Satul Socialist, martie 1973 (Anul 5, nr. 1185-1211)

1973-03-01 / nr. 1185

­ PAGINA 2 Prin cîteva comune ale judeţului Maramureş „Control obştesc? Parcă am auzit de aşa ceva!“ Sîntem în comuna Satulung din judeţul Maramureş. Discutăm cu Lucreţia Cristea, preşedinta consi­liului comunal al F.U­ S. — Cum acţionează echipele de control obştesc ? — Probabil, adică nu probabil, ci aproape sigur că au controlat unităţile comerciale din centrul co­munei. Ştiu că au fost şi pe la secţiile prestatoare de servicii : frizerie, croitorie, zidărie... — Ce au constatat ? Ce măsuri se impun ? — Au lăsat procese verbale în u­­nităţile controlate. De o echipă ştiu că la brutăria din Hideaga, a găsit 2 500 kg de făină mucegăită şi s-a dispus scoaterea acesteia din circuitul fabricaţiei. Intrăm în bufetul-braserie. Ges­tionarul Grigore Grumaz ne spu­ne : — Nu, pe aici n-a venit control obştesc, că nu era nevoie. E de mirare : bufetul e prost a­provizionat. La data vizitei noastre, nu avea nici pîine, nici conserve, adică ni­mic în afară de băuturi. Şi asta într-o localitate cu un mare număr de salariaţi ai S.M.A. şi ai fermei I.A.S. De peste două săptămîni, şcolarii vin degeaba în pauze să cumpere plăcinte calde. Nu se pre­pară pentru că nu funcţionează... aragazul. Nici pe la magazinul de textile-încălţăminte n-a călcat con­trolul obştesc. Şi asta în timp ce la Satulung sunt formate 9 echipe de control-In comuna Valea Chioarului stăm de vorbă cu tovarăşul Ioan Marincaş, primarul comunei, care (şi dînsul) ne dă să înţelegem că echipele îşi fac datoria­ Să vedem, mai întîi, cum au fost alcătuite, cine sînt reprezentanţii autorizaţi ai opiniei publice. Constatăm, cu această ocazie, că dintr-o echipă face parte şi secretarul comitetului executiv al consiliului popular, care în virtutea funcţiei sale este obligat să controleze activitatea unităţilor din raza comunei. Tot aşa stau lucrurile şi cu alte cadre cu funcţii de răspundere. Ne mi­răm : ce fel de control obştesc e acesta ? Noi ştim că obştea trebuie să-şi spună cuvintul ! Primarul adaugă : — Cert este că trebuie să reor­ganizăm aceste echipe. Am greşit chiar de la început. Aşa este. Iar urmarea nu a întîr­­ziat să se facă simţită : aici, echi­pele n-au desfăşurat nici o activi­tate. La restaurantul din comuna Şomcuta Mare gestionarul ne spune că pe la el a fost o echipă, dar... nu-şi aminteşte ce constatări a făcut şi nici nu ne poate prezenta procesul verbal. Magazinul de pîine (responsabil Emilia Grumaz) nu a fost vizitat de vreo echipă de con­trol obştesc deşi prezenţa acesteia este necesară. Poienile de sub Munte este o comună mare, cu numeroase uni­tăţi comerciale, secţii de prestări servicii, spital comunal, cămin de bătrîni. Primarul Iona Boico re­cunoaşte că nimeni nu s-a ocupat de exercitarea controlului obştesc. Cică echipele au fost instruite, dar acestea nu acţionează. Iată cum, prin dezinteres şi for­malism, funcţiile vitale ale contro­lului obştesc au fost escamotate : antrenarea tuturor categoriilor de oameni la o mai bună gospodărire şi folosire a mijloacelor pe care le oferă societatea pentru îmbunătă­ţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de trai, dezvoltarea unei atitudini înaintate a lucrătorilor din unităţile de servire publică, generalizarea experienţei bune, combaterea manifestărilor de lipsă de răspundere şi de încălcare a normelor legale etc. Aspectele semnalate sunt prea importante pentru a fi neglijate. Le supunem atenţiei Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste- A. PERIDE