Scînteia Tineretului, februarie 1961 (Anul 17, nr. 3643-3666)

1961-02-01 / nr. 3643

Obiectivul brigăzii de tractorişti: Recolte bogate la hectar M­ecanizatorii din S.M.T. Bărcăneşti au încheiat anul trecut cu un bilanţ rodnic. Realizările obţinute de ei i-au dus la cîştigarea locu­lui intîi în întrecerea socia­listă cu celelalte staţiuni de maşini şi tractoare din regiu­nea Ploieşti, în aceste zile me­canizatorii de aici se pregătesc intens pentru viitoarele cam­panii agricole. Sub îndruma­rea organizaţiei de partid şi cu sprijinul conducerii staţi­unii, ei dau bătălia terminării reparaţiilor, iar de două ori pe săptămînă vin la cursurile de ridicare a calificării, citesc, învaţă, în toate aceste acţiuni sunt prezenţi toţi tinerii meca­nizatori în frunte cu membrii comitetului U.T.M. Una din problemele importante de care sînt preocupate acum organi­zaţia de partid şi conducerea staţiunii, este aceea a reorga­nizării brigăzilor. Scopul principal al reorga­nizării brigăzilor de tractoa­re este acela de a efectua lu­crări de bună calitate şi de a obţine producţii cât mai mari la hectar. în anul tre­cut fiecare dintre cele opt brigăzi şi-a realizat planul de producţie. In acelaşi timp însă, trebuie arătat că nu toate brigăzile au fost la nivelul celor fruntaşe, deşi po­sibilităţile fiecăreia au fost aceleaşi. Un exemplu este edi­ficator în acest sens. Brigăzile conduse de Gheorghe Miu şi Ion Sorică şi-au îndeplinit pla­nul anual în proporţie de 143 şi respectiv 134 la sută. Dar principalul lucru pe care aceste brigăzi au pus un accent deosebit a fost nu goana după hantri, ci calita­tea lucrărilor în vederea ob­ţinerii unor producţii cît mai mari la hectar. De exemplu, gospodăria agricolă colectivă „Viaţa nouă“ din satul Ro­­mîneşti, deservită de brigada condusă de Gheorghe Miu, a obţinut anul trecut 1.600 ki­lograme grâu, 1.800 kg. floa­­rea-soarelui, 3.000 kg. porumb şi 35.000 kg. sfeclă în medie la hectar. Brigada condu­să de Ştefan Voinea şi-a înde­plinit şi ea planul în propor­ţie de 105 la sută. Dar gos­podăria agricolă colectivă din comuna Bilciureşti, deservită de ea, nu a obţinut produc­ţiile planificate la hectar. Iată cum se explică acest lucru. In brigăzile fruntaşe a exis­tat un spirit sănătos de mun­că, o grijă deosebită pentru felul în care lucrează fiecare tractorist. Grupele U.T.M. din brigăzile lui Miu şi Sorică au mobilizat activ pe toţi tinerii la muncă, au vegheat la cali­tatea lucrărilor, au organizat consfătuiri de producţie în vederea aplicării agrotehnicii înaintate pentru sporirea pro­ducţiei la hectar. Cu totul alt­fel s-au petrecut lucrurile în brigada lui Voinea. Aici au existat dese abateri de la disciplina muncii, unii tractorişti au întîrziat de la lucru, nu au respectat indicaţiile date de şeful brigă­zii. Faţă de calitatea slabă a lucrărilor, faţă de lipsurile lui Tudor Aldea şi Chirică Con­stantin, codaşii staţiunii gru­pa U.T.M. nu a luat nicio­dată atitudine combativă. Organizatorul de grupă s-a mulţumit numai să le se­sizeze comitetului U.T.M. şi atît. Lipsa de fermitate, de exigenţă a şefului de brigadă a­ dus implicit la nerespecta­­rea de către unii tractorişti a indicaţiilor tehnice date de el. Membrii vechiului comitet U.T.M. n-au luat nici o mă­sură pentru îndreptarea lu­crurilor. Iată de ce organizaţia de partid şi conducerea staţiunii caută acum ca reorganizarea brigăzilor să fie cît mai bine făcută. în primul rînd se va res­pecta în continuare principiul permanentizării locului de muncă al fiecărei brigăzi. Dat