Scînteia Tineretului, octombrie 1959 (Anul 14, nr. 3229-3255)

1959-10-01 / nr. 3229

ANUL UNIVERSITAR A ÎNCEPUT Busolă sigură „Cunoaşterea temeinică a ştiinţei marxist-leniniste, a ade­vărului ştiinţific despre natură, viaţă, societate, ajută pe stu­denţi la înţelegerea justă şi aprofundarea oricărei ramuri a ştiinţei, la interpretarea ju­stă a evenimentelor istoriei mondiale contemporane, la cunoaşterea şi înţelegerea pro­fundă a politicii partidului şi statului nostru, a perspecti­velor dezvoltării ţării noastre, îi ajută să devină buni spe­cialişti, cetăţeni conştienţi, luptători activi pentru progre­sul patriei socialiste, pentru progresul omenirii“. (Din cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, la cea de a doua Conferinţă pe ţară a U.A.S.R.), începutul se leagă dialectic de sfirşit: acum cînd păşim pragul unui nou an universitar ne gîndim la examenele de la sfirşitul său, la examenele de absolvire a facul­tăţii, la marele examen al vieţii. Cînd vom termina noi cursurile întregul popor va fi mai aproape de înfăptuirea măreţului ţel: termi­narea in linii mari a construcţiei socialiste, trecerea la desăvîrşirea Construcţiei socialismului. Avîntul mai puternic al economiei şi culturii va cere din ce în ce mai multe cadre cu o înalta pregătire. Şi e vorba nu numai de cadre care să fie înarmate cu ştiinţa înaintată in ge­neral şi cu o bună pregătire de specialitate, ci de cadre călite de constructori ai socialismului, de luptători conştienţi, activi, pentru realizarea idealurilor clasei munci­toare, pentru înflorirea patriei noastre scumpe. Cît de mare este deosebirea din­tre studenţii noştri de astăzi şi stu­denţii de pe timpul Romîniei bur­ghezo-moşiereşti proveniţi în cea mai mare parte din rîndurile pă­turilor avute, ale claselor exploa­tatoare. Studenţii din trecut erau îmbleniţi in facultate de concepţiile idealiste, mistice, naţionaliste, pro­fesate de la catedră de profesori universitari aserviţi claselor ex­ploatatoare, erau îmbibaţi de eclec­tismul diverselor concepţii filozo­fice idealiste. Aceste concepţii şi filozofii propagate de la catedră dezorientau chiar pe unii studenţi cinstiţi, împiedicîndu-i să înţeleagă natura adevărată a relaţiilor din Societate, tendinţa dezvoltării so­cietăţii, să înţeleagă situaţia inte­lectualului în societate, poziţia pe care trebuie să o aibă faţă de dife­ritele clase ale societăţii. Astăzi în universitatea nou crea­tă de regimul democrat-popular pe baze cu adevărat ştiinţifice, stu­denţii, fii ai oamenilor muncii, au putinţa de a căpăta o înţelegere clară a vieţii şi lumii înconjură­toare, a fenomenelor din natură şi societate, a propriului lor rol şi a propriei lor poziţii în societate. Chezăşia formării acestei concepţii a studenţimii noastre, busola care îi orientează în înţelegerea feno­menelor sociale şi naturale o con­stituie însuşirea învăţăturii marxist­­leniniste, a concepţiei despre na­tură şi societate a clasei munci­toare, a materialismului dialectic şi istoric, a politicii partidului nostru. Partidul ne-a ajutat să înţele­gem adevărata relaţie dintre poli­tici şi specialitate. Ea se aseamă­nă cu aceea dintre luptător şi armă, după cum arma are impor­tanţă în funcţie de luptătorul in a cărui mină se află, tot astfel cu­noştinţele de specialitate depind de concepţia şi poziţia celui ce le po­sedă, de scopul pentru care silit utilizate. lată