I. NEGRU Anul trecut am publicat în j j ziarul nostru o discuţie cu to- J j varăşul Adalbert Bularca, di- i rector general adjunct al U-| j zinelor „23 August“ din Ca- \­a pitală. Era vorba despre J I o valoroasă propunere făcu- J | tă în adunarea salariaţilor: J | înfiinţarea de ateliere satelit \ | ale uzinei în unele comune | i din judeţul Ilfov. Tovarăşul | | Adalbert Bularca ne spunea | | atunci că au început lucrările | | de pregătire a şantierului şi | j ne amintea faptul că prin a­­t ceste ateliere se va renunţa la | | obositoarea navetă de la co- j | nume la uzină şi invers a | | sute de oameni. De atunci a trecut un an. „ Atelierul de la Gruiu, jude­­ţ­­ul Ilfov, se apropie de ziua i­­­inaugurării. Am făcut zilele . I UZINA I­I -1 ISE MUTAI I ÎN SAT I i_____________I trecute o vizită, nu la Gruiu,­­ ci la Uzina „23 August“ un­­i­de se pregătesc viitorii mun-­ citori din Gruiu, care vor­­ lucra in comuna lor. Constantin Olaru lucrează­­ de mulţi ani în uzină. Acum i se mai califică aici şi alţi­i Olaru din Gruiu: Olaru P.­ Gheorghe, Olaru F. Gheor-­­ ghe. In secţia aparata­ am | intîlnit-o pe Eugenia Şerban j lucrlnd la un strung revol­­­ver, pe Dumitru Dănţu l-am­­ găsit tot la un strung de J mare tehnicitate. Deocamdată , 25 de ţărani din Gruiu se­­ pregătesc la marea uzină bu­­cureşteană. Maistrul Stelian I lofciu, care va conduce ate- ] Herul din comuna Gruiu, ne­­ spunea: „Peste puţin timp J uzina se va muta în sat.“! Iar Simion Sima, maistrul re-1 glor, in uzină de 14 ani,­­ spunea ■ ,,Se întorc gruienii J acasă." Deci uzina se mută în sat,­ oamenii se întorc acasă cu­­ hotărirea de a produce piese­­ de schimb, de aceeaşi calitate , pe care o produc şi la bază l — uzina „23 August". N. gheorghiţa­ i (Urmare din pag. 1/ Fătu, la Silivestru. Şcolile noi sint înalte, luminoase, cu la­boratoare, cabinete, muzeu. Ţincii pleacă de aici tineri in toată pu­terea, să muncească, ori să înveţe mai departe — cam o mie de ti­neri. Localnicii nu-şi mai beau nop­ţile amare din ţoiuri. Sub umbra bătrînilor salcimi, nu mai vezi vechile cămeşoaie şi izmene de cinepă scorţoasă, nu mai auzi tîr­­şlitul gumarilor şi al opincilor de cauciuc. Nici copiii nu mai bat mingea de clipă pe maidan, nu mai fac glugele din noroiul un­­tos, ştergindu-şi nasul cu mineca trenţăroasă a cămeşilor. Se duc la film, la bibliotecă, in laborato­rul şcolii, ori stau acasă. Stau, pentru că pe acoperişurile roşii, se înalţă sute de antene, sute pentru că Dragalina de azi are populaţia unui oraş — peste zece mii de suflete. S-au turnat asfal­turi, s-au ivit maşinile, tractoa­rele, trenurile. Noul triaj, de-a lungul căruia aleargă trenul kilo­metri, este cel mai modern din ţară. Câţiva kilometri de şine, sute de vagoane, pentru combina­tele şi uzinele tinereţii renăscute a Bărăganului. Da, deoarece Călă­raşii, Slobozia, Feteştii, apoi satul, au găzduit, generoase, dar şi cu mîndrie, industria. Cunosc bine giganţii aceştia. Cum să-şi caute fiii Bărăganului meleagurile, glia de baştină, a­­mintirile, bucuria noului ? Secretarul comitetului comunal de partid este tînăr. Îmi place să stau de vorbă cu el, de cite ori ne întilnim. George Stoian mi-a fost coleg de bancă. Pe urmă, drumurile noastre s-au despărţit. Nu-i născut aici, dar aici a bătut prima dată la poarta adevăratei vieţi. Şi fostul lucrător de la Centrul Mecanic Ciulniţa e mîn­­dru azi de comuna asta, ca de Călăraşii lui de baştină. In aceeaşi bancă stăteam pe vremuri şi cu Costică