Scînteia Tineretului, februarie 1961 (Anul 17, nr. 3643-3666)
1961-02-01 / nr. 3643
Obiectivul brigăzii de tractorişti: Recolte bogate la hectar Mecanizatorii din S.M.T. Bărcăneşti au încheiat anul trecut cu un bilanţ rodnic. Realizările obţinute de ei i-au dus la cîştigarea locului intîi în întrecerea socialistă cu celelalte staţiuni de maşini şi tractoare din regiunea Ploieşti, în aceste zile mecanizatorii de aici se pregătesc intens pentru viitoarele campanii agricole. Sub îndrumarea organizaţiei de partid şi cu sprijinul conducerii staţiunii, ei dau bătălia terminării reparaţiilor, iar de două ori pe săptămînă vin la cursurile de ridicare a calificării, citesc, învaţă, în toate aceste acţiuni sunt prezenţi toţi tinerii mecanizatori în frunte cu membrii comitetului U.T.M. Una din problemele importante de care sînt preocupate acum organizaţia de partid şi conducerea staţiunii, este aceea a reorganizării brigăzilor. Scopul principal al reorganizării brigăzilor de tractoare este acela de a efectua lucrări de bună calitate şi de a obţine producţii cât mai mari la hectar. în anul trecut fiecare dintre cele opt brigăzi şi-a realizat planul de producţie. In acelaşi timp însă, trebuie arătat că nu toate brigăzile au fost la nivelul celor fruntaşe, deşi posibilităţile fiecăreia au fost aceleaşi. Un exemplu este edificator în acest sens. Brigăzile conduse de Gheorghe Miu şi Ion Sorică şi-au îndeplinit planul anual în proporţie de 143 şi respectiv 134 la sută. Dar principalul lucru pe care aceste brigăzi au pus un accent deosebit a fost nu goana după hantri, ci calitatea lucrărilor în vederea obţinerii unor producţii cît mai mari la hectar. De exemplu, gospodăria agricolă colectivă „Viaţa nouă“ din satul Romîneşti, deservită de brigada condusă de Gheorghe Miu, a obţinut anul trecut 1.600 kilograme grâu, 1.800 kg. floarea-soarelui, 3.000 kg. porumb şi 35.000 kg. sfeclă în medie la hectar. Brigada condusă de Ştefan Voinea şi-a îndeplinit şi ea planul în proporţie de 105 la sută. Dar gospodăria agricolă colectivă din comuna Bilciureşti, deservită de ea, nu a obţinut producţiile planificate la hectar. Iată cum se explică acest lucru. In brigăzile fruntaşe a existat un spirit sănătos de muncă, o grijă deosebită pentru felul în care lucrează fiecare tractorist. Grupele U.T.M. din brigăzile lui Miu şi Sorică au mobilizat activ pe toţi tinerii la muncă, au vegheat la calitatea lucrărilor, au organizat consfătuiri de producţie în vederea aplicării agrotehnicii înaintate pentru sporirea producţiei la hectar. Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile în brigada lui Voinea. Aici au existat dese abateri de la disciplina muncii, unii tractorişti au întîrziat de la lucru, nu au respectat indicaţiile date de şeful brigăzii. Faţă de calitatea slabă a lucrărilor, faţă de lipsurile lui Tudor Aldea şi Chirică Constantin, codaşii staţiunii grupa U.T.M. nu a luat niciodată atitudine combativă. Organizatorul de grupă s-a mulţumit numai să le sesizeze comitetului U.T.M. şi atît. Lipsa de fermitate, de exigenţă a şefului de brigadă a dus implicit la nerespectarea de către unii tractorişti a indicaţiilor tehnice date de el. Membrii vechiului comitet U.T.M. n-au luat nici o măsură pentru îndreptarea lucrurilor. Iată de ce organizaţia de partid şi conducerea staţiunii caută acum ca reorganizarea brigăzilor să fie cît mai bine făcută. în primul rînd se va respecta în continuare principiul permanentizării locului de muncă al fiecărei