Scînteia Tineretului, octombrie 1954 (Anul 9, nr. 1689-1715)
1954-10-01 / nr. 1689
Succese mereu mai mari în munca şi lupta voastră ! Nouă ne sunt aproape bucuriile şi victoriile poporului chinez de 600 de milioane. îmi amintesc — de pildă — cu cu interes şi cu cită bucurie a fost primită în fabrica unde lucrez eu vestea începerii primului plan cincinal al R. p. Chineze. N-o să uit niciodată cit de puternic m-a impresionat această veste care ne anunţa că marea Chină, cu imensele ei resurse economice a păşit ferm pe drumul Industrializării socialiste. Inima mi se umple de bucurie ori de cite ori aflu despre perspectivele minunate pe care puterea populară le-a deschis în faţa tineretului chinez, despre nenumăratele şcoli, case de cultură şi odihnă, stadioane, care stau la dispoziţia tinerei generaţii din R. P. Chineză, împreună cu tovarăşii mei de muncă eu urmăresc cu nespusă mîndrie şi satisfacţie lupta eroică, plină de roade bogate a tinerilor constructori ai socialismului din marea Chină Populară. M-am bucurat din inimă cînd am aflat despre succesele tînărului strungar inovator Van Tun-lun din Ansan care în decurs de patru ani a făcut 8 inovaţii, despre tînărul tehnician Liu Tsu-vei care în scurt timp a făcut nu mai puţin de 20 inovaţii şi propuneri de raţionalizări sau despre tînăra strungăriţă Cen Hun-cih care a mărit într-un scurt interval de timp de 5 ori productivitatea muncii. Nu odată în timp ce lucrez, mă gîndesc că acolo, în marea Chină Van Tunlun, Cen Hun-cih ca şi zecile de milioane de tineri chinezi pun umărul voiniceşte la făurirea victoriei aceleiaşi cauze scumpe pentru care lupt şi eu şi tovarăşii mei de muncă: măreaţa cauză a socialismului şi a păcii, cauza fericirii oamenilor muncii. Şi simţind alături cot la ,tot eroicii constructori ai Chinei noi, mă simt parcă mai întărit în voinţa mea de a munci mereu mai bine, mai spornic. Acum la marea sărbătoare a poporului frate chinez îmi alătur glasul meu glasului întregului nostru popor, glasului întregului tineret al patriei noastre şi urez constructorilor Chinei populare, noi şi însemnate victorii. Vă string tovărăşeşte mina, dragi tovarăşi tineri din Republica Populară Chineză. Vă felicit din inimă pentru succesele dobîndite şi vă doresc noi victorii strălucite. BARBULESCU CONSTANTIN responsabil al brigăzii de tineret din secfia otel — Uzinele Mao- Tze-dun Podoaba celor puternici Marele scriitor revoluţionar Lu Sin, întemeietorul noii literaturi chineze, a creat pe vremuri un personaj literar care şi astăzi se bucură de o largă popularitate. Este vorba de vestitul A-Kui, tipul omului lăudăros. Ca şi numele unor personaje din opera lui Caragiale, numele acestui lăudăros a căpătat valoare de simbol, fiind adeseori folosit de chinezi în discuţii cotidiene care n-au nimic comun cu literatură. Despre un om plin de sine se spune în mod destul de curent : „Este un A-Kui“. Şi puţină sunt defectele de caracter pe care omul simplu chinez să le dispreţuiască în aşa măsură ca îngîmfarea. Căci lăudărosul păcătuieşte faţă de una din cele mai nobile şi mai strălucite podoabe ale poporului chinez: modestia. De îndată ce ai prilejul să cunoşti un om al Chinei noi, nu se poate să nu te impresioneze această adincă, firească modestie. Ea ne-a însoţit, ca o splendidă tovarăşă de drum, de-a lungul miilor de kilometri străbătuţi, de la Pekin la Canton şi îndărăt, pe pămîntul marii Chine populare. înainte de plecarea mea din ţară, un prieten care vizitase cu vreo 2 ani in urmă patria poporului chinez, îmi povestise cum, sosit la