Cosma, preşedintele cooperativei agricole. Scria frumos şi era vit­ial la matematică. Sigur, azi nu mai colindăm, îngheţaţi bocnă, pe la casele gospodarilor. Cosma are alte treburi. Anul care a trecut a consemnat producţii re­cord. „Vezi, dacă nu era atîta apă, scoteam peste şase vagoa­ne de sfeclă la hectar... Categoric, mărturisesc, consăte­nii mei nu sunt cei mai teribili din ţară. Sunt însă buni gospodari, perseverenţi, destoinici, in perma­nentă întrecere cu ei înşişi. Intr-o zi de februarie '58, ple­cam cu brigada a V-a, de la S­M.T. Dragalina, la Ghimpaţi. In coada coloanei de tractoare şi de pluguri, cu I.A.R.-ul lui Vasile, va­gonul care avea să ne fie dormitor, sufragerie, bucătărie, club (aşa se lucra pe atunci). Ion, Vasile, Bri­­ghiţă, Sandu, Dobrincea, Florea... Ţin minte şi azi cit şi cum, cu ce tractor lucra fiecare. Era greu, dar frumos. Zile şi nopţi aspre şi dure... Altfel, nu li s-ar fi păstrat amin­tirea. Tudor Gheorghe, fostul director, şi colectivul lui erau onoraţi (în 1962 şi 1969) cu „Ordinul Muncii“. Douăzeci de ani in care, sudoarea, moto­rina, gifîitul motoarelor, truda, oboseala ochilor înroşiţi de ne­somn şi de praf se transformaseră în pîinea oamenilor. Căci truda înseamnă (numai astfel!): PÎINE! Tudor Gheorghe a predat ştafeta. Printre canalele şi ţevile de iriga­ţii împînzind cimpul de treispre­zece mii de hectare, oamenii lui Constantin Şandru, inginerul tînăr, care conduce azi unitatea, sînt pre­zenţi tot timpul — iarna, vara, ziua, noaptea• Pe cei mai mulţi, nu-i cunosc. Le ştiu insă numele, stima de care se bucură, drept răsplată pentru sufletul cu care metamorfozează esenţele cernozio­mului in pîine: D. Samoilă, C. Crăciun, D. Gănciulescu, Traian Stan, Gh. Raicu, N. Dobre. Ingi­nerul Şandru nu-i locanic, dar a îndrăgit oamenii, locurile, maşini­le, cimpul care mie mi-e atît de drag. Zeci de oameni şi cinci mii de cai mecanici impinzesc cimpul sub semnul pi­inii acesteia. Frumos, răscolind amintiri, insuflindu-mi regretul că nu mai sunt acolo... Ciţi, cind şi cit au scris de fru­mos despre Bărăganul acesta ? Să poţi, trebuie ca sufletul să ţi se confunde cu ţarina, să-şi tragă toate sevele din străfundurile ei intime■ negre, grase, ca untul bun de uns pe o felie de piine. Trebuie să-ţi placă mirosul de sudoare albind a sare în arşiţa verii, trebuie să iu­beşti gerul aspru, apa, motorina, să simţi chemarea şoptită a lanului în pîrg, să iubeşti oamenii care tălmăcesc toate astea in piine, cu­vintul cel mai scump din toate limbile pămintului. SUFLETUL SA-TI FIE UNA CU GLIA SATUL SOCIALIST In laboratorul de fizică al şcolii generale din comuna Năruja, judeţul Vrancea , aici sunt explicate practic fenomene Învăţate din manual. Foto : E. TANJAIA VREMEA ÎN LUNA MARTIE Pentru luna martie se prevăd temperaturi, în general, mai re­duse decit în mod obişnuit şi pre­cipitaţii puţine, exceptînd interva­lul 1—10 cind noaptea temperatu­rile vor coborî în unele zone sub zero grade, iar precipitaţiile vor fi mai frecvente. In decadele a doua şi a treia, temperaturile maxime vor depăşi pe alocuri, 20 de grade, predominind perioadele cu timp frumos şi precipitaţii reduse. Dar, iată prognoza vremii pe intervalele caracteristice : 1­­­8 MARTIE . In sudul şi estul ţării, înnorările vor fi pronunţate, îndeosebi în primele zile, cind se vor semnala precipitaţii mai ales sub formă de lapoviţă şi ninsoare. In celelalte regiuni, cerul va fi variabil, iar precipitaţiile vor avea caracter local. Vintul va sufla po­trivit cu intensificări de scurtă du­rată pînă la tare, predominind din sectorul nordic. Temperaturile mi­nime vor coborî frecvent sub zero grade, fiind cuprinse între —8 şi 2 grade, iar maximele între —1 şi 9 grade. 