Satul Socialist, decembrie 1972 (Anul 4, nr. 1110-1136)

1972-12-01 / nr. 1110

PAGÍNA 2 „Ziua tineretului o zi a dezbaterii problemelor de muncă şi de viaţă „Vom rezolva, tovarăşe secre­tar , un lacăt cu două chei ne va scoate din impas", îl asigu­ră Ion Ionescu Lefter, noul direc­tor al căminului cultural din co­muna Albeşti, judeţul Vaslui, pe Ion Burghelea, secretarul comite­tului comunal U.T.C. Problema lacătului buclucaş, cerber de me­tal al căminului cultural, e destul de veche, de la plecarea lui Nicolae Cartaş, vechiul direc­tor, mai exact din luna iulie. Lu­mea se întreabă deseori cine e noul director; însuşi Ion Burghe­lea vorbeşte de susnumitul cu jumătate de gură... A fi sau a nu fi director de cămin cultural es­te şi întrebarea ce şi-o pune cel care... este, totuşi, numit în aceas­tă funcţie. Nu e greu de aflat că din a­­ceeaşi lună în care a apărut la­cătul, Albeştiul a devenit „locul unde nu se întîmplă nimic". Că­minul cultural, dotat cu sală de spectacole spaţioasă, cu zece in­strumente muzicale (în valoare de mii de lei), televizor şi aparat de proiecţie a devenit gazdă ne­primitoare. „Cîteodată, spune se­cretarul comitetului U.T.C., stau tinerii ore întregi la uşă aştep­­tînd ca Aurica Frîncu, soţia ope­ratorului de film, să se înduple­ce a deschide lacătul. Să vadă şi ei un meci la televizor măcar... Dumneavoastră mă întrebaţi de „Ziua tineretului", dar nu vă pot spune nimic, decît că organizaţia noastră are 260 de membri". Pe faţa tînărului interlocutor citesc o nestăpînită amărăciune, în comuna lui, nimeni în afara organizaţiei, nici măcar cadrele didactice cărora li s-a alcătuit programul de activităţi cultural­­educative încă din luna septem­brie, nu se îngrijeşte de tineri, într-o etapă în care, cu maxi­me eforturi oamenii doresc să dea strălucire vieţii spirituale şi economice a ţării, cînd pretutin­deni imperativele timpului cer muncă şi educaţie, pare aproape inexplicabilă existenţa unor ast­fel de „insule" ale liniştii. Ideea accelerării procesului instructiv­­educativ al tineretului se impune ca un imperativ tuturor animato­rilor culturali. Printre altele, or­ganizarea unor activităţi cultural­­educative într-o zi special dedica­tă tinerilor, pe alocuri numită „Joia tineretului", dar, credem noi, trebuind să se desfăşoare simbăta, ţinînd seama că urmează o zi liberă, şi nu una lucrătoare, este o formă verificată de prac­tică ca deosebit de utilă. Nu din raţiunea că este necesar să se facă ceva şi pentru tineret tre­buie să pornească o asemenea i­­niţiativă, ci de la faptul că a­­ceastă categorie de oameni simte nevoia de a i se consacra nişte acţiuni cultural-educative pe specificul său care să răspundă simţirii şi năzuinţelor sale. Din metoda folosită de Maria Bogoş, de exemplu, directoarea căminu­lui cultural din Munteni de Jos, nu par a izvorî prea multe roade. Consultînd planurile de activitate, găsim, o dată pe lună, inserate titluri referitoare la tineretul ru­ral şi viaţa comunităţii satului, la tineretul şi activitatea produc­tivă, la munca educativă în rîn­­dul tineretului etc. Dar aceste ac­ţiuni au fost programate arbitrar în funcţie de dorinţa celor răs­punzători de desfăşurarea lor şi nu consultînd opinia participanţi­lor. In plus, în zilele în care erau citite referatele respective care abundau în