Satul Socialist, aprilie 1972 (Anul 4, nr. 902-927)

1972-04-01 / nr. 902

PAGINA 2 NU NUMAI CULA DIN MĂLDÂREŞTI ESTE VESTITA Din comuna Unirea, de pe malul Borcei ialomiţene, pînă în comuna Măldăreşti, situată între dealurile vîlceaie, sînt sute de kilometri dar ecoul chemării locuitorilor din Unirea a ajuns şi pe meleagurile noastre. Ideea ca fiecare gospodărie personală să contracteze şi să livreze cel puţin un porc a fost primită şi în Măldăreşti cu mult interes, cu atît mai mult cu cit iniţiativa locuitorilor din Unirea vine să răspundă grijii acordate de statul nostru pentru dezvoltarea zootehniei, pentru mărirea veniturilor realizate de săteni prin muncă harnică şi prin simţ gospodăresc. Numeroasele înlesniri acordate de stat crescătorilor de animale sunt menite să impulsioneze dezvoltarea acestei tradiţionale îndeletniciri, mai ales în satele din zona de deal şi de munte, cum este şi comuna noastră, Măldăreşti. Pe noi, chemarea locuitorilor din Unirea ne-a găsit pregătiţi cu o bună bază materială. Avem trei trupuri de izlaz comunal. Cel mai mare, situat în locul denumit „Treapturi“, are o suprafaţă de 98 hectare. Este un izlaz bun, amenajat şi parcelat în aşa fel încît păşunatul pe el se face în mod raţional. Al doilea trup de izlaz se află situat în locul denumit „Stoiana“ şi are 30 de hectare, iar al treilea, numit „La Roşoveni", are 12 hectare. Obştea comunei a trecut la o acţiune largă de curăţire a întregii suprafeţe de izlaz, la îngrijirea şi fertilizarea sa cu gunoi de grajd şi cu îngrăşăminte chimice. In acest an locuitorii din Măldăreşti au încheiat contracte pentru creşterea şi îngrăşarea a 300 de taurine tinere şi a 150 de vite adulte. Eu, de pildă, am contractat livrare a două juninci şi a unui porc. La începutul lunii aprilie am termen de livrare pentru prima junincă, iar la 1 noiembrie pentru cea de a doua. Și anul trecut am contractat două juninci. Le-am îngrijit atît de bine, incit amîndouă au fost preluate pentru prăsilă. Rîvnesc ca și în acest an cele două vite pentru care am făcut contract să fie exemplare sănătoase şi robuste, să se spună despre mine că sunt un bun crescător de animale. Dar eu mă ocup nu numai cu creşterea vitelor. Am zece stupi şi am contractat cu statul o cantitate de 100 kg miere. In Măldăreşti sunt mulţi apicultori vrednici, ca Iuliu Bojete, Ştefan Ciocîrlan, Nicolae Bîzu, Gheorghe Nechersu şi alţii. După cît ştiu eu, apicultorii din Măldăreşti au contractat în total aproape şase mii kg de miere şi o însemnată cantitate de ceară. In afară de asta, măldăreştenii sunt şi pomicultori vestiţi. Intr-un an bun se recoltează la noi multe vagoane de mere, pere, prune şi nuci şi cam 7—8 vagoane de căpşuni. Eu, de pildă, cultiv căpşunul în grădina casei şi obţin recolte bune. Cînd merg la Rîmnicul Vîlcea sau la Bucureşti şi mă întreabă cîte cineva de unde sînt, eu spun că sînt de la Măldăreşti şi de fiecare dată mi se răspunde „voi aveţi acolo un monument vestit — cula de la Măldăreşti". Cula aceasta este într-adevăr un monument vechi şi de o mare valoare artistică, dar faima locului nostru este tot mai mult sporită de rezultatele bune ce le înregistrăm în pomicultură şi mai ales în creşterea vitelor. La centrul de achiziţie juncanii noştri sunt totdeauna cei mai frumoşi şi cîntarul