fiind că în multe comune s-au creat recent gospodării colective, tractoriştii ale că­ror familii au devenit colecti­viste, vor fi încadraţi în bri­găzile care vor deservi a­­ceste gospodării. Cei 16 tractorişti tineri care au venit de la şcoala profesională vor fi încadraţi în brigăzile care au fost fruntaşe în anul tre­cut şi care au tineri cu o bo­gată experienţă în meserie. De asemenea, încadrarea fiecărui tractorist se va face în func­ţie de rezultatele obţinute în anul trecut şi de calificativele ce le va obţine la cursurile profesionale de iarnă. Sub îndrumarea organizaţiei de partid, comitetul U.T.M. din staţiune a luat şi el o se­rie de măsuri menite să în­tărească rolul grupelor U.T.M. din brigăzi în mobilizarea ti­nerilor mecanizatori la înde­plinirea sarcinilor de produc­ţie, la obţinerea unor produc­ţii mari de cereale. Astfel, unii dintre vechii organi­zatori de grupă U.T.M. care au o bogată experienţă în muncă vor trece să lu­creze în cadrul brigăzilor care au avut rezultate mai slabe. Ei vor fi recomandaţi ca orga­nizatori ai grupelor U.T.M. cu mai puţină experienţă, cu o activitate slabă. De asemenea, vor fi recomandaţi ca organi­zatori de grupă U.T.M. acei utemişti care au ob­ţinut cele mai bune re­zultate la învăţământul poli­tic şi profesional, cei care sunt cititori pasionaţi ai cărţilor tehnice şi de literatură, ai presei. Pentru campania de primăvară comitetul U.T.M. întocmeşte acum un plan de muncă în care se prevăd sar­cini pentru fiecare grupă U.T.M. şi utemist în parte. De asemenea în foaia volantă va fi permanentizată o rubrică intitulată : „Din activitatea zilnică a grupelor U.T.M. din brigăzile de tractoare“. Aici vor fi popularizate experienţa şi metodele cele mai bune fo­losite de organizatorii de gru­pă. Fiecare membru al comi­tetului va răspunde de una sau două grupe U.T.M., şi va prezenta în şedinţele de co­mitet informări periodice, a­­rătînd modul cum a controlat activitatea grupelor, felul în care le-a ajutat, precum şi măsurile luate pentru îndrep­tarea eventualelor lipsuri. Pornind pe un drum bun, urmînd indicaţiile date de or­ganizaţia de partid, întărind activitatea grupelor U.T.M. din brigăzile de tractoare, co­mitetul U.T.M. din S.M.T. Băr­căneşti, trebuie să asigure de pe acum un lucru important : acela de a face din fiecare brigadă de tractoare un co­lectiv militant pentru lucrări de bună calitate, pentru pro­ducţii mari de cereale la hectar. NICOLAE BARBU Iarna în timpul liber T riverii colectivişti din Ciorăşti, raionul Rm. Sorat, cu acum mai mult timp liber. E ternă şi munca pe timp n-a început încă. Dar ei îşi petrec cu mult folos timpul acesta. Qte lucruri plăcute şi necesare nu poţi face acum în sat ! In prim­ul rtnd te atrage căminul cultural. Un nou program al brigăzii artistice de agitaţie nu-i uşor de pregătit. Trebuie făcute repetiţii şi treaba aceasta cere o muncă sîrguincioasă şi atentă pentru ca spectatorilor să le fie oferit un program folositor şi atractiv. La bibliotecă vei găsi întotdeauna cărţi frumoase pe care să le citeşti acasă. Bibliotecara Ion Anica ştie să-ţi ofere cartea cea mai plăcută şi cea mai instructivă. Mai sunt şi cursurile agrozootehnice la care înveţi lucruri foarte necesare muncii tale la cîmp. Sunt lecţii de la care nu trebuie să lipseşti şi nici nu poţi să lipseşti pentru că eşti mereu atras de felul interesant în care inginerul agronom te învaţă, te face să înţelegi agrotehnica. Foto text : C. MIHAI Colectivişti-tracto­rişti - al doilea schimb pe tractoa­rele brigăzii care