generalităţi, în sala căminului se statornicea, bineîn­ţeles, o doză de plictiseală. O zi a tineretului, într-un cu­­vînt, trebuie să fie o zi plină. Avem în sprijinul acestei afirma­ţii exemplul căminului cultural din Costeşti. „Tineretul benefi­ciază aici de o atenţie specială", ne spune directoarea Zinca Dima. Un număr mult mai mic de ti­neri în Albeşti menţine vie în­treaga activitate cultural-artistică. Săptămînal, în cadrul zilei tinere­tului, se desfăşoară, pe lingă dis­cuţii pe teme educative şi de ştiinţă, şi recitaluri de versuri patriotice, spectacole de teatru, cor, brigadă artistică, concursuri de şah, spectacole ale echipei de fluieraşi şi ale orchestrei locale. Dincolo de a­ceasta enumerare de manifestări se află pasiunea şi efortul, gîndul însufleţitor al a­­nimatorului, conştiinţa comunistei Zinca Dima Cu acelaşi viu interes participă aceşti tineri şi la discuţiile săptă­mînale cu tema „Ce înseamnă a­­ trăi şi a munci în chip comu­nist". „Nu ni s-a întîmplat să pre­zentăm în faţa spectatorilor lu­cruri fără interes, numai de dra­gul de a fi prezenţi pe scenă, spune directoarea. Omul, cînd ve­de că îi e preţuit timpul liber, ca­pătă încredere şi vine la căminul cultural cu inima şi gîndul pen­tru noi, are dorinţa să se infor­meze, să-şi spună părerea despre problemele ce ne frămîntă pe toţi.. De multe, ori tinerii Vasile Balan, Melu Maxim, Miluţă Ma­xim şi mulţi alţii, fruntaşi în co­­operativă şi talentaţi interpreţi la acordeon, muzicuţă sau vioară, dovedesc în discuţii o­­maturitate politică deosebită, exprimîndu-şi opiniile cu claritate şi criticînd a­­baterile unora de la normele de convieţuire socialistă". — Ţinînd seama că în sezonul de iarnă activitatea în cooperati­va agricolă necesită o cantitate de muncă sensibil mai redusă, ce vă propuneţi nou în domeniul ac­tivităţilor cultural-artistice şi e­­ducative ? — Va fi cam greu pentru noi în această iarnă. Mi s-au dus la armată un buchet de băieţi. Dar nu ne dăm bătuţi. Deja cîteva fe­te au propus să reînfiinţăm echi­pa de dansuri şi să reorganizăm clubul şi cabinetul de ştiinţe so­ciale. Plănuim şi înfiinţarea unui cerc de căsătorie, care va fi un fel de şezătoare a fetelor... Dar vom acorda un ajutor serios şi celor care urmează cursurile a­­grozootehnice prin organizarea u­­nor „seri de întrebări şi răspun­suri", prin prezentarea unor filme documentare, organizarea unor schimburi de experienţă între fruntaşi etc. I. LONGIN POPESCU Tradiţie şi contemporaneitate (Urmare din pag. 1) sunt organizate atent şi variat. In comună există un cor cu aleasă tradiţie, iar formaţiile orchestrale de muzică populară şi uşoară sunt nelipsite. Adesea pentru tineretul şcolar se organizează recenzii şi medalioane literare , sunt recreative şi foarte utile şi din punct de ve­dere profesional elevilor. Manifestările instructiv-educative sunt şi ele variate. Universitatea populară, cu studii pe o durată de 2 ani, are următoarele cursuri : „Copii şi educatori", „Legislaţie so­cialistă", „Istorie şi educaţie patri­otică“. Funcţionează şi o societate pentru răspindirea cunoştinţelor ştiinţifice avind ca obiecte de stu­dii limba franceză, pedagogia fa­miliei etc. Sunt prezentate infor­mări politice la zi asupra princi­palelor evenimente politice interne şi internaţionale• Foarte practice ni