Satul Socialist, iulie 1973 (Anul 5, nr. 1289-1314)

1973-07-01 / nr. 1289

Duminică 1 iulie IMr. 1289 • LA ORDINEA ZILEI IN AGRICULTURĂ •LA ORDINEA ZILEI Grădinile de legume ale unităţi­lor agricole din judeţul Satu Mare au dat rod bogat. O atestă buna a­­provizionare a pieţei, cit şi depăşi­rea planului semestrial de livrări la fondul de stat cu 6 la sută. Ce­le mai însemnate rezultate s-au ob­ţinut la cultura cartofilor timpurii, unde planul de livrări a fost reali­zat în proporţie de 171 la sută, cît şi la varza timpurie — 149 la sută. Pînă la 26 iunie a fost realizat şi planul de desfacere pe întreg se­mestrul I al anului. Fără îndoială, toate acestea sunt realizări remar­cabile, la care şi-a adus contribuţia cea mai mare parte din fermele specializate în cultura legume­lor, cum sunt cea a I.A.S. Satu Mare, cele ale I.L.F., precum şi ale cooperativelor agricole din Pir, Ti­­ream, Urziceni şi complexului in­­tercooperatist de la Păuleşti. ...Şi totuşi, se pune în mod firesc întrebarea : s-a întreprins oare to­tul pentru ca realizările să se situeze la nivelul posibilităţilor, ţi­­nînd cont de faptul că grădinile ofe­ră mari cantităţi de legume ? Jude­cind după numărul oamenilor care lucrează la recoltatul legumelor, concluzia la care se ajunge nu co­respunde aşteptărilor. Din cauză că graficele de preluare a legumelor se întocmesc în cele mai dese ca­zuri doar la nivelul conducerii co­operativelor agricole, brigadierii nu cunosc de cîţi oameni au nevoie la recoltare. La cooperativa agricolă din Culciu ni s-a oferit o mostră de ceea ce înseamnă indiferenţa. Pen­tru cele 10 hectare cu mazăre pre­văzute a fi cultivate aici, C.L.F. Satu Mare a oferit cinci soiuri, cu perioade diferite de vegetaţie. A­­ceasta cu dublu scop : pentru a a­­sigura eşalonarea livrărilor şi pen­tru a uşura recoltarea. Conducerea cooperativei a subestimat această ofertă, procurîndu-şi un singur soi care, aşa cum era de aşteptat, a pus probleme la recoltare. Un timp s-a putut face faţă acestei cerinţe, recoltîndu-se 5 325 kg mazăre păs­­­­tăi. Dar această cantitate repre­zenta mai puţin de jumătate din producţie. Pentru restul producţiei — adică pentru cea mai mare par­te — n-a mai rămas vreme sufi­­ an . Aveţi clentă şi a fost nevoie să se folo­sească mijloacele mecanice. Şi ast­fel, in loc să ajungă la piaţă, ma­zărea a fost repartizată pentru fu­rajarea animalelor. Şi aceasta în timp ce pe piaţă se ducea lipsă de acest sortiment. O situa­ţie similară am întîlnit la co­operativa agricolă din Păuleşti, unde am văzut gulioare re­coltate cu... buldozerul. Mai bine­­zis amestecate în mormanele de pămînt mobilizat de acest utilaj. Acelaşi „regim" urma să fie apli­cat culturilor de ardei şi rădăci­­noaselor de pe 20 hectare. Cum s-a putut întîmpla acest lu­cru ? Deşi se ştia din toamnă că pe judeţul SATU MARE legume ? vor efectua lucrări de îndiguire a Someşului, afectînd o porţiune de teren de 33 hectare din ferma le­gumicolă a acestei unităţi, totuşi nici conducerea cooperativei şi nici direcţia agricolă judeţeană nu au luat măsuri de reamplasare a gră­dinii. E adevărat că de pe 13 hec­tare cultivate cu cartofi, varză şi gulioare s-a reuşit să se strîngă o parte din recoltă înainte ca utilaje­le să muşte din teren, dar restul suprafeţei... „Vom fi despăgubiţi cu 611.000 lei, ceea ce reprezintă valoarea producţiei planificate pe cele 20 hectare,­­ ne spune ing. Rodica Tarţa, şefa fermei legumicole” Dar de ce nu se iau în calcul şi cele a­­proape 300 tone care nu vor mai ajunge pe piaţă pentru că, oricum am privi lucrurile, tot pierderi se numesc ? Şi la cooperativa agricolă