Satul Socialist, aprilie 1973 (Anul 5, nr. 1212-1235)
1973-04-01 / nr. 1212
Duminică 1 aprilie Nr. 1212 SATUL SOCIALIST PAGINA 3 CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag. 2) devie România socialistă de miine“. (Aplauze puternice). înfăptuirea unităţii statului naţional român — victorie epocală a maselor populare din întreaga ţară, în realizarea căreia clasa muncitoare, mişcarea socialistă au adus o preţioasă contribuţie — a deschis perspectiva dezvoltării mai rapide a forţelor de producţie ale ţării şi, totodată, a creat condiţii favorabile pentru intensificarea activităţii forţelor sociale progresiste, a mişcării muncitoreşti revoluţionare. In anii 1918—1920, pe fundalul ascuţirii contradicţiilor regimului burghezo-moşieresc, creşte combativitatea maselor muncitoare. Sunt cunoscute marile demonstraţii de la 13 decembrie 1918, înăbuşite în sînge de regimul burghezo-moşieresc, acţiunile revoluţionare, deosebit de intense, ale clasei muncitoare în perioada de după război, care au luat o tot mai mare amploare, culminînd cu greva generală din 1920, ce a cuprins proletariatul de pe tot cuprinsul ţării, zguduind puternic înseşi temeliile regimului burghezomoşieresc şi demonstrînd că muncitorimea este o forţă socială în stare să conducă poporul în lupta pentru transformarea revoluţionară a întregii societăţi. In România se aflau atunci la ordinea zilei probleme deosebit de stringente, care se cereau soluţionate fără întîrziere, ca, de pildă, reforma agrară, lichidarea relaţiilor de producţie feudale la sate, încă din primele momente ale existenţei sale, Partidul Comunist Român înfruntă împotrivirea înverşunată a regimului burghezomoşieresc, desfăşurîndu-şi activitatea în condiţii dintre cele mai grele. In 1924, la numai trei ani de la crearea sa, Partidul Comunist Român este declarat ilegal. Nevoit să activeze timp de două decenii în ilegalitate, Partidul Comunist din România, folosind cele mai diverse forme de luptă, a fost în permanenţă organizatorul şi conducătorul claseimuncitoare, a oamenilor muncii. Marea grevă a minerilor de laLupeni din 1929, eroicele lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor din ianuarie — februarie 1933, numeroase alte mişcări greviste din anii crizei economice şi din perioada ulterioară au demonstrat, odată cu spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, creşterea capacităţii partidului de a organiza şi conduce luptele revoluţionare. Aşa cum am mai afirmat şi în alte împrejurări, această capacitate a crescut pe măsură ce conducerea partidului a fost deţinută de reprezentanţi direcţi ai clasei muncitoare, de fiii clasei muncitoare care trăiau şi activau în România. (Aplauze prelungite). Partidul Comunist Român a desfăşurat o activitate multilaterală şi susţinută pentru unirea, în lupta împotriva regimului burghezomoşieresc, a tuturor forţelor muncitoreşti, democratice şi patriotice — în primul rînd pentru întărirea unităţii de acţiune a clasei muncitoare în frontul unic al comuniştilor şi socialiştilor. Mulţi dintre cei prezenţi în sală — mă refer la vechii activişti — îşi reamintesc de activitatea desfăşurată în această direcţie, inclusiv de întîlnirile din acea perioadă dintre reprezentanţii partidului comunist şi partidului socialist. In toate marile momente ale luptei revoluţionare, şi mai ales în perioada luptei împotriva fascismului şi a războiului antisovietic, s-au organizat acţiuni comune ale comuniştilor şi socialiştilor, îndeosebi jos, în întreprinderi. Un rol important în evoluţia luptei politice desfăşurate de către comunişti a avut Frontul Democratic, care înmănunchea largi forţe sociale ale ţării şi care a organizat numeroase acţiuni împotriva înrobirii ţării Germaniei hitleriste. Sunt cunoscute acţiunile desfăşurate de către comunişti pentru mobilizarea poporului la lupta cu arma în mînă, pentru apărarea independenţei României, în eventualitatea unui război naţional de apărare împotriva agresorilor fascişti, precum şi pentru sprijinirea poporului cehoslovac care căzuse victimă ocupaţiei germane. Un moment culminant al valului luptei populare conduse de partid în această perioadă împotriva politicii de fascizare a ţârii şi pentru apărarea independenţei naţionale o constituie marea demonstraţie antifascistă din 1 mai 