Scînteia Tineretului, decembrie 1957 (Anul 12, nr. 2664-2690)

1957-12-01 / nr. 2664

a­stăzi începe în întreaga ţară „Luna Culturii i£ o­ uriaşă trecere în revistă a realizărilor popor­­lui nostru în domeniul cultural-artistic. Luna culturii este o sărbătoare bogată în semnificaţii, ea se va transforma în întreaga ţară într-o dovadă eloc­ventă a devotamentului oamenilor muncii faţă de patria lor scumpă, Republica Populară Romînă, faţă de partidul nostru scump care le asigură ridicarea necontenită a nivelului de trai material şi cultural, o armonioasă dezvoltare multilaterală. Departe de a fi doar o suită de manifestări cultural-artistice ce preced cea de-a zecea aniversare a republicii, „Luna Culturii“ va reprezenta o încoronare şi un bilanţ al nemaicunoscutului avînt pe care l-au cunoscut ştiinţele, artele, literatura în anii regimului democrat­­popular, în slujba celor ce muncesc fără deosebire, de rasă, naţionalitate, religie. Ca de la cer la pămînt se deosebeşte starea cul­turală a ţării noastre de azi faţă de anii regimului burghezo-moşieresc. De la o ţară care avea un nu­măr record de analfabeţi, R.P.R. a devenit nu numai o ţară a ştiutorilor de carte, ci un stat al unei culturi înaintate, solii culturii, ştiinţei şi artelor noastre sunt primiţi cu bucurie şi entuziasm peste hotare, contribuţia lor la dezvoltarea generală a culturii umane este unanim apreciată. Mărturie a acestei aprecieri stau articolele şi studiile publi­cate în ziarele şi revistele străine, invitaţiile de participare la numeroase manifestări internaţionale­­pe care le primesc solii culturii poporului nostru, premiile şi laudele cu care sunt răsplătite eforturile lor. în întreaga lume, Româ­n­a este cunoscută azi nu ca ţara analfabetismului, a pelagrei şi tubercu­lozei, a bunului plac al moşierilor, capitaliştilor şi jandarmilor ca pe vremuri, ci o ţară care a dat lumii pe Enescu şi Brîncuşi, pe Grigorescu şi Traian Vuia, care are asemenea cîntăreţi ca Dan Iordăchescu şi Ladislau Konya laureaţi a numeroase concursuri internaţionale, o ţară în care cultura se dezvoltă pe baza înfloririi întregii ţări, pe baza creş­terii economiei naţionale, a industrializării socia­liste şi a socializării agriculturii, într-o ţară în care cea mai bună carte nu depăşea altădată un tiraj de cîteva mii de exemplare, s-au tipărit anul trecut 2.914 titluri de cărţi şi broşuri într-un tiraj de 38.573.000 exemplare dintre care beletristică 1.200 titluri în 16.660.000 exemplare, minorităţile naţio­nale avînd la dispoziţie 745 titluri de cărţi şi bro­şuri în 3.487.600 exemplare. Numărul cinematogra­felor a crescut faţă de trecut de aproape cinci ori, al abonaţilor radio de la 252.094 la 1.325.705. în anii regimului democrat-popular au apărut noi ramuri ale artei cum ar fi cine­matografia romînă înzestrată cu mijloace tehnice ultramoderne, dintre care nu e nevoie să pomenim decit studiourile de la Buftea, teatrele de păpuși care au ajuns la număr de 21, televiziunea etc., au luat o mare dezvoltare mijloacele de difuzare în masă a culturii, căminele culturale, bibliotecile etc. Cel mai însemnat lucru din toate acestea îl repre­zintă însă faptul că toate aceste mijloace culturale, tot conţinutul activităţii cultural-artistice este închi­nat nu slujirii plictisului claselor exploatatoare, ci educării în spirit nou a celor ce muncesc, sprijinirii eroicei lupte a poporului per­tru făurirea socialis­mului, pentru un viitor fericit. Fiecare zi şi