s-au părut şi nouă a fi cursurile organizate in cadrul „Cercului de conducere a tractorului şi mînuirii maşinilor agricole". Şi nici celelalte iniţiative ale conducerii Societăţii nu-şi dez­mint utilitatea : vizitind noua clă­dire a Casei de cultură sîntem plă­cut surprinşi să aflăm despre exis­tenţa muzeului de etnografie al comunei, muzeu care — după spu­sele tovarăşei bibliotecare — a luat fiinţă prin contribuţia voluntară a locuitorilor din sat. Fiecare a ofe­rit obiecte care i se par lui că vor­besc mai bine despre tradiţiile, munca şi ocupaţiile oamenilor din partea locului: furci cu roată, un război de ţesut, diferite unelte ne­lipsite gospodăriei ţăranului din Priboieni. Alături pot fi văzute mi­nunate ii şi fuste, rămase şi ele de la bunici şi străbunici,­ştergare şi batiste frumos înflorate, brn­e, etc. Comuna Priboieni se mindreşte cu fiii ei. Mulţi dintre ei au profe­sii care-i înnobilează şi care fac cinste şi părinţilor lor. O frumoasă iniţiativă a dus la organizarea in 1971 a unei „Intilniri a fiilor sa­tului". 400 de fii ai acestor melea­guri, răspindiţi azi pe întreg cu­prinsul ţării, au ţinut să facă act de prezenţă, a vorbit fiecare în cuvinte calde despre munca şi pro­fesia lui, evocind cu emoţie anii copilăriei. In semn de omagiu adus comunei natale toţi „fiii satului" au devenit membri ai societăţii culturale, oferindu-se să alcătuias­că o bibliotecă pentru locuitorii de azi ai comunei, dorind fiecare cite o carte-două. Dar, după cite am aflat de la profesoara Ştefania Ursu, poate cea mai frumoasă acţiune organizată în comună în ultimii ani a fost „cinstirea bătrinilor satului“. La in­trarea în curtea casei de cultură, unde a avut loc festivitatea, cei mai în virstă locuitori au fost in­­timpinaţi de cei mai tineri cetăţeni­­ de pionieri, care, oferindu-le flori le-au adresat cuvinte omagia­le de preţuire şi respect. Primarul comunei a vorbit apoi despre con­tribuţia celor bătrini la edificarea social-culturală a comunei. — Am reţinut — ne spune tov. Catană — cuvintele rostite la în­cheiere de octogenarul Gheorghe Zăpucioiu. Le-am consemnat : „Ne bucurăm că am fost chemaţi pen­tru a ni se cinsti munca şi virsta noastră. Vă mulţumim mult. Astăzi am 20 şi nu 80 de ani"... Desigur, cei care s-au străduit ani de-a rîndul, cei care au muncit pentru ca tinerii să poată astăzi trăi şi vorbi despre o nouă eră de omenie, de belşug şi civilizaţie in viaţa satului românesc, merită cu prisosinţă recunoştinţă. US 3B Munca, pîinea, cinstea (Urmare din pag. 1) rativei agricole a schimbat multe în gîndire, în comportări, in men­talitate. Dar, fără îndoială, lup­ta împotriva egoismului, a apucă­turilor individualiste, în general, trebuie continuată. Cu toată fer­mitatea. Și în această luptă, noi, cei de la consiliul popular, avem un rol bine stabilit. Aşa cum ca­pii de familie işi au rolul lor in crearea unui climat propice dez­voltării personalităţii copiilor. Familia ! La Jariştea, Tom­a Cîrţan a venit cu soţia şi copilul, dar şi cu amintirile copilăriei şi adolescenţei sale. Merită să mă opresc la aceste amintiri, pentru că ele explică multe din firea, din caracterul interlocutorului. Merită să mă opresc la aceste a­­mintiri şi pentru că ele au valoa­rea unei lecţii de viaţă, mai ales pentru acei părinţi care se plîng că nu reuşesc să-şi