1939, desfăşurată sub" semnul unităţii de acţiune între comunişti şi socialişti. Sunt prezenţi în sală comunişti, socialişti şi alţi militanţi revoluţionari care au mers umăr la umăr în această demonstraţie care, putem spune, a marcat un moment superior în tonta pentru unitatea clasei muncitoare în România. (Aplauze puternice). Nu aş putea refacerea economiei distruse de război şi dezvoltarea unor ramuri noi ale economiei naţionale, asigurarea unor condiţii de viaţă mai bună pentru masele muncitoare. Clasa muncitoare care se dezvoltase numericeşte, al cărei nivel politic crescuse ca urmare a experienţei proprii de luptă şi sub influenţa victoriei Revoluţiei Socialiste din Octombrie, a intensificării mişcării revoluţionare mondiale, avea de jucat un rol de cea mai mare importanţă în dezvoltarea ţării, în apărarea intereselor şi drepturilor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Aceasta impunea în mod necesar reorganizarea partidului, astfel încît să poată acţiona ca organizator şi conducător al marilor bătălii de clasă ce se anunţau, să-şi poată asuma răspunderea conducerii întregii lupte revoluţionare din România pentru răsturnarea claselor exploatatoare de la putere, pentru înfăptuirea victorioasă a revoluţiei proletare şi trecerea la făurirea societăţii socialiste. In această perioadă, socialişti români de frunte întreţin legături strînse cu reprezentanţii Internaţionalei a IlI-a, cu însuşi Vladimir Ilici Lenin, cu care poartă discuţii privitor la condiţiile în care urma să aibă loc afilierea partidului la Internaţionala Comunistă. Exprimîndu-şi de la bun început adeziunea faţă de principiile leniniste ale partidului de tip nou, ei au formulat, totodată, o serie de obiecţii cu privire la amestecul Cominternului în stabilirea componenţei organelor de să nu reamintesc, de asemenea, marile demonstraţii împotriva dictatului de la Viena, organizate sub conducerea partidului, cu participarea socialiştilor, a MADOSZ-ului şi a altor organizaţii — şi care au constituit o afirmare puternică a hotărîrii revoluţionarilor români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi de a apăra independenţa României, de a lupta pentru unitatea statului naţional român. (Aplauze puternice). Un puternic impuls a dat luptei antifasciste, constituirea în 1943, din iniţiativa Partidului Comunist, a Frontului Patriotic Antihitlerist. Pe măsură ce se apropia momentul decisiv, înnvederea răsturnării dictaturii militaro-fasciste, se impunea tot mai stringent realizarea unităţii clasei muncitoare. Crearea Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat în 1944 şi apoi a Blocului Naţional Democrat au reprezentat o condiţie importantă a victoriei insurecţiei naţionale antifasciste armate de la 23 August 1944, în urma căreia regimul de dictatură militaro-fascistă a fost răsturnat. După cum se ştie, ca urmare a înfăptuirii actului istoric de la 23 August, România a ieşit din războiul antisovietic şi s-a alăturat cu toate forţele coaliţiei antihitleriste, luptînd pînă la victoria finală împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică şi ceilalţi aliaţi. Marea victorie de la 23 August 1944 a marcat o cotitură istorică în dezvoltarea României. Lupta Stimaţi tovarăşi, Sărbătorim a 80-a aniversare a creării partidului clasei muncitoare în condiţiile înaintării impetuoase a României pe calea progresului şi civilizaţiei socialiste, a bunăstării şi fericirii întregului popor. Sub conducerea Partidului Comunist Român, clasa muncitoare din România, întregul nostru popor au împlinit, în anii care au trecut de la eliberare, idealurile în numele cărora s-au ridicat cu 80 de ani în urmă socialiştii români, pentru care au luptat şi s-au jertfit multe generaţii de revoluţionari, cei mai înaintaţi fii ai poporului. Visele şi nădejdile înscrise în primul program al partidului revoluţionar al clasei muncitoare au devenit realităţi în România socialistă de astăzi. (Aplauze puternice, prelungite). In programul de acum 8 decenii al partidului muncitorilor din România se spunea că „numai prefacerea mijloacelor de producţie, cum sînt pămîntul, fabricile, atelierele, minele etc., din proprietate privată a unei clase, în proprietate socială a societăţii înconducere ale partidului — considerem, pe bună dreptate, că aceasta este un drept legitim al propriului partid , precum şi cu privire la o serie de analize şi aprecieri eronate făcute de Comintern la adresa situaţiei din România. Justeţea acestor puncte de vedere ale socialiştilor români Se relevă cu claritate în lumina experienţei istorice a mişcării muncitoreşti din ultima jumătate de veac. Răspunzînd necesităţilor obiective ale dezvoltării sociale a ţării noastre, reprezentanţii socialiştilor români hotărăsc la Congresul din mai 1921, prin vot unanim, transformarea partidului socialist în Partidul Comunist Român. (Aplauze puternice, prelungite. Se scandează ,,P.C.R.