basculant aproape că se rupe sub greutatea lor. Totul pleacă de la modul atent în care întreţinem izlazul, de la curăţenia în grajduri, de la ţesălat, de la pasiunea cu care ne ocupăm de îngrijirea vitelor. Vedeţi, dar, că sîntem vestiţi nu numai pentru străvechea şi frumoasa culă de la Măldăreşti... DUMITRU DOBRIŢOIU comuna Măldăreşti, judeţul Vîlcea (Urmare din pag. 1) ţarinile dinspre Marginea olarilor, sau cine coboară din autobuzul Rădăuţi — Buda, la magazinul alimentar. Da, se poate desluşi bine totul dacă ştii să priveşti şi dacă mai şi cunoşti oamenii, locurile, şi istoria lor. Pentru că nici oamenii, nici locurile n-au fost cum sînt astăzi, iată, vecinii mei, şi cei vîrstnici şi cei tineri au o altă înţelegere a vieţii şi şi-au clădit viaţa pe alte temeiuri. Am făcut într-o zi o socoteală : cîţi dintre vecinii mei au copii cu care satul are dreptul să se gîndească. Şi am luat-o din dreptul bisericii şi am ajuns, cu număratul pînă la primărie, şi dinspre moară pînă la ţarina Marginii, şi, mărturisesc, am simţit la sfîrşit că mă încearcă o lacrimă de emoţie : ingineri, profesori, medici, ofiţeri, jurişti, tractorişti, mecanici, agronomi, zootehnişti... Şi, iertaţi-mă, iubiţi cititori, am pus bucuria asta şi nu numai asta, pe seama griului. Da, pe seama griului. Că el, griul, griul şi porumbul şi castraveţii, şi cartofii, şi inul, şi sfecla, şi pometele au crescut frumos în ani, în anii muncii înfrăţite, cooperatiste, au adus bunăstare oamenilor şi oamenii au început a privi în sus, peste zăplazurile porţilor. A bătut în inima şi în conştiinţa fiecăruia cineva şi le-a spus: „Haide, priviţi spre soare, daţi-ne copiii în grijă, viitorul în grijă, bucuria voastră în grijă şi veţi fi mulţumiţi ! Haide, nu vă mai uitaţi înapoi, lumea merge înainte, trebuie să mergeţi şi voi înainte, trebuie să ştiţi cum se merge înainte, şi cum se construieşte viitorul! Trebuie să pun totul pe seama griului şi a celorlalte bucate, că ele au fost, sunt şi vor fi pîinea şi îndeletnicirea de temelie a oamenilor satului meu. Toată viaţa şi toată înţelegerea, şi toată credinţa în civilizaţie şi progres, toată dragostea lor de frumos şi de bine, toate năzuinţele lor trec prin grîu. Fără griul acesta GRÎUL DE AUR minunat al acestor ani, ei n-ar fi nimic... Pentru că în anii cînd soarele n-avea puterea să răzbată şi în inimi, n-am avut griul acesta, şi cîţi am răzbit mai departe de lunca Suceviţei ? Şi cum am răzbătut ? Ii poţi număra pe degete... Da, griul creşte frumos şi în satul nostru, la fel ca pretutindeni, iar noi, cei mai vechi, am intrat în viitor, în viitorul nostru, fiindcă fiecare vîrstă are viitorul ei. Cei tineri vor trăi un viitor şi mai bogat decit al nostru. Noi umblăm şi muncim aici, pe vatra noastră de naştere, alţii decît eram. Facem minuni cu mîinile noastre . Vrăjim pămîntul şi înzecim planta. Rotunjim vitele şi scoatem creionul şi hîrtia pentru fiecare treabă pe care o avem de împlinit, altfel decît ne învaţă tradiţia. Muncim şi trăim într-un sat frumos şi larg şi sîntem mereu împreună peste tot, în tot ce împlinim în această bătălie a griului de pe ţarină şi a griului din noi. Şi griul creşte peste tot voinic şi puternic, se transformă în bărbaţi şi femei de nădejde, se transformă în case frumoase, în dragoste