Satul Socialist, februarie 1972 (Anul 4, nr. 850-874)

1972-02-01 / nr. 850

PAGINA 2 La cea dinţii conferinţă pe ţară a secretarilor comitetelor comunale de partid şi a pri­marilor m-am revăzut cu un cunoscut pe care nu-l mai în­­tilnisem de ciţiva ani. El este unul din cei mai vechi pri­mari săteşti din ţară, om care s-a izbit de numeroase greu­tăţi şi a dobindit o mare şi profundă experienţă in activi­tatea sa. Ne-am făgăduit să ne scriem, să ne împărtăşim gîn­­durile şi, dacă se poate■ măcar cîtorva din cărţile sale poşta­le să le fac loc in gazetă, iată prima lui scrisoare : „E o frumuseţe strada prin­cipală din comuna noastră. E drept că şoseaua naţională tre­ce pe-aici, asfaltată şi curată ca sticla, dar şi noi o întreţi­nem gospodăreşte. Am creat spaţii verzi, am văruit pode­ţele, am plantat pomi pe mar­gini şi am construit trotuare din dale de beton. Plec de-aca- Nu nu pe uliţa lui merge primarul­ să şi sînt mîndru de vredni­cia obştii şi de acurateţa aces­tei cărţi de vizită a satului meu. Merg de-acasă pină la pri­mărie şi chiar în cele mai plo­ioase zile de toamnă ajung la servici fără strop de noroi pe încălţăminte. Ei, dar şi eu am păţit o ru­şine. Cred că s-au vorbit di­nainte, ca să-mi dea niţel pes­te nas. Adică, mă trezesc în­­tr-o zi cu un cetăţean de la marginea comunei că vine la primărie şi mă roagă să merg pină acasă la el. Plouase urât, vreo trei zile. Pe strada prin­cipală mergem noi doi bine. Pe strada următoare tot bini­şor mergem, dar cind am a­­juns pe uliţa ăluia de mă che­mase la el, m-am înnămolit. Ajung la cetăţean acasă (încă nu înţelegeam ce vroia de la mine) şi cetăţeanul care mă adusese acolo zice : „stai că problema aia pentru care te-am rugat să vii încoace nu-i la mine, ci la un cumătru al meu". Hai la el, iar pe-o uliţă lăturalnică, pe sub coasta unui deal. Noroi şi mai mare pe-acolo. Ajungem la cumătru şi, parcă erau vorbiţi, cumă­­trul zice : „îmi pare rău că bă­turăţi drumul de pomană pină aici, dar problema aia se află la vărul meu". Hai la el, pe altă uliţă cotropită de-un no­roi pînă la glezne. Abia la vă­rul acela mi-am dat seama. Dar nu dintr-o dată, fiindcă cei trei mi-au spus într-un glas, cu un reproş bine înte­meiat : „nu numai pe uliţa lui merge primarul". Mi-am însuşit critica. Acuma toate uliţele satului sînt aşter­nute cu pietriş şi nisip, şanţu­rile de scurgere sunt săpate în­grijit şi, ca un primar care se respectă, nu mi-e ruşine să trec pe ele". Pentru conf. PETRU VINTILA In cadrul activitaţilor indus­triale, la cooperativa agricolă din comuna Salcia, judeţul Me­hedinţi, funcţionează şi o secţie de prefabricate din beton. Prin­tre produsele mult solicitate se numără şi vazele de flori cu care vor fi împodobite marginile tro­tuarele i (Urmare din pag. 1­ ) uă de instruire ştiinţifică şi cul­turală care corespunde mai bine unor aşezări mai­­mici. Programul lor este mai redus, dar nu mai puţin ambiţios. Noi le vedem ca pe un nucleu de bază al instruirii ţăranilor cooperatori. Le vrem in­tr-adevăr o şcoală la care vin şi învaţă oameni mari — pînă la cele­ mai înaintate vîrste. Această iniţiativă are drept punct de ple­care cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971, care se referă la forme