deserveşte gospodăria colectivă - iată ce vor fi tinerii tractorişti care sunt acum şcolarizaţi la S.M.T. Corabia din regiunea Oltenia. Foto : C RADU ■ţ n curtea largă a şcolii­­ noi din Obidiţi a sosit un camion cu oaspeţi , gazdele i-au întîmpinat cu căldură. I-au întrebat de unde sînt. Li s-a răspuns: „De la G.A.C. Ştiubeiu“. Dis­cuţiile s-au înfiripat repede. — Cunoaştem colectiva voa­stră. Am fost în vară în vi­zită acolo. Nu vă aduceţi a­­minte de noi ? — Cum să nu ! V-am în­soţit prin gospodărie, pe cîmp, pe la grajduri. V-am arătat totul, după cum aţi dorit... A mai sosit un camion cu oaspeţi. Strîngeri de mină, voie bună, discuţii, însufle­ţire. — De unde sînteţi ? — De la G.A.C. Ziduri. — Păi am fost în vizită la voi. Mi se pare că am fost chiar şi acasă la tine. Nu te cheamă Badea ? — Ba da. — Ei, vezi ? Eu sînt Tudo­­rancea, el e Burlacu, el Cor­­codel. Ne-au plăcut mult cele văzute la voi. Mai ales secto­rul zootehnic... Au mai sosit oaspeţi. — De unde sînteţi ? — Din Bălăceanu... De la Săhăteni... De la Nicoleşti, de la Voietinu. — Păi vă cunoaştem, am fost în vizită la voi. In ziua aceea aproape n-a fost ţăran muncitor din Obi­diţi să nu fi recunoscut pe unul din oaspeţi. Intr-adevăr pînă să ajungă la această zi în care ei aveau să fie gazde, ţăranii muncitori din Obidiţi au fost ei înşişi oaspeţi de ne­numărate ori. Au vrut să a­­fle cum au obţinut colecti­viştii din Ştiubeiu 3.000 de kg. porumb la hectar de pe un pămînt nu atît de bun ca al lor. Şi au mers în vizită. Au vrut să vadă cum e orga­nizată munca la colectiviştii­­ din Ziduri care sînt milionari. Au vrut să afle cum trăiesc cei din gospodăria colectivă Voietinu şi au mers pe la ca­sele lor. Înainte de a face pa­sul hotărîtor pe un drum nou, ei au cercetat totu­l, au com­parat, au cumpănit lucrurile. Realizările, faptele din gos­podăriile colective vizitate le-au întărit din ce în ce mai mult convingerea că acesta este singurul făgaş care îi duce fără greş la belşug. Şi pe mă­sură ce fiecare înţelegea lim­pede acest lucru, la comitetul de iniţiativă se adunau cere­rile pînă cînd cele 411 familii şi-au unit laolaltă 1107 hec­tare de teren. Apoi au hotă­­rit să sărbătorească acest eveniment însemnat din viaţa lor şi au poftit oaspeţii... ...Obidiţi ? O denumire care aminteşte de ceea ce erau pe vremea regimului burghe­­zo-moşieresc ţăranii din co­muna aceasta de la cîţiva ki­lometri de Rîmnicu Sărat. Dar, în acelaşi timp o nepo­trivire cu numele frumos pe care întreg satul l-a dat gos­podăriei colective : „Unirea“. B. NICUŢA BRIGĂZI $TilNTffflCi: Din Rădăuţi au plecat zilele acestea la sate 3 brigăzi şti­inţifice pentru a răs­punde la întrebările ţăranilor muncitori în legătură cu eclip­sa de soare de la 15 februarie. Brigăzi ştiinţifice au poposit în comunele Vicovul de Jos, Satu Mare, Moldoviţa şi altele. Pentru explicarea fenomenului din 15 februarie, filiala re­gională S.R.S.C. Su­ceava în colaborare cu Consiliul regio­nal al sindicatelor a organizat numeroase acţiuni, în 22 de în­treprinderi şi insti­tuţii şi 11 cămine culturale din Sucea­va şi din comunele subordonate oraşului au fost expuse con­ferinţe despre eclip­sele de soare. De a­­semenea cluburile, casele de cultură şi căminele culturale au primit diafilme explicative despre eclipsa de soare din 15 februarie. (Agerpres) v­a veni primăvara. Încă un sat din cîmpia Du­nării îşi va oferi campa­­,uiei agricole de primăvară o­­goarele în întregime unite, ca şi ogoarele satelor megieşe, ca şi ogoarele altor sute şi sute de sate