru, dusă în numele fericirii omului muncitor, este un fapt real. Apoi ne bazăm pe conştiinţa oamenilor cristalizată în focul luptei pentru mai bine. Totul constă în a şti să pui în valoare trăsăturile morale înaintate ale omului. Cînd omul e convins că ceea ce are de făcut este folositor, participarea lui la activitatea obştii este totală. — E pe deplin normal să fim direct interesaţi ca din sectorul nostru de activitate să putem raporta că treburile merg bine. Dorinţa aceasta nu riscă uneori a se transforma în dezinformare ? — Depinde de om. De gradul in care el e cinstit şi corect cu el însuşi, cu cei care i-au acordat încrederea de a se afla în fruntea lor. Posibilitatea despre care vorbeaţi există atunci cînd ne e mai aproape scaunul în care ne-a aşezat funcţia ce o deţinem decit sarcinile care ne-au fost încredinţate să le ducem la îndeplinire. Dezinformarea, poleirea realităţii, cu gîndul la cine ştie ce laude, pînă la urmă nemeritate, nu e altceva decît minciună. Cel ce procedează astfel, cred că trebuie sancţionat foarte aspru. Drept să vă spun, mie oamenii care trimbiţează pe toate uliţele că la ei totul, dar absolut totul, merge perfect, mi se par suspecţi. S-ar putea să greşesc, însă convingerea mea asta e. In dosul acestui paravan al poleielii începe să înflorească mucegaiul. Acoperirea lipsurilor oamenilor din subordine face loc lipsei de combativitate. în locul analizării critice a stărilor de fapt apare acea atmosferă călduţă de „lasă că aranjăm noi“... „cît sînt eu aci sînteţi şi voi“„, „o mină spală pe alta"... etc. — Aminteaţi de critică. Ce loc îi acordaţi în dubla dumneavoastră calitate de activist de partid şi de NICOLAE VERES coresp. „Satului socialist". (Continuare în pag. a 2-a) ATITUDINEA FAŢĂ DE MUNCĂ ÎN DIALOG PERMANENT CU CONŞTIINŢA Pentru a putea spune cu toată convingerea că eşti un om priceput într-o muncă sau alta trebuie neapărat să înveţi tot timpul ca să poţi face faţă sarcinilor, să nu răniţi in urmă. Mai ales cînd eşti conducător, sau specialist, şef de fermă sau brigadier. Sunt comunist şi nu pot spune adevărul pe ocolite. La noi treburile merg slab fiindcă şi preşedintele, şi specialiştii se tîrîie în urma oamenilor, nu stau în mijlocul nostru să ne sfătuim şi să acţionăm împreună. Eu cînd îl văd pe tovarăşul inginer îmi scot pălăria, deşi poate să-mi fie copil Aşa e ţăranul nostru, om de simţ şi de bună cuviinţă, el ştie puterea învăţăturii şi respectă pe cel care o are. Pe preşedintele nostru de-aia l-am ales. I-am recunoscut atunci nişte merite. Dar i-am şi pretins fiindcă alegerea oricăruia într-o funcţie de răspundere nu e numai o onoare, ci e şi o obligaţie faţă de obşte. Eşti gospodar, eşti cinstit şi energic cînd te alegem, păi şi după aceea trebuie să fii de zece ori pe atît. Ori, dumneata ce faci acum, tovarăşe preşedinte Paveluc ? Vii în sectorul zootehnic o dată pe săptămînă şi după ce pleci nici nu se cunoaşte că ai trecut pe acolo. Un organizator inimos lasă o urmă, ia o măsură, nu se linişteşte pină nu o vede dusă pină la capăt. Ştii matale Să gîndim, să muncim, să trăim[în chip comunist] PRICEPEREA• SE CAPĂTĂ INVĂŢlND » • SE DOVEDEŞTE MUNCIND cum s-a făcut păşunatul . Ieşeau doi oameni cu 300 de vite şi le priponeau pe o bucată de fîneaţă pină mîncau şi rădăcinile ierbii. Nu erau plimbate, nu erau adăpate. De asta şi producţia de lapte e acum pe jumătate. Ferma zootehnică are