din Dar lucrările de îndiguire au afec­tat un teren cultivat cu castraveţi, dar pierderile cele mai mari vor fi produse — dacă nu se iau măsuri urgente — de întârzierea lucrărilor de întreţinere a culturilor. Este greu de înţeles şi de acceptat cum pe unele suprafeţe cultivate cu vi­nete şi tomate nu a fost aplicată încă nici o praşilă. Pe porţiunile repartizate cooperatorilor Kocsis Carol, Terezia Szomju, Olah Ana culturile nu se mai văd din bu­ruieni. De altfel, chiar brigadierul legumicol Ştefan Apjok nu a mai dat pe la grădină de două săptă­­mîni. Greutăţi provoacă şi I.L.F. Satu Mare, care, deşi ştie că producţia de cartofi este superioară celei pre­văzute, nu a luat măsuri pentru asi­gurarea sacilor necesari ambalării. Aşa se face că la cooperativa agri­colă din Sanislău, pentru a nu da decît un singur exemplu, o mare cantitate de cartofi a rămas încă în pămînt pentru că nu s-au asigu­rat sacii. Se cere ca în perioada imediat următoare, cînd de fapt va începe volumul mare de recoltare a legu­melor, să se întreprindă măsuri e­­nergice pentru mobilizarea intensă a brațelor de muncă la recoltat, co­ordonate cu livrările prevăzute în grafice. De asemenea, se impune organizarea judicioasă a mijloace­lor de transport. AUREL PERICE coresp. „Satului socialist" — DIN ABUNDENȚĂ — Dar cumpârâtori ? -DESTUI — Ce va lipseste? — ORGANIZAREA! AZI DE VORBA CU AGRICULTORII DIN ZONA SUBMONTANA In fiecare comună din zona Munţilor Apuseni, zonă cu bogate păşuni alpine, există gospodari pricepuţi, capabili să pună în valoare resursele naturale fie care dispun. Numai pe Valea Arieşu­­lui, in folosinţa consiliilor populare, a ţăranilor individuali, sunt peste 30 000 hectare de păşune — un bogat rezervor de hrană pentru animale. Aşa se şi explică faptul că gospodăriile populaţi­ei din această zonă au ponderea cea mai mare în sectorul zooteh­nic al judeţului : 80,7 la sută la bovine, 77,8 la sută la porcine, 59,1 la sută la ovine. Aproape că nu există „bătătură" unde să nu se crească animale : porci, bovine, ovine. E drept, natura este aici darnică, dar nici oamenii­­nu stau cu mîinile în sin. Bogatele rezerve de hrană ale păşunilor naturale au fost puse in valoare prin eforturile sătenilor, prin acţiuni bine chibzuite. In primăvară, în numeroase localităţi, au fost organizate acţiuni de curăţire şi Crescătorii de animale din Apuseni işi onorează renumele ameliorare a păşunilor alpine, de fertilizare cu îngrăşăminte na­turale şi chimice. întreprinderea de ameliorare a pajiştilor natu­rale Alba a executat lucrări în complex, de îmbunătăţire a păşu­nii, in raza consiliilor comunale Sohodol şi Albac, în valoare de peste 2 000 000 lei. De asemenea, importante cantităţi de îngră­şăminte chimice le-au fost repartizate locuitorilor din comunele Bistra, Vadul Moţilor, Avram Iancu şi Vidra. Pentru completa­rea necesarului de furaje, crescătorii de animale din această zonă au­ fost îndrumaţi­­de către comitetele comunale de partid să cul­tive pe loturile din apropierea casei cît mai multe plante de nu­treţ. Sătenii din cele 22 de comune ale Apusenilor s-au angajat să contracteze cu statul — din gospodăriile personale — cît mai multe produse. Rezultatele sunt elocvente. In primul semestru al anului, faţă de 967 tone cît s-a prevăzut, s-au livrat statului peste 1 384 tone carne. La Ocoliş, aşezare cu pricepuţi crescători de animale, fiecare cetăţean al comunei contribuie în medie cu cîte 40 kg de carne, la asigurarea fondului de stat. Numai de la începutul anului, de aici, au fost livrate, pe bază de contract, 50 bovine, 100 bovine tinere şi 600 oi. De asemenea, au fost