Satul Socialist, iulie 1973 (Anul 5, nr. 1289-1314)

1973-07-01 / nr. 1289

PAGINA 2 Am reţinut­­ din pagina dedicată de ziarul „Satul socialist" agita­ţiei vizuale unele concluzii care ne privesc îndeaproape. Se vor­beşte acolo de căderea în rutină, de concepţia birocratică ce se ma­nifestă adesea în legătură cu agi­taţia vizuală, latură, importantă a... muncii politice de masă. Şi la noi s-a dat o vreme scopurilor agita­ţiei vizuale o interpretare ruti­nieră. Ne-am, întrebat atunci: dacă nu ţintim direct spre om, spre problemele sale de. .muncă, dacă el nu se recunoaşte în gaze­ta de perete, la panoul fruntaşi­lor, pe grafice şl.. se cheamă că ce facem e fără scop şi fără obiect. Dorinţa de a da agitaţiei vizuale un caracter concret ne-a determinat să o desfăşurăm în chiar perimetrul locului de muncă, în sectorul zootehnic, de exemplu, problema la ordinea zi­lei este cea a creşterii producţiei de lapte şi­­carne, în faţa grajdu­rilor şi chiar în grajduri au apă­rut pe panouri îndemnuri mobili­zatoare " ..îngrijitori, depuneţi toate eforturile pentru a duce la îndeplinire hotărîrile plenarei C.C al P.C.R. din 28 II—2 III 1973 , obţineţi" de "a un lot de 15 vaci 12 viţei şi 2 000 litri lapte pe cap de vacă furajată. în acest fel, veţi avea un venit lunar garantat de 1 200 lei". Un panou asemănă­tor se referă la realizarea unui spor de creştere în greutate de 0.800 kg zilnic de can de ."animal, la un lot de 40—50 de tăuraşi. Iată şi un alt îndemn : „Ţărani­i cooperatori, valorificaţi tradiţia locală în creşterea animalelor. Fiecare gospodar să crească­­o vacă, oi, porci şi păsări. Pentru a realiza venituri mari, contractaţi şi livraţi la stat cu­, mai multe animale". Se poate pune întrebarea: ce facem după ce am instalat un pa­nou ? Îl lăsăm să-l bată soarele ? Sau îi descifrăm în faţa oameni­lor semnificaţiile­­? Zilnic, pe baza recomandărilor, ca şi a indicaţii­lor de plan înscrise pe panouri, consemnăm producţiile obţinute,­­ discutăm cu , îngrijitorii, stabi­lim căile pentru o desfăşurare rit­mică a muncii la fiecare pado­­­sau grajd, la grădina de legume sau la vie. I­n ferma de animale există, de altfel, un club al zootehnistului, dotat cu cărţi şi material ilustra­tiv destinat consultărilor scurte de producţie. In articolul amintit din ziarul „Satul socialist" se accentuează o idee, după părerea noastră foarte importantă. Este vorba de a în­drepta, la un moment dat, mij­loacele agitaţiei vizuale spre acea problemă de producţie care sus­cită la un moment dat interesul general al cooperatorilor. în cazul nostru este vorba de acţiunile îm­potriva eroziunii solului, care cer o preocupare de zi şi de noapte şi o maximă concentrare de forţe. Iată un exemplu de îndemn agi­tatoric : „Pentru combaterea ero­ziunii solului folosiţi creionajele, gărduleţele, plantările de pomi, ierburile perene şi gramineele. CITEŞTE: - „V­.