de ce pentru noi, viitoare cadre de specialitate ale construcţiei socialiste, însuşirea marxism leninismului, a concepţiei comuniste despre viaţă are o în­semnătate primordială. învăţătura m­arxist-leninistă, politica partidu­lui nostru ne arată cum nu se poate mai convingător că locul nostru, al tinerilor intelectuali, este alături de popor, în marea luptă a poporului, ca ostaşi credincioşi ai minunatei opere de construire a so­­cialismului. învăţătura marxist leninistă ne înarmează în lupta împotriva influenţelor ideologiei burgheze, in lupta împotriva ori­căror încercări ale elementelor duşmănoase, de a abate pe unul sau pe altul de pe drumul minu­nat pe care merge intelectualitatea din ţara noastră. Nici o profesie nu poate fi despărţită de conţinu­tul ei social. Pentru a fi un bun inginer, un bun profesor, un bun doctor, nu este suficient să-ţi în­suşeşti cunoştinţele profesionale, ci trebuie totodată să cunoşti şi să lupţi activ pentru înfăptuirea ţelu­rilor poporului muncitor, pentru în­făptuirea politicii partidului care este forţa conducătoare a construc­ţiei socialiste. Dar nu numai atît. Noi am în­văţat să preţuim marxism-leninis­­mu­l nu numai ca o armă, ci şi ca o ştiinţă, nu numai ca o busolă călăuzitoare in viaţă, în societate, ci şi ca un instrument de preţ în studiul adevărului ştiinţific, ca o metodă în munca noastră de spe­cialitate. Adeseori profesorii noştri mai bătrini ne vorbesc din proprie ex­perienţă despre piedicile ce le re­prezentau pentru cercetarea ştiin­ţifică concepţiile filozofice idea­liste antiştiinţifice, ce domneau în şcoala superioară din trecut. Acad. prof. S. Ţiţeica a scris pe drept cuvînt: „Pentru fizician, ca şi pentru orice om de ştiinţă, filo­­zofia pe care o profesează nu poate fi indiferentă. Dacă poziţia sa fi­lozofică e viciată de idealism, el poate ajunge la o contradicţie în­tre rezultatele cercetărilor sale şi perspectiva sa generală asupra lu­mii. Generalizarea unei astfel de situaţii poate sfîrşi printr-o „cri­ză“, printr-un impas al fizicii. Re­zultă că fizicianul trebuie să pro­feseze o filozofie care este în ace­laşi timp şi ştiinţă, filozofia mate­­rialist-dialectică“. Un om de ştiinţă nu-şi poate va­­lorifîca pe deplin capacitatea şi cu­noştinţele dacă nu este înarmat cu o concepţie ştiinţifică despre na­tură şi societate, începem un nou an universitar. Ne pregătim să urcăm o nouă treaptă pe scara pregătirii profe­sionale, să facem noi paşi înainte spre culmile ştiinţei. Dar numai acela care este călăuzit de o bu­solă fără greş poate ţine drumul drept şi cuceri ştiinţa. Studenţii ţării noastre înţeleg tot mai bine că această busolă a noastră este filozofia clasei muncitoare — ma­terialismul dialectic şi istoric, marxism-leninismul. Pentru aceasta ne stau la în­­demînă toate posibilităţile: în toate facultăţile noastre planurile de invăţămînt prevăd cursuri de ştiinţe sociale • în toate bibliotecile putem studia operele clasicilor marxism-leninismului şi documen­tele partidului nostru, lucrările pri­vind istoria mişcării muncitoreşti internaţionale şi din ţara noastră, revistele şi presa ne informează despre toate problemele politice ac­tuale; în învăţămîntul politic U.T.M. şi în cercurile de ştiinţe sociale ne îmbogăţim cunoştinţele ideologice şi politice. Nu avem decit să muncim cu rîvnă pentru a pune pe deplin stă­­pînire şi a folosi această