brigăzi. Dat fiind că în multe comune s-au creat recent gospodării colective, tractoriştii ale căror familii au devenit colectiviste, vor fi încadraţi în brigăzile care vor deservi aceste gospodării. Cei 16 tractorişti tineri care au venit de la şcoala profesională vor fi încadraţi în brigăzile care au fost fruntaşe în anul trecut şi care au tineri cu o bogată experienţă în meserie. De asemenea, încadrarea fiecărui tractorist se va face în funcţie de rezultatele obţinute în anul trecut şi de calificativele ce le va obţine la cursurile profesionale de iarnă. Sub îndrumarea organizaţiei de partid, comitetul U.T.M. din staţiune a luat şi el o serie de măsuri menite să întărească rolul grupelor U.T.M. din brigăzi în mobilizarea tinerilor mecanizatori la îndeplinirea sarcinilor de producţie, la obţinerea unor producţii mari de cereale. Astfel, unii dintre vechii organizatori de grupă U.T.M. care au o bogată experienţă în muncă vor trece să lucreze în cadrul brigăzilor care au avut rezultate mai slabe. Ei vor fi recomandaţi ca organizatori ai grupelor U.T.M. cu mai puţină experienţă, cu o activitate slabă. De asemenea, vor fi recomandaţi ca organizatori de grupă U.T.M. acei utemişti care au obţinut cele mai bune rezultate la învăţământul politic şi profesional, cei care sunt cititori pasionaţi ai cărţilor tehnice şi de literatură, ai presei. Pentru campania de primăvară comitetul U.T.M. întocmeşte acum un plan de muncă în care se prevăd sarcini pentru fiecare grupă U.T.M. şi utemist în parte. De asemenea în foaia volantă va fi permanentizată o rubrică intitulată : „Din activitatea zilnică a grupelor U.T.M. din brigăzile de tractoare“. Aici vor fi popularizate experienţa şi metodele cele mai bune folosite de organizatorii de grupă. Fiecare membru al comitetului va răspunde de una sau două grupe U.T.M., şi va prezenta în şedinţele de comitet informări periodice, arătînd modul cum a controlat activitatea grupelor, felul în care le-a ajutat, precum şi măsurile luate pentru îndreptarea eventualelor lipsuri. Pornind pe un drum bun, urmînd indicaţiile date de organizaţia de partid, întărind activitatea grupelor U.T.M. din brigăzile de tractoare, comitetul U.T.M. din S.M.T. Bărcăneşti, trebuie să asigure de pe acum un lucru important : acela de a face din fiecare brigadă de tractoare un colectiv militant pentru lucrări de bună calitate, pentru producţii mari de cereale la hectar. NICOLAE BARBU Iarna în timpul liber T riverii colectivişti din Ciorăşti, raionul Rm. Sorat, cu acum mai mult timp liber. E ternă şi munca pe timp n-a început încă. Dar ei îşi petrec cu mult folos timpul acesta. Qte lucruri plăcute şi necesare nu poţi face acum în sat ! In primul rtnd te atrage căminul cultural. Un nou program al brigăzii artistice de agitaţie nu-i uşor de pregătit. Trebuie făcute repetiţii şi treaba aceasta cere o muncă sîrguincioasă şi atentă pentru ca spectatorilor să le fie oferit un program folositor şi atractiv. La bibliotecă vei găsi întotdeauna cărţi frumoase pe care să le citeşti acasă. Bibliotecara Ion Anica ştie să-ţi ofere cartea cea mai plăcută şi cea mai instructivă. Mai sunt şi cursurile agrozootehnice la care înveţi lucruri foarte necesare muncii tale la cîmp. Sunt lecţii de la care nu trebuie să lipseşti şi nici nu poţi să lipseşti pentru că eşti mereu atras de felul interesant în care inginerul agronom te învaţă, te face să înţelegi agrotehnica. Foto text : C. MIHAI Colectivişti-tractorişti - al doilea schimb pe tractoarele