-.., ' - - „ I - ÎNVAŢĂ, APLICĂ! Nu uitaţi, între 1973—1975 va tre­bui să ameliorăm şi să fertilizăm în judeţ 31 000 ha păşuni şi fi­neţe naturale". Generalizarea acordului global ,în zootehnie, fermele de cîmp, vie, constituie subiectul prepon­derent al agitaţiei vizuale, în spe­cial în sectorul zootehnic, el a ajutat pe mulţi îngrijitori să-şi revizuiască stilul de muncă, să pună la lucru toate, resursele de care dispun. Rezultatele au şi apărut. Efimia Pioară obţine săp­­tămînal de pe lotul său impor­­tante sporuri de producţie. Creş­teri peste prevederile din plan ob­ţin şi Călin Temelie, Dumitru Să­­veanu ş.a. Aşadar, un îndemn, un panou avînd scopul să mobilizeze conştiinţele, constituie o primă treaptă a agitaţiei vizuale. A doua, constă, în consemnarea rezultate­lor de producţie prin aceleaşi for­me de influenţare. Evidenţierea experienţei bune, făcută cu per­severenţă şi în forme sugestive creează climatul stimulativ ca toţi membrii­-unei formaţii de lucru să tinda spre realizările fruntaşi­lor. Aici­ mai avem, însă multe de făcut. Se impune revitalizarea grabnică a gazetelor de perete. La sectorul zootehnic, de pildă, nu­mai cu două articole, din care unul festiv, nu se pot trata pro­blemele atât de complexe pe care le avem în prezent de rezolvat aici. Sunt încă membrii coopera­tori needificaţi pe deplin în ceea ce priveşte indicatorii de produc­ţie şi care nu au ajuns să înţe­leagă raportul care există între munca lor şi ansamblul activităţii pe cooperativa agricolă. Este pe deplin întemeiată afir­maţia cuprinsă în articolul din ziar potrivit căreia agitaţia vizua­lă nu este îndatorirea numai a 2 sau 3 oameni, ci a tuturor activiş­tilor din comună, a intelectualilor. Numai prin participarea tuturor îi putem da agitaţiei un caracter divers, puterea de a pătrunde la inima omului. La fel de just este şi faptul că agitaţia vizuală ţine de atribuţiile fireşti ale căminului cultural. Co­lectivul căminului a multiplicat panourile cu tarifele medii de pla­tă, şi apoi le-a instalat în sectoare şi formaţiile de muncă. La cabi­netul de ştiinţe social-politice sunt 40 de panouri cu realizări din a­­gricultura cooperatistă. în faţa pa­nourilor, care îşi îndeplinesc aici rolul de material intuitiv, frun­taşii comunei discută cu coopera­torii despre îndatoririle lor econo­mice şi edilitar-gospodăreşti. Cunoscînd pe de o parte temei­nic viaţa, pe de altă parte apelînd mai mult la iniţiativă, vom aduce toate formele agitaţiei vizuale la gradul de eficienţă pe care ele tre­buie să-l aibă. Sîntem gata, de asemenea, să adoptăm orice suges­tie bună — experienţa valoroasă a altor comune în domeniul agitaţiei vizuale, consemnate la rubrica de faţă. CONSTANTIN TABACU secretarul comitetului comunal al P.C.R. DUMITRU MORIŞCA directorul răminului cultural al comunei Cernăteşti — Buzău VITALIZAREA VIZUALE U Pe teme de protecţia muncii De vină a fost numai accidentatul? în­ dimineaţă aceea, Petru C. Z. Cobzac — şeful formaţiei de cons­tructori de la cooperativa agricolă din Trifeşti, judeţul Iaşi — venise la lucru mai devreme ca de­ obicei. Era nerăbdător să vadă cum va funcţiona „instalaţia". De fapt, o improvizație făcută de el, dintr-o pînză de circular ..fixată pe un ax și un cadru. Speră că — folosind-o — va procura mai repede seindu­­ra necesară la .'Construirea noului padoc. S-a oprit in dreptul ei și a mai privit-o o dată. .Apoi a început să aranjeze, la Indem­ína, materialul lemnos care, urma­, să­­ fie debitat. I-au dat l" mină de a­­utor şi cei­lalţi membri,.ai.. .formaţiei, sosiţi între timp. Cînd pregătirile au fost încheiate, Petru Cobzac a pus. .