pentru lucruri care ne înalţă inima şi mintea, în bogăţie obştească, fiindcă totul, totul, chiar şi un gînd frumos, şi o vorbă înţeleaptă, şi o bucurie a acelui de mai departe om din sat ţine de bogăţia noastră obştească... Cînd mă duc cîte o dată pe acasă îmi place să mă uit pe dealul cu pini şi să privesc de acolo la vale, peste întinderea satului nostru. De o parte hotarul oraşului, de alta, linia subţire şi albastră a începutului munţilor mărginesc nişte holde bogate şi nişte pomete fremătătoare, în care grînele şi fructele au miez de cîntec şi de stea, nişte şesuri pe care caşul şi urda au mireasma de ciuboţica-cucului, nişte grădini şi nişte uliţi şi case prin care circulă nu doar energia electrică, ci şi energia fără seamăn, ca a voinicului din poveste, a oamenilor. Energia şi conştiinţa lor de oameni ai epocii socialiste. Mă uit peste întinderea satului şi-mi place să ascult cum foşneşte griul, griul său de aur. Cităm din Hotârîrea Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie din 11 iunie 1971, care are la bază măsurile iniţiate de conducerea partidului cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale membrilor cooperatori: „Familiilor de cooperatori, din care cel puţin unul dintre soţi lucrează in cooperativa agricolă de producţie, 11 se acordă, începînd cu data de 1 ianuarie 1972, un ajutor lunar de 50 lei pentru fiecare copil in virsta de pînă la 16 ani împliniţi". Ne interesăm la cooperativa agricolă din Ceplea — Gorj, asupra stadiului plăţii ajutoarelor cuvenite familiilor de cooperatori cu copii. Deşi formele contabile pentru această acţiune trebuiau să fie terminate încă de la 1 decembrie 1971, cei din Ceplea nu se grăbesc. Explicaţia 7 Ne-a furnizat-o contabilul şef al cooperativei, Constantin Ghimbuş : — In definitiv, mai avem tmp un an, că ajutorul se poate acorda şi retroactiv pe 12 luni ! Dacă această explicaţie nu ar oglindi perfect o anumită mentalitate cu care, fireşte, nu putem fi de acord, am fi considerat totul o glumă. Cazul nu este, însă, singular. Nici alte cooperative agricole din judeţul Gorj, pe care le-am vizitat recent — Ţînţăreni, Brăneşti, Plopşorul, Săcele, Muşeteşti, Drăgoieni, nu terminaseră încă, cu cîteva zile înainte de 1 aprilie, întocmirea dosarelor pentru plata ajutoarelor pentru copii. Conducerea cooperativei din Muşeteşti din 19 dosare întocmise 3, iar cea din Peşteana — 2 din 26. Unele cooperative din judeţul Dolj, ca cele din Secui şi Valea Stanciului, au întocmit dosarele, dar nu s-au mai preocupat şi de întocmirea listelor de plată, cooperatorii fiind purtaţi cu vorba de la o lună la alta. Dacă In acesta cooperative lucrurile au fost întîrziate datorită lipsei de preocupare, în altele s-a încercat o rezolvare „operativă", întocmindu-se liste de plată cu date fictive, cu nume de cooperatori care nu aveau dreptul să beneficieze de aceste ajutoare. Potrivit prevederilor legale, ajutorul pentru copii se acordă în luna în care unul dintre soţi a lucrat cel puţin 15 zile şi a realizat sarcinile de producţie în conformitate cu normele de lucru aprobate de adunarea generală, întocmind listele de plată a ajutoarelor pentru copii pe luna februarie, conducerea cooperativei agricole din Gîngiova — Dolj a trecut „din oficiu", pentru toţi cooperatorii cu copii, că