Scînteia Tineretului, decembrie 1962 (Anul 18, nr. 4214-4240)

1962-12-01 / nr. 4214

ată-ne aşadar, la unul din aceste cămine. Tileşti, raionul Panciu... Un cămin nou, impu­­nînd prin frumusețe arhitectoni­că, prin distribuţia inspirată a detaliilor de interior: scenă lar­gă, sală în amfiteatru, faclii sus,­ţinute de pilaştri eleganţi şi masivi etc. Şi, to­­tuşi , ne povesteşte tov. Lorica Haret, direc­toarea căminului — pină mai acum cîţiva ani, prea puţini oameni, abia o pătrime din locuito­rii comunei, se abateau pe aici. „Stăm la fe­reastră, tovarăşi, şi mă uitam cu inima strînsă la fiecare om de pe drum : oare o să urce scara căminului ?“. Organizaţia de partid din Jifeşti a supus unei analize atente activitatea căminului, por­nind tocmai de la intrebarea-cheie : „De ce nu vin oamenii la cămin ?“ Întrebaţi astfel, unii dintre membrii consi­liului de conducere al căminului au ridicat din umeri. Căminul — pretindeau ei — a făcut tot ce-a putut pentru atragerea satului, prezentind programe cultural-artistice îngriţite, frumoase... Toate,!.bune nî,41 s-a răspuns — dar, ia să ve­­ceşţi.­­.din. ce se compun aceste programe? Lectură unei conferinţe primite de la raion, recitarea cîtorva poezii, producţiile corului, «pot dans... Şi atît. Dar oamenii doreau mai mult. Gospodăria „fierbe" de probleme com­­plexe, multiple, cum ar fi lărgirea unor ramuri de bază (ca sectorul zootehnic, de pildă), sau îngrijirea ştiinţifică, raţională, a viţei de vie, in scopul dobîndirii unor producţii sporite de struguri etc. Pe de altă parte, ţăranul de azi nu mai este un izolat, cu orizontul redus la hotarul ogorului său sau al satului; el vrea să ştie ce se petrece prin ţară, prin lume... Cum răspunzi acestor cerinţe ? Prin citeva poezii şi un cîntec ? Organizaţia de partid a îndrumat conducerea căminului cultural să studieze temeinic, atent, întregul plan de muncă al gospodăriei, pu­­nînd planul activităţilor culturale in acord cu planul de dezvoltare a gospodăriei. Un­ prim pas fusese făcut. Pasul imediat ur­mător — a arătat organizaţia de partid — e atragerea tineretului, in activitatea căminului. *■* Numai că — s-a plîns tovarăşa Lorica Haret, directoarea căminului ~ mă înţeleg ane­voie cu U.T.M.-ul. „Noi, spun tovarăşii din co­mitetul U.T.M., vă ajutăm, fireşte, oricind, in activităţile care privesc direct tineretul''. Şi se ocupă doar de „foiţe tineretului“.. Dar oare nu toate activităţile cultural-artistice privesc direct tineretul ! Şi oare există, in ce priveşte consolidarea gospodăriei, „probleme pentru bătrîni" şi „probleme pentru tineri", cu totul şi cu totul deosebite ? Directoarea a ridicat aceste chestiuni in a­­dunarea generală U.T.M. de alegeri. Şi tinerii i-au dat cu toţii dreptate. Prin hotărîrea adu­nării, comitetului U.T.M. i s.a creat obligaţia de a participa la întocmirea planurilor de muncă ale căminului cultural, să se alcătuias­că, astfel, planuri comune,­in care preocupă­­rile de muncă, de viaţă, ca şi cerinţele cultu­­ral-artistice ale tinerilor, să-şi afle locul larg, cuvenit. De exemplu , tinerii din Ţifeşti, au arătat vorbitorii, doresc cu­ mai multe confe­rinţe ştiinţifice privind metodele agriculturii socialiste , doresc ci­ mai multe conferinţe sau seri literare consacrate idealului in viaţă, nor­melor eticii noi etc. O dată aceste condiţii îndeplinite, băieţii şi fetele nu vor mai ocoli căminul cultural. (Ceea ce s-a şi întîmplat !) Acestea au fost, pe scurt, metodele folosite de căminul cultural din Ţifeşti