Satul Socialist, aprilie 1972 (Anul 4, nr. 902-927)

1972-04-01 / nr. 902

­­SATUL SOCIALIST ­ Condiţiile agrometeorologi­­ce specifice acestei primăveri se deosebesc esenţial de cele din perioadele corespunzătoare a anilor precedenţi,­­fapt care impune diferenţieri îni aplica­rea măsurilor agrotehnice. As­pectul esenţial în evolu­­ţia con­diţiilor agrometeorolog­ice din acest sezon constă în precipi­taţii reduse cantitativ şi debut extratimpuriu al primăverii în­­cepînd din vestul ţării şi Tran­silvania şi urmat de zonele su­dice ale ţării. In cea mai mare parte a Moldovei şi în zonele submontane, împrimăvărarea s-a produs în limite apropiate de normal. Creşterea temperaturilor în­­cepînd din luna februarie ca şi încălzirea solului în stratul a­­rabil şi în profunzime în urma unei ierni­ fără zăpadă au dus, de pildă, în vestul ţării la o ac­cumulare de temperaturi po­zitive cu 200° mai mult decît în mod obişnuit la 31 martie (a­­ceastă sumă de grade se reali­zează în mod normal la sfirşi­­tul celei de a 2-a decade a lu­nii aprilie). Trebuie subliniat că acest ritm de împrimăvăra­­re este cel mai intens ritm din ultimii 30 ani. La sfîrşitul lunii martie, temperatura solului prezenta valori mai ridicate decît în mod obişnuit. Astfel, la adînci­­mea de 10 cm, temperaturile oscilau între 9° şi 12° în ma­joritatea zonelor agricole, (har­ta). In sezonul de toamnă-iarnă şi începutul primăverii, pre­cipitaţiile au fost mai slabe comparativ cu ultimii trei ani. Cu toate acestea, solul are deo­camdată un conţinut de umidi­tate satisfăcător în cele mai multe zone agricole, mai ales în straturile profunde, datori-­ BULETIN AGRO­­METEOROLOGIC PE LUNA APRILIE tă ploilor abundente din anii precedenţi. Deficit accentuat în zona sistemului radicular se semnalează în cea mai mare parte a Transilvaniei şi sudul Ing. O. BERBECEL şeful sectorului Agrometeo din Institutul de meteorologie şi hidrologie (Continuare în pag. a 5-a) TEMPERATURILE MEDII ÎN SOL LA SFÎRȘITUL LUNII MARTIE A ÎNCEPUT SEMĂNATUL PORUMBULUI in cooperativa agricol­lă de produc­ţie „Ogorul" din Pucica, judeţul Arad ­ Băncii pentru agricultură şi industria alimentară Potrivit prevederilor din pla­nul de investiţii pe anul acesta, agricultura de stat a judeţului Timiş va trebui să-şi extindă sectoarele zootehnice — prin construirea de plombe — cu 16 grajduri de vaci şi cu şapte grajduri de tineret bovin. Dar tovarăşii de la filiala judeţeană Timiş a Băncii pentru agricul­tură şi industria alimentară, so­cotind, probabil, că s-ar face cheltuieli neproductive, acordă fonduri numai pentru plombe, iar pentru extinderea reţelelor de dimentare cu apă, energie elec­tron etc. nu ne permit să inves­­tin nici un leu. Cu alte cuvinte, ni se pretinde să facem faţă cu aceleaşi utilităţi — surse de apă şi curent, alei şi bucătării fu­rajere, şoproane pentru vinuri, construite cind aveam efective mai mici — la un număr sub­stanţial sporit de animale. Este posibil aşa ceva ? Dacă da, ru­găm să ni se sugereze cum , dacă nu, rugăm să se regle­menteze operativ situaţia men­ţionată. DUMITRU NEDEA, şeful serviciului de investiţii şi mecanizare din cadrul Direcţiei generale pentru agricultură, in­dustrie alimentară şi ape, judeţul Timiş PE ADRESA. [ CAMPANIA­ AGRICOLA ARĂTURA lucrarea de bază. De ce o întîrziaţi? Din cauza unor grave neajunsuri In organizarea muncii care au dus la întîrzierea eliberării terenurilor, la folosirea cu randament scăzut a tractoarelor, în numeroase coope­rative agricole din judeţul Olt s-au efectuat in toamnă arături pe su­prafeţe reduse. Era de aşteptat ca terenurile rămase nearate să fie ogorîte în multele ferestre ale ier­nii, cînd se puteau efectua arături de foarte bună calitate, în condiţii de lucru