„in­stalaţia" în funcţiune. A tăiat o scîndură, încă una... Nici­­nu se aşteptase ca totul să m­eargă atit de bine. La fel de mulţumiţi pă- t­ reau şi colegii săi de echipă, care urmăreau rotirea rapidă a pînzei. Poate acesta a fost motivul pentru care ei nici n-au observat prea bine cum i-ai­ petrecut lucrurile. Atit au văzut, cum scîndură s-a arcuit, o­ clipă, apoi s-a abătut­­ fulgerător asupra lui PIC. Un geamăt înfundat, o plesnitură sea­că şi omul zăcea întins la pămînt Medicul, sosit la faţa locului n-a mai avut altceva de făcut decit să constate decesul lui P.C., ca ur­mare a numeroaselor fracturi şi hemoragiei interne provocate de lovitura năpraznică... Simpla relatare a faptelor de­monstrează că, la mijloc, a fost vorba de ignorarea celor mai ele­mentare norme de protecţie a muncii. Desigur, principala vină o poar­tă Petru Cobzac, care — fără a avea­­sentimentul cuiva — a în­jghebat improvizaţia amintită. Cer­­cetînd împrejurările în care a avut loc tragicul accident, rezultă însă, că la producerea lui au­ contribuit — indirect — şi alţii. Am aminti, în primul rînd, pe ceilalţi şante membri ai echipei ce s-au aflat alături de PC. I-a atras vreunul atenţia asupra pericolului la care se expune ? A sesizat cineva con­ducerea cooperativei despre inten­ţiile lui'? Fiecare s-a grăbit să.-i . dea o .mină de ajutor la construi­rea circularului, fără să se gîn­­dească. însă., că în felul acesta de-., vin părtaşi la ceea ce avea. să se întîmple. „N-am ştiut ce. se. petrece acolo". — a declarat, la rîndul­ său, "ing. I. Mihalache, preşedintele coope- .. rativei agricole. Dacă improvizaţia s-a­r fi' făcut în cîteva ore, poate că i-am fi dat crezare. Dar totul a durat — no­taţi bine ! — 4 zile. Este greu de înţeles cum, atîta vreme, conducă­torul unităţii nu şi-a găsit timp să treacă măcar o dată pe acolo, mai ales că — potrivit unor obligaţii elementare­ — el trebuie ca, la în­ceperea lucrărilor de construire a padocului, să-i instruiască pe coo­peratori cu normele de protecţia muncii şi apoi să controleze cum se respectă acestea. Faptul că nu a procedat aşa nu constituie în nici un caz o scuză, ci dimpotrivă... Dar comisia de activităţi indus­triale şi prestări de servicii a Uniunii cooperatiste agricole din judeţul Iaşi poate fi absolvită de orice răspundere ? A asigurat ca instruirea periodică a cooperato­rilor ce lucrează în secţiile şi ate­lierele de producţie, a controlat modul în care se respectă norme­le de protecţie a muncii ? Din evi­denţele existente reiese că, de la începutul anului, s-au făcut numai două instructaje pe această temă : unul la care au participat preşe­dinţii de unităţi­ şi altul — în ziua de 15 aprilie — unde au fost convocaţi şefii formaţiilor de con­strucţii. Anume am insistat asupra aces­tor aspecte, deoarece ele evidenţii­ază — pentru a cita oară ? — că producerea accidentelor de muncă, cu consecinţe tragice uneori, nu este urmarea unor neglijenţe mă­runte, de moment, ci rezultatul superficialităţii dovedite de unii conducători de unităţi, şefi de echi­pe sau brigăzi şi cooperatori faţă de cunoaşterea şi respectarea strictă a normelor de protecţie şi securitate a muncii. Poate că din întîmplarea petre­cută la Trifeşti fiecare va trage învăţămintele cuvenite. EMIL BUNEA gjr«REA-VREIE13 Timpul probabil pentru 2, 3 şi 4 iulie , vremea va avea un aspect schimbător.