9 — 14 MARTIE : Vreme relativ rece la început apoi în curs de în­călzire. Vremea va alterna între înseninări şi innovări de scurtă durată. Precipitaţiile vor fi slabe şi izolate. In unele zile, vintul va prezenta intensificări de scurtă durată. Temperaturile minime vor fi cuprinse între —7 şi 3 grade, iar maximele între 3 şi 13 grade. 15 — 19 MARTIE : Vreme schim­bătoare cu cerul temporar noros. Se vor semnala precipitaţii slabe locale. In zonele de deal şi de munte, lapoviţă şi ninsoare. Vintul va prezenta intensificări de scurtă durată, predominind din sectorul vestic. Temperatura în creştere : minimele vor fi cuprinse între —2 şi 6 grade, iar maximele intre 8 şi 18 grade. 20 — 25 MARTIE : Vremea va fi frumoasă şi călduroasă cu tempe­raturi maxime ce vor putea depăşi 20 de grade în sudul ţării. Tempe­raturile minime vor fi de aseme­nea destul de ridicate oscilînd în­tre 2 grade şi 10 grade. Vînt mo­derat. 26 — 31 MARTIE : La început, vremea se va răci în toate regiuni­le ţării. Cerul va fi variabil. Vor cădea ploi izolate şi neînsemnate cantitativ. Vintul va sufla potrivit cu intensificări de scurtă durată din sectorul estic. Temperaturile minime vor oscila între 14 şi 11 grade, iar maximele între 4 şi 14 grade, mai ridicate spre sfirşitul intervalului. In zona de munte va ninge. LIDIA RAHAU cercetător principal la Institutul de Meteorologie și Hidrologie Copiii au nevoie de jucării, dar cei care se joacă... sunt organizatorii comerţului Lumea minunată a copilăriei dăinuie în amintirea noastră, a tuturor, poate şi datorită acelor obiecte mici şi pline de graţie, care au făcut înd­retarea virstei: jucăriile. Mulţi dintre noi, astăzi pă­rinţi, ni le-am înjghebat, la virsta copilăriei, dintr-un băţ pe care il visam armăsar neimblinzit, sau dintr-un ştergar îndoit meşter de mina mamei sau a bunicii, ca să capete chipul păpuşii. Şi poa­te şi pentru asta, cumpărarea unei jucării este de multe ori o bu­curie trăită in egală măsură de copil şi de părinte. Reversul acestei situaţii, mihnirea copilului cu care ai plecat de mină pentru a-i cumpără jucăria promisă, dar pe care nu o găseşti, este împărtăşită şi de omul in toată firea. Cei care au proiectat şi construit magazinul universal din comuna Sinzieni, judeţul Covasna, au pre­văzut un colţişor anume menit să fie bucuria şi încîntarea celor mici — raionul de jucării. Una peste alta, marfă în rafturi ar fi destulă : găleţi, lopăţele, ursuleţi şi motani de pluş etc. Să vedem, însă, dacă şi copiii sunt mulţumiţi. Şi nu s-ar putea spune. Lipsesc păpuşile mici, jocurile constructor: „Arco“, „Mul­­ticom“, „Plasticom", „Pionier" — cerute în procesul de învăţămînt, epidiascoapele pentru proiectat diapozitive, jucăriile mecanice, ce­le din tablă litografiată etc. In comuna Ozun magazinul uni­versal este o construcţie modernă. Deşi dispune de spaţiu îndestulă­tor, nu s-a găsit totuşi, un loc şi pentru jucării. Acestea se vind la librărie, care, instalată într-o bara­că de cîţiva metri pătraţi, de abia reuşeşte să primească cîţiva cumpă­rători. Gestionarul Alexandru Ba­ra vinde cărţi, rechizite şcolare, ţi­gări, articole de toaletă şi, cind pri­meşte, jucării. — După cum vedeţi, jucării nu prea am, cu toate că sunt foarte solicitate de copii­ Lipsesc in per­manenţă jocurile — constructor, jucării din tablă