şi un şef, pe tovarăşul doctor veterinar Constantin Huidici. Eu nu mă bag în problemele dînsului fiindcă nu mă pricep. Dar judec, că om sunt, ochi am şi mă doare de avutul obştesc. Judec după ceea ce văd. Tovarăşul doctor face referate unde zice : „grajdurile nu sunt reparate“ sau „nu e nutreţ de-ajuns“. Apoi înaintează referatul la consiliul de conducere şi stă şi aşteaptă. Eu n-am pomenit, şi nici dumneavoastră cred, ca o fermă de animale să fie condusă cu referate. Tovarăşul Huidici l-a molipsit şi pe tovarăşul inginer Octavian Savu. Şi dînsul vine acum, dă dispoziţii şi pleacă. Sînt amîndoi oameni tineri. De ce nu fac cum face omul in ograda lui ? Cînd se арцед de o treabă, n-o lasă pină n-o termină. Pămîntul nostru e de deal, avem multă vie. Statul ne-a ajutat cu credite ca să dezvoltăm acest sector. Avem, după cite am auzit, cîteva milioane de lei luate cu împrumut de la stat. Insă nu am făcut mare lucru cu acești bani. A existat multă nepăsare, mult dezinteres pentru dezvoltarea avutului obştesc. Zicalele „omul sfinţeşte locul“ sau „cine-i harnic scoate apă din piatră seacă“ la noi nu au prins. Şi drept să spun că uneori nu ştii ce să mai zici. Iţi e necaz că unii pornesc cu mina goală şi fac minuni, iar alţii au cu ce dar nu fac nimic. Citeam în ziare de cooperatorii din Dobrogea care au făcut terase cu sapa pe dealuri de piatră. Noi am avut milioane la spate, dar fiindcă n-a fost o conducere competentă, cum spuneam, n-am realizat nici producţia şi n-am plătit nici datoria. Şi e de neînţeles fiindcă avem mulţi oameni harnici şi inimoşi. Avem condiţii materiale Aş da un exemplu. Avem in lunca Tutovei un teren plan de 150 de hectare care, după ce îl semănăm, îl mătură în fiecare an apele pîrîului. I se mai zice şi terenul A.D.A S.ului, fiindcă ne dă în fiecare an A.D.A.S.-ul despăgubiri. Şi cu toate astea, e un pămînt de toată bunătatea. O dată tovarăşul Ion Munteanu. dr-GHEORGHE T. BEJAN membru al cooperativei agricole din Plopana, județul Bacău IIi pag. a 2-a) /] 1 . PF V ■ ,■ " ADRESA... MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII Sînt unul din miile de cooperatori care anul acesta, pe baza Hotărîrii partidului, au beneficiat de bilete de tratament în staţiunile balneo-climaterice. Cred, că mulţi cooperatori v-au scris, arătîndu-şi mulţumirea pentru condiţiile bune ce le-au fost asigurate în staţiuni. Eu însă n-o pot face şi veţi vedea de ce. Fiind suferind, cooperativa agricolă m-a trimis la tratament în staţiunea Topliţa-Borsec. La 15 noiembrie, cînd am ajuns aici, mi-am dat seama că am greşit. Acasă ţineam regim — sunt bolnav de stomac —, în staţiune mi-au dat conserve şi mezeluri, tocmai contra sfaturilor pe care mi le dăduseră medicii. Fiindcă m-am şi intoxicat, am mers la medicul staţiunii, dar dînsul mi-a spus că dacă nu-mi place să nu mănînc. Pentru că mi-era din ce în ce mai rău, am cerut să plec acasă. Am plecat pe 25 noiembrie mai bolnav decît venisem. Mă gîndesc că poate pentru mine nu era cea mai indicată staţiune. Dar de ce nu mi s-a spus asta de cum am ajuns în staţiune ? Cooperativa şi eu am cheltuit cu biletul, cheltuială cum se vede, zadarnică. V-am scris toate astea şi vă rog să publicaţi scrisoarea pentru ca citind-o, tovarăşii din conducerea staţiunii Topliţa-Borsec să ia măsuri să nu se mai întîmple şi altora ce mi s-a întîmplat mie. ŞTEFAN VLAD cooperator satul Tătaru, judeţul Vrancea