care în toamna sau în iarna aceasta şi-au ală­turat ogorului colectiv toate petecele de pămînt rămase încă răzleţe. Satul Ştefan cel Mare din raionul Corabia cu agricultura colectivizată în întregime se pregăteşte acum pentru cea mai largă campa­nie agricolă de primăvară. Dar pînă să ajungă aici, gospodăria colectivă a urmat un drum interesant de-a lun­gul a 10 ani de existenţă. Ea a atras treptat atenţia şi paşii ţăranilor cu gospodărie indi­viduală pe drumul acesta. Şi-a sporit numărul de mem­bri, hectarele şi puterea eco­nomică prin ea însăşi, prin propriile ei succese, prin for­ţa de atracţie a avantajelor mereu sporite pe care le pre­zenta familiilor de ţărani cu gospodărie individuală. Cifre­le au un farmec al lor. In 1950, primăvara, 53 de familii şi-au unit cele 157 de hectare într-un singur ogor pe care s-au apucat să-l lu­creze altfel de cum îşi lucra­seră ei pînă atunci pămîntul. Pentru prima dată pămîntului acesta i s-au aplicat reguli agrotehnice avansate (fireşte o agrotehnică mai simplă la început). Aratul s-a făcut me­canizat. Cum era şi firesc gospodăria colectivă a obţinut cu 200—300 kg. cereale mai mult la hectar decit în secto­rul individual. Veniturile per­sonale ale colectiviştilor au fost mai mari decit veniturile ţăranilor cu gospodărie indi­viduală. Fondul de bază: 68.550 lei. A fost primul pas. Pasul a­­cesta, urmărit de sutele de priviri ale satului a însemnat o primă victorie. Al doilea an le-a întărit colectiviştilor siguranţa. Siguranţa deplină în faptul că drumul gospodă­riei colective urcă din ce în ce mai sigur spre belşug. Şi ca oameni liniştiţi şi si­guri pe forţele şi pe viitorul lor s-au apucat să-şi facă pla­nuri. Aveau în fondul de bază 80.130 lei. Obţinuseră recolte mai mari cu câteva sute de kg. la hectar decit ale ţărani­lor individuali. Îşi înjghebase­ră şi un mic sector zootehnic. Dar toate acestea trebuiau mult mărite. Aşa vedeau cu toţii drumul lor.­­Există în procesele verbale ale adună­rilor generale de atunci fraze ca acestea „Noi trebuie să muncim şi să ne dezvoltăm gospodăria, să mărim ferma de animale şi fondul de bază, altfel o să batem pasul pe loc". „N-avem adăposturi bu­ne pentru animale, şi ar trebui să ne ridicăm nişte grajduri". „Să nu împărţim tot. Să mai punem de o parte ca să cum­părăm nişte vaci, nişte oi. Pu­ţin câte puţin pînă o să ne facem o avere comună mai mare care să ne aducă mai multe venituri"). , Oamenii înţeleseseră princi­palul : să se gîndească la viitor, să pună la temelia a­­cestui viitor un fundament solid. Aşa au făcut. S-au apucat să-şi con­struiască la început tun­ grajd, un pătul, pe urmă altul, şi şi-au construit mereu cite ceva, şi-au cumpărat animale şi-au mărit averea obştească. Erau paşii lor de început pe care şi-i cumpăneau cu grijă. Aşa au trecut cîţiva ani. O­pt ani mai tîrziu în sa­tul Ştefan cel Mare, colectiviştii (de două ori mai numeroşi) duceau o viaţă statornică, îndestulată, aveau în felul lor de a gîndi, de a se purta, un fel de mîndrie, (susţinută, vezi bine, de mo­tive temeinice, de propriile lor succese). Doar evoluţia recoltei la hectar şi tot ar fi fost deajuns ca să demonstreze paşii mari pe care-i făcuse gospodăria pe drumul agriculturii socia­liste, 1.779 kg grîu, 1.750 kg porumb, 1.230 kg orz. (Dar crescuse şi ferma zootehnică : 160 de oi, 76 porci, 20 vaci, 214 păsări, crescuse fondul de bază : 387.709 lei). In sectorul individual nu se schimbase aproape nimic. Adică aproape nimic in ce priveşte producţia, baza eco­nomică a traiului ţăranilor. Totul