achi­ziţionaţi 700 hl lapte din 1 000 hl contractaţi pentru întreg anul. Hotăriţi să producă şi să valorifice , prin contractare cu unităţile specializate ale statului, cantităţi tot mai mari de pro­duse animaliere, locuitorii din mai multe localităţi din Apuseni, printre care Bucium, Ciuruleasa, Roşia Montană, Abrud, Cîmpeni, şi-au depăşit considerabil angajamentele, predînd în plus faţă de prevederile planului între 10—20 tone carne. Printr-o mai bună valorificare a posibilităţilor de­­care dispun, gospodăriile ţără­neşti din Apuseni, cum sublinia Ion Mera, şeful centrului de achi­ziţii, contractări şi industrializare a cărnii — Cîmpeni, vor vinde statului, în al doilea semestru, şi mai multe animale pentru carne. Este răspunsul pe care îl dau sătenii din această zonă chemă­rii partidului de a contribui din plin la buna aprovizionare a populaţiei cu produse agroalimentare ZINA VESESCU coresp. „Satului socialist" SATUL SOCIALIST Aplicarea acordului global ii cointeresează pe cooperatorii din Albeşti, judeţul Prahova, să smulgă pâmintului tot ce poate da. In această perioadă, de efervescentă întrecere, în cinstea zilei de 23 August, cuvintul lor de ordine este : „toate culturi­le prâşitoare d in perfectă sta­re de întreţinere". Echipa întii lucrează in ritm susţinut la pra­­şitul porumbului. Tot la executa­rea celei de-a lu­-a praşile se aflau şi celelalte formaţii de muncă de la cultura mare. SE LUCREAZĂ INTENS LA RECOLTATUL ORZULUI Mecanizatorii întîmpină cu re­zultate deosebite cea de a 29-a­ a­­niversare a insurecţiei naţionale antifasciste armate. Prin strădania lor şi în judeţul Buzău a început secerişul orzului. Astfel, pînă în seara zilei de 21 iunie intr-un nu­măr de 10 cooperative agricole s-au recoltat şi treierat păioasele de pe primele 200 de hectare. Nu­mai intr-o singură zi cooperatorii şi mecanizatorii din Ruşeţu au în­cheiat lucrarea pe cele 65 hectare cultivate cu orz. In acelaşi ritm au lucrat şi cooperatorii din Pod­goria, Largu şi Zărneşti. In pofida condiţiilor neprielnice şi a umidi­tăţii solului, lucrătorii secţiei de mecanizare Căldurăşti lucrează, de asemenea, din plin. Acţionînd cu forţe sporite, mecanizatorii buzo­­ieni sînt hotăriţi ca în următoare­le 4 zile să strîngă şi să depoziteze recolta de orz de pe întreaga su­prafaţă cultivată în cooperativele agricole. Se fac, totodată, ultimele pregătiri pentru secerişul griului, care se apreciază că, va putea fi declanşat în cursul zilei de luni, 2 iulie. mi/y, Tffîys/./'­­ IN JUDEŢUL BUZĂU FRUNTAŞII VA ÎMPĂRTĂŞESC DIN EXPERIENŢA LOR Aprecierea din titlul acestui ar­ticol nu ne aparţine. Ne-a fost su­gerată de tovarăşul Ion Spătărelu, preşedintele cooperativei agricole din comuna Gheorghe Doja, jude­ţul Ialomiţa. — Merceologul valorificator, func­ţie deţinută la noi de peste 10 ani de zile de către cooperatorul Răduţă. Minea — ne-a spus pre­şedintele — este, după părerea mea, un om de bază al cooperati­vei agricole. Prin atribuţiile ce le are, el poate influenţa mult, în bine sau în rău, rezultatele de produc­ţie şi financiare ale unităţii. Func­ţia aceasta este foarte complexă. O poate îndeplini cu succes numai acel care posedă calităţi deosebite : curaj, ambiţie, perseverenţă, spirit de iniţiativă şi de răspundere şi, mai ales,, dragoste şi intransigenţă, în apărarea, in toate cazurile, şi faţă de toţi furnizorii şi beneficia­rii, a intereselor juste ale­ coopera­tivei agricole. Văzută şi analizată prin prisma acestor exigenţe subliniate de pre­şedinte, activitatea merceologului valorificator de la cooperativa agricolă Gheorghe Doja este, sub toate aspectele, exemplară. Două