Pekin, fu întîmpinat, între alţii, de un bărbat mai în vîrstă, îmbrăcat în obişnuita tunică albastră, şi care l-a însoţit de la aeroport pînă la hotel. Bărbatul acesta nu voia nici în ruptul capului — cu toate protestele prietenului meu — să renunţe a-i purta geamantanul, mare şi îndesat, pînă în camera hotelului. La un moment dat, prietenul meu fusese înclinat să creadă că însoţitorul său era de meserie hamal şi că nu făcea altceva decit să îndeplinească sarcina ce i se încredinţase. Mare i-a fost însă mirarea cînd, la despărţire, află că omul acesta era profesor la Universitate şi un remarcabil om de ştiinţă... Deşi întîmplarea m-a impresionat atunci, am socotit-o totuşi o simplă întîmplare şi i-am atribuit semnificaţia redusă a unor cazuri izolate. Dar, sosit la Pekin, întîmplarea s-a repetat aproape aidoma. Numai că, de data aceasta, omul care mă copleşi cu stăruinţele sale de a-mi transporta bagajul pînă în camera hotelului, nu era profesor universitar, ci profesor de conservator, purtînd aceeaşi tunică albastră închisă la gît şi un zîmbet statornic pe buze. — „Sînteți obosit de drum" — încerca să mă convingă dînsul. — „Nu, tovarășe, nu sînt obosit — îl asiguram. — „Dar aveţi buchete de flori, nu puteţi căra şi geamantanul... — „Atunci, să facem schimbul. Primeşte, rogu-te, florile, iar eu... — „Asta nu se poate: sînt florile dumitale... Şi astfel, discuţia nu s-a încheiat decit la destinaţie, cînd noul meu prieten îmi strînse cu cordialitate mina, nu înainte de a se interesa dacă n-am uitat ceva în maşină şi dacă n-am nevoie de serviciile sale. L-am întîlnit după cîteva zile şi ne-am plimbat multă vreme prin parcul mare al Pekin-ului, sub şopotul solemn al chiparoşilor, discutînd despre noua artă chineză. Mi-am dat seama astfel, din primele clipe ale prezenţei mele în China populară, cit de adevărată şi adincă este modestia acestora Eugen Frunză reni, înfăptuitori al unei gigantice revoluţii. M-am întîlnit şi m-am întreţinut în cursul călătoriei prin China cu numeroşi oameni de cele mai diferite vîrste şi profesiuni. Pretutindeni am întîlnit aceeaşi modestie. Savanţi şi literaţi de frunte ne asigurau că au încă „mult de învăţat“; oameni de stat şi muncitori purtînd titlul de eroi ai muncii ne mărturiseau că au „mult de învăţat“; nu mai vorbesc de tinerii constructori ai noii Chine, de la care, de nenumărate ori, am auzit, repetat în chip şi fel: „trebuie să învăţăm, avem mult de învăţat“. Nici uriaşele realizări în domeniul construcţiei economice şi culturale, nici strălucitele fapte de eroism pe cîmpul de luptă — nimic nu-i face să plutească în liniştea înşelătoare a mulţumirii de sine. Şi din gura acestor oameni n-am auzit niciodată vreun cuvînt de laudă umflată la adresa propriei lor activităţi, oricît de merituoasă ar fi fost. Dacă-i întrebi despre viaţa şi munca lor, ei preferă să vorbească despre colectivul în care muncesc şi despre realizările acestuia. Iar atunci cînd nu pot să evite a spune ceva şi despre ei înşişi, se rezumă adeseori la înşirarea faptelor şi la un scurt comentar plin de semnificaţie obştească. Am întîlnit, lingă Pekin, o femeie vîrstnică, o ţărancă. Ii spunea, dacă nu mă-nşel, nu. Am discutat despre una, alta, am încercat să-i aflu drumul vieţii. Mi-a povestit despre satul ei, unde este activistă în organizaţia de femei; ne-a înfăţişat unele realizări ale întovărăşirii agricole. Cit despre dînsa personal, a ţinut să ne atragă atenţia asupra rochiei ce o purta. Era o rochie frumoasă, de mătase înflorată. — „Vedeţi — spuse ţăranca — pe rochia aceasta e scrisă viaţa noastră nouă...