educe odras­lele, lăsîndu-le să alunece pe fă­­gaşuri adeseori dezonorante. Pă­rinţii lui Tom­a Cîrţan au crescut şapte copii şi toţi au un rost, se bucură de stima semenilor, sunt văzuţi bine în societate, cum se spune. Aproape toţi au îmbrăţi­şat îndeletniciri legate de agricul­tură. Constantin e tehnician zo­otehnist, Alexandru e maistru ve­terinar. Radu e inginer nord­viti­­col, Costel e tehnician agro­nom. Există atîtea satisfacţii în domeniul muncilor agricole pe care, din păcate, unii tineri nu vor să le înţeleagă sau pur şi simplu nu le întrezăresc. Ce spu­ne Toma Cîrţan ? — Tatăl meu, plugar fără prea multă ştiinţă de carte — avea cinci clase primare — ne-a învă­ţat, cînd eram copii, să iubim trei lucruri : munca, piinea şi cinstea. Numai copiii care respectă aces­te lucruri, ne spunea el, vor a­­junge oameni de nădejde. Nu era prea înstărit tata, dar ne-a dat pe toţi la învăţătură. Apoi şi noi, fraţii, ne-am ajutat unul pe al­tul. Eu, după ce am absolvit Şcoa­la tehnică agricolă din Rm. Să­rat, urma să plec la facultate, fu­sesem recomandat, aşa cum se proceda pe vremea aceea. Dar am renunţat ca să-i pot ajuta pe fra­ţii mai mici, pe Emil şi Constan­tin, să termine şi ei şcoala medie. — Iertaţi-mă că vă pun aceas­tă întrebare. Nu vă pare rău că aţi renunţat ? — Nu, nu-mi pare rău. Cu atît mai mult, cu cât mă ocup tot de treburi ale satului. Şi avem atîtea de făcut la Jariştea ! Sigur că pri­veliştea de astăzi a comunei e al­ta decit cea din anul cînd am ve­nit aici. Electrificare, case noi, şcoli noi, laboratoare şcolare mo­derne, şosea asfaltată, o gamă va­riată de prestări de servicii către populaţie. Acum ne preocupă în­călzirea centrală a instituţiilor din centrul comunei. Dar acestea sunt începuturi ale urbanizării; în plus, după cum se ştie, urbaniza­rea nu ţine numai de domeniul e­­dilitar, ci şi de cel al vieţii spiri­tuale, etice. —Ce consideraţi mai important în funcţia pe care o deţineţi ? — Indiscutabil, munca cu oa­menii. Nu numai în sensul că un secretar de primărie e obligatoriu să fie întotdeauna la dispoziţia cetăţenilor, ci şi în sensul că el trebuie să lupte pe toate căile pentru instaurarea legalităţii, a principiilor eticii şi echităţii so­cialiste. In curînd, se împlineşte un an de la prima conferinţă pe ţară a secretarilor comunali de partid şi primarilor. Cuvîntarea secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceau­­şescu, rostită cu acel prilej, repre­zintă pentru noi un preţios în­dreptar în activitate, un cod mo­ral ce ne luminează conştiinţa. Mă consider activist de partid. Nimic din ce se petrece în comu­nă nu mi-e străin. La Jariştea a­­vem o staţie de radioamplificare ce deserveşte nu numai comuna noastră, ci şi localităţile Odobeşti, Broşteni, Baloteşti. Personal sus­ţin o rubrică, un „Carnet juridic", în care explic legile. Rubrica se bazează şi pe fapte de viaţă din comună. — Respectul faţă de principiile morale, faţă de lege, porneşte de la exemplul personal. Cu amără­ciune, cu indignare vă spun că am întîlnit în unele locuri secre­tari de primărie care eliberează diverse acte contra serviciu. O sticlă de vin, de ţuică ori mai ştiu eu ce.. . Practica asta este incompati­bilă cu funcţia noastră, contravine celor mai elementare principii ale eticii. Vă spuneam că soţia e în­văţătoare. In