doar cu puţin mai aspre decît cele existente în toamnă. Astă iarnă s-a lucrat insă cu în­­cetinitorul. Chiar și în ultima săptă­­mînă cînd nimeni nu mai pu­tea apela la justificări de felul RAID ANCHETĂ In judeţul olt „nu s-a zvintat terenul", s-a lucrat extrem de incet, in decurs de şapte zile nefiind arate decît 5 653 de hec-' ' ire. Toate acestea fac ca la ora cînd întreprindem raidul în sectorul cooperatist al agriculturii judeţului să mai existe mari suprafeţe neara­te. Din datele direcţiei generale a­gricole rezultă că mai sunt de arat 22 350 de hectare. S-ar putea însă ca suprafaţa să fie şi mai mare, îndeosebi în coo­perativele din zona de centru a judeţului, unde într-adevăr au existat şi terenuri pe care apa a băltit o vreme — cauza neputînd fi însă considerată obiectivă, întru­­cît excesul de umiditate era înlă­­turabil prin lucrări relativ simple — se află întinse suprafeţe neara­te. întîrzierea efectuării arăturilor nu trebuie pusă însă nici aici decît parţial pe seama umidităţii. Am mers în cîmp şi am constatat că multe dintre terenurile nearate nu sunt dintre cele care puteau să pre­zinte exces de umiditate. Ce s-a întîmplat ? Consiliile de conducere nu au luat din timp mă­suri de eliberare a terenurilor de coceni, spre a crea front de lucru tractoarelor. Chiar şi astăzi pe o parte din terenurile cooperativelor agricole din Perieţi, Bălteni, Tătu­­leşti, Valea Mare, Priseaca Buneşti şi ale multor altora, se mai găsesc coceni netăiaţi sau netransportaţi. Deci nici măcar la ora aceasta trac­toarele nu pot să intre la arat pe toate terenurile. La cooperativa a­­gricolă Tătuleşti, de exemplu, mai sunt de tăiat coceni de pe ISO de hectare. Dumitru Haiducu, ingi­nerul şef al cooperativei, susţine că unitatea nu are forţă de muncă pentru tăiatul cocenilor, întrucît cooperatorii sunt utilizaţi la alte lucrări. „O să mai întîrziem cîteva DAN ZAMFIRESCU (Continuare in pag. a 5-a) „Gigantul de lumină" Porţile de Fier de la Foto: AGERPRES ÎN PAG. A 5-A JUDEȚUL DÎMBOVIŢA PLANTELE VOR AVEA CURÎND NEVOIE DE APĂ, DAR AMENAJĂRILE PENTRU IRIGAȚII­­ SE TOT AMINĂ... I . Vă propunem o discuţie des­pre climatul de muncă, despre con­diţiile în care valorile individuale autentice găsesc drumul cel mai drept de afirmare, integrîndu-se fi­resc în efortul colectiv de autode­­păşire profesională, de obţinere a unor rezultate de elită. Vă mărtu­risesc că alegerea subiectului şi a dumneavoastră, ca interlocutor, nu sunt întîmplătoare. Obţinind, anul trecut, 5 392 kg grîu la hectar, sta­ţiunii i-a fost acordat, de către Consiliul de Stat, Ordinul Muncii clasa I. — Am să vă spun un lucru care are să vă mire. Este adevărat, după recoltarea griului, la cîntărirea re­coltei am crezut că s-au stricat cîn­­tarele. Producţia anului trecut a fost excelentă, întrecînd cele mai optimiste aşteptări. Dar noi am considerat drept un mare succes obţinerea, timp de 3 ani consecutiv, a unor producţii în jur de 4 000 kg la hectar. Aşadar, anul 1971 a fost an de vîrf, încununarea unor efor­turi, căutări şi acumulări continue. — Ce dă unui colectiv, forţă de afirmare, coeziune ? — încrederea conducătorului unei unităţi, a colectivului în în­tregul său, în oameni, în fie­care om în parte. Faptul că nu vezi în el numai un salariat, care are sarcini profesionale, pe care le exercită cu precizie de robot. Omul este... om, cu calităţi, dar şi cu de­fecte. Esenţial este a-i valorifica aceste calităţi, a crea un asemenea climat incit defectele să nu se ma­nifeste, învinse prin acţiunea con­jugată a factorilor externi, a cole­gilor de echipă, cu dorinţa intimă de perfecţionare a fiecăruia. Noi am ajuns aci promovînd, în relaţi­ile de muncă, sinceritatea. Se spune că numai cei tari îşi pot permite să fie