“ — „Cum aşa ? am întrebat nedumirit. — „Este prima mea rochie înflorată. Azi sînt femeie bătrînă, dar mă îmbrac în rochie cu flori. Pînă acum mi-am petrecut viaţa în doliu... In aceste cîteva cuvinte era înfăţişată, extrem de plastic, soarta poporului chinez, înainte şi după victoria marii revoluţii populare. Despre faptele ei personale însă, femeia nu a vorbit aproape de fel. Am aflat de la un consătean al ei că a luptat ani îndelungaţi, cu arma în mină, împotriva invadatorilor japonezi şi că este o femeie cunoscută şi stimată în întreg raionul. La Tien-Tsin am discutat, intr-o după amiază, cu un grup de 5 voluntari, care se reîntorseseră de pe frontul din Coreea. Multe întîmplări din eroica luptă a voluntarilor chinezi împotriva invadatorilor imperialiști am aflat în acea după amiază de la Tan-Sio-Tai, Cen-Tî-Hui, Hua-Tî-Huan și Kan- I-Lin. Convorbirea a durat cîteva ore, pînă ce amurgul multicolor al Chinei începu să se reverse, prin ferestrele înalte, în odăile hotelului. Cei patru voluntari citaţi mai sus erau oameni tineri, plini de vigoare şi entuziasm. Ei săvîrşiseră pe front mari fapte de arme. Dovadă : înaltele decoraţii de pe piepturile lor. Ei preferau însă să povestească despre faptele altora, tovarăşi şi prieteni de-ai lor, despre acţiunile unităţilor din care făcuseră parte. Dar, la un moment dat, către sfîrşitul convorbirii noastre, atenţia mi-a fost atrasă de cel de al cincilea ostaş, un om mai în vîrstă, puţin adus de spate, care şedea ceva mai deoparte şi nu se amesteca decit foarte rar în vorbă. Cred că, dacă nu i-aş fi adresat, din cînd în cînd, în mod direct, cite o întrebare, omul acesta ar fi tăcut în colţul său pînă la despărţirea noastră. In toată înfăţişarea sa era o mare modestie. II cheamă Li-Tî- Tai. însemnaci numele său cu adincă stimă. L-am întrebat dacă a participat şi dînsul la lupte. Mi-a răspuns simplu: — „Da..." __ Şi a însoţit acest „da“ cu un gest care vroia să spună : — „Am participat şi eu ca mulţi alţii... Nu e un merit deosebit..." Şi omul se jena vizibil să povestească despre propriile-i fapte. A rămas în colţul său, tăcut, zîmbind din cînd în cînd, ascultînd cu atenţie şi intervenind doar atunci în discuţie cînd credea de cuviinţă că trebuie subliniate anumite merite personale ale celorlalţi patru. Din gura lor am aflat ca Li-Tî-Tai a străbătut, ca soldat al revoluţiei, imensa întindere a Chinei cu prilejul „marelui marş“, că — deşi la o vîrstă destul de înaintată — a luptat ca un erou pe frontul antiimperialist din Coreea, şi că, în cursul activităţii sale ostăşeşti, fusese rănit nu mai puţin de 14 ori! Impresionantă biografie! Şi cită profunzime morală în comportarea acestui om, care se fereşte să vorbească despre această biografie! Privindu-1, aveam în faţă imaginea unui adevărat erou al epocii noastre. Aş putea înşira multe asemenea intîmplări trăite de-a lungul călătoriei mele prin China. Aş putea descrie cuceritoarea modestie a unor oameni ca Go Mo Jo sau Mao Dun, personalităţi proeminente ale culturii chineze, ca bătrînul poet Ko-Tun-Phin, pe care l-am ascultat declamîndu-şi cu emoţie versurile închinate prieteniei romînochineze, ca tînărul astronom şi inventator cu care ne-am întreţinut într-o seară ploioasă la Observatorul din Nankin, înconjuraţi de adînca pace a pădurilor de munte, ca Tan-Cit-Juen, muncitor pe o dragă lingă Tien-Tsin, cu care am călătorit cîteva ceasuri pe apele albastre ale mării, sau ca tînăra Li- Lan-Tin, de profesiune medic, purtînd la piept însemnul de „Erou al