fiecare manifestare din Luna culturii, Săptămîna artelor plastice şi a muzeelor, Săptămîna muzicii, Săptămîna teatrului, Festivalul filmului ro­­mînesc, Decada culturii minorităţilor naţionale vor vorbi despre marile succese repurtate de poporul nostru pe frontul revoluţiei culturale, în mersul său înainte spre bunăstare şi lumină. Din peis­ajul citadin al Bucureştiului Proletari din toate ţările, uniti-v Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XII, Seria II-a, Nr. 2664 4 PAGINI — 20 BANI Duminică 1 decembrie 1957 De la ideea”“01, ‘V"®1** ................iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimii.................. ^ fi* fi. la un nou produs romînesc-PAL Creatorii noului produs pe care vi-l prezentăm astăzi sunt oameni tineri. Au părăsit băncile şcolii numai de cîţiva ani. Şi cum tine­reţea este un rezervor nesecat de îndrăzneală, curaj şi dragoste pen­tru tot ceea ce tehnica are mai nou, tinerii noştri şi-au luat atunci o sarcină importantă. Lucrînd în cadrul Institutului de cercetări şi experimentări pentru industriali­zarea lemnului (I.C.E.I.L.) colec­tivul condus de către tovarăşul inginer Titus Orădeanu şi-a pro­pus să studieze posibilitatea valo­rificării lemnului de salcie şi plop, aflat în cantităţi însemnate de-a­­lungul bălţilor Dunării, de la Că­lăraşi pînă în Deltă. Rezolvarea pozitivă a studiului iniţial aducea soluţii tehnico-eco­­nomice de mare importanţă. Era vorba în primul rînd de valorifi­carea unor resurse naturale nefo­losite încă pe scară industrială, într-adevăr, salcia şi plopul îşi găseau utilizarea numai ca lemn de foc şi în construcţiile rurale. Pe de altă parte, întrebuinţarea pe scară industrială a lemnului lor reduce consumul ruşinoaselor (brad, molid) care sunt mai scumpe şi a căror recoltare este mai costisitoare. Experimentările făcute la I.C.E.I.L. au fost încununate de succes. Se putea elibera „certifica­tul de naştere“ pentru un nou produs romînesc, care a şi primit dealtfel un nume cu rezonanţă puţin neobişnuită : PAL. Ce este deci PAL-ul ? Cele trei iniţiale ne arată că sîntem în faţa unei plăci aglomerate din lemn, de un fel deosebit. Intr-adevăr, pu­tem spune, cu justificată mindrie, că sîntem prima ţară care va pro­duce plăci aglomerate utilizînd pe scară industrială aşchiile lemnului de salcie şi plop. Plăci de lemn se mai produceau şi în alte ţări. Ba chiar plăci aglomerate din mărunte aşchii presate. Aşa cum am mai arătat însă, materia primă o constituia lemnul de răşinoase, mai costisitor. Calităţile şi posibilităţile de îmbunătăţire ale PAL-ului pledează puternic pentru situarea acestui nou produs romînesc pe primul loc în ierar­hia plăcilor de lemn. PAL-ul are aceeaşi greutate specifică ca şi „suratele“ sale din străinătate. El are însă unele rezistenţe fizico­­mecanice superioare celorlalte pro­duse. Valoarea economică a noului produs, dată de faptul că avem rezerve uriaşe de materie primă, este deosebit de însemnată. Cei care cunosc cantităţile de salcie şi plop ce se află de-a lungul băl­ţilor Dunării, pînă la vărsarea a­­cesteia în mare, largile posibili­tăţi de exploatare şi transport, îşi pot face o idee despre însemnata valoare economică a noului pro­dus romînesc. PAL-ul are o utilizare impre­sionant de largă. Avînd un aspect deosebit de frumos, elegant, el este folosit pentru construirea de pereţi despărţitori, la planşee, de­corarea plafoanelor, ca izolant ter­mic şi fonic în laboratoare, stu­diouri, cabine