­ în prima parte a in­tervalului, pe alocuri se vor sem­nala ploi de scurtă durată, însoţite de descărcări electrice, mai frec­vente, în sud­-estul ţării, apoi a­­­verse izolate după amiaza. Vînt slab pînă la potrivit. Temperatu­rile minime vor oscila între 10 și 18 grade, iar maximele între 24 și 30 de grade, izolat mai ridicate. SATUL SOCIALIST PRIM-PLAN Trei din ultimele patru emisiuni Prim-plan au fost destinate unor lu­crători din agricultură : inginerului Mihai Croitoru şi Eroilor muncii so­cialiste Gheorghe Duma şi Nicolae Blindu. Din prima emisiune am a­­flat o seamă de lucruri interesante. Am reţinut iniţiativa staţiunii expe­rimentale Simnic de a face un lot demonstrativ la porumb (şi apoi la grîu) într-o brigadă a unei coopera­tive agricole care are pămînt cu fer­tilitate scăzută. Producţiile record obţinute au fost cea mai concludentă propagandă — prin demonstraţie pe viu — a unei tehnologii. Emisiunea despre Gh. Duma, rele­­vînd impresionantul salt realizat in ultimii ani de cooperativa agricolă Seulia-Mureș în zootehnie, la pro- CRONICA T. V. ducţia de sfeclă etc., unde o contri­buţie de seamă a avut-o conducăto­rul unităţii — a izbutit să pătrundă puţin şi în intimitatea celui prezen­tat, să surprindă citeva din gîndu­­rile, din dorinţele Eroului Muncii şi ale... reportajului. Şi mai aproape de Prim-plan a fost emisiunea despre Nicolae Blindu, chiar dacă autoarea, Rodica Rarău, a repetat pe undeva ideile unui mai vechi reportaj din Bosanci. Prim-pla­­nul a fost axat pe munca președinte­lui din cooperativa agricolă sucevea­na. Nici nu poate fi alta coloana ver­tebrală a unei emisiuni despre un erou al muncii socialiste. Pentru realizarea unei astfel de e­­misiuni nu pot fi restabilite sche­me. Chiar autoarea remarca, într-un recent interviu : „Citeodată încerc să cunosc oamenii prin faptele lor, iar alteori descopăr faptele cunos­­cind inții oamenii". Nicolae Blindu a vorbit cu competenţă despre reali­zările din comuna sa, emisiunea a evidenţiat faptul că personalitatea celui prezentat s-a împlinit in mij­locul marii familii a cooperatorilor, a consătenilor săi : „Oamenii m­-au învăţat să lucrez cu oamenii". Dar cel mai veritabil Prim-plan despre munca unui om, despre nă­zuinţele, izbinzile şi chiar decepţiile sale, l-am urmărit in cadrul unei e­­n­siuni pentru tineret. Mă refer la reportajul despre tînăra preşedintă a cooperativei agricole Măgurele-Pra­­hova. Mi-a plăcut tocmai faptul că — aşa cum ne-a apărut dînsa, ca un om voluntar, vesel, mereu cu cînte­­cul pe buze — am putut întrezări şi unele nereuşite pe care reporterul nu le-a ocolit. Categoric, Prim-planurile au atins de multă vreme un nivel sub care nu coboară. E remarcabilă (mărtu­rie stau şi emisiunile citate) compe­tenţa de care dau dovadă „subiecţii", naturaleţea cu care vorbesc. Totuşi, am mai vrea ceva de la Prim-plan : oamenii să fie surprinşi in atitudini şi împrejurări fireşti. Şi mai lipseşte ceva : mai multă spontaneitate. VLADIMIR PANA m Astăzi, pe stadionul „23 August11 O finală inedită a „Cupei României" Astăzi, stadionul „23 August" din Capitală va găzdui un intere­sant şi complex spectacol fotba­listic. De la orele 18.15 se va desfăşura finala campionatului naţional de juniori­­protagoniste, echipele Dinamo Bucureşti şi Vagonul Arad), iar de la orele 20 — finala „Cupei României". Pentru prima oară in istoria popularei competiţii, două for­maţii de categorii inferioare (Constructorul Galaţi — divizia C şi Chimia Rîmnicu Vîlcea — di­vizia B), îşi vor disputa preţiosul trofeu şi, implicit, dreptul de a ne reprezenta în viitoarea ediţie a „Cupei Cupelor". Cum s-a ajuns la această fina­lă