“). Prin aceasta se ridică pe o treaptă superioară activitatea detaşamentului de avangardă, revoluţionar al clasei muncitoare din România. Partidul comunist, continuatorul direct al mişcării revoluţionare, socialiste, al partidului clasei muncitoare făurit în 1893, a dus mai departe şi a ridicat pe un plan superior, în noile condiţii ale dezvoltării României, lupta de eliberare socială şi naţională. Tocmai de aceea apreciem acest moment ca un moment de răscruce în dezvoltarea României noi. Din păcate, o parte a membrilor partidului social-democrat nu a urmat hotărîrea adoptată la Congresul din 1921, constituindu-se într-un partid social-democrat separat, ceea ce a produs sciziunea politică în rîndul clasei muncitoare din România. antifascistă, democratică s-a transformat rapid într-o mişcare socială de mare amploare, fără precedent în analele ţării noastre, care a deschis calea desăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice, realizării unor profunde schimbări revoluţionare în viaţa socială, înfăptuirii idealurilor de libertate şi dreptate socială ale poporului român. Desfăşurînd o vastă activitate organizatorică şi politică, Partidul Comunist Român, împreună cu Partidul Social-Democrat şi celelalte forţe revoluţionare şi democratice, a reunit în această mişcare principalele forţe ale naţiunii — clasa: muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la oraşe şi sate şi chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei maselor largi, la 6 martie 1945 a fost instaurat primul guvern democratic din istoria ţării. Aceasta a marcat instaurarea puterii revoluţionar-democratice a muncitorilor şi ţăranilor, a deschis, calea trecerii la o etapă superioară — înfăptuirea revoluţiei socialiste. Nu aş putea să nu menţionez, şi cu acest prilej, faptul că în înfăptuirea insurecţiei naţionale antifasciste armate, în instaurarea primului guvern democrat şi în crearea condiţiilor pentru trecerea la făurirea socialismului, forţele armate — inclusiv cadrele de conducere, ofiţerii, generalii — au urmat linia trasată de partidul comunist, s-au alăturat poporului. Aceasta a avut o mare importanţă pentru victoria tuturor luptelor care s-au desfăşurat în România.tregi şi prefacerea producţiei de mărfuri în producţie socialistă condusă pentru societate şi prin societate, numai această prefacere poate face ca producţiunea în mare şi rodnicia din ce în ce mai mare a muncii să fie, în loc de izvor de sărăcie, de apăsare, de nesiguranţă, de înjosire, un izvor de bunăstare şi dezvoltare armonioasă în toate privinţele". Proletariatul român, sub conducerea partidului său de clasă, în alianţă cu ţărănimea şi intelectualitatea, a lichidat pentru totdeauna exploatarea omului de către om, a asigurat generalizarea relaţiilor socialiste de producţie la oraşe şi sate, înălţînd victorios pe pămîntul României edificiul socialismului. (Aplauze puternice, prelungite). Clasa muncitoare a devenit clasa conducătoare a întregii societăţi, îndeplinindu-şi cu cinste misiunea istorică în lupta pentru bunăstare şi fericirea întregii naţiuni. (Aplauze puternice). S-au produs schimbări radicale în structura societăţii româneşti, au cunoscut un avînt impetuos forţele de producţie, s-a dezvoltat şi întărit baza materială a orînduirii noi socialiste. A crescut continuu niIn procesul dezvoltării economico-sociale, al creşterii avîmtului revoluţionar, a devenit absolut necesară realizarea deplinei unităţi organizatorice şi politice a clasei muncitoare, căreia îi revenea misiunea de clasă conducătoare în transformarea revoluţionară a societăţii. După cum se ştie, în februarie 1948, Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat au fuzionat, creîndu-se partidul revoluţionar unic, bazat pe concepţia ştiinţifică despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, materialismul dialectic şi istoric, pe învăţătura marxist-leninistă. (Vii aplauze). Prin aceasta s-a pus capăt pentru totdeauna sciziunii din mişcarea noastră muncitorească, s-a asigurat unitatea organizatorică şi politică a clasei muncitoare — clasă conducătoare a marii opere de edificare a socialismului pe pămîntul României. Este o coincidenţă semnificativă că în această lună am sărbătorit 25 de ani de la crearea partidului unic al clasei muncitoare în noile condiţii istorice şi 80 de ani de la crearea primului partid unic al clasei muncitoare din România. (Aplauze puternice). Trecînd în revistă istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră, constatăm că proletariatul român a afirmat de la început, cu tărie, necesitatea de a se uni şi organiza într-un partid unic revoluţionar de clasă, care să conducă cu fermitate, pe baza unei concepţii clare, luptele maselor populare împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială. Crearea cu 80 de ani în urmă a partidului unic muncitoresc a avut o influenţă uriaşă asupra afirmăriiclasei muncitoare pe arena luptelor sociale din România, asupra dezvoltării mişcării revoluţionare din ţara noastră. Fără îndoială că producerea, în decursul desfăşurării evoluţiei istorice, a sciziunii mişcării revoluţionare şi a partidului, formarea mai multor partide muncitoreşti au avut consecinţe negative asupra luptei de clasă, asupra rolului jucat de proletariat în înfruntarea cu burghezia şi moşierimea. In momentele hotărîtoare ale procesului revoluţionar însă, în etapele decisive ale bătăliei de clasă — cum au fost lupta împotriva fascismului, trecerea la organizarea insurecţiei naţionale armate antifasciste, cucerirea puterii, politice şi economice în stat şi apoi înfăptuirea sarcinilor construcţiei socialiste — s-a impus cu deosebită acuitate necesitatea închegării unităţii clasei muncitoare, a realizării unităţii de acţiune a organizaţiilor ei politice, inclusiv a trecerii la refacerea partidului unic revoluţionar al proletariatului. Istoria, viaţa demonstrează că numai unită, avînd un partid unit şi puternic, clasa muncitoare îşi poate îndeplini misiunea istorică de transformare revoluţionară a societăţii. (Aplauze puternice, prelungite). Partidul Comunist Român, continuatorul celor mai înaintate tradiţii revoluţionare ale clasei muncitoare, ale poporului român — a cărui activitate putem spune că a început, acum 80 de ani — a condus cu succes masele în lupta pentru înlăturarea vechilor rînduieli, pentru făurirea orînduirii socialiste. Evocînd astăzi luminoasa pagină scrisă în istoria luptei revoluţionare a proletariatului român, în 1893 — şi care a fost reconstituită în mod deosebit de convingător, cu ajutorul unui bogat material documentar, al mărturiilor vremii, în cadrul expoziţiei inaugurate ieri la Muzeul de istorie a partidului , desprindem învăţăminte pentru viitor, dobîndim imbolduri şi mai puternice pentru a ne îndeplini în condiţii tot mai bune înaltele îndatoriri şi răspunderi ce ne revin faţă de poporul nostru în marea ctitorie a socialismului şi comunismului pe pămîntul României. (Aplauze puternice, prelungite), Felul de bunăstare şi civilizaţie al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au înflorit învăţămîntul, ştiinţa, arta, cultura, întreaga viaţă spirituală a poporului. Lichidînd înapoierea economică din trecut, România înfăţişează astăzi tabloul unei ţări în plin progres, cu o industrie puternică în continuă dezvoltare, cu o agricultură într-un neîntrerupt proces de modernizare, cu o economie dinamică, prosperă, care asigură creşterea continuă a bunăstării tuturor oamenilor muncii. Marile realizări obţinute pe drumul propăşirii patriei, adîncile schimbări înnoitoare petrecute în viaţa întregii ţări sunt o confirmare strălucită a capacităţii partidului nostru comunist de a organiza şi conduce poporul român în marea operă de edificare a orînduirii socialiste şi comuniste. (Aplauze puternice). Ele ilustrează în modul cel mai convingător justeţea politicii partidului nostru — expresie a aplicării creatoare a adevărurilor generale ale socialismului la