cit mai variate şi eficiente de activităţi cultural-educative. Cine va con­duce aceste cursuri ? Intelectualii de pe cuprinsul comunei sau satu­lui respectiv. Noi considerăm că, procedînd astfel, atingem două scopuri deodată : asigurăm lărgi­rea activităţii instituţiilor de cul­tură din sat, şi, în al doilea rînd, oferim intelectualilor înşişi posi­bilitatea de a-şi dovedi, într-un cadru organizat, capacitatea de a transmite într-o formă adecvată cunoştinţele lor în diverse dome­nii ale ştiinţei şi culturii. Se ştie că, încercînd să-i perfecţionezi pe alţii, te perfecţionezi pe tine în­suţi. Cursurile au ca tematică pro­blemele solicitate de oameni. De exemplu , altceva cer oamenii din comunele din şes şi altceva cei ce locuiesc la munte. în funcţie de a­­ceste cerinţe, de specificul fiecă­rei localităţi se alcătuieşte şi pro­gramul. în perioada care a trecut, intelectualii din satele judeţului nostru au „prospectat" dorinţele şi opţiunile locuitorilor care îşi găsesc acum locul in planurile te­matice ale universităţilor şi şcoli­lor comunale. — Sub ce alte forme işi mai a­duc contribuţia intelectualii la viaţa spirituală a comunei ? — E timpul să vorbim despre societăţile culturale care au fost, în judeţul nostru, o creaţie atît a cooperatorilor, cit şi a intelectua­lilor. Medicii, profesorii, inginerii, învăţătorii nu sînt numai oamenii unei profesii şi specializări, ci şi direct activişti ai comunei. De cu­­rînd — 24 ianuarie — am avut o consfătuire a societăţilor culturale din judeţ, în cadrul căreia am a­­nalizat ceea ce s-a făcut pînă a­­cum şi ce vom face în viitor. De aici a reieşit că este necesar să îm­bunătăţim activitatea brigăzilor ştiinţifice pentru ca acestea să ex­plice cu competenţă problemele ridicate de către oameni. E o pro­blemă foarte importantă, pentru că de lărgirea orizontului de cu­noştinţe al sătenilor depind succe­sele lor. în aceste acţiuni intelec­tualitatea din oraşe colaborează frecvent cu cea de la sate, scopul şi al unora şi al celorlalţi fiind, în fond, acelaşi : participarea acti­vă a intelectualilor, indiferent de locul unde-şi practică meseria, la vastul program al partidului, al întregului popor de făurire a unui om multilateral dezvoltat, capabil să răspundă cu competenţă multi­plelor solicitări ale construcţiei socialiste. DRUMURI SPRE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ Contractul a fost încheiat fără multă vorbă : el, Constantin Stoi­­cescu — de meserie electrician —■ s-a obligat să producă, în cadrul activităţilor industriale din coope­rativa agricolă de producţie Chi­­tila, bucşe de cauciuc, iar preşedin­tele Ion Trocan, ca şi şeful de sector din cooperativă, Vasile Milcu, au acceptat oferta. Nu i-a interesat în ce condiţii va lucra Stoicescu. Nu l-au întrebat ce instalaţii are, sau dacă oamenii pe care îi angaja sunt calificaţi. Şi astfel, electricianul a devenit, peste noapte, vulcanizator — spe­cialist în cauciucărie — iar un şo­pron din curtea sa a devenit ate­lier. A fost instalat cazanul pentru aburi, ce urma să funcţioneze la presiuni înalte, fără supapă de si­guranţă, fără manometru. Constru­it de Constantin Stoicescu, acest cazan — o improvizaţie — contra­venea flagrant normelor pentru protecţia