sunt domeniile din care de­rivă atribuţiile şi sarcinile concre­te, controlabile, cu termene precise de rezolvare, încredinţate lui , asi­gurarea bazei materiale necesare bunei desfăşurări a procesului de producţie şi valorificarea superioa­ră a producţiei. Desigur, prin grija consiliului de conducere, unitatea îşi stabileşte din vreme planul a­­nual de aprovizionare şi lansează comenzi pentru diverse utilaje, în­grăşăminte chimice, seminţe, ci­ment, carburanţi şi lubrifianţi şi multe alte materii şi materiale ne­cesare procesului de producţie. In baza acestuia, merceologul valo­rificator îşi intocmeşte, cu spriji­nul contabilului-şef, propriul său program, respectiv planul operativ de aprovizionare, cu precizarea furnizorilor, a termenelor şi a con­diţiilor de livrare, a mijloacelor de transport necesare etc. Ţine o per­manentă legătură cu furnizorii, ac­ţionează cu operativitate şi compe­tenţă la transportul şi depozitarea materialelor. Numai în cursul pri­mului semestru al acestui an el a aprovizionat unitatea, la termenele prevăzute în grafic, cu materii şi materiale în valoare de peste trei milioane lei, asigurînd buna desfă­şurare a lucrărilor din campanii şi realizarea ritmică a investiţiilor. Stima, respectul şi încrederea consiliului de conducere, ale tuturor cooperatorilor, şi le-a dobîndit şi prin fermitatea cu care combate şi evită risipa şi crearea de stocuri. La primirea notelor de comandă de la şefii formaţiilor de muncă şi de sectoare, verifică atent stocurile din magazii, informează consiliul de conducere şi solicită aprobarea numai pentru aprovizionarea cu strictul necesar. Aşa a reuşit ca la realizarea unor obiective de inves­tiţii, în viticultură, la atelierele mecanice etc. să fie utilizate pe de­plin stocurile de materiale existen­te sau unele resurse locale, ceea ce a dus la economii, de sute de mii de lei. Se remarcă, de asemenea,­ priceperea cu care grupează co­menzile şi organizează aducerea materialelor, reuşind de fiecare dată să elimine deplasarea neeco­nomică a mijloacelor de transport. In domeniul valorificării produc­ţiei, munca de fiecare zi a lui Ră­­duţă Minea este sprijinită şi com­pletată de cea a şefilor de ferme, a brigadierilor şi, desigur, a preşe­dintelui unităţii, care răspunde din partea consiliului de conducere de modul în care cooperativa îşi res­pectă obligaţiile asumate faţă de beneficiari. Toate fermele şi brigă­zile au plan propriu de venituri şi cheltuieli, se autogestionează. Pe primul plan ele pun atit obţinerea ritmică, cit şi valorificarea superi­oară a producţiei. In acest caz me­nirea lui Răduţă este de a urmări, in permanenţă, modul în care se realizează planul anual de valori­ficare, defalcat — de comun acord cu beneficiarii — pe trimestre, luni şi decade. El cunoaşte în profun­zime obligaţiile ambelor părţi şi a­­sigură respectarea cu stricteţe a condiţiilor de livrare şi de recep­ţie, de calitate şi de plată a produ­selor. El, valorificatorul, insistă şi determină beneficiarii să se pre­zinte pentru ridicarea produselor şi efectuarea recepţiei la locul de pro­ducţie, în mod corect. In acelaşi timp, pe baza graficelor de livrare, urmăreşte modul în care fermele şi brigăzile asigură realizarea în mod ritmic, cantitativ şi calitativ a producţiei de lapte, carne, legu­me, fructe, cereale, etc.