pentru legarea mai fermă de viaţă, pentru atragerea întregu­­lui sat in activităţile culturale. Dar cum se desfăşoară, practic, aceste acti­vităţi, ce forme eficiente îmbracă ? In mod regulat, oamenii din Ţifeşti ascultă la cămin expuneri pe teme internaţionale, urmate de discuţii, întrebărilor, nedumeririlor, li se dau răspunsuri pe loc. Dar nedumeririle sunt îndeobşte puţine, expunerile fiind limpezi, concrete, bine documentate, folosind cele mai bune mijloace pentru a ajunge la înţelegerea oamenilor. Care sunt aceste mijloace ? Expu­nerile se desfăşoară, de obicei, în faţa hărţii sau a globului pămintesc şi sunt completate cu diafilme sau, în lipsa acestora, cu panouri de fotografii şi tăieturi din ziare, adecvate femei. Se apelează statornic şi la sprijinul filmului, documentar sau artistic. (Pentru ilustrarea unei recente conferinţe despre ultimele eveni­mente din Cuba, căminul s-a îngrijit să ob­­ţină neapărat un film documentar despre Cuba). Pe de altă parte, înainte de comentarea eve­nimentului internaţional la ordinea zilei — cum ar fi, să zicem, scuturarea lanţurilor coloniale într-o ţară africană sau asiatică — se schiţea­ză, in mod obligatoriu, tabloul istorico-geogra­­fic al ţării respective, evoluţia ei economică, socială, politică. Astfel, evenimentului dezbă­tut i se subliniază necesitatea obiectivă, legi­le care l-au provocat ; şi in aceste condiţii, el se impune, cum e şi firesc, mult mai adine in conştiinţa ascultătorului. Cit priveşte evenimentele din patria noastră, ele fac obiectul altor expuneri, în cadrul unei „rubrici" permanente intitulate „Ce e nou in patria noastră". Şi aici — mijloace atractive, vii, pentru a ajunge la inima omului. O con­­ferință despre noutăţile industriei chimice, de pildă, a pornit de la ingrăşămintele minerale aplicate în câmpia proştilor şi de la lupta im­potriva dăunătorilor *­* deci, chestiuni familia­re tuturor. Aceste exemple au fost ridicate, apoi, la scara ţării întregi, şi întregite cu ce­lelalte succese ale chimiei. Şi­­-au folosit — ca la toate expunerile despre „Ce e nou în patria noastră" — cifre şi grafice. O altă ex­punere, destinată construcţiei noilor furnale din Reşiţa­ a început cu povestirea unui mar­tor ocular, a unui colectivist din Ţifeşti — care petrecuse citeva zile in „Cetatea de loc" la fiul său, oţelar. „Expunerea" a constat, de fapt, in povestirea colectivistului şi cea a confe­­renţiarului, povestire in care cel dinţii aducea priveliştile vii, văzute de el, iar cel de-al doi­lea generaliza aceste privelişti, le ridica la nivelul naţional al industriei siderurgice, ilus­­trindu-le cu date din Directivele celui de-al l­I-lea Congres al partidului. In sfîrşit — tot ca un exemplu — tradiţionala conferinţă din prag de septembrie, avînd ca obiect „Şcoala In R.P.R.", s-a transformat într-o interesantă „că­lătorie pe hartă" : oamenii din sală au fost invitaţi să viziteze, conduşi de conferenţiari, o seamă din locurile in care s-au construit, in anii noştri, şcoli noi. Iar imaginea acestor şcoli a fost încadrată tabloului cultural general al meleagurilor străbătute cu gundul. Cîteva cif­re actuale pe ţară, puse faţă-n faţă cu cifre­le anului­­1938, au încheiat firesc această cap­tivantă expunere. (De altfel, metoda „călăto­riei pa hartă" e folosită cu succes de toţi con­ferenţiarii căminului). ...