muncii şi constituia din pericol pentru cei care îl utilizau. Pentru vecini. Pentru trecătorii de pe stradă. Este evident că asigurarea pro­tecţiei muncii, o obligaţie strict re­glementată de lege, revenind condu­cătorilor de unităţi economice şi şefilor de sectoare — în speţă, pre­şedintelui I. Trocan şi tehnicianului V. Milcu — nu se realizează decit prin verificări, prin probe ale uti­lajelor şi prin examinarea profe­sională a lucrătorilor. Lipsa de timp, ipotezele privind eventuala calificare a muncitorilor — mai a­­les cînd aceasta nu rezultă din nici un act — nu pot justifica ignorarea preocupărilor faţă de prevenirea accidentelor de muncă. Şeful de sec­ţie, Vasile Milcu, n-a aflat decit tîr­­ziu că în atelierul de cauciucărie se perindă lucrători angajaţi după bunul plac al lui Constantin Stoicescu, care nu au nici un fel de pricepere în manevrarea instalaţiei de abur sub presiune. Şi într-o zi, a avut loc explozia. Patru oameni au fost grav răniţi şi clădirea ava­riată. Placa superioară a cazanului, aruncată de puterea exploziei, a străpuns acoperişul unui imobil că­­zînd la numai 20 cm de patul în care se afla un copil. Suportul me­talic al matriţei, propulsat de ex­plozie, a căzut într-o curte vecină, la mai puţin de un metru de o persoană care se afla acolo.­­Ne ocupăm, în acest articol, de consecinţele deosebit de grave ale nerespectării normelor legale pri­vind protecţia muncii. Dar acci­dentul petrecut în secţia de cau­ciucărie a cooperativei agricole din Chitila aduce în prim plan şi alte încălcări flagrante ale regle­mentărilor privind organizarea ac­tivităţilor industriale, abateri de care ziarul nostru­ se va ocupa în mod deosebit. în primul rînd, este vorba de faptul că preşedintele Ion Trocan a avizat înfiinţarea unei secţii ce folosea, ca materie primă cauciucul. Or, una din raţiunile înfiinţării activităţilor industriale în cooperativele agricole constă în valorificarea superioară a resurse­lor de materii prime proprii. Este cauciucul una din materiile prime proprii de care dispune coopera­tiva agricolă din Chitila ? Evident, nu. Apoi, faptul că in secţia de cauciucărie lucrau numai munci­tori din afara cooperativei şi nu co­operatori, reprezintă o altă încăl­care a reglementărilor în vigoare). Nerespectarea legii şi imprudenţa au constituit cauzele unui alt acci­dent de muncă, produs în atelierul de tîmplărie din cooperativa agri­colă Ciupa, judeţul Argeş. Lucră­torul Gh. Manea, aflat în stare de ebrietate, a fost lăsat să lucreze la un fierăstrău circular. Imprecizia manevrelor sale a avut ca rezultat un accident grav. Precizăm că pre­şedintele cooperativei agricole, Toma Neagu, a fost informat în legătură cu starea în care se afla circularistul Manea, dar n-a făcut altceva decit să spună : „îl pri­veşte". — De altfel susţine preşedintele Neagu, şi altădată a lucrat cu cir­cularul, deşi băuse. Nu credeam că o să se întîmple aşa ceva... Nici Adalbert Szabó, directorul Asociaţiei intercooperatiste pentru construcţii şi reparaţii din Odor­­heiul Secuiesc, judeţul Harghita, nu şi-a închipuit că tînărul acela, Orbán Domocoş, care nu ştia nici măcar ce este acela un circular, are să se accidenteze, aşa incit a avizat angajarea lui, fără să-i