au lucrat 15 zile, ceea ce nu corespunde adevărului. In listele de plată a ajutoarelor pentru copii întocmite la cooperativa agricolă Dridu — Ilfov, am întîlnit înscriși cooperatori cu copii care depășiseră vîrsta de 16 ani, vîrstă pînă la care se acordă aceste ajutoare. Copilul cooperatorului Dumitrache I. Gheorghe împlinise vîrsta de 16 ani în prima zi a anului, dar, cu toate acestea, l-am găsit trecut în listele de plată întocmite pentru lunile ianuarie şi februarie. „ Dosarele, ca şi declaraţiiletip, ne-a spus cooperatorul Niţă Dumitru, au fost întocmite şi semnate de contabilul Ion Raduna. El ştie ce-a făcut... Deci, liste de plată întocmite fictiv, pe care sunt Încasaţi bani buni ! Un exemplu de ignorare, de încălcare vădită a legilor, a instrucţiunilor în vigoare, pentru care cei vinovaţi trebuie să fie traşi la răspundere. Cu ocazia raidului nostru am investigat şi modul în care se acorda drepturile de concediu pentru sarcină şi lehuzie. Mulţi medici de circumscripţie, aplicînd incorect instrucţiunile primite, sau, uneori, ignorîndu-le complet, acordă zilele de concediu nu aşa cum prevăd instrucţiunile, ci aşa cum cred dînşii că pot fi interpretate aceste instrucţiuni. La circumscripţia sanitară din comuna Fierbinţi — Ilfov, discutind cu medicul Maria Penescu, am întrebat-o de ce mai multe cooperatoare din comună, care au născut, au primit concediul pentru sarcină şi lehuzie, calculat în acest fel. Răspunsul primit ne-a dovedit că medicul nu cunoaşte şi deci nu aplică corect instrucţiunile primite . — Nu au nici un motiv să se pllngâ. Au primit, conform instrucţiunilor (71) 60 de zile calendaristice ! — Multe cooperatoare din comuna noastră, ne spunea Dobre Pavel, contabil şef la cooperativa agricolă din Maia-Brazii, Ilfov, nu au primit drepturile cuvenite pentru concediul de sarcină şi lehuzie pentru că medicul de circumscripţie, C. Naiman, nu le-a eliberat certificate, motivînd aceasta prin lipsa imprimatelor-tip. După cîte cunoaştem şi după cum ne-am putut convinge din discuţiile purtate la Direcţia sanitară a judeţului Ilfov, medicii de circumscripţie au fost instruiţi în repetate rînduri asupra condiţiilor de acordare a concediului de sarcină şi lehuzie. De ce nu sunt respectate aceste condiţii ? Lipsesc imprimatele, sau lipseşte răspunderea unor medici pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale ? Iată Întrebări la care Direcţia sanitară judeţeană trebuie sâ dea răspuns prin măsurile impuse de fiecare caz în parte. Deficienţele constatate cu ocazia raidului Întreprins se datoresc şi lipsei de preocupare a unor consilii de conducere ale cooperativelor, dar în egală măsură ele oglindesc faptul că unităţile respective nu au fost controlate şi sprijinite efectiv in această direcţie de către uniunile cooperatiste judeţene. Lucrătorii filialelor casei de pensii, activiştii comisiilor sociale din cadrul uniunilor cooperatiste judeţene trebuie să sprijine mai mult această activitate, să îndrume temeinic munca consiliilor de conducere pentru transpunerea în viaţă a prevederilor hotărîrii referitoare la unele măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale ţăranilor cooperatori H. GIURUMESCU C. LEONARD LA TREI LUNI DE LA INTRAREA IN VIGOARE A PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA ACORDAREA AJUTOARELOR PENTRU COPIII ȚĂRANILOR COOPERATORI Mai e nevoie de un instructaj? In mod sigur este necesar un control! In numeroasele turnee efectuate în ţară şi peste hotare ansamblul „Oltul" din comuna Stoicăneşti, judeţul Olt, s-a dovedit un talentat propagandist al frumuseţii cîntecelor şi dansurilor olteneşti Foto: AGERPRES SATUL SOCIALIST PLACĂ COMEMORATIVĂ O echipă de tineri alpinişti maramureşeni au fixat pe vîrful masivului Pietrosul Rodnei, la 2 305 m altitudine, o placă comemorativă închinată sărbătoririi semicentenarului U.T.C. Această placă este fixată lingă placa comemorativă care marchează sărbătorirea Împlinirii a unei jumătăţi de veac de la înfiinţarea P.C.R. Editoriale agricole Sub îngrijirea secţiei de propagandă a Comitetului judeţean de partid Satu Mare şi a Direcţiei generale judeţene pentru agricultură, industrie alimentară şi ape au fost editate un număr de lucrări de popularizare a experienţei în domeniul agriculturii. Printre lucrările apărute sînt: „încununarea hărniciei", conţinînd experienţa cooperativei agricole din Foeni privind producţia de grîu, „Legumicultura, o cultură de mare rentabilitate" care înfăţişează experienţa cooperativei agricole de producţie din Pir privind cultivarea legumelor şi „Creşterea oilor in judeţul Satu Mare", despre experienţa unităţilor agricole din judeţ privind sporirea efectivelor, a producţiei de lină şi carne de la aceste specii. LA 2305 m ALTITUDINEDRUM Io Ceanul Mare. Pînă nu demult puteai vedea aici oameni umblînd cu „catalige", tujenii ştiu cită bătaie de cap le-a dat transportul materialului de construcţie pentru frumoasa şcoală din mijlocul satului. Ştiu cîte greutăţi întîmpinau cu aprovizionarea magazinului sătesc. Visul cel mare, din totdeauna al rurenilor, a fost să aibă o ieşire solidă sub tălpi către lume. „Dacă am fi avut un drum de piatră, altfel ar fi arătat satul nostru, altfel am fi arătat şi noi". Au dreptate. Dar ce e mai important este că s-au hotărît să-şi unească puterile şi să-l construiască. Începutul l-a constituit o adunare populară din 1969. Anul următor a început croirea viitorului drum pe un traseu nou care să intersecteze pe cel pietruit de la ferma I.A.S. Cojocna. Inundaţiile şi alunecările de teren din 1970 au distrus brutal, aproape in întregime, ceea ce abia apucaseră sătenii să construiască. In 1971 munca a reînceput. Consiliul popular judeţean a venit în ajutorul celor din Jurnul de Cîmpie cu o dotatie de 100 000 lei, şi cu furnizarea materialului necesar. Acestui ajutor i s-au adăugat fondurile de la bugetul comunal, contribuţia în muncă şi bănească a locuitorilor. Treaba s-a pus „pe roate". 1200 tone de piatră, adusă de la cariera din Ciucea, a fost pusă la fundaţia drumului. La acestea se adaugă extragerea dintr-o carieră locală a aproape 5 000 metri cubi de piatră destinată alumiul de Cimpie, judeţul Cluj. Un sat mare din „şesul" transilvan aşezat în căuşul adine al unor dealuri lutoase. 