Şi în felul acesta, omul din Ţi­feşti, omul pe lingă care timpul trecea altă­dată cu iuţeala acceleratului, e la curent astăzi cu tot ce se intimplă in ţară, in lume, cu politica pe plan intern şi extern a parti­dului nostru. Lucru de mare importanţă pen­tru dezvoltarea conştiinţei sale socialiste, pentru înarmarea sa cu o perspectivă supe­rioară asupra propriei activităţi de zi cu zi. Cu aceeaşi seriozitate şi atenţie vie la nou îşi duc munca cercurile de propa­gandă ştiinţifică — astronomie, ştiinţe na­turale etc. — cercuri frecventate de numeroşi colectivişti. Orizontul intelectual al satului se lărgeşte astfel mereu, odată cu adincirea concepţiilor ştiinţifice despre evoluţia omu­lui, odată cu descifrarea tainelor Universului prin zborurile lui Gagarin, Titov... Dar expu­nerile nu rămîn în sfere „înalte", nu uită viața comunei. Cercul de ştiinţe naturale, de pildă, şi-a propus ca ţel principal sprijinirea cursurilor agrozootehnice din cadrul gospo­dăriei. Cum s-a concretizat această intenţie ? Mai întîi, la lucrările cercului au fost invitaţi toţi tinerii care frecventează invătămintul agro­zootehnic de masă. Pe de altă parte, proble­matica cercului s-a acordat deplin cu cea a cursului. O relaţie strînsă intre muncă — în­văţătură practică — nivel teoretic. Astfel, lupta pentru producţii mari la hectar a fost sprijini­tă, prin cursul agrozootehnic, cu lecţii privind modalităţile practice ale lucrării pămintului, iar cercul de ştiinţe naturale al căminului cur­­fural a lărgit sfera de cunoaştere asupra ca­racteristicilor mai generale ale plantelor, a naturii lor şi a posibilităţilor transformării lor. Ajungem, astfel , la întărirea economico­­organizatorică a gospodăriei colective din sat. Preocuparea de căpetenie a căminului este de a-i ajuta pe colectivişti să muncea­scă mai bine pămîntul. E demn de relevat, în sensul acesta, un lucru : colectivul de con­ferenţiari se ghidează după planul general al gospodăriei. Dar nu numai atît. Ce se intim­plă cînd intervine surpriza, lucru care n-a fost prevăzut şi „planificat" ? Planul de conferinţe să rămină rigid, imobil, să nu se adapteze ne­voilor curente, la zi ?... Nu ! O grindină picată peste semănături este imediat explicată ştiinţi­fic, printr-o expunere în cadrul căminului ; secetei i se opun, de asemenea, metodele ştiinţifice de lucrare a solului, explicate la cămin prin conferinţe, tribuna colectivistului fruntaş, a brigadierului etc. In asemenea pri­lejuri. Intervenţia căminului cultural are promptitudinea unui articol de gazetă. Asta nu înseamnă că temele privind aspec­tele permanente, de bază, ale consolidării economico-organizatorice, sunt lăsate pe pla­nul al doilea. S-au ţinut conferinţe despre „Refacerea patrimoniului viticol“ în lumina sarcinilor trasate de Congresul al lll-lea al P.M.R., despre „Dezvoltarea şi creşterea a­­vutului obştesc — sarcină de frunte”, despre „Aplicarea retribuţiei suplimenta­­re“ etc. Titlurile, enunţate astfel, poate că nu spun prea mult. Dar imaginati-vă, sub fiecare din ele, expuneri dense, cu exem­ple concrete, luate chiar din munca colec­tiviştilor, din planul de dezvoltare a gospo­dăriei. Un exemplu : nu demult, la Tileşti a fost invitat un conferenţiar din Galaţi, lector la Facultatea de ştiinţele naturii. Venise să vorbească oamenilor­­despre „Căile de spori­re a fondului de bază al G.A.C.". Deşi sosit doar de cîteva ore, el le-a vorbit fireştenilor ca şi cum ar fi fost unul de-al lor­­ cu obser­vaţii asupra realităţilor din gospodărie, cu numeroase fapte concrete­­ s-au pronunţat chiar şi exemple cu nume de oameni... „Se­cretul V Conferenţiarul fusese informat, de către conducerea căminului