poporului din China de Est“ clasa I-a. Modestia acestor oameni izvorăşte dintr-o înaltă conştiinţă politică, dintr-un mare simţ de răspundere faţă de popor. Ea este nu numai o podoabă minunată a caracterului lor, ci şi o armă din cele mai preţioase în lupta pentru construcţia noii Chine şi împotriva aroganţilor pretendenţi imperialişti la domnie asupra încercatului continent asiatic. Căci modestia acestui popor de 600 milioane de oameni reflectă puterea sa uriaşă şi hotărîrea de a-şi cuceri, cu preţul oricăror sacrificii, fericirea deplină. Ea este un aliat credincios şi generator de forţe al făuritorilor de lume nouă. Tineretul — în primele rînduri U Tine-fîzian Şeful secţiei relaţii cu străinătatea a C.C. al Noii Uniuni Democratice a Tineretului Chinez Tineretul şi întregul popor chinez au întîmpinat cu nespus entuziasm marea sărbătoare — a 5-a aniversare a proclamării Republicii Populare Chineze. Tineretul nostru e mîndru de uriaşele succese obţinute în cei 5 ani de marea noastră patrie. In această perioadă în Republica Populară Chineză au fost înfăptuite cu succes realizări strălucite. Acum, toate eforturile poporului nostru sunt îndreptate spre construirea treptată a socialismului, în patria noastră. Odată cu crearea Republicii Populare Chineze s-au deschis în faţa poporului şi tineretului nostru, porţile largi ale unei vieţi minunate. Insă tinerii din ţara noastră ştiu că de ei, de întregul popor depinde ca mereu şi mereu, patria noastră să facă noi şi noi paşi spre socialism, ca viaţa noastră să devină mereu mai frumoasă. Tineretul îşi închină toate forţele luptei pentru transformarea patriei dintr-o ţară înapoiată agrară, într-un puternic stat socialist industrial-agrar. Lozinca cea mai populară in rîndurile tineretului nostru este „Totul pentru construirea socialismului“ ! Tinerii muncitori sunt în primele rînduri ale marii bătălii pentru industrializarea socialistă a ţării. Ei iau parte activă la întrecerea in muncă, scot la iveală posibilităţile şi rezervele nefolosite, studiază experienţa înaintată şi depun toate eforturile pentru a deveni fruntaşi in producţie. Numai în anul 1953 tinerii muncitori au făcut peste 300.000 de propuneri de raţionalizare. Dintre cei 412 evidenţiaţi în muncă la uzinele din Anşan, 42,7% sunt tineri Din cei 260.000 de tineri muncitori care lucrează la căile ferate, peste 48.000 au primit distincţii şi premii din partea administraţiei. Tînărul Van Tun-lun de la combinatul metalurgic din Ansan, membru al Uniunii Tineretului, a perfecţionat de 8 ori maşina la care lucrează. Avîntul şi patosul luptei pentru construirea socialismului a cuprins şi tineretul de la sate. In satele ţării se desfăşoară mari transformări pentru a preface treptat agricultura fărâmiţată şi înapoiată, într-o agricultură înaintată socialistă. In ţara noastră există astăzi peste 100.000 de cooperative agricole de producţie. 70—30% din tineretul sătesc a intrat în aceste cooperative şi în brigăzile de ajutor reciproc. In prezent 4,5 milioane de membri ai Uniunii Tineretului fac parte din diferite forme de cooperaţie în agricultură. Din rîndurile tineretului sătesc au crescut sute de mii de oameni minunaţi. Astfel tînăra Jen Huan-hai este preşedinta unei cooperative agricole de producţie care este considerată cea mai bună cooperativă din provincia Huan-si. Tînăra Sen Tzi-lan, locţiitor al preşedintelui cooperativei d producţie agricolă silvică şi de creşterea animalelor din provincia Seusi a fost decorată cu ordinul „Steaua de Aur“. Pentru a duce la îndeplinire uriaşele