neprevăzută ? Să recapitulăm rezultatele celor două formaţii. CONSTRUCTORUL GALAŢI : 4—1 cu divizionara U.R.A. Te­cuci ; 2—0, cu Progresul Brăila ; 1—0 cu C.S.U. Galaţi ; 1—0 cu Jiul Petroşani ; 1—0 cu Dinamo; 1—1 cu Sport Club Bacău ; 2—2 cu Steaua, după prelungiri. CHIMIA RÎMNICU VILCEA : 1—0 cu Chimia Găeşti (divizia C); 1—0 cu Electroputere Craiova ; 1—0 cu Steagul roşu Braşov ; 1—0 cu C.F.R. Cluj ; 2—1 cu F.C. Argeş ; 7—6, du­pă prelun­giri şi executarea loviturilor de la II m, cu Metalul Bucureşti. Pentru partida de astăzi (care va fi transmisă în direct pe mi­cul ecran, de la orele 20) sunt anunţate următoarele formaţii : CHIMIA : Stana (1) , Burla­­cu (2), Ciobanu (3), Petrică (4), Haidu (5), Pintilie (6), Şutru (7), Donose (8), Gojgaru (9), Ionescu (10) şi Iordache (II). CONSTRUCTORUL : Şerbăno­­iu (1) , Boţea (2), Olteanu (3), Petrea (4), Ploieşteanu (5), Po­deţ (6), Ghica (7), Vochin (8), Io­­niţă (9), Cernega (10), Manta (11). In pauza meciului, Ion Nun­weiller, antrenorul echipei Di­namo va primi cupa decernată echipei campioane, iar Ion Oble­­menco (Universitatea Craiova), cupa decernată celui mai eficace jucător din divizia A. uns®***8' Sîngeorzul - frumoasa staţiune de la poalele munţilor Rodnei şi Birgăului, din judeţul Bistriţa Năsăud, s-a bogăţit recent cu acest nou complex balnear EROI AI POPORULUI MARIA ION ZAHARIA Pe de la una din criptele Mausoleului Mărăşeşti, alâturi de alţi eroi ai neamului românesc, se afla în­crustat şi numele eroinei Maria- Ion Zaharia, care şi-a jertfit viaţa pen­tru apărarea pămintului strămoşesc în timpul primului război mondial. Măriuca, aşa cum este cunoscută in multe din evocările prietenilor şi tovarăşilor ei de arme, n-a fost de­cit o copilă de 12 ani, din satul Pădureni. In vara fierbinte a anului 1917 pe frontul din Moldova se dădea ma­rea bătălie de la Mărăşeşti — una din ceie mai mari acţiuni de apă­rare atit prin amploarea sa, cit şi prin intensitatea şi rezultatele sale. In acele clipe de grea cumpănă, la marginea pădurii Răzoare, în apro­piere de Mărăşeşti, doi ostaşi din Divizia 13 infanterie înfruntau gloanţele şi obuzele, transmiţînd căt­­re trupele româneşti, de la un post de observaţie, informaţii asu­pra manevrelor efectuate de către trupele inamice..De la marginea sa­tului, Măriuca urmărea plină de grijă şi de emoţie acţiunea temera­ră a celor doi cercetaşi. Cînd ob­servă că unul dintre ei, care se afla în copac, căzuse lovit, de un proiectil duşman, alergă repede, prin ploaia de gloanţe, la locul cu pricina. Ea înţelesese pe dată si­tuaţia. Soldatul nu putea ocupa lo­cul tovarăşului căzut. Telefonul nu-i permitea să urce în copac, iar de jos nu putea urmări mişcările tru­pelor inamice. Maria, fiind de prin partea locului şi cunoscînd bine te­renul, îşi dădu seama că poate ve­ni în ajutorul cercetaşului şi, fără să stea o clipă pe ginduri, se că­­ţără in virful copacului. De acolo, infruntînd pericolul gloanţelor, în­cepu să urmărească mişcările tru­pelor inamice, informîndu-l pe te­lefonist cu tot ce observa. Prin te­lefon acesta, transmitea punctului de comandă informaţiile preţioase pentru organizarea acţiunilor împo­triva trupelor inamice. Acest post de observaţie îşi îndeplinea mi­siunea în mod exemplar, Măriu­ca înlocuind camaradul căzut, ca un ostaş de­ nădejde. Cînd ploaia de obuze ajunse tot mai aproape de copac, telefonistul încercă