cultural, asupra a­­cestor probleme şi fapte şi rugat să-şi între­gească expunerea cu exemplele vieţii, care pot lărgi perspectiva concretă a muncii de viitor... Alt exemplu, subliniind aceeași meto­dă eficientă : o expunere cum a fost cea des­pre „Refacerea patrimoniului viticol", primită de cămin din partea raionului, a fost predată inginerului agronom ca să-i facă „localizarea", argumentarea cu fapte din gospodărie. Prin ce atrag aceste conferințe ? De ce vine tot satul să le asculte ? Pentru că sunt agitatorice, vii, fără vorbărie pretențioasă, axate Îndeobşte pe fapte. Atrag prin carac­terul lor lipsit de „didacticism", prin ab­senţa oricărei distanţe intre public şi scenă, prin aerul lor de colocviu familiar, tovără­şesc, asupra problemelor la ordinea zilei. Dar, cum spuneam, căminul cultural din Tileşti sprijină întărirea economico-organiza­­torică a gospodăriei colective printr-un an­samblu bogat de mijloace și forme. Chiar și simpla lor enunțare ne dă o idee limpede despre bogăția acestora : seri de calcul, jurnale vorbite, seri de întrebări şi răspunsuri, „Ziua viticultorului“, simpozioane despre cărţi agrotehnice, schimburi de expe­­rienţă cu căminele culturale vecine, audiţii colective la radio, vizionare in colectiv a programelor de televizor destinate satului etc. Cea mai recentă noutate este „calendarul colectivistului“, afişat in faţa căminului, prin care brigadierii ţin la curent întreaga comu­nă cu mersul lucrărilor agro-viticole şi cu plănui de acţiune pentru etapele următoare, solicitind păreri, critici, sugestii. Se poate spune, astfel, că înflorirea GA.C. „Drumul lui Lenin“-Ţifeşti (in cadrul căreia valoarea zilei-muncă va fi, în anul acesta, de circa 40—50 de lei) este, printre altele, şi opera căminului cultural. Aceasta e şi părerea to­varăşul Gheorghe Postolache, preşedintele G.A.C. Pentru ce pledează exemplele de mai sus ? Consolidarea economico-organizatorică a gospodăriilor colective este, prin definiţie, o problemă deosebit de complexă, reclamînd, deci, şi din partea căminelor culturale o com­­­plexitate de metode şi forme. Nu doar o ac­ţiune culturală sau două, ci un ansamblu de măsuri şi metode, o desfăşurare largă de for­ţe, prin acţionarea tuturor pirghiilor, mari şi mici, ale muncii culturale ale satului ! lată de ce ne-am mirat că intr-o altă co­mună din raionul Panciu — Bătineşti — toată „contribuţia" căminului cultural la consolidarea gospodăriei a fost... o conferinţă ! Gospodă­ria din Bătineşti e bogată : produce şi grîu, şi porumb, şi lapte, şi fructe, şi vin. Căminul produce o singură specie, uniformă, de roade: expuneri. Şi acelea cam fade, fără culoarea vie a locului, expuneri „in general", despre consolidare „în general". Şi chiar şi acelea pu­ţine : o singură conferinţă în opt luni... ...Şi biblioteca trebuie să coboare în viaţă, pe ogorul colectiviştilor, lingă planurile de muncă ale gospodăriilor colective ! Iată un lucru pe care biblio­tecarii căminelor l-au învăţat o dată cu primele noţiuni ale profesiei lor. Dar cum este difuzată cartea în sa­tele regiunii Galaţi ? Şi cum se înfăp­tuieşte acel deziderat important­­ al legăturii strînse, active, cu viaţa ? E­­xemple bune: biblioteca din Cîmpuri (bibliotecar : C. Stratulat), care a difuzat în anul acesta, pînă la 1 octombrie, peste 3 000 de cărţi din domeniul agri­culturii, sprijinind cercurile agrozooteh­nice din comună. Alte mii de cărţi au sprijinit învăţămîntul politic de masă, ridicarea nivelului ideologic şi cultural al