felul meu sunt şi eu învăţător. După cum învăţătorul trebuie să se prezinte în faţa ele­vilor întotdeauna într-o ţinută i­­reproşabilă, de la felul cum e îmbrăcat şi pînă la gest, pînă la modul cum se adresează elevilor, aşa şi cu secretarul primăriei. Eşti în atenţia consătenilor, îi re­prezinţi şi trebuie să fii la înăl­ţimea încrederii acordate. SATUL SOCIALIST Vineri 1 decembrie Nr. 1110 Festivalul buzoian „Te slăvim Republică, măreaţă vatră“ Convorbire cu prof. CONSTANTIN GHICULESCU, preşedintele Comitetului culturii şi educaţiei socialiste din judeţul Buzău — Ce ne puteţi spune despre mişcarea artistică de masă desfă­şurată în judeţ în cinstea acestui eveniment ? — 7 000 de artişti amatori insti­tuiţi în formaţii de dansuri, gru­puri vocale, brigăzi artistice de a­­gitaţie, solişti vocali şi instrumen­tişti şi-au pus întreg talentul in relevarea a tot ce e mai frumos în arta populară buzoiană. La acestea se adaugă,,— îmbogăţind lista ma­nifestărilor , simpozioanele, sesi­unile de referate, expoziţiile, etc. „Zilele dramaturgiei româneşti" , au aşezat în fruntea listei partici­panţilor teatrul popular din Bu­zău, instituţie cu merite consfin­ţite în valorificarea dramaturgiei autohtone, în şirul manifestărilor de presti­giu citez sesiunea de comunicări care a avut loc recent pe tema : „Folclorul, mijloc de educaţie pa­triotică şi artistică a oamenilor muncii". Cu acest prilej s-a înfiin­ţat şi prima asociaţie de etnografie şi folclor din judeţ care-şi propu­ne cercetarea şi valorificarea ştiin­ţifică a creaţiei populare, deosebit de bogată şi frumoasă în această zonă de confluenţă dintre Transil­vania, Moldova şi Muntenia. — Cum se recunoaşte în acest Festival intitulat, după cite ştim: „Te slăvim Republică, măreaţă vatră", sufletul buzoianului, mun­ca şi viaţa sa ? — S-a organizat un concurs cu titlul edificator : „Cu faţa la pro­ducţie", menit să dea brigăzii ar­tistice de agitaţie prilejul de a evo­lua pe scenă, şi de a-şi pune tot­odată şi probleme de perfecţionare a repertoriului. S-a putut de altfel vedea şi-n această împrejurare, că unele texte de brigăzi sunt copiate după modele care circulă la cen­trul de îndrumare al mişcării ar­tistice de masă, că nu există încă efortul de a le nominaliza prin fapte de viaţă locală. După cum am putut întîlni şi brigăzi de agi­taţie care s-au constituit ca mesa­geri ai vieţii satelor judeţului, de­­dicîndu-şi întreg programul nor­melor eticii şi echităţii socialiste, atitudinii înaintate faţă de muncă, problemelor de producţie, de com­portament în societate etc. Este ca­zul brigăzilor din Pogoanele, Cos­teşti ş.a. Am urmărit, aşadar, să facem din Festivalul buzoian nu numai o etalare­ de frumuseţi folclorice ci şi un prilej de a reflecta la po­sibilitatea perfecţionării unor for­maţii sau genuri.­­ Observăm că nu lipseşte d­in lungul şir al manifestărilor popularizarea acelor luminoase fi­guri de cărturari ridicate din va­tra Buzăului. — Gh. Munteanu Murgoci, din comuna Bisoca, savant apreciat în ţară şi peste hotare, cercetător fecund în ştiinţele biologiei şi a­­grobiologiei, a constituit, — la cen­tenarul naşterii sale, — subiectul unei sesiuni de comunicări şi re­ferate. Au fost făcute astfel publi­ce datele biografice esenţiale, căr­ţile scrise şi eficienţa lor în prac­tica agricolă, raporturile savantului cu lumea ştiinţifică europeană, etc. A restitui patrimoniul cultural local şi naţional, după criterii de exigenţă şi obiectivitate ştiinţifică, opera unor astfel de personalităţi ale trecutului constituie un au­tentic act de cultură pe care Buzăul îl înscrie în şirul variate­lor manifestări dedicate pătrarului de veac de existenţă a Republicii. Interviu consemnat de V. TOSO : „Trei zile nunta a ţinut" ...