transformări din ţara noastră este nevoie de cadre numeroase şi bine pregătite. Partidul şi guvernul îşi pun mari speranţe în tineret, manifestînd o grijă deosebită pentru creşterea tinerei generaţii. Puterea populară a deschis în faţa tineretului cele mai largi posibilităţi de învăţătură şi specializare. In decursul celor 5 ani de la proclamarea R. P. Chineze s-a mărit mult numărul instituţiilor de învăţămînt. In prezent în ţara noastră există 359 de instituţii superioare de învăţămînt cu peste 250.000 de studenţi. Funcţionează de asemenea mai bine de 5.000 şcoli medii şi medii tehnice cu 3,61 milioane de elevi şi peste 500.000 de şcoli primare în care învaţă 55 milioane de copii. Tinerii învaţă cu perseverenţă pentru a deveni folositori patriei. Atunci cînd termină studiile ei se duc cu bucurie la posturile lor, acolo unde-i trimite patria şi unde sunt cei mai folositori. Nu există sector, nu există activitate în care tineretul să nu-şi aducă cu entuziasm contribuţia sa. Noua Uniune Democratică a Tineretului Chinez este un ajutor credincios al Partidului Comunist şi prin munca sa perseverentă a dat un mare aport în unirea şi atragerea tineretului în lupta pentru înflorirea patriei. Noua Uniune Democratică a Tineretului Chinez a crescut şi s-a întărit în focul luptei. Ea numără în prezent 12 milioane de membri şi peste 500.000 de organizaţii de bază. In rîndurile Noii Uniuni Democratice a Tineretului au crescut tineri curajoşi, conştienţi, patrioţi Tineretul nostru îşi iubeşte patria sa ca lumina ochilor şi consideră ca o datorie a sa sfîntă apărarea ei. In rîndurile apărătorilor construcţiei paşnice a patriei noastre, în rîndurile Armatei Populare de Eliberare tineretul formează peste 60 la sută. Membrii Uniunii Tineretului sînt cei mai buni ostaşi. Numele lui Huan-Tzi-guan, Tin-Sao-tun, Lo-Sen-tziao, Li Tzia-fa, tineri soldaţi au devenit cunoscute în întreaga ţară. Tînăra generaţie a patriei noastre a fost totdeauna şi va fi şi de acum înainte devotată cauzei păcii. Tineretul nostru doreşte să lege trainică prietenie cu tinerii din diferite ţări ale lumii şi preţuieşte această prietenie. Prietenia dintre tineretul nostru şi tineretul român se întăreşte pe zi ce trece. In anul 1953 delegaţia noastră compusă din 400 de tineri a participat la Festivalul Mondial al Tineretului de la Bucureşti. Succesele tinerilor romîni în construirea socialismului în patria sa au lăsat o impresie neştearsă delegaţiei noastre care a luat parte la Festival. In septembrie 1953 noi am întîmpinat cu căldură delegaţia de tineret a R.P.R. care a sosit la sărbătorirea celei de a IV-a aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze şi care a vizitat multe oraşe ale patriei noastre. Tineretul patriei noastre preţuieşte mult continua dezvoltare a prieteniei cu tinerii din Republica Populară Romînă. Tînăra generaţie din Republica Populară Chineză este convinsă că pacea va învinge. Tineretul nostru e mîndru şi fericit că patria sa păşeşte în primele rînduri ale marelui lagăr al păcii, democraţiei şi socialismului în fruntea căruia se află Uniunea Sovietică. TINEREŢE PLINĂ DE BUCURII In fotografiile alăturate, Iţi prezentăm, cititorule, cîteva aspecte din viaţa şi munca tinerei generaţii a Republicii Populare Chineze. Imaginile pe care le ai in faţă îţi vorbesc despre tinereţea plină de bucurii a tovarăşilor tăi din îndepărtata Chină. Iată-i, energici, entuziaşti, plini de voie bună, tinerii constructori ai Chinei noi. Iată-i pe tinerii mea tatori Pan Ti-cean şi Fuven-co (fotografia 1 — prim plan). Ei