pretindă nici o calificare, fără să verifice, ante­rior încadrării lui în secţie, dacă a fost măcar instruit. Şi imprudenţa şi-a cerut tributul , accidentul de muncă a avut loc. Trebuie precizat faptul că, în ge­neral, aşa cum rezultă şi din exem­plele prezentate, asigurarea protec­ţiei muncii în atelierele cooperati­velor agricole nu impune nici in­vestiţii, nici elaborarea de sisteme complexe, care să depăşească posi­bilităţile unităţilor. Cu rare excep­ţii, este vorba doar de efectuarea unor verificări profesionale, care să releve priceperea celor angajaţi în utilizarea instrumentelor sau maşinilor la care lucrează şi de evi­tarea unor improvizaţii în instala­rea utilajelor. Aceste obligaţii sunt reglementate, fără posibilitate de echivoc, prin dispoziţii legale, aşa incit scuze ca, de pildă, „n-am şti­ut, n-am înţeles, n-am avut timp", se exclud prin însăşi inconsistenţa lor. AL. SOLOMONESCU GH. GHIRBA inspector în Ministerul Muncii . In activităţile industriale din unele cooperative agricole se vorbeşte de protecţia muncii, dar se uită aplicarea ei .VVW A^AA/VvVV'^rV* A/VWVVVWVWWVVWWWVV\VVVVVV» Miercuri 2 februarie PROGRAMUL I : 6,00 Muzica şi actualităţi. 7,00 Radiojurnal. 8,00 Sumarul presei. 9,30 Viaţa cărţilo­r (reluare). 10,00 Buletin de ştiri. 10,05 Interpreţi ai muzicii populare mun­teneşti. 10,30 Vreau să ştiu (emisiu­ne de ştiinţă şi tehnică pentru şco­lari). 11,00 Buletin de ştiri. 11,05 Me­lodii cunoscute. 11,15 Consultaţie juridică. 12,00 Discul zilei : Cris­­tophe. 12,30 întîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13,00 Radiojurnal. 13,15 Avanpre­mieră cotidiană. 13,30 — 100 de legende româneşti. 14,40 Muzică populară. 15,00 Buletin de ştiri. 15,05 Creştere şi eficienţă economi­că. 15,30 Pagini vocale şi orchestra­le din muzica de estradă. 16,00 Ra­diojurnal. Buletin meteo-rutier. 16,15 Cîntece de Gheorghe Baza­­van. 16,30 Muzică uşoară. 17,00 An­tena tineretului... dezbate. 17,30 Concert de muzică populară. 18,00 Orele serii. 20,05 Zece melodii pre­ferate. 20,40 Din înregistrările lui Fănică Luca. 20,55 Ştiinţa la zi. 21,00 Revista şlagărelor. 21,30 Bi­juterii muzicale. 22,00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. 22,30 Concert de seară. 24,00 Buletin de ştiri. PROGRAMUL II :6,00—8,05 Pro­gram muzical de dimineaţă. 6,05 Buletin de ştiri. 7,00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 8,05 Tot înainte (emisiune pentru pio­nieri). 9,00 Prelucrări corale. 9,30 Buletin de ştiri. 9,35 Orchestra An­samblului folcloric „Ciprian Po­­rumbescu" din Suceava. 10,35 Mu­zică uşoară. 11,30 La microfon Pompilia Stoian, Johnny Dorelli, Puica Igiroşeanu, duetul vocal Dag­­mar Friederich şi Siegfried Uhlen­­brock. 11,55 Ştiinţa la zi. 12,00 Bu­letin de ştiri. 12,03 Avanpremieră cotidiană. 12,15 Din cîntecele şi dansurile popoarelor. 12,30 Muzică uşoară. 13,00 Radiojurnal. 13,15 Din viaţa de concert a Capitalei. 14,00 Buletin de ştiri. 14,05 Muzică populară. 14,30 Cartea ştiinţifică. 15,00 Muzică uşoară cu Enrico Ma­cias. 15,20 Cîntece şi jocuri­ popu­lare interpretate de Maria Badiu şi Nicolae Pleşa. 15,30 Radioşcoa­­lă. 16,00 Radiojurnal. Buletin me­­teorutier. 16,50 Pe teme medica­le. 17,00 Buletin de ştiri. 