colectiviştilor. Un alt exemplu — bi­blioteca din comuna Băleni. In vederea difuzării cărţilor agrotehnice, tovarăşa Elena Chiricuţă, bibliotecara, şi-a asigu­rat de la început un sprijin de prestigiu: sprijinul brigadierilor din gospodă­rie. Măsura s-a dovedit excelentă ! E greu ca atunci cînd brigadierul Pascu Vasile, de pildă, îţi pune în mină „Lu­crările de îngrijire a viilor pe rod”, ex­­plicîndu-ţi ce bogăţie de cunoştinţe e-n ea, tu să refuzi broşura sau s-o accepţi de formă, fără gînd s-o citeşti... Şi lucrurile nu s-au rezumat la atît. După consultări cu brigadierii, cu membrii brigăzilor, bibliotecara a stabilit fiecărei brigăzi cite un „plan individual ,de lec­tură”, după anotimp şi specificul mun­cii. Alte hărnicii ale tovarăşei Chiricu­ţă : consfătuiri cu cititorii, seri literare, prezentări de cărţi şi recenzii Alţii însă, sînt mai timizi... După opinia lor, cartea nu trebuie vîrîtă „cu de-a sila“ în suflet.­­Ca şi cum le-ar pretinde cineva un asemenea lucru ! Ca şi cum tovarăşa Chiricuţă, căreia citito­rii îi aduc mereu mulţumiri pentru re­comandările ce le-a dat în materie de citit, n-ar fi avut ca scop tocmai apro­pierea de sufletul omului !). După ace­leaşi opinii, bibliotecarul trebuie să stea cuminte pe un scaun, pilindu-şi un­ghiile şi numărînd alene paşii trecăto­rilor de pe uliţă: „Vine vreunul la bi­bliotecă ? Nu vine de la această atitudine „retrasă“ faţă de cititori şi pînă la indiferenţa faţă de ei — oare cită distanţă să fie ? Să cercetăm bibliote­cile, să vedem cum arată locuinţele cărţii aflate sub zodia indiferenţei... Numai un îndrăzneţ ar risca să urce, de pildă, treptele putrezite, surpate, ale bibliotecii din comuna Găneşti- N-am putut afla numărul îndrăzneţilor... Şi asta pentru că biblioteca n-avea o evi­denţă precisă a cititorilor ei, după cum n-avea o evidenţă precisă a manifestări­lor culturale în legătură cu cartea. (Ceea ce ne face să bănuim că aseme­nea manifestări nu prea sunt!). Ne miră faptul că organizaţia U.T.M. din Gă­neşti, organizaţie cu multe realizări me­rituoase, ignoră cu totul munca cu cartea. Oare aceasta nu intră direct în sarcinile unei organizaţii U.T.M. ? h nietare zi­ ceva nou ★ Urcîttd scările lin grup de colectivişti din comuna Slobozia* Conachi ascultînd la raţi­io emisiunea pentru sate. Ca întotdeauna, vor urma discuţii rodnice cu referiri concrete la viața gospodăriei Formaţiile artistice ale căminului cultural din comuna Ianca, raionul Făurei, sunt prezente cu regularitate pe scenă. Imagine de la spectacolul echipei de dansuri La căminul cultural din comuna Movila Miresii, propaganda cărții se face în mod susfiiut.­lat-o, în fotografie, pe bibliotecara Didina Scorrone, recomandîndu-i tînărului Ion Donca o carte ca­re-i poate folosi în muncă ■ Serile de calcul , pomenit mai sus, în trea­căt, despre „seara de calcul“. Născută în perioada colecti­vizării, această metodă cu vii calităţi — agitatorică, in­teresantă, plină de culoare şi miez — este reani­mată azi, în condiţiile colectivizării totale, de către numeroase cămine cul­turale din regiunea Galaţi. „Serii de calcul“­­ se încredinţează, de regula, probleme mari, importante, ale gospo­dăriei colective din sat, în momentul de faţă, cînd multe gospodării se află la primii lor paşi, cînd unii colectivişti mai ţin la anumite „datini“ în muncile cîmpului — şi cînd problema însuşirii agrotehnicii capătă, aşa­dar, o actuali­tate stringentă - rolul „serii de calcul ni se pare dintre cele mai importante. Am asitat la o asemenea seară în co­muna Băleni, din raionul Bujor.