rămăsese la aceleaşi ci­fre : 800—900 kg griu la hectar, 900-1.000 kg porumb la hec­tar. Atît. Şi nici n-avusese cum să crească ceva. Agro­tehnica nu încape pe un petec de pămînt ; nici trac­toarele nu pot ara şi des­funda pămîntul, nici celelalte reguli ştiinţifice principale nu pot fi aplicate. Faptele au atracţia lor, pu­terea lor de convingere ! Ţăranii individuali din sat au fost ajutaţi să le înţeleagă prin mijloace multiple. Orga­nizaţia de partid a satului a iniţiat o largă acţiune de popularizare a succeselor gos­podăriei colective. La acţiunea aceasta organizaţia U.T.M., ti­nerii colectivişti şi-au adus o contribuţie continuă şi inge­nioasă. S-au făcut nişte panouri despărţite în două cu o linie. In strigă veniturile unui co­lectivist, în dreapta veniturile unui ţăran cu gospodărie in­dividuală. (S-au ales întot­deauna familii care au ace­laşi număr de braţe de muncă iar colectiviştii să fi avut înainte aceeaşi suprafa­ţă). Pe fiecare panou alte două nume, altă dovadă a traiului mai bun pe care-l duc colec­tiviştii. O brigadă artistică de agi­taţie pregătea (în seri lungi de muncă) programe în care se vorbea limpede, frumos, în versuri, în cîntece, in scenete, despre fapte care trebuiau cunoscute de toţi: dezvol­tarea gospodăriei, perspective­le, avantajele colectiviştilor. Există o poezie a cifrelor. Munca dusă de comunişti pentru ca ţăranii să cunoască adevărul despre gospodăria colectivă, să-şi dea seama care este adevăratul lor drum a dat roade. Gospodăria colectivă devenise ceva care nu putea să lipsească din gîn­­durile oamenilor, îşi exercita atracţia. O atracţie firească pe care o simte omul spre mai bine, spre mai frumos. Bilanţul: 216 familii şi-au de­pus cererile de intrare în gos­podăria colectivă, în anul 1959. Jumătate din familiile satului, jumătate din pămîn­tul satului erau acum în gos­podăria colectivă. La sfîrşitul anului, venituri ale gospodă­riei colective: 63.115 lei din sectorul zootehnic, 553.565 lei din sectorul vegetal, 20.476 lei din întreprinderi anexe. To­tal 642.147 lei venituri. Fond de bază : 635.254 lei. Produc­ţiile la hectar, cu 400-500 kg mai mari decât cele din sec­torul individual. Şi bineînţe­les cu mult mai mari au fost veniturile personale ale colec­tiviştilor decit ale ţăranilor cu gospodărie individuală. Alte rezultate, alte cifre de popularizat. Din nou panouri. In fiecare săptămînă un pro­gram al tinerilor din brigada artistică de agitaţie. Afişele anunţau programele brigăzii : „Veniţi alături de noi". „Noi cu cânturi tinereşti, vă adu­cem alte veşti". „Înfloreşte satul meu“. „Trecutul, pre­zentul şi viitorul satului". O muncă răbdătoare dusă de comunişti, şi sub îndruma­rea lor dusă şi de tineri, pen­tru cunoaşterea noilor succe­se ale gospodăriei colective, faptele care se vedeau şi se răspîndeau singure în sat (de la vecin la vecin, de la rudă la rudă) au condus paşii altor ţărani individuali spre gospo­dăria colectivă. — Gospodăria noastră cu­prinde acum tot satul şi e acum milionară şi avem pers­pective mari — îmi spune Marin Predoi, tânărul pre­şedinte al gospodăriei. Să ve­niţi să vă continuăm povestea noastră peste vreo 3—4 ani... Atunci să facem comparaţia cu primii ani ai gospodăriei noastre !... MIHAI CARANFIL Atracţia faptelor în sala de lectură F­e ger tăios. Cei care intră şi în bibliotecă au obra­jii rumeni. Şi vin mulţi. Fete cu broboade înflorate şi bande groase, flăcăi cu căciuli miţoase şi cuşme. Bibliotecara abia pridideşte să aleagă căr­ţile solicitate, să le înregistre­ze în fişele