condiţiile concrete ale ţării, la cerinţele fiecărei etape de dezvoltare a societăţii româneşti. De-a lungul unei glorioase istorii de 80 de ani, partidul clasei muncitoare din România a demonstrat că nu cunoaşte cel mai înalt decît apărarea şi realizarea intereselor celor ce muncesc, împlinirea celor mai arzătoare aspiraţii de libertate şi progres ale naţiunii noastre, a idealurilor de bunăstare şi fericire ale întregului popor. (Vii şi puternice aplauze). Dragi tovarăşi, Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională a partidului din vara anului trecut au deschis o etapă nouă în dezvoltarea naţiunii noastre, elaborînd programul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe pămîntul României. După cum ştiţi, în această nouă etapă ne propunem să făurim o economie avansată, la nivelul celor mai înaintate ţări din punct de vedere economic, o industrie modernă, de înaltă eficienţă, bazată pe noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, şi o agricultură intensivă, de mare randament. Creăm condiţii pentru desfăşurarea pe un front larg a activităţii ştiinţifice puse în slujba societăţii, pentru dezvoltarea şcolii de toate gradele, în strînsă legătură cu practica, cu nevoile dezvoltării multilaterale a ţării. Pornim de la faptul că făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, progresul general al ţării nu se pot realiza decît pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei, pe baza celei mai înaintate concepţii despre lume şi viaţă — materialismul dialectic şi istoric. (Aplauze puternice). Ne propunem să ridicăm continuu bunăstarea materială şi spirituală a oamenilor muncii de la oraşe şi sate, să sporim gradul de civilizaţie al vieţii întregului popor. Acţionăm pentru perfecţionarea relaţiilor de producţie, a organizării şi conducerii societăţii, pentru îmbunătăţirea continuă a cadrului organizatoric în vederea participării tot mai largi a maselor de oameni ai muncii la rezolvarea treburilor obşteşti, la conducerea statului, pentru dezvoltarea şi perfecţionarea democraţiei socialiste. Pornim de la cunoscuta teză marxistă după care socialismul nu poate fi decît rodul activităţii conştiente a poporului, stăpîn pe destinele sale, care îşi făureşte propria istorie aşa cum doreşte. Acest măreţ program a fost însuşit cu însufleţire de întregul nostru popor. Realizările obţinute în primii doi ani ai cincinalului şi în primele trei luni ale acestui an confirmă pe deplin realismul planului cincinal, imensa capacitate creatoare a naţiunii noastre socialiste, marea forţă organizatorică şi politică a partidului, care uneşte şi canalizează toate energiile poporului în vederea accelerării progresului economic şi social al patriei, înfloririi continue a României socialiste. (Aplauze puternice, prelungite. Se scandează : Ceauşescu — P.C.R.). In spiritul hotărîrilor Congresului al X-lea al partidului şi ale Conferinţei Naţionale au fost adoptate noi şi importante măsuri pentru soluţionarea corespunzătoare a problemelor de care depinde dezvoltarea economică şi socială a ţării în actuala etapă istorică. Pe plan economic, îmbunătăţirea formelor organizatorice, instituţionalizarea conducerii colective, a adunărilor generale, legiferarea atribuţiilor şi răspunderilor diferitelor verigi economice, a relaţiilor dintre ele au drept obiectiv realizarea unei conduceri dinamice şi suple, care să asigure o valorificare cu maximum de eficienţă a potenţialului nostru material şi uman, creşterea continuă a randamentului întregii activităţi economice. După cum cunoaşteţi, recenta plenară a Comitetului Central a stabilit noi măsuri menite să asigure îmbunătăţirea în continuare a activităţii organelor centrale ale administraţiei de stat, a centralelor şi unităţilor economice şi sociale. Scopul acestor măsuri este apropierea conducerii de unităţile de bază, înlăturarea verigilor şi treptelor intermediare, deplasarea în mai mare măsură a specialiştilor spre producţie, unde se hotărăşte dezvoltarea economică a ţării. Totodată, se realizează reducerea, pe ansamblu, a aparatului funcţionăresc, administrativ, care nu produce venit naţional, încarcă cheltuielile neproductive, afectează fondurile de dezvoltare a ţării, eliminîndu-se totodată o serie de manifestări birocratice care frînează