şi două luni alergătura Toamna — anotimp al roade­lor de aur, este în acelaşi timp şi anotimpul nunţilor. De tot­deauna, oamenii au ţinut să rostuiască acest eveniment în plinătatea şi bogăţia toamnei — rezultat al hărniciei lor. Eveni­mentul, sărbătorit în prezenţa câtorva zeci de oaspeţi, ridică in faţa gazdelor nenumărate probleme de organizare, lucru firesc. Doar nu oricine are la îndemînă, oricînd, cîteva sute de tacimuri, farfurii, pahare etc. Ca să nu mai vorbim de lo­calul respectiv, de toate cele ne­cesare în astfel de împrejurări. Şi atunci , în comuna Călugăreni, din ju­deţul Ilfov, am sosit în vizită la familia Zbîrnea, la cîteva zile după nuntă. Nu întîmplător. Discutînd mai înainte cu un locuitor de aici, acesta ne spusese : — A fost, intr-adevăr, o nuntă frumoasă cu cîteva sute de invi­taţi ! ... Am vrut să cunoaştem cum au reuşit să rezolve nenumăratele pro­bleme ridicate de desfăşurarea e­­venimentului respectiv, în ce mă­sură au solicitat şi au beneficiat de serviciile oferite de unităţile prestatoare de servicii pentru populaţie.­­ Auzind că în Bucureşti exis­tă nişte unităţi ale cooperaţiei de consum, care închiriază obiecte de acest fel — veselă, tacimuri, pa­hare, feţe de masă etc. — ne-a spus Ioana Zbîrnea, am ape­lat la serviciile uneia dintre ele (unitatea din Calea Şerban-Vodă 239) şi pînă la urmă, cu chiu, cu văi, am izbutit... — De ce „pînă la urmă" ? — Pentru că, la aceste unităţi din Capitală nu se pot adresa de­cît bucureştenii. în această situa­ţie, am rugat o rudă de-a noastră, care locuieşte aici, şi aceasta a în­chiriat obiectele pentru noi. Dar, ca să transporţi dus şi întors, cale de zeci de km, 500 de farfurii şi tot atîtea pahare şi tacimuri, nu e un un lucru simplu. Un „binevoitor", posesor de autoturism, care s-a ofe­rit „să ne vină în ajutor", ne-a cos­tat mai mult decît chiria obiecte­lor. Oare unităţi de acest fel nu s-ar putea înfiinţa şi în comune ? Aflînd de la noi că numai în co­munele judeţului Ilfov sînt 12 uni­tăţi, care prestează asemenea ser­vicii, interlocutoarea noastră ne-a replicat : — Or fi existînd ele, dar de la cine şi cum să afli de acest lu­cru ? Vizitînd mai multe comune din judeţul respectiv, ca şi din jude­ţele Argeş, Olt şi Dolj, în nici una dintre acestea nu am întîlnit un anunţ, cît de mic, care să informe­ze populaţia de existenţa acestor unităţi. Solicitanţi sînt destui, în aceste condiţii, organizatorii — cooperaţia de consum — le apre­ciază după o vreme ca... nerentabi­le şi apoi renunţă complet la ele. Pentru a afla, într-adevăr, în ce măsură sunt rentabile, am discutat cu un şef de unitate, Ioana Gheor­ghe, de la centrul nr. 61 al coope­rativei „Sporul" din Bucureşti, bd. Coşbuc 6, profilat pe închirierea costumelor şi a rochiilor de mirea­să.