­ contracta­te. De asemenea, tot el semnalează eventualele neajunsuri constatate în asigurarea bazei materiale a li­vrărilor viitoare, vine cu propuneri menite să ducă la o şi mai efici­entă valorificare a întregului fond de producţie marfă existent. Aşa se şi explică depăşirea,­­an .de an, a sarcinilor de valorificare la toate produsele şi realizarea de­­ preţuri superioare celor planificate iniţial De peste opt ani unitatea nu a mai­ fost penalizată de beneficiari şi a încasat la timp toate drepturile cu­venite. ...Dintre toţi cooperatorii din u­­nitate, Răduţă Minea este cel mai solicitat în activitatea de fiecare zi Deseori face din noapte zi, din ziua de odihnă zi de efort intens. Nu-i este greu. Răzbate în toate fiindcă, aşa cum ne-a mărturisit, îl pasio­nează această muncă, se pricepe s-o facă. Şi mai este ceva. Nu este lăsat să se descurce singur. Pre­şedintele, întregul consiliu de con­ducere şi toţi cooperatorii, fiecare la locul său de muncă, luptă pen­tru acelaşi ţel : producţii mari şi ieftine, valorificate la timp şi su­perior. B. MIHAI Merceologul valorificator -om de bază al cooperativei agricole CÎŞTIGĂM TOŢI (Urmare din pag. 1) Ieri — Nichita Topîrceanu, Ion Co­­drea, Mihail Toader — ne-am pro­pus să obţinem o producţie de 3 000 litri lapte de la fiecare vacă, faţă de numai­ 1 900 litri, cifră de plan, şi 2 100 litri, angajament iniţial. De asemenea, ca răspuns la chemarea cooperatorilor din Frăsinet, ne-am angajat să depăşim producţiile me­dii la hectar , la porumb cu 200 kg, la grîu cu 100 kg, la sfeclă de za­hăr cu 7 000 kg. Vom putea livra, astfel, suplimentar la fondul de stat peste 200 tone de grîu, 500 tone porumb şi 560 tone sfeclă de zahăr. O certitudine a îndeplinirii acestor angajamente o constituie însufleţirea cu care toţi cooperato­rii au răspuns chemării la între­cere pe care, în cadrul cooperati­vei, a lansat-o echipa I din brigada a II-a. Cei 32 de cooperatori, con­duşi de Nicolae Ciolacu, s-au an­gajat ca prin respectarea densită­ţii, aplicarea diferenţiată­ a îngră­şămintelor şi întreţinerea corectă şi la timpul optim a lucrărilor, să obţină o producţie medie de po­rumb de 5 500 kg la hectar. Aşa cum se prezintă acum culturile, sperăm ca asemenea recolte să ob­ţină chiar mai multe echipe. — Cum s-ar spune, la dumnea­voastră întrecerea se desfăşoară pe trei planuri : cu cooperativele din judeţ, cu unitatea vecină şi între cooperatorii diferitelor sectoare. — Mai există şi un al patrulea plan : întrecerea directă dintre mine şi Gheorghe Porumbel, pre­şedintele de la ... Martie". Obiec­tive : rezultatele în conducerea cooperativelor, producţiile obţinute pe loturile lucrate personal în a­­cord global şi situaţia şcolară, a­­mîndoi fiind elevi, la fără frecven­ţă, în anul al IV-lea al Liceului a­­gricol din Olteniţa, secţia agrono­mie. — In întrecerea cu vecinii dum­neavoastră, care, după cite am a­­flat, durează de mulţi ani; de bună seamă, cooperativa dumneavoastră nu a fost totdeauna învingătoare. V-a mîhnit acest lucru ? — Nu ! Ne-am ambiţionat să dăm mai mult, să încercăm mereu să depăşim limita a ceea ce am făcut. De mîhnire nu poate fi vor­ba, pentru că în întrecerea socia­listă nu există învinși, ci numai ciștigători. Toate cele şase cooperati­ve agricole - Şieu, Jeica, Marişelu, Sîntioana, Şieuţ şi Monor —ce formează con­siliul intercooperatist Şieu cu o situaţie economică grea. Valoarea normei de muncă de categoria I a-a trecut in 1972 de 20 de lei , unităţile au datorii mari, iar produc­ţiile ce le realizează, mai ales in pomicultură şi creşte­rea animalelor, sunt cu to­tul sub posibilităţi. Vizitînd aceste unităţi, am fost rugaţi de către inginerul Vaier Filip să-i ascultăm pă­rerile şi mai ales necazurile ce le are în legătură cu ac­tivitatea consiliului interco­­operatist, în fruntea căriia a fost numit cu aproape doi ani în urmă.