minunată busolă. Vom îndeplini chemarea partidului ca studenţii să-şi însu­şească tot mai profund marxism­­leninismul, ştiind că acesta este principala călăuză in viaţă şi în ştiinţă, că marxism leninismul ne însufleţeşte în minunata operă la care şi intelectualii din patria noa­stră sunt chemaţi să-şi aducă con­tribuţia, învăţătura marxist-le­­ninistă ne luminează perspectiva viitorului ca un far puternic. Cu ajutorul ei înţelegem clar ce mi­nunat viitor se deschide în faţa poporului nostru, in faţa patriei noastre. Astăzi studenţimea noa­stră nu mai vede viitorul în ceaţă ca în regimul trecut. Noi avem un ideal limpede, ştim pentru ce în­văţăm, pentru ce trăim, pentru ce luptăm. Călăuziţi de învăţătura in­vincibilă a clasei muncitoare, a partidului, nimic nu ne va putea abate din drumul nostru luminos. CONSTANTIN COTA student in­ anul III al Facultăţii de matematică şi fizică Bucureşti In noi se investesc speranţe. De la posibilitatea de a învăţa profesia pe care singuri ne-am­ a­­les-o şi pînă la locul de muncă, unde mîine ne-o vom putea exer­cita, totul ne-a­ fost pus la înde­­m­ină, condiţiile cele mai bune ne-au fost create, nimic nu ne lipseşte pentru a ne desâvîrşi ca oameni şi ca specialişti. Suntem­ studenţii unor institute noi. Ele nu pregătesc pur şi simplu ingineri sau agronomi. Ele pregă­tesc ingineri pentru o industrie socialistă şi agronomi pentru o a­­gricultură care păşeşte cu paşi re­pezi pe calea socialismului. Tre­buie deci să devenim specialişti de tip nou, desăvîrşiţi. Trăim o altă ep­ocă decit aceea care condamna studentul,­în regi­mul burghezo-moşieresc, la indife­renţă şi apatie, la asimilarea pasi­vă, superficială a unei specialităţi. Intr-adevăr, ce rezerva viitorul unui tînăr intelectual ? Condiţia degradantă de slujbaş, mizerabil plătit de către patron, şomajul, ex­­ploatarea. Studentul era lipsit de perspectivă, de entuziasmul pus în slujba unui ţel măreţ. Pentru noi toate acestea ţin de do­meniul trecutului. Noi avem un ţel precis în viaţă, luptăm pentru făurirea unui ideal scump întregu­lui popor — construirea socialis­mului. Şi pentru a sluji acest ţel trebuie sâ învăţăm cu pasiune, să învăţăm foarte bine, în fiecare zi, să ne facem ucenicia ştiinţifică pe băncile facultăţii cu sirguinţă, să luăm de la dascăli tot ceea ce ne dau. Să învăţăm creator, să muncim, să nu ne mulţumim cu ceea ce ne dă cursul şi manualul, să căutăm cu curiozitate, sâ cer­cetăm. Sunt anii noştri de cea mai puternică receptivitate intelectua­lă , sâ nu pierdem nici o clipă din aceşti ani. Avem datoria de a lua în stăpînire tehnica cea mai avan­sată, de a învăţa, de a învăţa şi ia­răşi de a învăţa, după nobila po­runcă leninistă. Nu ne este îngă­duit studiul superficial, după cum mai tîrziu, la absolvire, pe locul de muncă, nu ne va fi iertată ne­priceperea, incompetenţa, mediocri­tatea, încă înainte de a deveni ingi­neri sau agronomi sau arhitecţi sau profesori, se sapă funda­ţiile şi se ridică schelele vii­toarelor noastre locuri de mun­că. Un vast şantier socialist e ţara întreagă. E nevoie pretutin­deni de priceperea noastră şi pen­tru a ne face datoria faţă de pa­trie, ca şi faţă de propria con­ştiinţă, va trebui să mergem ori­unde vom fi chemaţi. Zidurile mă­reţei construcţii socialiste se ridică simultan şi cu acelaşi avînt în toa­te cele patru puncte cardinale ale ţării. Noi sunt blocurile