­­Trebuie să precizăm că astfel de unităţi nu există, deocamdată, decît în oraşe). — Planul valoric anual al unită­ţii îl realizăm în cîteva luni, toam­na, cînd începe sezonul nunţilor. Majoritatea solicitanţilor sînt lo­cuitori ai comunelor şi satelor din judeţele apropiate de Capitală. In­strucţiunile prevăd însă că pentru a beneficia de serviciile noastre, trebuie să prezinţi buletinul de identitate şi adeverinţa de sala­riat al unei instituţii sau întreprin­deri bucureştene. Oamenii se des­curcă ei cumva. Apelează la cîte o cunoştinţă sau rudă, care are do­miciliul în Bucureşti. Oamenii se descurcă, într-adevăr, dar pierd timp preţios ! Deci, sunt sau nu rentabile aceste unităţi ? Răspunsul nu poate fi decît afirmativ, însă numai în con­diţiile unei mai bune organizări­în magazinul universal din piaţa centrală a oraşului Piteşti remar­cam cu cîteva zile în urmă nume­roase grupuri de cumpărători, în căutarea unor articole specifice pentru nuntă : coroniţe, cocarde, voal etc. — Nu ştim de ce — ne spunea Ion Stoichiţoiu, locuitor din comu­na Schitu-Goleşt­i, aceste articole nu se vînd şi în magazinele săteşti. Nu sînt solicitate ? Dimpotrivă ! Atunci, de ce trebuie să le găseşti numai în magazinele din oraş, pierzînd pentru aceasta timp pre­ţios, cheltuind bani cu mijloacele de transport ? O „noutate" pe care organizatorii comerţului cooperatist de la sate nu au aflat-o pînă acum ? Nu prea ne vine a crede ! .„Toamna este şi anotimpul nun­ţilor şi cei care trebuie să ţină seama, în primul rînd, de acest lu­cru sînt tocmai cei ce răspund de comerţul sătesc, de reţeaua pres­tărilor de servicii pentru popula­ţie , cooperaţia de consum. C. LEONARD Comuna Feldioara, din judeţul Braşov. In faţa ofiţerului de stare civilă, tinerii Itodica și Costel Miclăuș trăiesc cu emoție momentul solemn al încheierii căsătoriei lor. AAAAAAAAAA^AAAAAAA^^7f • La uzinele „Semănătoarea" din București s-au realizat două variante noi ale combinei C. 12. E vorba de combinele „Cora 1 200", avind o greutate re­dusă cu 200 kg, și „Cora 1 300", adaptată pentru lucrări pe tere­nuri în pantă (Corneliu Bogdan). • Utilizînd posibilitățile loca­le, consiliul popular al comunei Valea Mare, judeţul Dîmboviţa, a introdus încălzirea centrală la şcoală, la dispensar şi la pri­mărie. In această acţiune s-au evidenţiat tinerii din comună, care au strîns o însemnată can­titate de fier vechi în schimbul căreia s-a obţinut conducta ne­cesară (Florea Rizea). • Cizmele de cauciuc pentru femei aduse la magazinul din comuna Puchenii Mari, judeţul Prahova, în toamna acestui an sunt de calitate slabă, după cî­teva zile de purtare, ele se desfac la încheieturi. Ce părere au cei ce sunt plătiţi să recepţi­oneze aceste produse destinate satelor ? (Iordan Popa). • Ion Badea, achizitor la coo­perativa de consum din comuna Stoieneşti, judeţul Olt, a păgubit avutul obştesc cu 40 000 lei prin neglijenţă şi delapidare. A fost condamnat la 1 an şi 8 luni în­chisoare (Călin Paraschiv) • Pînă acum cerealele umede de la baza de recepţie Tutova din judeţul Vaslui erau trimise la uscat la centrul din Bîrlad. Recent a intrat în funcţiune un uscător mecanic şi la baza de Spicuiri din scrisorile corespondenţilor voluntari recepţie din Tutova. Cerealele uscate sunt depozitate într-o ma­gazie, construită de curînd (P. Strat). • Prima participare a Româ­niei la tîrguri şi expoziţii interna­ţionale a fost în 