telefonice, cu pa­nouri despărţitoare. Una dintre cele mai largi utilizări o va găsi însă PAL-ul în construcţia mobi­lierului, deoarece, presat la gro­simea corespunzătoare — 20 mili­metri — el este un foarte bun în­locuitor de panel. Pe şantierul fabricii Se punea problema amplasării viitoarei fabrici de plăci aglome­rate. Cercetările întreprinse şi în această direcţie au dus la con­cluzia că locul cel mai potrivit a­­cestui scop este Brăila, în apropie­rea malului Dunării. Două consi­derente au stat la baza acestei ho­­tărîri : vecinătatea imediată a ce­lor mai mari rezerve de materie primă, precum şi transportul pe apă. Inginerul Ion Rîmbu, din per­sonalul ingineresc al viitoarei fa­brici a terminat Institutul Politeh­nic abia de un an. Priceperea şi avîntul său compensează însă cu prisosinţă lipsa unei experienţe bogate. El este animat — la fel ca ceilalţi tineri de aici — de do­rinţa vie de a fi cit mai folositor patriei, de a-şi pune cunoştinţele căpătate în anii de studii în slujba dezvoltării economiei noastre na­ţionale. Lucrul cel mai important îl constituie faptul că la această mare fabrică o bună parte din procesul de producţie va fi auto­matizat. Stadiul actual al lucrărilor Stadiul „actual“ este un fel de a vorbi, pentru că lucrările de construcţii se desfăşoară într-un ritm vertiginos. La cîteva zile după începerea montării instalaţiilor de transport pneumatic se şi termina­seră pregătirile pentru începerea montării în hala de aşchiere. In h­ala presei, acolo unde printre fruntaşi se află utemiştii Toma Hîrjoghe dulgher, Ion Blesneac zidar, şi fierarul betonist Vasile Manea a început montarea agre­gatelor de presare, s-a terminat montarea instalaţiilor de iluminat şi se fac lucrări pregătitoare pen­tru începerea montării subcentra­­lei termice şi a staţiei de apă supra-încălzită. Deosebit de carac­teristic pentru ritmul în care se lucrează aci este faptul că ope­raţiunile de finisare a construc­ţiilor (tencuiri, montări de fe­restre etc) merg paralel cu mon­tajul părţilor de bază ale maşi­nilor. Tinerii muncitori de pe şantier nu precupeţesc nici un efort pen­tru a termina înainte de termen această importantă construcţie. Aju­taţi şi îndrumaţi in permanenţă de tinerii specialişti ei vor reuşi în curînd să înzestreze industria noastră cu o nouă ramură de pro­ducţie : plăci aglomerate din lemn. MIRCEA SPIRIDON înaintea timpului I­­­niţiatoarea chemării la în­trecere• către toate întreprin­derile oraşului Ploeşti, pentru îndeplinirea planului de pro­ducţie pe anul 19­17 in 11 luni, uzina de repa­raţii mecanice din Ploeşti, ra­portează că în ziua de 30 no­iembrie, datori­tă creşterii pro­ductivităţii mun­cii cu 9,85 la sută, a început să lucreze în contul anului viitor. „ Cu o lună înainte de ter­men şi-au reali­zat planul a­­nual la produc­­ţia-marfă şi mun­citorii de la I.P.R.O.F.I.L.­­„Bucureşti“.­­ Planul pro­ducţiei globale pe anul 1957 a fost realizat şi de muncitorii în­treprinderii Me­­talo-Globus din Capitală.­­ Au mai a­­nunţat îndepli­nirea sarcinilor de producţie pe anul 1957 încă 28 de întreprin­deri industriale din oraşele Ga­laţi, Focşani şi Brăila. Aspect din noul magazin pentru difuzarea presei străine deschis în Capitală. forţa transformatoare A­ COLECTIVULUI Educaţia burgheză avea în vedere formarea spiritului individualist care reflecta lupta brutală pentru asigura­rea succesului personal în viaţă, căl­­cîndu-se chiar pe cadavrele celor din jur. întreaga educaţie burgheză era făcută în acest sens : „ce-mi pasă mie de ceilalţi? Ce mă interesează de cei­ din jur ? Eu să-mi asigur succesul meu ! Muncească toţi pentru mine !