progresul activităţii economico-sociale. Aceste măsuri conduc, de asemenea, la crearea unui raport mai just în repartizarea forţei de muncă între funcţiile de execuţie şi funcţiile de conducere, între sectorul productiv şi sectorul administrativ-funcţionăresc, asigurîndu-se valorificarea cît mai raţională a potenţialului de muncă al ţării, în scopul sporirii cît mai rapide a avuţiei naţionale. In acest fel se va putea asigura un progres mai accentuat al industriei şi agriculturii, al învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, creşterea venitului naţional şi ridicarea pe această bază a nivelului de trai al întregului nostru popor. Acţionăm, de asemenea, pentru promovarea tot mai largă în întreaga viaţă socială a principiilor eticii şi echităţii socialiste, pentru realizarea unei juste şi echitabile repartiţii a veniturilor în raport cu munca şi rolul pe care fiecare îl are în activitatea socială, pentru combaterea oricăror încercări de îmbogăţire fără muncă, de însuşire a veniturilor pe căi ilicite, de parazitism social. Vechea lozincă a socialiştilor din secolul trecut „nici muncă fără pline, nici pline fără muncă" trebuie să devină o realitate vie în toate compartimentele vieţii noastre socialiste. (Vii aplauze). Partidul nostru se preocupă de ridicarea nivelului întregii activităţi politico-ideologice şi culturaleducative, pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor, pentru educarea oamenilor muncii în spiritul înaltelor idealuri ale socialismului şi comunismului, ale patriotismului şi internaţionalismului socialist, pentru dezvoltarea trăsăturilor înaintate ale omului nou, constructor al socialismului şi comunismului. Este de înţeles că transformînd întreaga societate, dezvoltînd forţele de producţie şi perfecţionînd relaţiile de producţie, trebuie să ne preocupăm, în acelaşi timp, de transformarea omului, de formarea unui om nou, cu o conştiinţă înaintată, în faţa căruia să stea în primul rînd răspunderea faţă de societate, interesele societăţii, care să ştie să îmbine interesele proprii cu cele ale colectivităţii, să fie gata să facă totul — şi, la nevoie, să-şi dea chiar viaţa — pentru interesele patriei, ale naţiunii, ale socialismului şi comunismului. (Aplauze puternice, prelungite). Revoluţionarii, socialiştii care s-au ridicat cu 80 de ani în urmă la luptă nu puteau să aibă în faţa lor perspectiva victoriei imediate a socialismului, dar ştiau că luptă pentru un ideal care trebuie să triumfe în România — şi pentru aceasta iau jertfit totul ! Cu atît mai mult astăzi, cînd de noi depinde victoria mai rapidă a socialismului şi comunismului in ţara noastră, cînd de fiecare dintre noi depinde înfăptuirea programului partidului nostru comunist, comuniştii, revoluţionarii trebuie să fie gata să facă totul, fiecare la locul său de muncă, pentru victoria acestor idealuri, a acestor principii. (Aplauze puternice. Se scandează „Ceauşescu — P.C.R."). înfăptuirea marilor sarcini puse de Congresul al X-lea şi de Conferinţa Naţională cere ridicarea continuă a nivelului de pregătire profesională şi politică a membrilor partidului, a tuturor cetăţenilor. Tocmai de aceea, partidul se preocupă permanent de perfecţionarea continuă a pregătirii — profesionale şi de specialitate — a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, precum şi de lărgirea orizontului general de cunoaştere al maselor, astfel încît fiecare cetăţean să poată înţelege în mod just legităţile dezvoltării sociale care acţionează în orînduirea noastră, procesele şi fenomenele social-politice, tot mai complexe pe care le ridică înaintarea spre socialism şi comunism. Experienţa are, fără nici o îndoială, o mare însemnătate. Dar fără înţelegerea noilor condiţii şi a problemelor noi pe care le ridică conducerea societăţii, fără un nivel corespunzător de cunoaştere — atît profesional, cît şi politic — nimeni nu-şi poate îndeplini în condiţii corespunzătoare sarcinile încredinţate de partid şi guvern. Iată de ce problema ridicării nivelului pregătirii politice, a însuşirii ştiinţei conducerii, devine o necesitate obligatorie pentru buna conducere a societăţii, pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru victoria comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). O importanţă deosebită are