brigăzii care deserveşte gospodăria colectivă - iată ce vor fi tinerii tractorişti care sunt acum şcolarizaţi la S.M.T. Corabia din regiunea Oltenia. Foto : C RADU ■ţ n curtea largă a şcolii noi din Obidiţi a sosit un camion cu oaspeţi , gazdele i-au întîmpinat cu căldură. I-au întrebat de unde sînt. Li s-a răspuns: „De la G.A.C. Ştiubeiu“. Discuţiile s-au înfiripat repede. — Cunoaştem colectiva voastră. Am fost în vară în vizită acolo. Nu vă aduceţi aminte de noi ? — Cum să nu ! V-am însoţit prin gospodărie, pe cîmp, pe la grajduri. V-am arătat totul, după cum aţi dorit... A mai sosit un camion cu oaspeţi. Strîngeri de mină, voie bună, discuţii, însufleţire. — De unde sînteţi ? — De la G.A.C. Ziduri. — Păi am fost în vizită la voi. Mi se pare că am fost chiar şi acasă la tine. Nu te cheamă Badea ? — Ba da. — Ei, vezi ? Eu sînt Tudorancea, el e Burlacu, el Corcodel. Ne-au plăcut mult cele văzute la voi. Mai ales sectorul zootehnic... Au mai sosit oaspeţi. — De unde sînteţi ? — Din Bălăceanu... De la Săhăteni... De la Nicoleşti, de la Voietinu. — Păi vă cunoaştem, am fost în vizită la voi. In ziua aceea aproape n-a fost ţăran muncitor din Obidiţi să nu fi recunoscut pe unul din oaspeţi. Intr-adevăr pînă să ajungă la această zi în care ei aveau să fie gazde, ţăranii muncitori din Obidiţi au fost ei înşişi oaspeţi de nenumărate ori. Au vrut să afle cum au obţinut colectiviştii din Ştiubeiu 3.000 de kg. porumb la hectar de pe un pămînt nu atît de bun ca al lor. Şi au mers în vizită. Au vrut să vadă cum e organizată munca la colectiviştii din Ziduri care sînt milionari. Au vrut să afle cum trăiesc cei din gospodăria colectivă Voietinu şi au mers pe la casele lor. Înainte de a face pasul hotărîtor pe un drum nou, ei au cercetat totul, au comparat, au cumpănit lucrurile. Realizările, faptele din gospodăriile colective vizitate le-au întărit din ce în ce mai mult convingerea că acesta este singurul făgaş care îi duce fără greş la belşug. Şi pe măsură ce fiecare înţelegea limpede acest lucru, la comitetul de iniţiativă se adunau cererile pînă cînd cele 411 familii şi-au unit laolaltă 1107 hectare de teren. Apoi au hotărit să sărbătorească acest eveniment însemnat din viaţa lor şi au poftit oaspeţii... ...Obidiţi ? O denumire care aminteşte de ceea ce erau pe vremea regimului burghezo-moşieresc ţăranii din comuna aceasta de la cîţiva kilometri de Rîmnicu Sărat. Dar, în acelaşi timp o nepotrivire cu numele frumos pe care întreg satul l-a dat gospodăriei colective : „Unirea“. B. NICUŢA BRIGĂZI $TilNTffflCi: Din Rădăuţi au plecat zilele acestea la sate 3 brigăzi ştiinţifice pentru a răspunde la întrebările ţăranilor muncitori în legătură cu eclipsa de soare de la 15 februarie. Brigăzi ştiinţifice au poposit în comunele Vicovul de Jos, Satu Mare, Moldoviţa şi altele. Pentru explicarea fenomenului din 15 februarie, filiala regională S.R.S.C. Suceava în colaborare cu Consiliul regional al sindicatelor a organizat numeroase acţiuni, în 22 de întreprinderi şi instituţii şi 11 cămine culturale din Suceava şi din comunele subordonate oraşului au fost expuse conferinţe despre eclipsele de soare. De asemenea cluburile, casele de cultură şi căminele culturale au primit diafilme explicative despre eclipsa de soare din 15 februarie. (Agerpres) va veni primăvara. Încă un sat din cîmpia Dunării îşi va oferi campa,uiei agricole de primăvară ogoarele în întregime unite, ca şi ogoarele satelor megieşe, ca şi ogoarele altor sute şi sute de