din Flo­­reasca, noi sunt şi blocurile din Oneşti. Iar ritmul în care au fost ridicate e acelaşi. Puternice sunt la miitoarele Uzinelor „Republica“, dar nu mai puţin puternic e lami­norul de la Roman ; în curţile u­­zinelor din Oraşul Stalin sunt fru­moase tractoarele noi, dar cit de frumoase şi triumfale sunt ele pe ogoarele gospodăriilor colective din Dobrogea ! A merge în oricare din colţurile ţării nu înseamnă însă a merge să ocupi funcţional eşte un loc in schemă. Noi nu ne pregătim să slujim un patron de fabrică, care din efortul nostru să-şi adauge venituri noi la averea adunată din sudoarea, suferinţele şi mizeria celor exploataţi. Noi ne pregătim să slujim patria şi partidul, po­porul eliberat de exploatare, care ne-a crescut, ne-a format, din rîn­­dul căruia ne-am ridicat şi ală­turi de care vom munci. Şi patria trebuie s-o slujim cu devotament, cu dragoste. Este aceasta o datorie patriotică, o mare răspundere so­cială. Trebuie să mergem hotărît să mărim cu încă două braţe, ale fiecăruia din noi, numărul braţe­lor cu mînecile suflecate care fău­­resc toate bunurile acestei ţări, să mergem să învăţăm de la oame­nii in mijlocul cărora ne vom afla, să dobîndim trăsăturile lor mora­le şi cetăţeneşti. Edificiile construcţiei socialiste sînt fiecare în parte un cîmp vast şi fecund de afirmare a talentului, energiei, entuziasmului şi iniţiati­vei. Dacă suntem­ ingineri construc­tori, energeticieni sau electrotehnici, ce alt loc de muncă ne putem dori dacă nu Bicazul? Dacă suntem­ chi­­mişti, unde oare ne putem da mă­sura deplină a capacităţii noastre, dacă nu la Săvineşti sau Roznov? Dacă suntem­ agronomi, nu simţim oare chemarea irezistibilă a raioa­nelor complet colectivizate, a co­lectivelor milionare ale Dobrogei ? Talentul fiecăruia din noi, ener­gia şi iniţiativa noastră, priceperea şi cunoştinţele noastre sunt aştep­tate pretutindeni în patria noastră, în lupta pentru construirea socia­lismului. Numai în această luptă, calităţile fiecăruia dintre noi îşi pot da măsura deplin. Aceasta este o fericire pe care nici una din generaţiile ce ne-au precedat n-au putut-o cunoaşte. Datoria noastră cea mai mare, datoria noastră patriotică, e să în­văţăm, să învăţăm, să învăţăm, după îndemnul leninist pe care partidul ni-l adresează şi să jus­tificăm prin faptă condiţiile pe care ni le-au creat, speranţele pe care le-au investit, încrederea pe care ne-au acordat-o nouă, studenţilor, partidul clasei muncitoare şi între­gul popor muncitor. ELENA SAVIN CONSTANTIN DINULESCU studenţi la Institutul politehnic din Iaşi Astăzi, in patria noastră ni se creează nouă, studenţilor, prin grija nemărginită a partidului şi a întregului popor, posibilităţi materiale şi spirituale de a în­văţa şi de a trăi in cel mai înalt înţeles al cuvîntului. Politehnica noastră gălăţeană este nouă, creată în anii regimu­lui democrat-popular, ca alte zeci de institute de invăţămînt superior din ţara noastră. Ea a conferit Galaţiului un nou titlu, acela de centru universitar. Un titlu cu care oraşul se mîndreşte. Exemple asemănătoare se pot da şi din alte oraşe ale ţării. Mii de colegi clujeni încep cursurile la Universitatea unifi­cată „Babeş-Bolyai" in condiţii admirabile. Ne-am intilnit în va­canţă, nu de mult, cu ciţiva stu­denţi clujeni. Ne povesteau mindri despre noua lor universi­tate. Statul nostru a investit sume uriaşe pentru a