litografiată, discu­rile cu poveşti şi cintece pentru copii şi cite altele. Eu cer mereu, completez note de comandă, merg la depozitul judeţean, dar... Din păcate, vizitînd şi alte ma­gazine săteşti din judeţul Covasna, ca şi din judeţul Dolj (Podari, Se­­garcea, Cerăt etc) am auzit aceste cuvinte mereu repetate : jucării să fie, că de vindut se vind ca plinea caldă ! — Se poate vorbi de o cerere de mărfuri neonorată ? Am adresat această întrebare tovarăşului Zol­tán Lurtz, director comercial al I.J.E.COOP Covasna. — Cu toate că valoarea desface­rilor la jucării se ridică, anual, nu­mai în cadrul unităţilor comerciale săteşti din judeţul nostru, la mi­lioane de lei, suntem deficitari în acoperirea solicitărilor. A­ceastă situaţie este generată de cantităţile reduse pe care le primim la repartiţia fondului de marfă dar, mai ales, de modul în care sîntem aprovizionaţi de către furnizorul nostru, I.C.R.M. Braşov. Marfa — multă, puţină, cită ni se dă — ne este livrată a­­napoda , vara — săniuţe şi patine, iarna — mingi şi triciclete ! Aceleaşi aprecieri, deloc măguli­toare la adresa unor organizatori şi furnizori ai comerţului, le-am auzit şi de la tovarăşul Dumitru Buce, şef de serviciu comercial în cadrul I.J.E.COOP. Dolj, ca şi de la unii gestionari din unităţile vi­zitate (Elena Spiridon, librăria din Segarcea, Dumitru Florea, librăria din Cerăt etc). Comparînd cele cîteva jucării rătăcite în magazinele săteşti vizi­tate, cu stocul bogat existent în magazinele specializate din Craio­va („Aşchiuţă"), din oraşul Sf. Gheorghe („Librăria Noastrăă") am avut demonstraţia „pe viu" a de­zinteresului manifestat în organi­zarea comerţului cu jucării la sate. „Departe de a fi o simplă marfă, aşa cum din păcate mai sunt eti­chetate de către unii, jucăriile — aprecia tovarăşa Ana Ledan, in­spector la Inspectoratul şcolar al judeţului Covasna, reprezintă pen­tru noi toţi, părinţi şi pedagogi, un element deosebit de important în procesul educativ al copilului. Şi poate, fie şi numai pentru acest motiv, nu ne este permis să le o­­ferim copiilor cinci şi cum se nime­reşte". C. LEONARD Vineri 2 martie Programul I . 6.00 Muzică şi actu­alităţi. 7.00 Radiojurnal. 800 Su­marul presei. 9.30 Memoria pă­­mîntului românesc. 9.50 Orchestra Kurt Edelhagen. 10.00 Buletin de ştiri. 10.05 Popas folcloric pe pla­iuri argeşene. 10.30 Harta ţării la scara viitorului (emisiune pentru tinerii ascultători). 10.45 Muzică uşoară de Vasile Vaselovski. 11­ 00 Buletin de ştiri. 11.05 Din muzica popoarelor. 11.15 Litera şi spiritul legii. 11.30 Muzică corală de Ion Vidu şi Nicolae Ursu. 12.00 Discul zilei — Aurelian Andreescu. 12.15 Recital de operă Beverly Sills. 12.30 întîlnire cu melodia popula­ră și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 1315 Avanpremieră cotidiană. 13.30 Concert de prînz. 14.00 Compozitorul săptămînii — Piotr Ilici Ceaikovski. 14.43 In ritm de vals — muzică de prome­nadă. 15.00 Buletin de știri. 15.05 Radioancheta economică. Controlul obştesc în acţiune ! 15.20 Muzică de estradă. 16.00 Radiojurnal. Bu­letin meteo-rutier. 16.15 Cintece populare. 16.30 Ştiinţa la zi. 16.35 Corul Liceului nr. 25 din Bucureşti. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Pen­tru patrie. 17.30 Un dom­itor al Văii Secaşului — Ion Blăjan. 17.40 Ra­­diocabinet de informare şi docu­mentare. 18.00 Orele serii. 20.00 Zece melodii preferate. 20.45 Con­semnări de Aurel Baranga. 