s-o convingă să se dea jos, arătîndu-i primejdia care o ameninţa. Dar fata nu-i dădu ascultare şi conti­nuă să transmită informaţii referi­toare la desfăşurarea luptei şi la mişcarea trupelor germane. Un proiectil căzu chiar lingă co­pac şi o explozie surdă făcu ca din postul de observaţie să nu ramină decit o rană adîncă în pămînt. Maria Ion Zaharia îşi făcuse da­toria pînă la capăt, dăruindu-şi scurta sa viaţă apărării pămintului scump al patriei. A. IANCU Cadran internaţional Borussia şi Chimia (sau Constructorul) Acest coif de rubrică găzdu­ieşte cronica internaţională a săptămînii. S-ar fi cuvenit, poa­te, să scriem mai curînd des­pre meciul Suedia — Brazilia, sau despre startul furtunos al Wimbledonului, dinamizat toc­mai prin forfait-ul marilor ve­dete, care au părăsit catedrala tenisului cu sentimente prea puţin pioase, fiind la discreţia unui organizator de meciuri. In aceste rinduri, vă propun să vorbim puţin despre viitoa­rea adversară a super-cluburi­lor europene in „Cupa cupelor". La ora cînd apar aceste rin­duri, fotbaliştii de la Construc­torul Galaţi şi Chimia Rm. Vil­­cea îşi pregătesc ghetele şi tri­courile pentru cea mai neaştep­tată finală din istoria „Cupei României". Faptul este plin de semnificaţii, el depăşind — după cit se pare­­— ideea potrivit căreia ,,Cupa României", atunci cînd se soldează cu un rezultat surpriză, porneşte pe un drum neaş­teptat datorită resemnării şi nepăsării echipelor din prima divizie. In acest final de sezon, surprizele n-au mai fost sur­prize, pentru că s-au ţinut lanţ. Cazul Constructorului Galaţi este edificator. Prin eliminarea Jiului, Constructorul Galaţi trăsese un prin semnal de alarmă. Dinamo a recepţionat acest semnal, dar, pînă la urmă, a pierdut meciul. Cei mai mulţi şi-au spus că infringerea dinamoviştilor ar fi o reacţie firească, după efor­tul internaţional al „tricolorilor". A doua zi, însă, am avut pri­lejul să-l întilnesc pe Lucescu. Era foarte afectat, mai ales în urma criticilor nedrepte la adresa­­echipei. Mi-a spus zimbind stingherit: „Ceea ce am să vă­­spun pare de necrezut. Să ştiţi că nu ne-a învins o echipă de categoria C. Constructorul Galaţi es­te mai bună decit ambele divizionare gălăţene care se află dea­supra ei. Nici nu vă închipuiţi ce forţă de joc are vîrful lor de atac Vochin. Cred că am să mai am prilejul să vorbesc despre Constructorul Galaţi". Şi iată că părerea lui Mir­cea Lucescu are astăzi o acoperire deplină. Dar partea cea mai stupefiantă a finalei de astazi este nu atit prezenţa Constructorului Galaţi, ci­ aceea a „originii“ ambelor finaliste. In tabăra cealaltă, Chimia Rm. Vîlcea aşteaptă, la rindu­l său, ziua cea mare a întregii sale istorii sportive. Aţi văzut, desigur, semifinala Chimia — Metalul la televizor. Bănuiesc că aţi tras şi concluziile de rigoare. Chimia Rm. Vîl­cea nu este o echipă slabă. In acest „il“, fostul internaţional Haidu şi fostul junior de clasă Donose nu fac o notă discordantă, prin valoare. Chimia Rm. Vîlcea este In primul rînd o echipă, care a izbutit să se opună, în primul rînd prin ansamblu, unei echipe care excelează in general printr-un spirit colectiv deose­bit : Metalul. Aşadar, Europa fotbalistică va afla curind, in urma tragerii la sorţi, că reprezentanta României in „Cupa cupelor" este o echipă dintr-un oraş care, pentru mulţi dintre fotbaliştii de la Borussia Mönchengladbach sau