sate care în toamna sau în iarna aceasta şi-au alăturat ogorului colectiv toate petecele de pămînt rămase încă răzleţe. Satul Ştefan cel Mare din raionul Corabia cu agricultura colectivizată în întregime se pregăteşte acum pentru cea mai largă campanie agricolă de primăvară. Dar pînă să ajungă aici, gospodăria colectivă a urmat un drum interesant de-a lungul a 10 ani de existenţă. Ea a atras treptat atenţia şi paşii ţăranilor cu gospodărie individuală pe drumul acesta. Şi-a sporit numărul de membri, hectarele şi puterea economică prin ea însăşi, prin propriile ei succese, prin forţa de atracţie a avantajelor mereu sporite pe care le prezenta familiilor de ţărani cu gospodărie individuală. Cifrele au un farmec al lor. In 1950, primăvara, 53 de familii şi-au unit cele 157 de hectare într-un singur ogor pe care s-au apucat să-l lucreze altfel de cum îşi lucraseră ei pînă atunci pămîntul. Pentru prima dată pămîntului acesta i s-au aplicat reguli agrotehnice avansate (fireşte o agrotehnică mai simplă la început). Aratul s-a făcut mecanizat. Cum era şi firesc gospodăria colectivă a obţinut cu 200—300 kg. cereale mai mult la hectar decit în sectorul individual. Veniturile personale ale colectiviştilor au fost mai mari decit veniturile ţăranilor cu gospodărie individuală. Fondul de bază: 68.550 lei. A fost primul pas. Pasul acesta, urmărit de sutele de priviri ale satului a însemnat o primă victorie. Al doilea an le-a întărit colectiviştilor siguranţa. Siguranţa deplină în faptul că drumul gospodăriei colective urcă din ce în ce mai sigur spre belşug. Şi ca oameni liniştiţi şi siguri pe forţele şi pe viitorul lor s-au apucat să-şi facă planuri. Aveau în fondul de bază 80.130 lei. Obţinuseră recolte mai mari cu câteva sute de kg. la hectar decit ale ţăranilor individuali. Îşi înjghebaseră şi un mic sector zootehnic. Dar toate acestea trebuiau mult mărite. Aşa vedeau cu toţii drumul lor.Există în procesele verbale ale adunărilor generale de atunci fraze ca acestea „Noi trebuie să muncim şi să ne dezvoltăm gospodăria, să mărim ferma de animale şi fondul de bază, altfel o să batem pasul pe loc". „N-avem adăposturi bune pentru animale, şi ar trebui să ne ridicăm nişte grajduri". „Să nu împărţim tot. Să mai punem de o parte ca să cumpărăm nişte vaci, nişte oi. Puţin câte puţin pînă o să ne facem o avere comună mai mare care să ne aducă mai multe venituri"). , Oamenii înţeleseseră principalul : să se gîndească la viitor, să pună la temelia acestui viitor un fundament solid. Aşa au făcut. S-au apucat să-şi construiască la început tun grajd, un pătul, pe urmă altul, şi şi-au construit mereu cite ceva, şi-au cumpărat animale şi-au mărit averea obştească. Erau paşii lor de început pe care şi-i cumpăneau cu grijă. Aşa au trecut cîţiva ani. Opt ani mai tîrziu în satul Ştefan cel Mare, colectiviştii (de două ori mai numeroşi) duceau o viaţă statornică, îndestulată, aveau în felul lor de a gîndi, de a se purta, un fel de mîndrie, (susţinută, vezi bine, de motive temeinice, de propriile lor succese). Doar evoluţia recoltei la hectar şi tot ar fi fost deajuns ca să demonstreze paşii mari pe care-i făcuse gospodăria pe drumul agriculturii socialiste, 1.779 kg grîu, 1.750 kg porumb, 1.230 kg orz. (Dar crescuse şi ferma zootehnică : 160 de oi, 76 porci, 20 vaci, 214 păsări, crescuse fondul de bază : 387.709 lei). In sectorul individual nu se schimbase aproape nimic. Adică aproape nimic in ce priveşte producţia, baza economică a traiului