“. Această morală a individualismului­ animalic cultivă izolarea şi închide­rea individului în carapacea proprii­lor interese, agresivitatea şi lipsa de respect faţă de om, făţărnicia şi vi­clenia ca arme necesare celui slab în lupta pentru existenţa­­ sa. Fondul individualist al educaţiei bur­gheze nu este contrazis de faptul că şi în societatea burgheză există forme organizate ale unei aşa zise „educaţii în colectiv“ : asociaţii de elevi, aso­ciaţii extra-şcolare de tineret etc. Dar aceste asociaţii constituie forme orga­nizatorice prin care se urmăreşte rea­lizarea unui ţel dezvăluit de însăşi pedagogii burghezi: să educe încă din copilărie tînăra generaţie în spiritul supunerii faţă de statul burghez. Educarea conştiinţei colectiviste rea­lizată în colectiv prin colectiv şi pen­tru colectiv constituie o trăsătură spe­cifică a educaţiei comuniste ce decurge din chiar relaţiile social economice socialiste. Relaţiile social-economice socialiste se caracterizează prin coo­perarea forţelor de producţie şi-şi gă­sesc expresia în deplina unitate dintre lupta individului şi cea a societăţii pentru progresul general. Unitatea şi armonia de interese in­divid colectiv constituie baza edu­caţiei conştiinţei socialiste. Dar procesul educaţiei conştiinţei colecti­vului nu e un proces ce se realizează spontan, de la sine, chiar dacă există o bază obiectivă pentru aceasta. Ar fi să ne lăsăm pradă concepţiei an­­tiştiinţifice despre mersul stihial al proceselor de conştiinţă. In societatea noastră nu există soartă individuală izolată de colectiv, fiecare individ b­eputîndu-şi clădi existenţa şi fericirea sa independent de existenţa şi fericirea societăţii. Colectivul socialist e o forţă pu­ternică, organizată prin care şi în ca-Fiatia unghiulară a educatei comuniste o constituie educarea conştiinţei colectiviste UULSJUULSLgJUiUU^^ drul căruia se făuresc caracterele, se dezvoltă idealuri umanitare, se îmbo­găţeşte conţinutul vieţii şi se ridică demnitatea omului pe o treaptă necu­noscută în societatea burgheză. Forţa de neînvins a colectivului nostru şi trăsătura car­e-l deosebeşte radical de orice „colectiv“ burghez constă în fap­tul că el constituie o asociaţie de oa­meni liberi, egali în mod real din punct de vedere social, deoarece a dispărut relaţia exploatator-exploatat. Duşmanii educaţiei socialiste afirmă mereu că educaţia în colectiv unifor­mizează, că ea nu dă posibilitatea de afirmare a individualităţii, că educa­ţia în colectiv ar răpi prin urmare li­bertatea individului. Nimic mai fals decît o asemenea afirmaţie. Colectivul nu e o abstracţie ci o realitate vie formată din indivizi cu variate talente şi înclinaţii, întreaga educaţie multi­laterală comunistă se face în vederea dezvoltării personalităţii în direcţia în­clinaţiilor sale pozitive, a talentului. Alegerea liberă a profesiei, scop al e­­ducaţiei politehnice confirmă printre altele această teză. Mîndria colectivului o constituie toc­mai acei oameni multilateral dezvol­taţi şi bogaţi sufleteşte. Cu cit indivi­zii vor fi mai puternici, cu cît ei vor fi mai bine pregătiţi cu atît posibili­tăţile colectivului vor fi mai mari. Să luăm spre exemplu un colectiv de pro­ducţie. Cu cît strungarii, frezorii, su­dorii vor fi mai pregătiţi, mai desă­­vîrşiţi în arta lor cu atît colectivul