sinceri. Cei tari — care nu au ce-şi ascunde, care sunt intere-saţi în înlăturarea barierelor, de orice natură din calea mersului înainte. Uneori, ne certăm (nu vă sperie termenul, nu ?), au loc con­fruntări aprinse, întotdeauna cîş­­tigă cel ce are dreptate, nu cel cu funcţia mai mare. Este asigurată, aşadar, prioritatea adevărului. Lă­sate să se învechească, anumite animozităţi, situaţii neclare, gene­rează un anumit fel de a gîndi, premise greşite de acţiune, dimi­nuează forţele, încrederea — a­­ceasta mi se pare a fi condiţia nece­sară a unui colectiv de muncă — angajat într-o luptă în care e ne­voie de aportul original al fiecăruia. — Lucrul in colectiv nu ar putea duce şi la o oarecare fugă de răs­pundere personală ? — Sîntem prea aproape de brazdă pentru a se putea întîmpla aşa ceva. Noi sîntem cei care hotă­­rîm introducerea unor noi soiuri în producţie, elaborarea unor anu­mite tehnologii specifice etc. şi tot noi cei ce aplicăm programul ela­borat. Deci, nu avem pe seama cui arunca răspunderea. Numai astfel se explică, prin seriozitatea abor­dării sarcinilor, prin conştiinciozi­tatea rezolvărilor, faptul că grupul de amelioratori, conduşi de doc­torul în ştiinţe Valer Botezan, a creat acel soi cu care am obţinut PAUL URDEA (Continuare in pag. a 2-a) La cooperativa agricolă „Viaţa Nouă" din Oradea, judeţul Bi­hor, se execută lucrări de tera­­sare a unor terenuri in vederea înfiinţării unei plantaţii de 15 hectare CUM ACŢIONAŢI PENTRU ÎNFĂPTUIREA PREVEDERILOR REZOLU- PAHTNA A *3-A­­ŢIEI PRIMEI CONFERINŢE PE ŢARA A SECRETARILOR COMITETELOR JAVIU,­ DE PARTID ŞI A PREŞEDINŢILOR CONSILIILOR POPULARE COMU­­ ­­NALE ? PRIN MOBILIZAREA TUTUROR FORŢELOR COMUNEI CLIMATUL MUNCII COLECTIVE Înnobilează personalitatea Interviu cu Inginerul MARCEL ROMAN, directorul tehnic al Staţiunii experimentale agricole — Turda VIZITA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, în Republica Democratică Sudan Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, a sosit joi la Khartum, într-o vizită ofi­cială, la invitaţia preşedintelui Republicii Democratice Sudan, ge­neralul maior Gaafar Mohammed Numeiry. Sudanul este cea mai întinsă ţară a continentului african — suprafaţa sa reprezintă o pătrime din terito­riul Europei. Aici se întîlnesc toate formele de relief specifice continentului african, se găsesc mari bogăţii ce aparţin astăzi acestui popor cu o străveche civi­lizaţie şi istorie, care şi-a procla­mat patria, în urmă cu 16 ani, republică independentă. Pădurile cu esenţe preţioase, de gumă ara­bică — care furnizează circa 85 la sută din consumul mondial — lasă loc cînd podişurilor muntoase ce ascund în străfundurile lor aur, fier, magneziu şi alte minereuri de mare valoare, cînd unor largi cîmpii ale căror culturi de bumbac reprezintă 30 la sută din produc­ţia totală a lumii. Aceste bogăţii au fost jefuite de­cenii întregi de către regimul co­lonial, îndreptîndu-şi după elibe­rare eforturile spre lichidarea ur­mărilor agresiunii şi exploatării străine, animat de năzuinţa pro­fundă de progres şi o viaţă mai bună, poporul sudanez se află an­gajat astăzi într-o susţinută activi­tate constructivă, de lichidare a stării de subdezvoltare economică, de valorificare a resurselor natu­rale în scopul propăşirii ţării sale. Sudanul s-a bucurat întot­deauna de simpatia şi solida­ritatea poporului român atît în lupta sa împotriva dominaţiei străine, pentru independenţă, cît şi în bătălia pe care o desfăşoară în prezent pentru înlăturarea sechele­lor trecutului colonial, pentru dez­voltarea economică, culturală şi socială. Pe acest fundament au fost stabilite relaţii în interesul celor două popoare, bazate pe stimă şi respect reciproc, pe neamestec în treburile interne și