crea stu­denţilor români şi maghiari din această universitate condiţiile cele mai bune de studiu şi de viaţă. Ne spuneau că în clădirea centrală a universităţii s-au ame­najat 40 de laboratoare ale Fa­cultăţii de fizică, utilate cu a­­parate din cele mai moderne: Bucureşti, Cluj, T­imişoara, Iaşi, Galaţi, Tg. Mureş, Craiova, Petroşani, Oraşul Stalin — fieca­re centru universitar ar putea oferi tabloul fidel al dezvoltării şi înfloririi vieţii universitare de azi, mărturia grijii ne­mărginite a întregului popor, sub conducerea P.M.R., pentru noi, studenţii patriei, viitori spe­cialişti pentru economia şi cul­tura noastră socialistă. Şi grija aceasta se materializează în con­diţiile în care trăim şi învăţăm, în pregătirea pe care o primim pe băncile facultăţilor. Stăm alături în amfiteatre, studenţi muncitori, pînă mai ieri strungari, oţeluri, mecanici, muncitori in uzine şi pe şantiere, fii de muncitori, ţărani munci­tori, fii de intelectuali, tineri care au năzuit spre învăţătură fără teamă de oprelişti şi ba­­riere, care au pătruns pe porţile larg deschise ale institutelor de invăţămînt superior. In anul u­­niversitar 1958—1959, arăta tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej la Conferinţa pe ţară a U.A.S.R. — studenţii proveniţi din rândul clasei muncitoare, ţă­rănimii muncitoare, intelectuali­tăţii reprezintă peste 90 la sută din totalul studenţilor. Taxele sunt, pentru cei care le plătesc, aproape simbolice. Res­tul ? Aproape 60 la sută din stu­denţi primesc burse de stat, peste 55 la sută din numărul lor total locuiesc în cămine, iar la cantinele studenţeşti iau masa do1 la sută dintre studenţii patriei. Toate acestea fac parte din obişnuitul vieţii de student... In fiecare toamnă să te în­torci la institut, să-l găseşti reîn­noit, să găseşti construcţii noi, la care tu însuţi ai participat cu efortul tău, căminul care me­reu îşi schimbă straiele, (în loc de paturi cu somiere, paturi stu­dio, de pildă), cantina cu cămă­rile încărcate pentru a face faţă miilor de consumatori studenţi. Toate acestea se înglobează în cele aproape 3 miliarde şi jumă­tate lei care au fost alocaţi pen­tru nevoie invăţămîntului su­perior in anii 1951—1958, în mi­lioane de lei alocaţi anul a­­cesta pentru pregătirile in vede­rea deschiderii cursurilor univer­sitare... In fiecare lună să mergi la ghişeul facilităţii şi in loc să plă­teşti taxă, să-ţi ridici bursa de stat, bursa de merit, bursa de la întreprindere sau sfatul popular, sau bursa Republicană... In fiecare vară, tu student care ai învăţat zi de zi, să mergi la acelaşi ghişeu sau la sediul Asociaţiei studenţilor să-ţi ridici foaia de drum pentru odihnă la munte sau la mare, in tabere, pentru a■ te reconforta fiziceşte pentru noul an de învăţătură. Studenţimea se află pe drept cuvint in atenţia întregului popor. Partidul, guvernul nostru au elaborat documente şi hotă­râri menite să ridice continuu nivelul invăţămîntului superior, să-l perfecţioneze, să-i dea un permanent avînt. In anul 1956, hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la unele mă­suri de îmbunătăţire a muncii politico-educative în rîndul stu­denţilor a trasat sarcini impor­tante pentru tineretul universi­tar din patria noastră. In ace­eaşi hotărîre s-a stabilit înfiinţa­rea asociaţiilor studenţilor, or­ganizaţii profesionale, care sub conducerea P.M.R. şi sub îndru­marea