10 kilometri pînă la staţiile C.F.R. Boju şi Valea Florilor, alţi 12 pînă la drumul pietruit al Cojocnei ori pînă la panglica de asfalt a şoselei Turda- Frata. Numai drumuri de pămînt, transformate în „năglag" toamnele şi primăverile, pline de colb gălbui în lunile de vară. In anotimpurile ploioase, cînd carul se înfunda în lutul săraturilor pînă la osie, ori iarna cînd nămeţii prindeau în chinga lor albă aşezarea, turnul de Cîmpie rămînea izolat Telefonul de la sediul cooperativei agricole de producţie constituia unicul fir de legătură cu localităţile de dincolo de orizontul închis de înălţimile dealurilor. „Mare-i tina, greu îi molu", domneau flăcăii pe ciorlăul carului în drum către moara de a a celuiaşi scop. Oamenii, tineri şi bătrîni, bărbaţi şi femei, au desfundat peste 4 000 metri de şanţuri şi au plantat de-a lungul drumului cîteva sute de plopi. Pînă în prezent rutenii au investit în această lucrare circa 1 300 de zile de muncă. Drumul e gata, peste viroage şi peste cei peste 3 km de sărării. Acum se atacă „tronsonul" final, zilnic participînd la muncă 150 de oameni. In curînd pe aici vor alerga autocamioanele, autobuzele... Împreună cu Traian Vincovici, unul dintre cei mai în vîrstă oameni din sat, stăm și privim din dealul de la marginea așezării către vale. De jos, de la „podul lui Kelemen", drumul urcă îndrăzneţ către primul pilc de case. „Am trăit s-o văd şi pe asta", îmi spune omul şi nu ştiu, vintul cald de primăvară, mirosind aţîţător a ţărînă zvîntată şi a pelin abia înfrunzit, ori bucuria sinceră, fără margini, a stîrnit în ochii lui o aburire uşoară. Drumul urcă pieptiş către sat, palmă cu palmă, ivindu-se in urma lopeţilor, casmalelor şi tîrnăcoapelor. Un urcuş simbolic. Şi nu numai atît. Drumul acesta îi va ajuta să-şi construiască mai repede magazinele universale din sat şi din cătunul Straja, un nou cămin cultural. Cîte si cîte bucurii nu vor călători pe drumul acesta dinspre lume către satul cuibărit între dealurile Cîmpiei transilvane ! NICOLAE VEREȘ coresp. „Satului socialist" STAREA VREMII Timpul probabil pentru 1 aprilie 1972 . Vremea se menţine călduroasă. Cerul va fi variabil mai mult senin în jumătatea de sud a ţării. Izolat, în Crişana, Maramureş, Transilvania şi Moldova condiţii de ploaie slabă. Vînt slab pînă la potrivit cu intensificări locale mai ales în nordul ţării. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 10 şi 0 grade, mai coborîte în estul Transilvaniei. Maximele vor fi cuprinse între 14 şi 24 grade. ,Timpul probabil pentru 2, 3 şi 4 aprilie . Vremea în general frumoasă cu cerul variabil, mai mult senin în sud. Ploi izolate se vor semnala în nordul ţării. Vînt slab pînă la potrivit din sectorul vestic- Temperatura în scădere uşoară în jumătatea de nord a ţării. Minimele vor fi cuprinse între 1 grad şi minus 11 grade, iar maximele între 14 şi 24 grade. Nr. 902 Sîmbâtă 1 aprilie Rapsodul din Paring Acum mai bine de 13 ani ne aflam la Craiova un grup de scriitori, prezenţi la o consfătuire a cenaclurilor literare. Cineva tocmai terminase de citit o poezie — cînd, uşa încăperii se deschise larg lăsînd să apară un om înalt, avînd pe cap o imensă cuşmă neagră, îmbrăcat in sarbcă ciobănească și cu fluier la bunul lat de piele. Omul a stat locului o clipă, descumpănit parcă, după care, simplu, firesc, luîndu-și cu un gest larg căciula de pe cap, se adresă surizind sălii: „Bine v-a găsit ciobanu’ Gheorghe Nistor Ungureanu'.". După care spuse: „Iaca am venit şi eu aici la gura poeziei". Expresia „la gura poeziei" îi trăda, evident, vocaţia. Apoi, „Moş Gheorghe poetul" s-a aşezat uşurel