1851. Atunci, produsele ţării noastre - roade ale p ogoarelor şi, articole ale meşteşugarilor - au fost prezen­tate la Londra în cadrul standu­lui... Turciei. Sub pavilion naţio­nal, ţara noastră a participat prima oară la expoziţia mon­dială de la Paris din 1867. Din 1867 şi pînă în 1939, produsele româneşti au fost expuse la 37 de tirguri şi expoziţii internaţio­nale. Acum, România participă anual la circa 70 de tîrguri şi expoziţii internaţionale, la care se prezintă numeroase creaţii ale ştiinţei şi tehnicii româneşti. (Nedic Lemnaru). • Pe un teren neproductiv, consiliul popular al conţunei Pietroasele, judeţul Buzău, a a­­menajat o plantaţie pentru pro­ducerea puieţilor de trandafiri. Din valorificarea puieţilor s-au obţinut în acest an 40 000 lei (Ion Constantin). • Pentru schimbarea buteliei trebuie să merg la Salonta, la 40 km depărtare sau şi mai departe, la 60 km, la Oradea. Am solicitat prin consiliul popu­lar comunal să se facă un punct de schimb în comuna Ţinca afla­tă la 16 km, unde măcar o dată pe lună să ne putem duce şi schimba buteliile goale, dar în zadar. Ne-am adresat şi coope­raţiei de consum să facă o sec­ţie de prestare pentru înlocuirea buteliilor, dar degeaba, nu ne ajută nimeni. De serviciile unui asemenea punct ar beneficia ce­tăţenii din Tinca, Gurbediu, Gi­­riş, Belfir, Olcea, Călacea, Ucu­­riş, Râpa, Husasău, Cociuba. Oare nu ne poate ajuta nimeni ? Ing. Nicolae Bogluţ, comuna Ucuriş, judeţul Bihor). vVWVAVWAANWAVWA STAI­­EA VREMI! Timpul probabil pentru 1 decem­brie, vremea se menţine frumoasă în jumătatea de est a ţării unde cerul va rămîne variabil, mai mult senin. în rest, cerul se va înnora treptat, iar în cursul zilei de mîine va începe să plouă în Crişana, Ba­nat şi vestul Olteniei. La munte, ninsoare, iar vîntul va prezenta in­tensificări din sectorul vestic. Tem­peraturile minime vor fi cuprinse între­­7 şi 0 grade în jumătatea de est, local mai coborîte în depre­siuni, şi între minus 1 şi 5 grade în jumătatea de vest. Temperatu­rile maxime vor oscila între 4 şi 12 grade. Local ceaţă. Timpul probabil pentru 2, 3 şi 4 decembrie , vreme în răcire uşoară spre sfîrşitul intervalului, înnou­­rările şi ploile semnalate în jumă­tatea de vest a ţării se vor extin­de treptat şi în celelalte regiuni. In zona deluroasă şi de munte se va semnala lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit. Minimele vor oscila între minus 4 și 6 grade, izolat mai coborîte, iar maximele între 0 și 10 grade. TRUSĂ PENTRU PREDUCIT URECHILE LA PORCINE NOUTATI TEHNICE în scopul ţinerii unei evidenţe riguroase a numărului de porcine existente, cît şi a selecţiei în zootehnia modernă, a fost pusă la punct trusa pentru preducit (marcat) urechile la porci. Aceasta este alcă­tuită dintr-un cleşte pentru preducit, protejat, la exterior — contra coroziunii — prin acoperire galvanică — nichelare, şi cutia port­­oleşte. Timpul necesar marcării unei urechi este de 3 minute. Caracteristicile tehnice ale trusei evidenţiază avantajele pe care le prezintă aceasta : • LUNGIMEA TOTALA A CLEŞTELUI — 253 mm • LĂŢIMEA TOTALA A CLEŞTELUI — 50 mm • DESCHIDEREA MAXIMA A BRAŢELOR — 125 mm • GREUTATEA TRUSEI — 1,030 kg. Cei interesaţi se pot adresa Uzinei de fabricaţii, reparaţii, şi mon­taj în agricultură din Roşiori, care execută acest tip de trusă.

Next