Lyon, de pildă, trebuie căutat cu insistenţă pe hartă. Să sperăm că F.R.F. nu va mai comite greşeala de acum 10 ani, cînd i-a retras Arieşului dreptul de a-şi apăra şansa in „Cupa cupelor", după memorabila sa finală cu Rapid. Finala de astăzi este de un interes fără precedent in isto­ria fotbalului românesc. Prezenţa acestor echipe il îndeamnă pe cronicar să zîmbească spre cei care, sceptici prin vocaţie, contem­plă cu melancolie retragerea marilor team­uri posibile din „Cu­pa României". IOAN CHIRILA SPORTUL IN ARHIVE Vechiul nume al oinei era „baciul" sau „lupii şi baciul" deoarece, la origine, jocul semnifica alun­garea lupilor care a­­tacau stirile. în 1893—1894, Spi­­ru Haret, pe atunci OINĂ ÎN ŞCOLI ministru, introduce oină în şcoli, iar Radu S. Corbu, pro­fesor la Brăila, alcă­tuieşte cel dintii re­gulament oficial al­­jocului. In 1897, în grădina Cişmigiu a avut loc primul „campionat al capi­talei", la care au participat elevi din clasele superioare ale mai multor licee bu­­cureştene, printre care „Sf. Sava", „Gh. Lazăr" şi „Gh. Şin­­cai“. POVESTEA VORBEI DENUMIREA CONTINENTELOR în vechime, continentul african era denumit de greci LYBIA. După cucerirea Cartaginei, roma­nii înființează aici o „provincie africană", denumită astfel după numele purtat de un trib local. Cu timpul, întregul continent va fi numit AFRICA, vechiul nume de Lybia referindu-se la o zonă strict delimitată geografic. AMERICA a fost denumită ast­fel de la numele celebrului navi­gator florentin Amerigo Ves­pucci. ASIA își datorește numele, pro­babil, lui Asiaz, stăpînitorul co­loniilor ionice, pomenit de He­­rodot Tot sub semnul probabilităţii se află şi originea numelui EURO­PEI. Specialiştii sunt de părere că denumirea continentului nostru ar veni de la cuvintul EREB, cu care fenicienii numeau locul unde apune Soarele. De notat că, la în­ceput, prin „Europa" se înţelegea doar nordul Greciei şi mai ales coasta Traciei. Cit priveşte AUSTRALIA, des­coperită între 1601 şi 1605 de că­tre Eredia şi Javnz, această denu­mire o întîlnim la Ptolemeu care vorbea despre „Terra Australis Incognita" (pămîntul din sud ne­cunoscut) în secolul al XVII-lea, după explorarea ţărmului vestic al continentului de către olan­dezi, ei l-au numit „Noua Olan­dă”. Abia în secolul al XIX-lea Australia a căpătat numele său actual, la propunerea făcută în 1814 de navigatorul englez M. Fleanders. Duminică 1 iulie Nr. 1289 MICA ENCICLOPEDIE LĂCUSTELE Atacul pustiitor al lăcustelor repeziciunea cu care aceste insec­te alcătuind adevăraţi „nori" pot distruge recoltele, este consem­nat încă din vechime drept un adevărat flagel al omenirii. Conform cercetărilor oamenilor de ştiinţă, o lăcustă poate depu­ne circa 150 de ouă într-o mică adincitură făcută în pămînt. Din ouă ies larve aproape tot atit de mari ca şi insectele adulte, care încep imediat să mănînce. Cal­culele făcute arată că, admiţînd că numai o treime din larve sînt femele şi că fiecare dintre aces­tea va depune la rîndul său doar 100 de ouă, după 2 ani o singură lăcustă va avea 5 000 de urm­ași, după 3 ani 200 000, iar după 4 ani numărul acestora devine astro­nomic. Iată de ce lupta împotriva lă­custelor este o veche preocupare a agricultorilor. Mijloacele mo­derne sunt pe cale să pună la a­­dăpost recoltele globului de for­ţa distrugătoare a acestor insecte. Rubrică realizată de­­ ADRIAN DUMITRAŞCU

Next