personale. Au citi­torii ce să aleagă din cele peste 3.550 de volume cite nu­mără biblioteca din comuna Hîrnava, raionul Dorohoi. în­dată după ce fiecare cititor şi-a primit cartea cerută, tre­ce în sala de lectură, în noul cămin cultural al comunei, cu o capacitate de peste 499 locuri se află și o asemenea sală. Afară e ger tăios, în sala de lectură însă e cald şi poţi să stai aici, alături de prie­teni şi să pătrunzi liniştit în tainele cărţilor, cărţi­­care au devenit atît de dragi tine­rilor şi vîrstnicilor din Hîr­­nova. TEODOR UNGUREANU învăţător PRODUCŢIILE MARI MI SUNT INIFMPI­ĂTOARE A­nul trecut, echipa de ti­­neret care lucrează în sectorul zootehnic al gospodăriei agricole colective „Octombrie Roşu" din comu­na Radu Vodă, regiunea Bucureşti, a obţinut în loc de 49.000 litri lapte, cum avu­sese planificat la începutul anului, 58.000 litri. Producţia în medie realizată pe cap de vacă furajată a fost astfel de 1.800 litri în loc de 1.500 cum se prevăzuse, lucru care i-a bucurat mult atît pe tinerii îngrijitori de animale cit şi pe ceilalţi colectivişti, care văd în sectorul zootehnic un iz­vor nesecat de venituri. Re­zultatul acesta este cu atît mai demn de remarcat dacă ne gîndim că numai cu un an mai înainte producţia de lapte fusese de numai 700 li­tri în medie de la fiecare vacă. Cum au muncit tinerii în­grijitori de animale, recoman­daţi de către organizaţia U.T.M. să lucreze în sectorul zootehnic, pentru sporirea producţiei, cum i-a ajutat organizaţia U.T.M. pe aceştia să-şi ridice calificarea, să facă totul aşa cum „scrie la carte“, mi-a povestit acum cîteva zile tovarăşul Ion Vi­du, bri­gadier zootehnic şi totodată secretar al organizaţiei U.T.M. din gospodăria agricolă co­lectivă din Radu Vodă. — Mai înainte de a-i reco­manda conducerii gospodăriei colective să lucreze ca îngri­jitori de animale, noi am stat de vorbă cu fiecare tînăr în parte, spune secretarul. I-am lămurit bine fiecăruia despre ce este vorba. Că n-are rost să devii îngrijitor de animale dacă nu iubeşti a­­ceastă meserie şi dacă nu te preocupă ridicarea produc­ţiei. Apoi, într-o adunare generală deschisă a organi­zaţiei de bază U.T.M. am discutat iarăşi cu seriozitate despre acest lucru. Tinerii şi-au luat angajamentul că vor munci cît mai bine şi chiar de a doua zi au pornit la treabă. Oameni care să muncească bine aveam. Dar numai asta nu era de ajuns. Am trecut imediat la întocmirea unui program de grajd după toate normele zootehnice pe care l-am afişat în grajduri. Şi fie­care tînăr îngrijitor avea îndatorirea să-l respecte în­tocmai. Aici erau prevăzute orele cînd trebuiau ţesălate animalele, orele cînd trebu­iau adăpate, când trebuiau hrănite, mulse. Am mai fă­cut de asemenea grafice prin care urmăream zilnic cum creşte producţia, ne-am a­­bonat la revistele de specia­litate, am făcut rost de cărţi şi am început să citim. Şi secretarul mi-a povestit mai departe cum nu după multe zile de cînd tinerii au început să îngrijească şi să hrănească animalele după un program bine stabilit, după toate regulile ştiinţei zoo­tehnice, producţia de lapte a început să crească. La început mai puţin, apoi din ce în ce mai mult. — Asta pentru că pe măsură ce trecea timpul, atît Con­stantin Tăriceanu, Radu Ilie, Constantin Cîmpulungeanu, Ion Cristache cât şi ceilalţi tineri îngrijitori, învăţau me­reu lucruri noi pe care le a­­plicau în practică. Experienţa lor se îmbogăţea. Cum învăţau ei ? In primul rînd căutau să nu piardă niciuna din lecţiile care se ţineau de către specialişti la