cercetează cu atenţie starea de funcţionare a unei maşini complicate. Ca şi dînşii zeci şi zeci de mii de tineri îşi pun toată priceperea, toate cunoştinţele lor in slujba măreţei opere de industrializare socialistă a Chinei populare. Ori unde e nevoie de multă energie, de muncă indirjită, acolo merge tineretul. Tinerii sînt în primele rînduri ale luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii. Tinerii învaţă să conducă maşinile agricole (fotografia a 2-a). Cei mai de frunte muncitori din domeniul mecanizării agriculturii s-au ridicat din rîndurile tineretului. Cea mai fierbinte dorinţă a tineretului chinez este de a fi folositor patriei, poporului. De aceea, cu perseverenţă şi hotărîre, tînăra generaţie a R.P. Chineze a pornit să cucerească cetatea ştiinţei, să-şi însuşească temeinic comorile culturii, ale ştiinţei şi tehnicii. Studenţii pe care-i vedeţi în fotografia a 3-a fac diferite cercetări ştiinţifice In laboratorul modern al Institutului de medicină din Mukden, împreună cu întreg tineretul studios al Chinei, ei răspund prin fapte grijii puterii populare care le asigură condiţii minunate de învăţătură. Nemăsurată e grija puterii populare pentru mlădiţele tinere ! Mereu şi mereu simte tineretul Chinei această grijă, sub soarele vieţii noi. Noua orînduire a dat tineretului tot ce face tinereţea mai însorită, mai frumoasă, mai plină de bucurii înalte. Ea a creat tinerei generaţii posibilităţi minunate de a învăţa, de a-şi alege profesia dorită şi a şi-o exercita apoi cu pasiune, de a trăi tinereşte. Cele mai frumoase parcuri şi palate de cultură, nenumărate stadioane stau la dispoziţia tineretului. Iată, în fotografia a 4-a un grup de tineri dansînd plini de veselie în parcul din preajma unui palat de cultură. Feţele lor exprimă fericirea, mulţumirea nespusă de a trăi din plin bucuriile tinereţii. Aceeaşi fericire, îmbinată cu marea bucurie de a vedea roadele frumoase ale muncii sale, o poţi citi şi pe faţa tinerei muncitoare de la gospodăria agricolă de stat din Şahinszi, provincia Hopei (fotografia a 5-a). Şi privind aceste fotografii este imposibil să nu te gîndeşti la trecutul nu prea îndepărtat, la timpurile cînd China era înrobită trusturilor americane, la chipurile supte şi gălbejite ale milioanelor de tineri înfometaţi, la tinerii „culi“ care trăgeau la ham ca vitele de povară. ...Dar asta a fost într-un trecut care nu se va mai întoarce niciodată. Astăzi, cu hotărîre, marea Chină merge spre socialism. Şi viaţa tinerei generaţii, viaţa întregului popor devine din zi în zi mai minunată. In medalion (fotografia a 6-a) vezi, cititorule, o tînără familie, una din nenumăratele tinere familii din marea Chină. Muncitorul Ciu Sen-hua a pornit la plimbare cu soţia şi copilul lui. O fotografie oarecare. Dar ea glăsuieşte parcă puternic, foarte puternic : „E bine să trăieşti în China nouă, e bine să fii cetăţean al Republicii Populare Chineze“. Desigur, toate aceste puţine fotografii nu ne dau decît o mică şi palidă imagine a tinereţii luminoase pe care o trăieşte tînăra generaţie a Republicii Populare Chineze. Dar privind fotografiile îţi simţi desigur, cititorule, inima plină de bucurie. Te ucuri că acolo în Îndepărtata Chină tinerii tăi prieteni trăiesc asemenea ţie o tinereţe fericită sub soarele vieţii noi, libere. Te bucuri şi pentru veselia tinerilor care dansează in parcul din preajma Palatului de cultură şi pentru zîmbetul fericit al tinerei muncitoare de la gospodăria de stat din Sanhiszi și pentru bucuriile micii familii a muncitorului Ciu Sen-ha.