17,05 Balade, cîntece şi jocuri popula­re. 19,05 Melodii de estradă 9,00 Deschiderea emisiunii de di­mineaţă. 9,05 Teleglob. Orele Şan­­haiului (reluare). 9,25 Prim plan : Maria Spiridon (reluare). 10,00 Curs de limba franceză (I). 10,30 Teatru. Zestrea (reluare). 12,20 Telejurnal. 15,30 Teleşcoală. 17,30 Deschiderea emisiunii de după-a­­miază. Avanpremieră. 17,35 O via­ţă pentru o idee — emisiune pentru copii. 18,05 Publicitate. 18,10 Timp şi anotimp în agricultură. 18,40 La poalele Tîmpei. Melodii populare interpretate de Marilena Criveanu, Rozalia Oprea, Cornelia Tudorică, surorile Fircea, Radu Dorel, Ion Corcodel. 19,00 Oameni şi fapte. Misiune specială. 19,10 Tragerea pronoexpres. 19,20 1001 de seri 19,30 Telejurnal. 20,10 Telecinema­­teca : Casa de la răscruce. 21,40 O­­raşul de pe Bîrzava: Reşiţa. 22,10 Interpretul săptămânii. Angela Mol­dovan. 22,30 24 de ore. TELEVIZIUNE ŞI ADIO SATUL SOCIALIST In masivul Bucegi alb poem in atm Nr. 850 IVSarti 1 februarie CITITORII SEŞI CINE DESCURCĂ IŢELE? Pe şoseaua Deva- Simeria, faţă in fa­tă cu complexul de sere de la Sintan­­drei, se află în con­strucţie, încă din vară, o staţie de au­tobuze. Nimic de zis, ideea a fost foarte bună, avînd în vedere că aici se urcă muncitori de la complexul de se­re, cetăţeni din co­muna Sintandrei şi alţi călători. Deci, este suficient trafic pentru ca staţia să fie utilă. Numai că nenorocul constă în faptul că lucrările au stagnat îndată după ce­ a fost mon­tat scheletul meta­lic, iar cei cărora le-a fost încredinţa­tă spre executare lucrarea — munci­torii de la „Munca colectivă" din Si­­meria — au uitat de staţie spunind că nu unitatea lor, ci I.G.C.L. Simeria tre­buie să execute lu­crările. Cei doi con­structori aruncă vi­na de la unul la altul, aşteptind pro­babil vara ca pe pasageri să-i mai ardă şi soarele, căci ploaia şi frigul i-au bătut destul. Cine­va trebuie, totuşi, să descurce iţele. C. DĂIAN, Şeuleşti jud. Hunedoara UNII CU FOLOSUL, ALŢII CU PONOSUL Fiul meu, Aurel Mirişan, a lucrat pină în octombrie 1971 ca tractorist necalificat la între­prinderea de prefa­bricate din Ulmeni, judeţul Maramureş. Apoi a fost recrutat de către Staţiunea pentru mecanizarea agriculturii din ace­eaşi localitate, ur­­mînd a fi trimis pentru un curs de scurtă durată la o şcoală de mecaniza­tori agricoli. Prin decembrie 1971 s-a reîntors la unita ■ tea care l-a trimis la şcoală, respectiv la S.M.A. Ulmeni. Dar, deoarece a­­ceasta nu i-a cerut transferul de la în­treprinderea unde lucrase pină în oc­tombrie, pe timpul şcolarizării n-a pri­mit alocaţia de stat pentru cei 3 copii pe care o are. Cind şi-a cerut drepturile, conduce­rea S.M.A. a recu­noscut greşeala pe care a comis-o, dar a spus că e prea tir­­ziu pentru a o re­para. Cum s-ar spu­ne, unii greşesc şi alţii trag ponoasele. VASILE MIRIŞA satul Mincu, cor­. Ulmeni, jud. Maramureș EU AM PLĂTIT PANTOFII CINE-MI PLĂTEŞTE PINGELELE? La începutul lunii decembrie mi-am comandat o pereche de pantofi la atelie­rul de cizmărie din comuna Bozovici. Mi-au luat măsura, i-am plătit şi urma să-i ridic tot în luna decembrie, pe ziua de 23. Dar pantofa­rul nu s-a ţinut de cuvînt. De cinci ori am străbătut dru­mul de acasă pînă la Bozovici şi înapoi. Am rupt o