U.T.M. desfăşoară o acti­vitate multilaterală obştească şi educativă, contribuind alături de organizaţia U.T.M. la mobiliza­rea întregii studenţimi a patriei de a participa la viaţa politică a ţării, la activitatea construc­tivă a poporului nostru. In iulie 1957 hotărîrea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Mi­niştri „Cu privire la îmbunătăţi­rea invăţămîntului superior“ a arătat sarcinile care stau în faţa invăţămîntului superior de a pu­ne accentul pe o înaltă calificare şi o pregătire a viitorilor spe­cialişti in strînsă legătură cu producţia. Anul acesta, la cea de a II-a Conferinţă a U.AS.R. partidul ne-a arătat o nouă dovadă a grijii nemărginite ce ne-o poartă, călăuzindu-ne paşii, prin cuvîn­tarea tovarăşului Gh. Gheorghiu- Dej, spre direcţiile principale ale îndatoririlor noastre de studenţi. Minunată viaţă de student trăim ! Tabloul de ieri al vechii lumi studenţeşti noi îl cu­noaştem din povestiri, de la pă­rinţi şi profesori, de la cei care au înfruntat greutăţi uriaşe pen­tru a învăţa şi de la cei care au fost opriţi să înveţe pentru simplul motiv că aparţineau pă­turilor nevoiaşe. Datorită luptei revoluţionare a clasei noastre muncitoare, sub conducerea partidului, acele vre­muri au apus pentru totdeauna in patria noastră. Dar noi n-a­vem dreptul să le uităm. Tre­buie să comparăm în fiecare cli­pă viaţa noastră de azi cu ta­bloul mizer al trecutului, să în­văţăm să preţuim mai bine pre­zentul minunat pe care-l trăim, să luptăm pentru apărarea şi în­florirea lui continuă. GHEORGHE LUCA şi DUMITRU ANGHEL studenţi în anul IV al Institutului politehnic din Galaţi Cînd ştii pentru ce înveţi... „Trebuie să vă pregătiţi temeinic pentru profesiunea aleasă, pentru minunata acti­vitate constructivă ce vă aş­teaptă în fiecare colţ al ţării, unde veţi avea pe deplin po­sibilitatea să vă afirmaţi talentul, energia, entuziasmul şi întreaga capacitate, în mun­ca şi lupta pentru victoria so­cialismului, pentru binele şi fericirea poporului, pentru în­florirea patriei noastre dragi , pentru pace în lume“. (Din cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, la cea de a doua Conferinţă pe ţară a U.A.S.R.). Minunată viaţă de student! „Studenţii constituie unul din detaşamentele impor­tante ale tineretului, de a cărui creştere şi pregătire temeinică pentru muncă şi viaţă este profund interesat întregul popor“. (Din cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, la cea de a doua Conferinţă pe pară a U.A.S.R.). Biblioteca institutului va începe să fie din nou solicitată, învăţătura începe doar din primele ore de curs. Foto: S. NICULESCI. Căminul ne-a primit curat proaspăt, înnoit. Să-l păstran cu grijă! Aici vom locui de a­cum pînă la sfirșitul anului universitar. Foto: P. PAVEL Cuvîntarea rostită la posturile noastre de radio de tov. acad. A. Joja (Urmare din pag. l­ a­ Gheorghiu.Dej rostite la cea de­ a doua Conferinţă naţională a U.A.S.R., ţinută în februarie 1959: „Cadrele didactice au datoria de a asigura cunoaşterea şi însuşirea de către studenţi a celor mai noi descoperiri ale ştiinţei şi a reali­zărilor tehnicii mondiale şi, în pri­mul rind, ale ştiinţei şi tehnicii sovietice, care şi-au dovedit supe­rioritatea în cele mai importante domenii“. Cadrele didactice trebuie să con­tribuie la educarea generaţiei noi de intelectuali în spiritul concepţ­­iei materialist-dialectice despre