ţăranilor. Totul rămăsese la aceleaşi cifre : 800—900 kg griu la hectar, 900-1.000 kg porumb la hectar. Atît. Şi nici n-avusese cum să crească ceva. Agrotehnica nu încape pe un petec de pămînt ; nici tractoarele nu pot ara şi desfunda pămîntul, nici celelalte reguli ştiinţifice principale nu pot fi aplicate. Faptele au atracţia lor, puterea lor de convingere ! Ţăranii individuali din sat au fost ajutaţi să le înţeleagă prin mijloace multiple. Organizaţia de partid a satului a iniţiat o largă acţiune de popularizare a succeselor gospodăriei colective. La acţiunea aceasta organizaţia U.T.M., tinerii colectivişti şi-au adus o contribuţie continuă şi ingenioasă. S-au făcut nişte panouri despărţite în două cu o linie. In strigă veniturile unui colectivist, în dreapta veniturile unui ţăran cu gospodărie individuală. (S-au ales întotdeauna familii care au acelaşi număr de braţe de muncă iar colectiviştii să fi avut înainte aceeaşi suprafaţă). Pe fiecare panou alte două nume, altă dovadă a traiului mai bun pe care-l duc colectiviştii. O brigadă artistică de agitaţie pregătea (în seri lungi de muncă) programe în care se vorbea limpede, frumos, în versuri, în cîntece, in scenete, despre fapte care trebuiau cunoscute de toţi: dezvoltarea gospodăriei, perspectivele, avantajele colectiviştilor. Există o poezie a cifrelor. Munca dusă de comunişti pentru ca ţăranii să cunoască adevărul despre gospodăria colectivă, să-şi dea seama care este adevăratul lor drum a dat roade. Gospodăria colectivă devenise ceva care nu putea să lipsească din gîndurile oamenilor, îşi exercita atracţia. O atracţie firească pe care o simte omul spre mai bine, spre mai frumos. Bilanţul: 216 familii şi-au depus cererile de intrare în gospodăria colectivă, în anul 1959. Jumătate din familiile satului, jumătate din pămîntul satului erau acum în gospodăria colectivă. La sfîrşitul anului, venituri ale gospodăriei colective: 63.115 lei din sectorul zootehnic, 553.565 lei din sectorul vegetal, 20.476 lei din întreprinderi anexe. Total 642.147 lei venituri. Fond de bază : 635.254 lei. Producţiile la hectar, cu 400-500 kg mai mari decât cele din sectorul individual. Şi bineînţeles cu mult mai mari au fost veniturile personale ale colectiviştilor decit ale ţăranilor cu gospodărie individuală. Alte rezultate, alte cifre de popularizat. Din nou panouri. In fiecare săptămînă un program al tinerilor din brigada artistică de agitaţie. Afişele anunţau programele brigăzii : „Veniţi alături de noi". „Noi cu cânturi tinereşti, vă aducem alte veşti". „Înfloreşte satul meu“. „Trecutul, prezentul şi viitorul satului". O muncă răbdătoare dusă de comunişti, şi sub îndrumarea lor dusă şi de tineri, pentru cunoaşterea noilor succese ale gospodăriei colective, faptele care se vedeau şi se răspîndeau singure în sat (de la vecin la vecin, de la rudă la rudă) au condus paşii altor ţărani individuali spre gospodăria colectivă. — Gospodăria noastră cuprinde acum tot satul şi e acum milionară şi avem perspective mari — îmi spune Marin Predoi, tânărul preşedinte al gospodăriei. Să veniţi să vă continuăm povestea noastră peste vreo 3—4 ani... Atunci să facem comparaţia cu primii ani ai gospodăriei noastre !... MIHAI CARANFIL Atracţia faptelor în sala de lectură Fe ger tăios. Cei care intră şi în bibliotecă au obrajii rumeni. Şi vin mulţi. Fete cu broboade înflorate şi bande groase, flăcăi cu căciuli miţoase şi cuşme. Bibliotecara abia pridideşte să aleagă cărţile solicitate, să le înregistreze