pereche de pingele pînă ce am reuşit să-mi fac o pereche de pan­tofi noi. De ce oare nu îşi respectă aceşti oa­meni cuvîntul ? Pun clienţii să bată dru­murile zeci de kilo­metri pentru o pe­reche de pantofi. ION MIHAI comuna Eftimie Murgu, județul Caraş-Severin STAREA VREMII Timpul probabil pentru 1 februa­rie 1972 , vremea continuă să se răcească în toate regiunile. în estul ţării, la noapte, temperatura va fi cuprinsă între minus 18 şi minus 10 grade, local mai coborîtă in Moldova, iar în cursul zil­ei maxi­mele vor oscila între minus 8 şi zero grade. în celelalte regiuni mi­nimele vor fi cuprinse intre minus 10 şi zero grade, iar maximele în­tre minus 4 şi plus 4 grade. Cerul va deveni variabil în nord-estul ţării, unde ninsorile vor slăbi, iar în rest cerul se va menţine mai mult acoperit, şi vor cădea preci­pitaţii, mai ales sub formă de nin­soare. Timpul probabil pentru 2, 3 şi 4 februarie, vreme friguroasă, cu nopţi geroase, mai ales în jumăta­tea de est a ţării. Cerul va fi mai mult acoperit. Vor cădea ninsori temporare. Vîntul va mai prezenta intensificări la început în Moldova, Dobrogea şi Bărăgan, apoi va slăbi treptat. în nordul Moldovei şi estul Transilvaniei temperatura va co­bori pe alocuri, pină la minus 20 de grade. în rest, minimele vor fi cuprinse între minus 16 şi minus 6 grade, iar maximele între minus 9 şi plus un grad. ^aaaaaaaa^aaaaaaaaaaaaaaaaaaa^s CUI ÎNCREDINŢĂM AVEREAP în cuvîntarea sa la Plenara din 3—-5 noiembrie 1971, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat fap­tul că toţi cetăţenii patriei trebuie educaţi in spiritul eticii şi echi­tăţii sociale, că trebuie luptat îm­potriva influenţei moravurilor bur­gheze care se mai manifestă în primul rînd prin atitudinea faţă de proprietatea socialistă ; furturile, delapidările, sustragerile de orice fel lovesc în interesele tuturor oa­menilor muncii, sunt acte ostile construcţiei socialiste. Iată pentru care motiv organele şi organizaţiile de stat şi obşteşti, toţi cetăţenii ţării au îndatorirea patriotică de a contribui la apărarea, întărirea şi dezvoltarea avutului obştesc. Tre­buie ca fiecare dintre noi să ve­ghem ca retribuţia fiecărui mem­bru al societăţii noastre să fie ega­lă cu calitatea şi cantitatea­ mun­cii pe care o depune în folosul societăţii. Marea majoritate a cetăţenilor patriei noastre, dînd dovadă de un lăudabil simţ al datoriei, al corec­titudinii şi probităţii, depun efor­turi susţinute pentru apărarea şi dezvoltarea avutului obştesc. Din păcate, mai sunt unii care nu se mulţumesc cu retribuţia ce li se cuvine. Minaţi de tendinţa de îna­vuţire pe căi ilicite, aceştia îşi în­suşesc din valorile materiale ce li se încredinţează spre gestionare sau administrare. In acţiunile îndreptate împotriva acestor apucături, un rol de seamă revine şi dreptului socialist, care reglementează dreptul de proprie­tate, arată căile de recuperare a pagubelor provocate avutului ob­ştesc şi sancţionează pe aceia care îi aduc prejudicii. Să cunoaştem şi să folosim, deci, legea pentru a-i face pe toţi să înţeleagă că numai munca este izvorul bunei stări şi al fericirii tuturor. Legile statului nostru pedepsesc pe cei vinovaţi de încălcarea ordinii sociale. Noi nu aprobăm pe infractor