lume, să îmbine munca didactică desfăşurată la un înalt nivel ştiin­ţific şi ideologic cu o bogată acti­vitate ştiinţifică şi obştească Astăzi, tineretului studios îi sunt deschise cele mai largi perspec­tive şi depline posibilităţi de afir­mare a capacităţii şi talentului, studenţilor le revine sarcina să-şi însuşească temeinice cunoştinţe de specialitate printr-un studiu­­ sus­ţinut, să studieze profund filozo­fia şi economia politică marxist- leninistă, socialismul ştiinţific şi, cu întregul elan al tinereţii, să-şi închine toate forţele cauzei parti­dului pentru un viitor fericit şi lu­minos. In încheiere acad. Atanase Joja a urat cadrelor didactice din în­­văţămîntul superior deplin succes­ în îndeplinirea nobilei lor mi­siuni de a forma specialiştii de mîine, constructori ai socialismu­lui şi comunismului în patria noastră, iar studenţilor muncă rodnică şi cît mai bune rezultate la învăţătură. (Agerpres) u­ laborator, în faţa maşinilor cunoştinţele teoretice predate la curs prind viaţă şi se întipăresc mai puternic în mintea fiecăruia. Foto: N. STELORIAN ...Şi cum să aplici ceea ce înveli „Sarcina principală ce stă în prezent în faţa invăţămîn­­tului superior este ca, odată cu pregătirea teoretică a stu­denţilor, să asigure o legătură strînsă a procesului de învă­­ţămînt cu cerinţele industriei, agriculturii şi culturii noa­stre socialiste în plină dezvoltare“. (Din cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, la cea de a doua Conferinţă pe ţară a U.A.S.R.) Sîntem doi viitori ingineri me­­talurgişti. Meseria ce ne-am ales-o are o mare importanţă pentru dez­voltarea industrială a ţării noa­stre. E un profil ingineresc care care cunoştinţe teoretice profunde, dar impure şi cunoaşterea practi­cii, a muncii concrete, şi solicită un spirit organizatoric ascuţit. In­tre învăţămintul superior şi munca uzinelor, gospodăriilor agricole de stat sau colective, fabricilor sau institutelor ştiinţifice, se rea­lizează acum o legătură strinsă, de deosebită importanţă pentru o pregătire profesională superioară a studenţilor. Pentru fiecare dintre noi, şcoala muncii practice,­ care a precedat calificarea superioară ce ne-o în­suşim acum la politehnica bucu­­reşteană, a fost o etapă preţioasă care ne permite aprofundarea se­rioasă a tuturor aspectelor mese­riei noastre. Organizarea în acest an a prac­ticii în producţie a studenţilor a dat rezultate de valoare. Mulţi studenţi îşi petreceau înainte prac­tica ca si­mpli spectatori, fără a participa la procesul de producţie. Cele citeva note luate intr-un car­neţel nu puteau înlocui o cu­noaştere şi o aprofundare a as­pectelor practice, concrete ale me­seriei lor. Integrarea activă a studenţilor in producţie a dus la însuşirea, în timpul practicii, a unei calificări într-o meserie. In facultatea noa­stră studenţii anilor III şi V au primit, toţi, o cal­icare. Unii din­­trei ei au devenit maiştri turnă­tori sau turnători-fonnari — cali­ficări complexe di­n cadrul turnă­toriilor de fontă şi oţel. Pentru noi, viitorii ingineri, cunoaşterea progresului Înregistrat de tehnică şi participarea activă la soluţio­narea problemelor impuse de dez­voltarea industrială a ţării noa­stre trebuie să fie o preocupare permanentă. încă din facultate, în cercurile ştiinţifice studenţeşti sub conducerea profesorilor începe ucenicia creaţiei tehnice originale, legătura acestei