cursurile zootehnice. Apoi citeau cărţile de specialitate pe care le discutau împreună. Cu sprijinul organizaţiei de partid şi al conducerii gospo­dăriei am mers de două ori în vizită la gospodăria agri­colă de stat „Dîlga" unde ti­nerii îngrijitori de animale au văzut in mod practic cum se obţin producţiile mari de lapte şi, odată întorşi în gos­podăria noastră colectivă, au căutat să facă şi ei tot ceea ce învăţaseră de la îngrijito­rii de animale fruntaşi de acolo. — Şi cum a urmărit orga­nizaţia U.T.M. munca tineri­lor — l-am întrebat. — In primul rînd, din timp în timp, în sectorul zootehnic aveau loc scurte consfătuiri de producţie. La aceste con­sfătuiri, in care se analizau atît rezultatele pozitive cît şi cele negative, lua parte de fiecare dată cîte un membru al comitetului U.T.M., sau aşa cum s-a întîmplat de cele mai multe ori, secreta­rul. Aici tinerii veneau cu sugestii pentru îndreptarea lucrurilor, îi trăgeau la răs­pundere pe cei care nu-şi ve­deau de treabă. Dar in afară de aceste consfătuiri in adu­nările generale ale organizaţiei de bază U.T.M. discutam me­reu felul în care munceşte echipa de tineret, felul in care aplică în practică regu­lile ştiinţifice de creştere a animalelor. Am aflat mai apoi de la secretar că tot, din iniţiativa organizaţiei U.T.M. s-a înfiin­ţat la fiecare grajd cite un afişier unde la perioade foar­te scurte se afişează diferite norme de îngrijire a animale­lor pentru o perioadă oare­care de timp, se scot în evi­denţă rezultatele bune obţi­nute de către tineri şi se a­­trage atenţia asupra neregu­lilor care se mai ivesc câte­odată în munca lor de îngri­jitori de animale. Mai înainte, în ceea ce pri­veşte hrana vacilor, spre exemplu, aceasta se făcea la întîmplare, nu se ţinea sea­ma de nimic. Acum nici po­meneală de aşa ceva. Fiecare vacă este hrănită după pro­ducţia de lapte pe care o dă. De exemplu o vacă ce dă o producţie de lapte mijlocie primeşte o anumită raţie de furaje şi concentrate pe cînd una care dă o producţie de lapte mai mare primeşte şi o cantitate de nutreţ mai mare. De asemenea, vacile gestante primesc o hrană specială. Tehnicianul zooteh­nic controlează din două în două săptămâni producţia fie­cărei vaci cu lapte şi apoi, după calcule precise, îi stabi­leşte raţia de fătaje pentru următoarele două săptămîni. Nimic nu se mai face la întîmplare. Iată de ce, nu sunt întîm­­plătoare nici rezultatele deo­sebit de frumoase pe care ti­nerii îngrijitori de animale de la Radu Vodă le-au obţi­nut anul trecut, şi pe care vor să le ducă mai departe. Anul acesta ei speră să depăşească mult planul de 1.800 litri lapte pe cap de vacă furajată pe care şi l-au propus. PETRE GHELMEZ In sectorul zootehnic al gospodăriei colective Pechea lucrează mulţi tineri îngrijitori de animale care au îmbrăţişat meseria aceasta. Unul dintre ei e şi Vasile A. Manu. Orchestra comunei E seară. Din nou la cămi­nul cultural „Dr. Petru Groza“ din comuna noas­tră — Periam, regiunea Ba­nat—se aud acorduri de vioa­ră, de acordeon, de ţambale. Sunt membrii orchestrei popu­lare „Lazăr Cernescu“ din co­mună. De cîte ori organizaţia comunală U.T.M. organizează concursuri „Drumeţii veseli“, conferinţe, repetiţii cu echipe de teatru, ori cu echipa de dansuri a tinerilor­­ colecti­vişti, e prezenţă şi orchestra. Se organizează şi reuniuni to­vărăşeşti, programe de muzi­că populară, uneori orchestra cîntă în cinstea tinerilor co­lectivişti fruntaşi. Cu muzică, activitatea culturală, e mai atractivă, mai tinerească. IONIŢA VIŞINESCU elevă

Next