vor fi mai puternic. Intr-un colectiv şcolar, cu cit diversitatea talentelor celor ce-1 alcătuiesc va fi mai mare, cu atît vor fi asigurate var­i­ţii mai mari de manifestări care vor asigura succese întregului colectiv. E intere­sant, din acest punct de vedere, de ur­mărit legătura ce se crea­ză între co­lectivul unei clase şi reprezentanţii clasei, de pildă, în cadrul concursuri­lor devenite azi atît de populare „Dru­meţii veseli“. O diversitate de indivi­dualităţi se manifestă şi talente va­riate încurajate de colectiv luptă nu numai pentru „succesul“ individual dar pentru onoarea şcolii respective. Conf. univ. OTTO SCHECHTER (Continuare in pag. 2-a) In regiunea Stalin 50 de localităţi complect cooperativizate ORAŞUL STALIN. — Pînă acum 50 de localităţi din regiunea Stalin au fost complect cooperativizate. Numai în raionul Ag­nita au fost complect cooperativizate 21 comune şi sate. La Hălchiu, unde există o gospodărie agricolă colectivă milionară, au fost create in ultimul timp două întovărăşiri agricole, o cooperativă agricolă de producţie. Ultimele 42 de familii de ţă­rani muncitori din comună au intrat în gospodăria colectivă. De asemenea, comuna Ghimbav, unde starea materială a ţăranilor muncitori este foarte bună, a fost complect cooperativizată. Prin­tre localitățile complect cooperativizate în ultimul timp se nu­mără Bod, Codlea, Agnita. Comunele Cristian, Feldioara, Sîn­­petru și Orașul Rîșnov, din raionul Codlea se află de asemenea în pragul complectei coo­perativizări. O delegaţie guvernamentală din R. D. Germană a sosit în Capitală Zilele acestea a sosit în Capi­­tală o delegaţie guvernamentală din R. D. Germană condusă de Hans Adler, adjunct al ministru­­lui industriei chimice. Delegaţia guvernamentală ger­­mană va discuta cu conducătorii Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei posibilitatea lărgirii colaborării economice între ţara noastră şi R. D. Germană în do­meniul industriei chimice. In tim­pul şederii în ţifra­­ noastră dele­gaţia germană va vizita întreprin­deri şi uzine ale industriei chi­mice. Prima zăpadă Bobilna o pagină de eroism din lupta ţărănimii ardelene Se împlinesc curînd 520 de ani de la strălucita victorie cîştigată la Cluj de armata ţăranilor arde­leni răsculaţi. Flacăra răscoalei izbucnise mai înainte, în primă­vara anului 1437, cînd cetele de ţărani s-au strîns pe dealul Bobîl­­nei, în preajma Dejului, pentru a impune prin forţă nobilimii o uşu­rare a greutăţilor lor. Situaţia ţărănimii ardelene romînă şi ma­ghiară era deosebit de grea spre jumătatea veacului al XV-lea, în preajma ridicării ei la luptă. Un cronicar medieval arăta — ca­­racterizînd starea ţărănimii sub regimul feudal — că ţăranii „sînt aceia care fac cu putinţă viaţa ce­lorlalţi“, ci trăind însă „în mari lipsuri şi înfometaţi... o viaţă as­pră de nevoiaşi şi cerşetori“. Pe ţărani îi apăsa deopotrivă nobili­mea, biserica şi regele. Dările, dijmele, prestaţiile, amenzile, abu­zurile nenumărate vlăguiau pe ţă­rani, le făceau viaţa amară, adu­ceau nefericirea în locuinţele mi­zere ale muncitorilor pămîntului. Aparatul de stat feudal nu era mai puţin asupritor faţă de oră­şenii de rînd, cît şi faţă de mica nobilime. Un şir întreg de răscoale arătau de mai bine de un veac că jugul feudal nu mai putea fi îndurat. Răscoala din 1393 a țăranilor din districtul Bihor împotriva zeciuelii, cea de­­ la 1400 din Comitatul Arad, răs­coala armată din 1430, a secui­lor împotriva nobililor