activităţi cu pro­blemele cotidiene ale producţiei stimulează căutările şi sugerează rezolvări noi. Soluţiile propuse de studenţii care au studiat problemele legate de practica con­cretă sunt aplicate în producţie. Studenţii au satisfacţia de a con­­tribui încă de pe băncile facultăţi­lor la rezolvarea unor probleme ridicate de economia socialistă. De altfel, rezultatele ultimelor sesiuni şi conferinţe ştiinţifice studenţeşti marchează această orientare valo­roasă a activităţii de cercetare In toate institutele s-au obţinut in acest an rezultate valoroase in sensul apropierii şi integrării studenţilor în viaţa uzinelor. Stu­denţii s-au angajat să participe in uzine, pe şantiere, în G.A.S. şi G.A.C. la îndeplinirea unor sar­cini importante de producţie. Ei au realizat economii mari, şi-au însuşit meserii, au participat la viaţa uzinei, au prezentat mun­citorilor şi tehnicienilor, în refe­rate, noutăţi tehnice. In acelaşi timp, munca alături de oamenii muncii, producătorii bunurilor ma­teriale, reprezentanţii cei mai îna­intaţi ai societăţii noastre, a con­tribuit la educarea noastră ca in­telectuali de tip nou, la formarea acelor trăsături morale proprii muncitorilor din fabrică: comba­tivitatea revoluţionară, aspiraţia către tot ce e nou şi valoros, ma­turitatea şi seriozitatea în aborda­rea problemelor de muncă şi via­ţă. Un inginer trebuie să fie un bun organizator, un conducător priceput, un om cu calităţi morale superioare, format după chipul şi asemănarea celor mai înaintaţi oameni ai societăţii noastre — muncitorii, în munca concretă a studenţilor în producţie, alături de muncitori, au dispărut cu to­tul abaterile de la disciplină; studenţii privesc cu răspundere sporită sarcinile deosebit de im­portante ale pregătirii lor profe­sionale , teoretice şi practice. Se formează o atitudine superioară faţă de muncă, iar colectivul de studenţi-muncitori din fiecare an reprezintă motorul şi nucleul a­­cestei poziţii înaintate. înainte de eliberare specia­liştii metalurgişti nu erau pregă­tiţi în ţară, străinătatea furniza mulţi dintre inginerii necesari celor cîteva turnătorii de fontă şi oţel iar tinerii noştri specialişti îngroşau rîndurile şomerilor. Me­dici, ingineri, oameni de litere, fii de bani gata, instruiţi la cite o veche universitate europea­nă, se întorceau in ţară cosmopo­liţi şi rupţi de popor, înarmaţi cu un dispreţ „intelectual" faţă de oamenii muncii. Cunoaştem din a­­mintirile muncitorilor bătrini tipul moral al acestor „intelectuali“ de­taşaţi de muncă şi oameni, ame­­ninţînd muncitorii cu cîteva fraze franţuzeşti sau germane. Bur­ghezia era interesată în a-şi forma o intelectualitate aservită intereselor şi scopurilor sale. Dis­preţul faţă de muncă şi oamenii muncii trecea drept virtute, cuno­ştinţele şi pregătirea contau mai puţin. Pe băncile facultăţilor se pregă­teşte acum, înarmîndu-se cu cu­noştinţe, generaţia noii intelectua­lităţi ieşită din rîndurile poporului şi ataşată lui, parte integrantă, ac­tivă a societăţii noastre noi în plin avînt. Condiţia principală a suc­cesului activităţii noastre crea­toare, este legătura cu producţia, cu viaţa, prezenţa în actualitate, tendinţa continuă spre progres, însuşirea meseriei în mod crea­tor şi activ, cu toată răspunderea. GLIGOR BODEA student anul III CONSTANTIN SIEL student anul V Facultatea de metalurgie-Institutul politehnic București

Next