deplină egali­tate, cărora vizita șefului statului român le deschide noi perspective, pe multiple planuri. Sunt raporturi care constituie o continuare fireas­că a politicii României socialiste de solidaritate cu tinerele state, de sprijinire activă a dezvoltării lor politice, economice şi sociale, a luptei de consolidare a independen­ţei naţionale. In acest context, data de 30 martie semnifică un nou capitol în evoluţia relaţiilor româno-suda­­neze. In această zi s-au întîlnit pentru prima oară preşedintele Consiliu­lui de Stat al României, Nicolae Ceauşescu, şi şeful statului suda­nez, general maior Gaafar Moham­med Numeiry, acest eveniment e­­videnţiind, o dată în plus, rolul deosebit pe care îl au vizitele şi contactele directe ale şefilor de stat pentru promovarea bunelor ra­porturi, a cooperării şi destinderii în viaţa internaţională. Această întîlnire a fost marcată din primele momente ale sosirii şefului statului român de cordiali­tatea prietenească cu care a fost salutat de preşedintele sudanez. La coborîrea din avion, pre­şedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi conducătorul Republicii Democratice Sudan, Gaafar Mohammed Numeiry, îşi string mîinile cu căldură. Şeful statului sudanez, împreună cu so­ţia sa, Busein Numeiry, întîmpină, de asemenea, cu cordialitate pe tovarăşa Elena Ceauşescu. In intîmpinarea oaspeţilor au venit, de asemenea, prim-vicepre­­şedintele republicii, Abubakr Awa­­dallah, secretarul general al Uniu­nii Socialiste Sudaneze, Maamoud Awad-Abu Zeid, membri ai Bi­roului Politic al Uniunii So­cialiste Sudaneze, membri ai gu­vernului, guvernatorul provin­ciei Khartum, care prezintă omagiile lor solilor ţării noas­tre. In cinstea oaspeţilor a fost alcătuită o misiune de onoa­re, din care fac parte Osman Abu Al-Gasim, membru al Biroului Po­litic al Uniunii Socialiste Suda­neze, Mansour Khaled, ministrul afacerilor externe, Ahmed Abdel Rahman Al-Akib, ministrul indus­triei şi minelor, Ibrahim Moneim Mansour, ministrul economiei. Sunt de faţă şefii misiunilor di­plomatice acreditaţi la Khartum. Ceremonia militară se desfăşoa­ră într-o ambianţă festivă, pe ae­roport fiind arborate nenumărate steaguri româneşti şi sudaneze. Sunt intonate imnurile de stat ale României socialiste şi Sudanului, în timp ce răsună 21 de salve de artilerie. Preşedintele Nicolae Ceauşescu, pe un podium de onoare, primeşte, alături de Gaafar Numeiry, raportul coman­dantului gărzii, după care, însoţit de şeful statului sudanez, trece în revistă ostaşii care prezintă ar­mele. Cei doi şefi de stat şi soţiile lor, împreună cu personalităţile româ­ne şi sudaneze, s-au îndreptat apoi spre Palatul Poporului, reşedinţa pusă la dispoziţia oaspeţilor. In drum, grupuri masive de locuitori ai capitalei salută cu prietenie pe solii țării noastre, aplaudă unde­(Continuare in pag. a 6-a) . 1­1 SATUL MEU GRIUL DE AUR DRAGOŞ NICOL Cînd mă duc cite o dată pe acasă, îmi place să mă uit pe dealuri cu pini şi să privesc de acolo la vale peste întin­derea satului nostru. Se re­varsă parcă la vale colorat şi frumos, sclipindu-şi în soare ferestrele, ascuţindu-şi aco­perişurile înalte, desenîndu-şi liniile parcă cu fiecare an mai puţin întortocheate ale uliţe­lor. Se văd, de acolo, de pe dea­lul cu pini, clădirile mari şi noi ale sectorului zootehnic, undeva la dreapta, pe drumul morilor, se vede primăria şi-n faţa ei căminul cultural — nou-nouţ, se vede sera, se văd casele noi, frumos lucrate de oar­leni. Nu, dealul cu pini nu e înalt, se poate desluşi bine tot ce se vede din culmea lui, îi poţi vedea chiar pe oameni lucrînd la cîmp sau în ogrăzile lor, ai putea pune rămăşag că ştii cine anume trece pe trac­tor prin crucile drumului spre ţ (Continuare in pag. a 2-a) .

Next