­­ Preşedinţii şi inginerii şefi au dat din umeri cind am adus vorba despre spri­jinul acordat unităţilor lor de către consiliul Intercoope­ratist. Aţi fost de faţă, la Sîntioana, cind ni s-a spus ! „Consiliul nostru intercoope­ratist a imbătrinit întocmind studii". De ce aţi făcut, to­varăşe inginer Vaier Filip ?­­ Fiindcă aceasta este şi părerea mea. Ce credeţi că fac de cîteva luni ? Mă plimb, pe la judeţ, cu tot felul de studii şi propuneri. Bat la uşile direcţiei genera­le agricole, ale uniunii jude­ţene cooperatiste... - Ce anume cuprind stu­diile şi propunerile la care vă referiţi ? - Situaţia economică ne­­corespunzătoare a coopera­tivelor noastre agricole se datoreşte mai multor cauze. Suprafaţa arabilă este mică şi se compune din terenuri podzolice, foarte frămîntate, cu pante de 20—22 la sută, greu mecanizabile, cu ferti­litate scăzută. Orizontul A este aproape inexistent. Cu toate acestea, potrivit sarci­nilor de plan, trebuie să cul­tivăm grîu, porumb, plante tehnice şi alte culturi de la care, de ani de zile, se ob­ţin producţii şi venituri redu­se. In acelaşi timp, pomicul­tura şi creşterea animalelor, ramuri cu veche tradiţie în zona noastră şi care ar tre­bui să constituie principale­le sectoare de producţie, sunt neglijate sub toate aspecte­le şi aduc, de asemenea, pierderi mari unităţilor. Nu s-a întreprins încă nimic concret, în fapte, pe linia concentrării, a profilării şi specializării producţiei, a modernizării zootehniei şi pomiculturii, pentru a se asi­gura aplicarea şi generaliza­rea tehnologiilor corespunză­toare de lucru şi utilizarea raţională a fondului funciar. Sîntem printre ultimii pe ju­deţ la producţia de lapte, de carne şi fructe - deşi am putea ocupa primele locuri. — Cum vedeţi dv. înlătu­rarea acestor cauze in cadrul şi cu participarea consiliului intercooperatist ? — Aici vroiam să ajung. In stadiul actual de dezvoltare, cu forţele şi mijloacele pro­prii, nici o cooperativă agri­colă din cadrul consiliului nostru nu-şi poate dezvolta puternic şi eficient zooteh­nia şi pomicultura. Am în­treprins analize şi studii eco­nomice amănunţite, am con­sultat oamenii şi am ajuns la concluzia­­ şi vă pot pre­zenta mai multe studii şi propuneri aprobate de adu­nările generale ale unităţi­lor — să unim eforturile tutu­ror, să organizăm asociaţii intercooperatiste zootehnice şi pomicole, cu ferme spe­cializate. Din păcate, nu am finalizat nimic.­­ De ce ? Cine se opune ? — Să vă dau un exemplu dintre multe altele. Din stu­diile noastre rezultă că pen­tru redresarea zootehniei, potrivit condiţiilor existente (mă refer la păşuni şi fineţe) trebuie să sporim numărul bovinelor la cel puţin 3 000 faţă de 1 800 în prezent, iar producţia de lapte de 1d 600—1 000 litri, în prezent, la cel puţin 2 300 litri de la fie­care vacă. Pentru sporirea e­­fectivului matcă şi îmbunătă­ţirea radicală a calităţii a­­cestuia, prin ameliorare şi eliminarea actualelor vaci bătrîne, tarate, am propus înfiinţarea, în cadrul consi­liului intercooperatist, a unei ferme specializate în creşte­rea tineretului femei de­ re­producţie. Numai în acest mod putem furniza unităţilor juninci gestante de rasă, crescute în condiţii de re­producţie ; numai astfel pot fi înlăturate actualele ne­ajunsuri grave ce se mani­festă în fiecare cooperativă agricolă în creşterea tinere­tului taurin femei. Investiţiile necesare de 700.000 lei pot fi recuperate rapid, din spo­rul producţiei­ de lapte. In prezenţa tovarăşului in­giner Ioan Ilieş, director ge­neral adjunct la direcţia ge­nerală agricolă, a avut loc anul trecut, adunarea gene­rală care a hotăr­it înfiinţarea fermei in cadrul unei asocia­ţii intercooperatiste. Cind să