însuşirea aprofundată de către cadrele de conducere care activează pe linie de partid şi de stat a ştiinţei conducerii, de care depinde soluţionarea în cît mai bune condiţii a cerinţelor impuse de progresul rapid şi multilateral al societăţii noastre. Ne preocupăm, de asemenea, de dezvoltarea capacităţii de aprofundare şi interpretare justă de către oamenii muncii, de către cadrele de partid şi de stat a problemelor vieţii internaţionale actuale, a marilor schimbări şi tendinţe care se produc în dezvoltarea societăţii contemporane. Experienţa a demonstrat elocvent că, condiţia hotărîtoare a înfăptuirii tuturor idealurilor şi aspiraţiilor de progres şi bunăstare ale poporului este conducerea de către partid a întregii vieţi sociale, înfăptuirea rolului conducător al partidului în societate este o cerinţă obiectivă a mersului nostru ferm înainte pe calea socialismului şi comunismului. Aşa cum am afirmat şi la Conferinţa Naţională, acest rol va creşte în perspectivă, se va amplifica în următorii ani, îndeplinirea cu succes a misiunii istorice a partidului impune ridicarea la un nivel tot mai înalt a întregii activităţi organizatorice, politice şi ideologice a organelor şi organizaţiilor de partid. Aşa cum au subliniat Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională, sunt necesare întărirea şi dezvoltarea în continuare a legăturilor partidului, a tuturor organizaţiilor sale cu clasa muncitoare, cu masele populare, cu întregul popor, intensificarea consultărilor şi dialogului cu oamenii muncii, unirea într-un singur şuvoi a tuturor energiilor şi elanului creator al naţiunii în munca şi lupta pentru edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, înfăptuirea marilor sarcini care ne stau în faţă impune cimentarea şi mai puternică a unităţii de monolit a întregului nostru partid, întărirea continuă a disciplinei unice pentru toţi membrii partidului, indiferent de locul pe care îl ocupă în societate, creşterea spiritului de răspundere al fiecărui activist, al fiecărui comunist în lupta pentru traducerea în viaţă, pentru concretizarea în practică a liniei politice generale a partidului, a programului elaborat de Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională. Este necesar ca întregul activ al partidului nostru să se integreze organic în viaţa socială, să participe nemijlocit la soluţionarea concretă a problemelor construcţiei socialiste, în spiritul politicii generale a partidului şi statului. Numai astfel activiştii, membrii de partid se vor putea achita de înaltele îndatoriri ce le revin în viaţa socială, numai astfel partidul nostru îşi va putea îndeplini şi în viitor cu succes misiunea de detaşament de avangardă, revoluţionar, al clasei muncitoare, al întregului popor, pe calea făuririi vieţii noi. Dezvoltarea democraţiei în rîndul partidului presupune şi întărirea disciplinei de partid. Trebuie să înţelegem că munca şi conducerea colectivă presupun dezbaterea şi adoptarea în comun a hotărîrilor, dar odată ce aceste hotărîri sunt adoptate, ele devin obligatorii pentru toţi. Conducerea colectivă implică fiecăruia, la locul său de muncă, obligaţia să înfăptuiască hotărârile adoptate. A continua vorbăria goală, a crede că conducerea colectivă înseamnă vorbărie colectivă, pierdere de timp, înseamnă, în fond, a împiedica mersul înainte al construcţiei socialiste. Mă refer la această problemă cu acest prilej, pentru că trebuie să înţelegem necesitatea de a impulsiona participarea fiecăruia dintre noi în producţie, jos, în mijlocul organizaţiilor de partid, în rîndul clasei muncitoare, al poporului, la înfăptuirea politicii partidului. Mai puţină vorbă şi mai multă muncă ! Aceasta este cerinţa esenţială azi ! (Aplauze puternice). Partidul nostru acordă o importanţă deosebită întăririi rolului şi funcţiilor statului socialist, ceres refacerea unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare, crearea partidului unic marxist-leninist-moment hotărîtor, obiectiv necesar în lupta victorioasă pentru cucerirea puterii politice şi edificarea socialismului în România Dezvoltarea impetuoasă a României socialiste, obiectivele actuale ale partidului în lupta pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră Imagine a prezidiului adunării festive (Continuare în pag. 4)