pe unscaun. Ceva mai tîrziu, cînd i s-a dat cuvîntul, după ce a citit cîteva din poeziile sale, ne-am dat seama că ne aflăm în faţa unui rapsod înzestrat, a unui urmaş al aceluia care la cumpăna veacurilor trecute, va fi înginat pentru întîia fiară stihurile devenite nemuritoare . „Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai..." Gheorghe Nistor Urtgureanu este un rapsod al Paringului. In cel mai exact sens al cuvîntului. Aici a trăit şi trăieşte el, aici şi-a configurat întregul său mediu spiritual: „Prin bătaia vîntului / Şi cîntecul cucului, / Sunetul cavalului, / Printre miei, printre mioare / Şi băciţe iubitoare, / Sus la munte la răcoare, / Printre miei, printre ciobani, / Şi ciopoare de cîrlani, / Patruzeci şi doi de ani / Şi pe Lotru, şi la cîmp / Şi pe vîrfu’ lui Paring, / Că doar eu da acia sînt". Paring revine ca un lait-motiv emoţional in viaţa obişnuită a rapsodului, remarcată adeseori în episoade pline de dramatism — pe care insă Badea Gheorghe Nistor Ungureanu nu le lasă neconsemnate. „In 1962 la stina cooperativei Muşteşti, a venit o rupere de nori. Era să fiu mistuit de fulgere" — spune ciobanul rapsod. Atunci am scris versurile astea : „Şi-a venit un nor pe sus / Numai fulgere-a adus / Şi-a trăznit drept între noi ! Intre mine şi-ntre ei / Flacără că m-a cuprins / M-am văzut în foc aprins, / M-am văzut în foc arzînd Şi-am strigat cit am putut: / — Rămas bun, frate Paring ! / Şi tu Mîndro, Sora mea / Nu ştiu de te-oi mai vedea /...“ Despre „moş Gheorghe poetul", aşa cum s-au obişnuit consătenii sâ-l numească, s-au scris desigur şi articole. „Poza" i-a apărut de cîteva ori la ziar, a fost invitat să vorbească la radio şi la televiziune. Poezia sa care îşi află obîrşia in vechile doine şi balade, este un cintec prelung In care auzi, o dată cu talanga oilor, vuietul vîntului de pe înălţimi, tropotitul mărunt al turmelor, toate ingemănîndu-se şi destăinuindu-se sensibil: „Şi-am zis verde ruguleţ — Intre Jiu şi-ntre Gheţ, / Intre Lotru şi Jieţ . Pe un vîrf de munte-nalt, / Este-un brad mîndru rotat. / Intre brad şi-o stîncă mare / Paşte-o turmă de mioare / Şi-un cioban stă în picioare — / El tot strigă bradului / De pe vîrful muntelui : / — „Leagănă-te brăduleţ / Cît eşti mîndru şi semeţ / Leagănă-te pui de brad / Cît eşti mîndru şi înalt / C-o veni vreo vreme rea / De ţi-o rupe trupina / Şi te-azvîrle cît colea, / Ţi-o rupe crucea din vîrf / Şi te-azvîrle la pămînt / Şi m-ai face ca să plîng / Că şi eu m-am legănat / Cînd eram tînăr, băiat / După cine mi-a fost drag". După cum se poate vedea, virtuţile poeziei bardului de pe Paring, dovedesc filonul străvechi al poetului anonim: „Intre Jii şi-ntre Olteţ / Intre Lotru şi Jieţi / Asta-i locul ce-l iubesc, / Aci vreau ca să trăiesc / Jos pe Lunca Lotrului, / In bătaia vîntului / Şi-n cîntecul cucului / In troianul oilor / Şi-n chiotul băciţelor / La umbră deasă de brad, / C-aşa mi-a fost mie drag". Spuneam mai înainte că Gheorghe Nistor Ungureanu este un rapsod al Paringului aceasta pentru că universul său de viaţă s-a fixat indestructibil pe această „coloană fără de sfîrşit" din calcar şi granit. Marile sentimente, marile emoţii, marile iubiri şi aspiraţii se profilează în dimensiuni după acest linie şi grandios etalon „Eu îs’nalt / Parîngu-i ’nalt / Dar Partidu-i şi mai ’nalt / Eu îs’nalt de felul meu / Parîngul cu vîrful său / Tot mai ’nalt Partidul meu / Strălucind ţara mereu !