etc. dovedeau că războiul țără­nesc din anii 1437 — 1438 nu a fost un eveniment întîmplător. El a fost urmarea firească a lup­tei poporului împotriva feudalis­mului, un moment culminant al acestei lupte. Răscoala de la Bo­­bîlna a contopit mişcările locale ţărăneşti care au avut loc pînă atunci într-un război comun dus de ţăranii romîni şi unguri îm­potriva duşmanului de clasă co­mun. 520 de ani de la marea răscoală a ţăranilor romîni şi maghiari din Transilvania AAAAAiHAAÂ AAAAAAiăAAAAA După pilda husiţilor cehi, ce­tele de ţărani se string pe dealul Bobîlnei, îşi formează o tabără pe care înalţă steagul lor alb cu un corb în mijloc şi înfruntă oastea nobiliară aduna­tă în preajmă spre a zdrobi în­drăzneala „neruşinaţilor iobagi“. Focurile pe dealuri vestesc sa­telor izbucnirea răscoalei. Plini de sine, nobilii ucid cu cruzime pe solii trimişi de cei din Bobîlna. Ţăranii se pregătesc de luptă cruntă şi atunci cînd făloşii şi în­­zăuaţii nobili atacă tabăra ţără­nească, răsculaţii zdrobesc oşti­rea nobilimii. Stăpînii de pămîn­­turi sînt siliţi la o înţelegere cu răsculaţii. Aceasta — perfectată în iunie — este întărită la Mă­­năştur în ziua de 6 iunie 1437. înţelegerea prevedea desfiinţarea dijmei din produse, limitarea dij­mei către biserică, restatornicirea libertăţii de strămutare, dreptul unei adunări generale anuale a ţărănimii transilvane la Bobîlna spre a controla respectarea înţe­legerii şi alte concesii impuse no­­bilimii. La Bobîlna ţăranii romîni şi maghiari, minerii de la ocnele de sare, orăşenii săraci şi parte din mica nobilime înfrîng orgo­liul feudalilor, dar nu şi dorinţa lor de dominare şi de răzbunare. In tot timpul verii, nobilimea îşi strînge rîndurile, atrage de par­tea sa mica nobilime, ciştigă pe fruntaşii secuilor şi ai saşilor, pentru ca apoi să se strîngă la Căpîlna — după ce încercarea întrunirii unei diete la Turda fusese împiedicată de ţărani — şi să încheie actul denu­mit Unio Trium­ Nationum. Prin acesta se stabilea o ruşinoasă cîrdăşie între păturile conducă­toare din Transilvania împotriva maselor de ţărani romîni şi ma­ghiari. Istoriografia burgheză romînă şi maghiară au denaturat cu ne­ruşinare adevăratele cauze şi ca­racterul răscoalei din 1437—1438. Negînd faptul că această răscoală a fost o răscoală a ţăranilor ro­mîni şi maghiari împotriva asu­pritorilor de orice naţie, istorio­grafia romînă prezenta „Reuniu­nea celor trei naţiuni“ (feudalii unguri, patriciatul sas şi nobili­mea secuiască) ca pe o înţelegere a acestor naţiuni împotriva naţiu­nii române care ar fi fost chipu­rile unitară iar istoriografia un­gară vorbea despre incapacitatea romînilor pentru viaţa politică. Numele conducătorilor acestei răscoale, documentele privitoare la ea arată clar că acest război a fost dus în comun de ţăranii Din faptele utemiştilor \ DARUL...­ Un camion. L-am văzut pe • şosea. Nu gonea, şi nu era în-­­ cărcat. Despica zarea cu vite­ • ză înceată. Şoferul trăsese • geamul cabinei pentru ca aerul • rece să-i răcorească obrajii. • Cinci litere mari scrise apăsat • cu creta mi-au atras atenţia — • RODAJ. • Un camion plecase în rodaj. • Un camion nou ieşit acum • de pe porţile uzinei? • Nu. Un camion cu o poveste • aparte... • In curtea staţiunii de maşini * şi tractoare din Vrăniuţ, raio-­­ nul Oraviţa, zăcea de mai * mulţi ani aruncat la fier vechi ? un camion. Un grup de ute- t mişti din staţiune şi anume : Gheorghe Poenaru-şofer, Nico- ? lae Luca-strungar, loan