trecem la treabă ni s-a spus că „nu se aprobă". Direcţia generală agricolă s-a răz­­gindit şi nu a mai fost de acord ca fermei să i se re­partizeze, cum hotăriseră u­­nitâţile, 253-n hectare de te­ren arabil — din cel folosit şi pînă aci- la producerea furajelor — pentru cultivarea plantelor de nutreţ valoroa­se — lucernă, trifoi, porumb. Cică se diminuează arabilul, in special suprafaţa destina­tă griului, iar ministerul nu aprobă aşa ceva. în fond, însă, şi noi l-am fi folosit tot ca arabil — aşa că în a­­ceastă privinţă nu s-ar fi schimbat nimic. Din cauză că nu s-a aprobat, propunerea cu înfiinţarea fermei a căzut. Nu producem nici cine ştia ce grîu, iar producţia de lap­te­­continuă, să scadă. Alt studiu , care zace tot la judeţ, se referă la dez­voltarea bazinului.. .pomicol de pe­ Valea Sicului -,din­ care fac parte ,-toate unităţile noastre. Propunem,­­ bazaţi pe calcule economice şi de acord cu toate adunările ge­nerale ale cooperativelor a­­gricole, înfiinţarea unei aso­­­­ciatilv pomicole, iăr, mt.cadrul­­acesteia, concentrarea jvicindu­­rilor proprii şi a creditelor pentru refacerea potenţialu­lui productiv al livezilor ac­tuale, înfiinţarea de noi plan­taţii­­ cla­sice pe 650 hectare şi de tip intensiv pe 150 hec­tare. Numai pe­ această­ cale, a sporirii producţiei de fruc­te, în următorii 5-7 ani co­­opertivele agricole şi-ar" îm­bunătăţi rădicat" situaţia e­­conomică. Desigur, pentru finalizarea acestei­­ acţiuni sunt necesare investiţii mari. Şi cum unităţile noastre nu pot acoperi, cu fonduri pro­prii, 30 la sută din această sumă, sucursala Băncii pen-­ tru agricultură şi industria alimentară nu ne­­ aprobă creditele solicitate. Dacă am fi­­ înţeleşi, sînt ferm convins că am reuşi să depăşim ra­pid greutăţile financiare ac­tuale de moment, să conso­lidăm în cîţiva ani situaţia economică a celor şase coo­perative agricole­...Tot făcînd studii, to­t­ con­­sultînd conducerile unităţilor, adunările generale ale coo­peratorilor, am ajuns să ni se spună că am imbătrinit, că unităţile nu simt prezen­ta şi aportul consiliului in­tercooperatist în dezvoltarea lor economică şi organizato­rică. Dar vă rog sa mă scu­zaţi. Trebuie, să­ transmit,­­ la judeţ, situaţia­­operativă. Aceasta, este acum principa­la mea sarcină concretă, controlabilă, în rest dau sfa­turi... MIN­AI BORZA „CONSILIUL INTERCOOPERATIST A ÎMBÂTR‰NIT ÎNTOCMIND STUDII" Convorbire cu ing. VALER FILIR, preşe­dintele consiliului intercooperatist SIEU, jude­ţul Bistriţa-Năsăud PAGINA 3 CARTOFII ŞI SFECLA AU, ÎNCĂ, MARE NEVOIE DE SAPĂ (Urmare din p­ag. I) deşi in unităţile vecine s-a înche­iat de mult praşila a treia. Necesi­tatea unei intervenţii operative a uniunii , judeţene şi a­ direcţiei a­­gricole este dată de faptul că la scara judeţului — acum la sfîrşitul lunii iunie­­—, pe mai­­bine de­ 200 hectare cultivate,cu sfeclă de za­hăr nu s-a executat răritul, iar prașila m întii manuală la cartofi s-a realizat pe numai 7 740­ hectare, din­ cele aproape 1­­­000 hectare cul­tivate. Este adevărat, nu toate zilele au fost în­­ întregime bune de lucru. Din aceasta nu trebuie, să se facă, însă o scuză.. Putem să aşteptăm ? Cine poate garanta că în continuare vremea va fi mai buna? Ca buru­ienile să nu înăbuşe culturile, să se dezvolte viguros şi să lege rod bogat este necesar să­ se­­ folosească fiecare oră bună de lucru. Dacă după ploaie tractoarele nu pot in­tra. în lan. .cooperatorii cu. .şapele pot lucra cu mult spor- în aceste zile, în cîmp, la înt­reţinerea. cultu­rilor care­­ promit recolte bogate, trebuie mobilizaţi toţi­­ cooperato­rii, toţi locuitorii satelor. .

Next