în fişele personale. Au cititorii ce să aleagă din cele peste 3.550 de volume cite numără biblioteca din comuna Hîrnava, raionul Dorohoi. îndată după ce fiecare cititor şi-a primit cartea cerută, trece în sala de lectură, în noul cămin cultural al comunei, cu o capacitate de peste 499 locuri se află și o asemenea sală. Afară e ger tăios, în sala de lectură însă e cald şi poţi să stai aici, alături de prieteni şi să pătrunzi liniştit în tainele cărţilor, cărţicare au devenit atît de dragi tinerilor şi vîrstnicilor din Hîrnova. TEODOR UNGUREANU învăţător PRODUCŢIILE MARI MI SUNT INIFMPIĂTOARE Anul trecut, echipa de tineret care lucrează în sectorul zootehnic al gospodăriei agricole colective „Octombrie Roşu" din comuna Radu Vodă, regiunea Bucureşti, a obţinut în loc de 49.000 litri lapte, cum avusese planificat la începutul anului, 58.000 litri. Producţia în medie realizată pe cap de vacă furajată a fost astfel de 1.800 litri în loc de 1.500 cum se prevăzuse, lucru care i-a bucurat mult atît pe tinerii îngrijitori de animale cit şi pe ceilalţi colectivişti, care văd în sectorul zootehnic un izvor nesecat de venituri. Rezultatul acesta este cu atît mai demn de remarcat dacă ne gîndim că numai cu un an mai înainte producţia de lapte fusese de numai 700 litri în medie de la fiecare vacă. Cum au muncit tinerii îngrijitori de animale, recomandaţi de către organizaţia U.T.M. să lucreze în sectorul zootehnic, pentru sporirea producţiei, cum i-a ajutat organizaţia U.T.M. pe aceştia să-şi ridice calificarea, să facă totul aşa cum „scrie la carte“, mi-a povestit acum cîteva zile tovarăşul Ion Vidu, brigadier zootehnic şi totodată secretar al organizaţiei U.T.M. din gospodăria agricolă colectivă din Radu Vodă. — Mai înainte de a-i recomanda conducerii gospodăriei colective să lucreze ca îngrijitori de animale, noi am stat de vorbă cu fiecare tînăr în parte, spune secretarul. I-am lămurit bine fiecăruia despre ce este vorba. Că n-are rost să devii îngrijitor de animale dacă nu iubeşti această meserie şi dacă nu te preocupă ridicarea producţiei. Apoi, într-o adunare generală deschisă a organizaţiei de bază U.T.M. am discutat iarăşi cu seriozitate despre acest lucru. Tinerii şi-au luat angajamentul că vor munci cît mai bine şi chiar de a doua zi au pornit la treabă. Oameni care să muncească bine aveam. Dar numai asta nu era de ajuns. Am trecut imediat la întocmirea unui program de grajd după toate normele zootehnice pe care l-am afişat în grajduri. Şi fiecare tînăr îngrijitor avea îndatorirea să-l respecte întocmai. Aici erau prevăzute orele cînd trebuiau ţesălate animalele, orele cînd trebuiau adăpate, când trebuiau hrănite, mulse. Am mai făcut de asemenea grafice prin care urmăream zilnic cum creşte producţia, ne-am abonat la revistele de specialitate, am făcut rost de cărţi şi am început să citim. Şi secretarul mi-a povestit mai departe cum nu după multe zile de cînd tinerii au început să îngrijească şi să hrănească animalele după un program bine stabilit, după toate regulile ştiinţei zootehnice, producţia de lapte a început să crească. La început mai puţin, apoi din ce în ce mai mult. — Asta pentru că pe măsură ce trecea timpul, atît Constantin Tăriceanu, Radu Ilie, Constantin Cîmpulungeanu, Ion Cristache cât şi ceilalţi tineri îngrijitori, învăţau mereu lucruri noi pe care le aplicau în practică. Experienţa lor se îmbogăţea. Cum învăţau ei ? In primul rînd căutau să nu piardă niciuna din lecţiile care se ţineau de către