20.50 Victor Predescu — dirijor şi inter­pret. 21.00 Revista şlagărelor. zm ijărăîi­î r«iri» i iri rA Joi 1 martie Nr. 1185 CITITORII NE SESIZEAZĂ • CALIFICARE... NECALIFICATĂ Împreună cu în­că nouă tineri din satele apropiate de Tirgu Jiu, m-am în­scris, acum doi ani, la cursurile şcolii profesionale de elec­­tricieni-depanatori ; aceste cursuri sunt organizate de cooperativa meşte­şugărească „Jiul" din Tirgu Jiu. In primii doi ani, am învăţat teoria meseriei predată cu competenţă de mai­ştri şi ingineri. A urmat perioada de practică. Cu toate că era firesc ca în orele de practica meseriei să aplicăm ceea ce am învăţat, noi nu facem altce­va, de aproape cinci luni, decit să mătu­răm, să spălăm pe jos, să cărăm gu­noaie. Am întrebat conducerea coopera­tivei dacă aceasta este practica prevă­zută în programa şcolară. Ni­­ s-a răs­puns: „Aşa se în­vaţă meseria". Consider însă, ca şi colegii mei, că a­­tunci când ne vom prezenta la locurile de muncă, în vara acestui an, vom fi solicitaţi să facem altceva decit „prac­tica" de acum. MARIN SIRBU comuna Vădeni, ju­deţul Gorj • DE TREI ORI PE PANĂ DE CURENT Cetăţenii comunei noastre n-au mier­curea, sîmbăta şi duminica lumină în locuinţe şi imagine la televizor. După sesizări repetate fă­cute pe adresa I.R.E. Constanţa, ni s-a răspuns că întreru­perea curentului se datoreşte unei de­fecţiuni a transfer­ SÂPTĂMÎNĂ, maiorului care nu poate fi remediată sîmbăta, deoarece e program scurt de lucru, aşa că abia luni... Situaţia este agravată de faptul că şi cursurile şcolii generale, avind loc după amiaza, tre­buie întrerupte o­­dată cu stingerea becurilor. Mă în­treb dacă răspunsul pe care l-a dat I.R.E. la sesizarea noastră, reflectă şi altceva decit for­malism ? GH. CALOIAN directorul şcolii ge­nerale din comuna Castelu, judeţul Constanţa CAPCANA DIN FAŢA BRUTĂRIEI In satul nostru funcţionează de mai multă vreme o brutărie modernă, la ale cărei servicii apelează numeroşi cetăţeni. Toate ar fi bune dacă ar e­­xista şi un podeţ peste şanţul ce des­parte şoseaua de brutărie. In mai multe rînduri, cetă­ţenii din comuna Am citit în alma­nahul ziarului dv. pe anul 1973, ca şi in alte publicaţii, reclama Uzinei de pompe „Bucureşti", prin care aceasta îşi anunţa noul său produs, pompa as­pira - respingătoare G.A.C. 0,55, care oferă nenumărate posibilităţi de utili­zare in gospodări­ile cetăţenilor. Do­rind s-o cumpăr şi eu pentru pro­pria-mi gospodărie, m-am adresat mai multor unităţi ale comerţului de stat şi cooperatist, ca noastră s-au oferit să execute, prin muncă patriotici, această lucrare, ce­­rind consiliului popicar doar mate­rialele necesare. La această pro­punere, primarul comunei, Paul Va­­riu, a răspuns că se va amenaja un pod din tuburi din be­ton. Dar timpul şi serviciului co­merţului prin poştă al cooperaţiei de consum, din Bucu­reşti, str. serg. Nuţu Ioan 8—12. Dar, stupoare : nimeni nu a auzit pînă a­­cum de această pompă ! Mă întreb, cum îşi respectă promisiu­nile făcute cumpă­rătorilor, unii pro­ducători de bunuri de larg consum ? ION ENE impiegat de mişcare Staţia C.F.R. Corbu, judeţul Olt trece, n-a apărut nici un tub la locul cu pricina. Nu de puţine ori s-a in­timidat ca cetăţeni mai în virstă să cadă în şanţ, incer­­cind echilibristica pe scîndura ce ţine loc de podeţ. ALEXANDRU KISS satul Moftinul Mic, comuna Moftin, ju­deţul Satu-Mare NOTA REDAC­ŢIEI : Interesindu­­ne la serviciul teh­nic al uzinei produ­cătoare, economistul Sorin Tahlan ne-a informat că pompa C­.A.C. 0,55 nu a fost pusă in vinza­­re, întrucît Comi­tetul de stat pen­tru preţuri nu a avizat incă­­după aproape un an­ la preţul comercial. Am fost asiguraţi că acest lucru se va produce pină la 1 mai 1973. Aştep­tăm şi noi acest termen, sperind să fie ultimul! PROMISIUNI NEONORATE POVESTEA UNEI SOBE BUCLUCAŞE La 1 martie se împlineşte un an de cind am cumpărat o sobă de gătit cu combustibil lichid de­ la magazinul din comuna Co­­palnic — Mănăştur, judeţul Maramu­reş. La cîteva zile după ce am pus-o in funcţiune, soba s-a stricat. Ştiind că e în garanţie, am apelat la meş­terii atelierului de reparat obiecte de uz casnic al coo­perativei „Guti­­nul" din Baia Ma­re. Aici mi s-a cerut să procur piesa defectă de la fabrica „23 Au­gust" din Satu Ma­re. De acolo mi s-a comunicat că, deși au asemenea piese, nu le pot livra decit întreprinde­rilor, find sfătuit să mă adresez tot cooperativei meşte­şugăreşti „Guti­nul“ din Baia Ma­re. Am revenit. Aici mi s-a spus că va veni un meşter la noi în sat, la Fă­ureşti, să-mi repa­re soba, dar că trebuie să plătesc 37 lei pentru trans­portul meşterului. M-am conformat şi mi-au tăiat chi­tanţa cu nr. 18078, pe care au pus şi data : 16 iunie 1972. Au trecut o lună, două, cinci şi meş­terul nu se mai a­­răta. Din nou m-am dus la Ba­ia Mare, la con­ducerea cooperati­­vei, unde am pri­mit asigurări că mi se va repara soba. Cinci am a­­juns acasă, am a­­flat că meşterii mi-o luaseră înain­te. Au văzut soba şi mi-au lăsat vorbă că dacă ţin să-mi repare soba s-o duc la Baia Mare, sa mi-o ati­tă­dacă nu., repar singur Deci, după cea drumuri cale la Baia Mare, după ce am plătit 37 lei, cu chitanţă in regulă, soba mi-e tot stricată. Peste puţin timp îmi expiră şi ter­menul de garanţie, că-i de un an, şi­­apoi, vorba meşte­rului, va trebui să mi-o repar singur. Cred însă că mai nimerit ar fi ca meşterii de la ate­lierul de reparat obiecte de uz cas­nic al cooperati­vei ,,putinul“ să-şi „repare" defecţi­unile pe care le au în organizarea muncii, să-şi re­vizuiască atitudi­nea faţă de soli­­citanţi. IO­AN TAMAŞ din satul Făureşti, judeţul Maramureş A „Satul nostru, unul dintre cele mai ini­moase — suna chema­rea lansată la începu­tul anului trecut de co­muna Lieşti, judeţul Galaţi. Pornită dintr-o firească dorinţă de ur­banizare a localităţii, chemarea a însufleţit pe toţi locuitorii comunei. O dorinţă, o chema­re şi un bilanţ ca­re le face cinste — în întrecerea patriotică pentru înfrumuseţarea comunelor, l­eştenii au cîştigat premiul III pe judeţ. Valoarea lucrări­lor efectuate se ridică la 6 000 000 lei — cifră simbol pentru hărnicia, dragostea de frumos şi bine a celor 12 000 de suflete ale comunei. Cu cîteva zile în urmă s-a deschis aici un mo­dern magazin universal. Magazinul cuprinde o alimentară cu auto­­ servire, raioane de tem­­brărie. „Să găsească file, tricotaje, încălţă­ aici omul tot ce-i tre-gospodarii minte, menaj, din Liești marochinărie, cosmetice, bi­bure, de la ac la fri­gider , argumenta Năs­­ tase Ivan, primarul co­munei. In dorinţa de a asigura o deservire fără cusur au fost angajaţi tineri absolvenţi ai şco­­­iilor profesionale şi ab­solvenţi ai liceului teo­retic, calificaţi la locul de muncă. Toţi sunt fii ai satului". Şi pentru că după fie­care bilanţ, planurile sunt mereu mai îndrăz­neţe, în acest an, în co­muna Lieşti se vor da in folosinţă încă o cofe­tărie, un bazar, se va termina construcţia blo­cului cu 12 apartamente la parterul căruia vor fi amenajate spaţii co­merciale. Cea mai mare parte a realizărilor în­făptuite și a celor pro­iectate sunt rezultatul muncii patriotice. E. S. Foto : PAUL POPA

Next