“ ION MEIŢOIU P.S. Informăm cititorul că stihurile rapsodului Gheorghe Nistor Ungureanu au fost editate într-o culegere prefaţată de poetul Ion Brad. CLIMATUL MUNCII COLECTIVE (Urmare din pag. 1) recordul anul trecut. Sau, activitatea deosebit de bună desfăşurată de colectivul secţiei de protecţia plantelor (conducător: doctorul Dumitru Mustea) care, paralel cu crearea de noi linii, hibrizi, soiuri, cercetează şi rezistenţa acestora la boli şi dăunători, aducînd ameliorările necesare. Dar şi alte exemple probează faptul că „spiritul de echipă" este favorabil lansărilor individuale profesionale: trei membri ai colectivului de cercetare sunt doctori in ştiinţe, majoritatea celorlalţi sunt doctoranzi. Ambiţia proprie de autodepăşire a găsit condiţii excelente de afirmare tocmai într-un climat de muncă în care întregul colectiv este angajat în realizarea unui scop unic şi este direct interesat în a se întări prin creşterea forţei fiecărui membru al său. — Aveţi oameni dificili şi dacă da, cum colaboraţi cu ei ? — Aducerea la acelaşi numitor, nivelînd caractere, deprinderi etc., amputînd personalitatea, numai de dragul... părerii şefului, nu consider a fi o metodă bună. Poate că unii, mai superficiali, sînt tentaţi să aprecieze că doctorul în ştiinţe Iancu Căbulea este ceea ce se numeşte „un om dificil". Nimic mai fals. în realitate, doctorul Căbulea este un om dintr-o bucată, care-şi exprimă cu curaj opiniile, nu acceptă compromisuri. Desigur, este mai comod să lucrezi cu un om care acceptă imediat părerea şefului, care îl mai şi laudă, dar este oare aceasta mai util ? Este mai util pentru colectiv ? Un conducător nu poate uita că, în ultimă instanţă, contează rezultatele în muncă, acestea trebuind să fie principalul criteriu de apreciere a oamenilor. Doctorul Iancu Căbulea şi-a adus o contribuţie directă la crearea unor hibrizi dubli, lansează un hibrid simplu care dă producţii foarte bune. In prezent, împreună cu colegii săi, e preocupat de obţinerea unui porumb mai bogat in aminoacizi. Iată, aceasta este adevărata lui valoare, prin această prismă trebuie judecat. Iar ca tovarăş de muncă este de nepreţuit. — O ultimă chestiune : consideraţi că nu puteţi avea satisfacţia muncii (cercetarea nefiind un scop in sine) decît dacă rezultatele sînt aplicate cît mai repede pe scară largă, în producţie ? — Ne preocupă scurtarea drumului cerceta re-producţie, dar se pare că formula actuală nu este cea mai potrivită. Producătorul ne cunoaşte prea puţin. Noi sîntem cei care mergem la el. Oferim tehnologii avansate, organzăm cîmpuri demonstrative cu cereae şi plante tehnice, probînd experienţe cheie, care întrunesc toate condiţiile pedoclimatice din această zonă a Transilvaniei , avem sarcina de a produce seminţe şi le livra după testarea practică prin staţia pilot. Totul ar fi însă mult mai simplu şi mai folositor dacă ni s-ar cere, dacă preşedinţii cooperativelor agricole, directorii întreprinderilor agricole de stat ar bate mai des la uşa noastră. Conlucrînd mai strîns, iniţiativa fiind bilaterală, cred că şi rezultatele ar fi mai spectaculoase, cîştigul de recolta mai lesne şi mai repede obţinut m