Ţepe- • nea-sudor şi Moise Milovan-­­ şef de atelier, au cerut con-­­ ducerii staţiunii să li se per- • mită să-l pună pe „picioare“. ? Nu ştiu cît a trecut de atunci,­­ dar un lucru este cert — ca­ î unionul a plecat în rodaj, ca f rod al unei munci devotate, î tinereşti. î Fără investiţii, S.M.T. Vlă­­î niuţ a mai primit în dar un­­ autocamion care va ajuta la : aprovizionarea staţiunii cu ali-­­ mente şi piese de schimb, la • aprovizionarea brigăzilor cu • carburanţi, piese, ziare. Un dar : al utemiştilor, o faptă lăuda-­­ bilă. • C. BUCUR ? • CI­TI­ȚI­VVVWVVWVV*' In pag. 4-a D­i­n duminică AI­n duminică Adunarea festivă de la Oul CLUJ (de la trimisul special Agerpres).­­ La Cluj au început festivităţile prilejuite de împlini­rea a 520 de ani de la răscoalele iobagilor români şi maghiari din Transilvania între care răscoala de la Bobîlna a constituit un mo­ment important. Sîmbătă după amiază a avut loc la Teatrul Naţional din loca­litate o adunare­­festivă consa­crată acestui eveniment. Au par­ticipat reprezentanţii autorităţilor locale de partid şi de stat, oa­meni de ştiinţă şi cultură, nume­roşi oameni ai muncii români şi maghiari din oraşul şi regiunea Cluj. Participanţii la adunare au sa­lutat cu căldură sosirea în sală a membrilor delegaţiei C.C. al P.M.R. şi guvernului Republicii Populare Române, care participă la festivităţi: tov. Emil Bo­dna­­raş, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Janos Fa­­zekas, secretar al C.C. al P.M.R., Atanase Joja, membru al C.C. al P.M.R., ministrul Invățămîntului și Culturii, Augustin Alexa, mem­bru al C.C. al P.M.R., procuror general al Republicii Populare Române, Ladislau Banyai, direc­tor general în Ministerul Invăță­­mîntului şi Culturii, acad. Andrei Oţetea, care au luat loc în pre­zidiu. In prezidiul adunării au luat loc de asemenea tovarăşii Csupor Ludovic, membru al ,C. C. al P.M.R., membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi prim­­secretar al Comitetului regional P.M.R. al Regiunii Autonome Ma­ghiare, Vasile Vaida, membru su­­pleant al C.C. al P.M.R., prim­secretar al Comitetului regional Cluj al P.M.R., scriitorul Nagy István, membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Kulc­sár Francisc, preşedintele Co­mitetului Executiv al Sfatului popular regional Cluj, precum şi reprezentanţi ai comitetului oră­şenesc P.M.R. Cluj, ai sfaturilor populare regional, orăşenesc, re­prezentanţi ai­ muncitorilor, ţăra­nilor şi intelectualilor din re­giune. Adunarea festivă a fost des­chisă de tov. Petru Jurcă, pre­şedintele comitetului executiv al Sfatului popular al oraşului Cluj. A luat cuvîntul tov. acad. Ata­nase Joja, care a adus adunării salutul C.C. al P.M.R. şi al Con­siliului de Miniştri al Republicii Populare Române. Se împlinesc peste 500 de ani de la evenimentul memorabil cînd ţăranii romîni şi maghiari, înfră­­ţindu-se­ prin jertfe de sînge în lupta împotriva exploatatorilor şi asupritorilor feudali şi cleri­cali au ridicat steagul glorios al răscoalei pentru demnitatea o­­menească, pentru libertate şi pentru o existenţă mai bună — a spus vorbitorul. Răscoala de la Bobîlna este una dintre cele mai importante acte revoluţionare ale istoriei patriei noastre; ea se încadrează în rîndul marilor mişcări ţărăneşti din Evul Mediu împotriva feudalismului, fiind prima manifestare de luptă revo­luţionară organizată a ţărănimii împilate din ţara noastră. Răscoala de la Bobîlna a lumi­i at Milibin­ Taife

Next