şi nu ac­ceptăm faptele antisociale comise de el, facem totul ca, pedepsindu-l potrivit gravităţii faptei comise, să-l ajutăm să se îndrepte. Practica a demonstrat că sînt uneori cazuri cînd legea este igno­rată, cînd sînt încălcate prin­cipiile eticii şi echităţii sociale şi cînd se neglijează luarea celor mai elementare măsuri pentru apărarea avutului obştesc. De pildă, consiliul de conducere al cooperativei agricole din Răcăjdia (Caraş-Severin), deşi cunoştea că lui Ion Bufan îi plăcea să consu­me alcool, totuşi i-a încredinţat funcţia de casier. Recent, sus-numi­­tul s-a deplasat la Banca de stat, filiala Oraviţa, de unde a ridicat 42 644 lei, pentru a achita dreptu­rile de pensie ale cooperatorilor. De la bancă, Ion Bufan a mers la restaurant, consumind o mare can­titate de alcool, pe care a plă­tit-o din banii cooperatorilor pen­sionari. In cele din urmă, s-a ho­­tărît să plece la tren, dar după ce a ajuns în compartimentul unui vagon, a lăsat servieta pe bancă și a plecat la restaurantul gării. Cînd s-a întors, servieta lipsea. După meticuloase cercetări, organele sta­tului au găsit servieta cu bani, dar lipsea suma de 8 000 lei. Desig că Ion Bufan îşi va primi pe­deapsa pentru neglijenţa de cai a dat dovadă, ca şi pentru sume însuşite, pentru a plăti băutul dar astfel de fapte puteau fi er tate dacă se aveau în vedere ant­cedentele sale. Un alt aspect, tot atît de păgub­tor, pentru avutul obştesc, este si­perficialitatea cu care unii coope ratori îşi îndeplinesc sarcinile ii­credinţate de consiliul de condi­cere. Spre exemplu, Nicolae Dum­iru, cioban la cooperativa agrico din Dragalina, judeţul Ialomiţa,­­­bişnuia deseori să coboare la bufe­tul din comună, iar oile le inch­dea la stînă, lăsîndu-le fără nici pază. ’ într-o zi, oile fiind flămînde,­­ ieşit din ţarc şi au intrat într-i lan de lucerna. Urmarea ? Un nu­măr de 53 de oi au pierit. In ace fel, Nicolae Dumitru a adus coope­rativei o pagubă bănească impo­zantă, dar care, cum era şi firea i-a fost imputată şi reţinută­­ veniturile pe care urma să le ridic de la cooperativă. De asemenea, Ion Bălan, pază la cooperativa din Fîntînele, judeţ Bacău, pus să păzească porumbi, după ce a făcut focul în faţa coi­bei, a piecat acasă să... bea ap Flăcările focului s-au extins m­untii la cocenii din apropiere apoi la porumbul-ştiuleţi. Cu tot intervenţia cooperatorilor, focul mistuit şi vagoane de porumb ştii­leţi. O pagubă importantă, care­­ fi suportată — în măsura posibil taţilor — de Ion Bălan, care­­ şi-a făcut datoria. în prezent, este cercetat pentru activitatea­­ neglijentă, urmind să răspundă penal. Din cele cîteva exemple se pot observa cu uşurinţă cit de nu contează luarea măsurilor de pri­venire a unor pagube în dour avutului cooperatist. Consiliilor - conducere ale cooperativelor agr­cole le revine, evident, datoria eli­mentară de a-i verifica deosebit , atent pe cei cărora li se încredin­țează mînuirea sau paza bunurile obștii. VICTOR POPESCU procuror Reînnoiţi-vă abonamentul la ziarul SATUL SOCIALIST Abonamentele se primesc la toate oficiile şi a­­genţiile P.T.T.R. de la oraşe şi sate, factorii poştali, difuzorii de presa din întreprinderi, instituţii şi în­treprinderi agricole de stat.

Next