specialişti la cursurile zootehnice. Apoi citeau cărţile de specialitate pe care le discutau împreună. Cu sprijinul organizaţiei de partid şi al conducerii gospodăriei am mers de două ori în vizită la gospodăria agricolă de stat „Dîlga" unde tinerii îngrijitori de animale au văzut in mod practic cum se obţin producţiile mari de lapte şi, odată întorşi în gospodăria noastră colectivă, au căutat să facă şi ei tot ceea ce învăţaseră de la îngrijitorii de animale fruntaşi de acolo. — Şi cum a urmărit organizaţia U.T.M. munca tinerilor — l-am întrebat. — In primul rînd, din timp în timp, în sectorul zootehnic aveau loc scurte consfătuiri de producţie. La aceste consfătuiri, in care se analizau atît rezultatele pozitive cît şi cele negative, lua parte de fiecare dată cîte un membru al comitetului U.T.M., sau aşa cum s-a întîmplat de cele mai multe ori, secretarul. Aici tinerii veneau cu sugestii pentru îndreptarea lucrurilor, îi trăgeau la răspundere pe cei care nu-şi vedeau de treabă. Dar in afară de aceste consfătuiri in adunările generale ale organizaţiei de bază U.T.M. discutam mereu felul în care munceşte echipa de tineret, felul in care aplică în practică regulile ştiinţifice de creştere a animalelor. Am aflat mai apoi de la secretar că tot, din iniţiativa organizaţiei U.T.M. s-a înfiinţat la fiecare grajd cite un afişier unde la perioade foarte scurte se afişează diferite norme de îngrijire a animalelor pentru o perioadă oarecare de timp, se scot în evidenţă rezultatele bune obţinute de către tineri şi se atrage atenţia asupra neregulilor care se mai ivesc câteodată în munca lor de îngrijitori de animale. Mai înainte, în ceea ce priveşte hrana vacilor, spre exemplu, aceasta se făcea la întîmplare, nu se ţinea seama de nimic. Acum nici pomeneală de aşa ceva. Fiecare vacă este hrănită după producţia de lapte pe care o dă. De exemplu o vacă ce dă o producţie de lapte mijlocie primeşte o anumită raţie de furaje şi concentrate pe cînd una care dă o producţie de lapte mai mare primeşte şi o cantitate de nutreţ mai mare. De asemenea, vacile gestante primesc o hrană specială. Tehnicianul zootehnic controlează din două în două săptămâni producţia fiecărei vaci cu lapte şi apoi, după calcule precise, îi stabileşte raţia de fătaje pentru următoarele două săptămîni. Nimic nu se mai face la întîmplare. Iată de ce, nu sunt întîmplătoare nici rezultatele deosebit de frumoase pe care tinerii îngrijitori de animale de la Radu Vodă le-au obţinut anul trecut, şi pe care vor să le ducă mai departe. Anul acesta ei speră să depăşească mult planul de 1.800 litri lapte pe cap de vacă furajată pe care şi l-au propus. PETRE GHELMEZ In sectorul zootehnic al gospodăriei colective Pechea lucrează mulţi tineri îngrijitori de animale care au îmbrăţişat meseria aceasta. Unul dintre ei e şi Vasile A. Manu. Orchestra comunei E seară. Din nou la căminul cultural „Dr. Petru Groza“ din comuna noastră — Periam, regiunea Banat—se aud acorduri de vioară, de acordeon, de ţambale. Sunt membrii orchestrei populare „Lazăr Cernescu“ din comună. De cîte ori organizaţia comunală U.T.M. organizează concursuri „Drumeţii veseli“, conferinţe, repetiţii cu echipe de teatru, ori cu echipa de dansuri a tinerilor colectivişti, e prezenţă şi orchestra. Se organizează şi reuniuni tovărăşeşti, programe de muzică populară, uneori orchestra cîntă în cinstea tinerilor colectivişti fruntaşi. Cu muzică, activitatea culturală, e mai atractivă, mai tinerească. IONIŢA VIŞINESCU elevă