­­Pe întreg raionul Bujor s-au ţinut în ulti­ma vreme în cadrul căminelor cultu­rale, peste 900 seri de calcul şi peste 780 seri de întrebări şi răspunsuri!). O seară în care „calculul“, aritmetica rece au căpătat căldură vie, izvorîtă din dra­gostea pentru înflorirea gospodăriei. Tema serii: „Importanţa cultivării viei în terase“. Un inginer a demonstrat a­­mănunţit, luînd ca punct de plecare date şi cifre cunoscute de colectiviştii­­ din sală, avantajul economic considerabil al plantaţiilor de vii în terase pe dealurile ale căror pante depăşesc 45—50 de gra­de. Astfel - a arătat inginerul - un hectar de teren în pantă şi degradat, cultivat „după datină“ cu grîu şi po­rumb, dă un venit anual de 400—500 de lei, în timp ce un hectar cultivat cu vie în terase varsă în casa gospodăriei circa 15 000—20 000 lei. Sala a aplaudat... Dar demonstraţia nu s-a oprit. O funcţie im­portantă a serii de calcul este capacita­tea ei de a scruta viitorul, de a zugrăvi cu detalii (operaţie perfect posibilă azi, în condiţiile colectivizării totale !) tabloul de mîine al gospodăriei, orizontul spre care tind toate eforturile zilei de azi. S-a făcut acest lucru în ce priveşte co­muna Băleni. Apoi demonstraţia s-a extins pe întregul raion. Concluzia: prin plantarea dealurilor în pantă cu vii în terase, în economia raionului Bu­jor vor intra în 1975 (la valoarea de azi a produselor) cu peste 525 000 000 lei mai mult ca în 1962 ! „Graiul cifrelor“ are calităţi cunoscute: e scurt şi cuprinzător, merge fără ocoli­şuri la ţintă, nu se împacă cu răstălmă­cirea. Exemplul unei seri de calcul ţinută la căminul din Strîmbu (unul din cămine­le culturale fruntaşe ale raionului Făurei) ni s-a părut edificator în această privinţă. Aici, la Strîmbu, unii colectivişti se îm­potriveau praşilei mecanice la porumb, socotind-o păgubitoare pentru venitul lor personal. „Praşila mecanică scade numărul zilelor-muncă“ — aceasta era replica cu care întîmpinau, invariabil, orice încercare de a li se proba supe­rioritatea acestei metode. Căminul cul­tural a organizat atunci o seară de calcul. Calcul comparativ: între pro­ducţia de pe tarlalele unde în 1961 se aplicase praşila mecanică — şi producţia de porumb de pe celelalte tarlale. Rezul­tatul : în cadrul praşilei mecanice — un spor de porumb de 1.300 kg. la hectar ! Un calcul convingător pentru toţi ! Ce demonstrează aceste exemple? Că „seara de calcul“ e o metodă eficientă, la care trebuie apelat cit mai des, în cele mai importante probleme. Dar nu tre­buie trasă concluzia că „seara de calcul“ ar fi o metodă universal-valabilă, „bună la toate“. Ca orice metodă, şi aceasta, folosită la infinit şi avînd ca obiect toate mărunţişurile, şi-ar putea pierde din interes. (La un cămin cultural, de exemplu, o „seară de calcul“ a fost în­chinată problemei... cultivării cu pătrun­jel a 0,20 ha din tarlaua gospodăriei!). I­ată o formulă care uneori împarte in două, distinct, ca o linie de hotar, manifestă­rile de pe scena căminului cultural. După o expunere pe teme interne sau internaţio­nale, să zicem, sau după o conferinţă ştiinţifico-educativă, crainicul rosteşte formula: Urmează program ar­tistic­­ pe un ton cit se poate de eloc­vent. Adică: „de-acu, măi fraţilor, gata! Partea „serioasă“ s-a isprăvit. De-acu ne distrăm!“ Şi pe scenă evoluează echi­pa de dansatori sau echipa de fluieraşi, sau, pur şi simplu, cortina rămîne în­chisă; se aud un contrabas, o vioară, o tobă şi invitaţia: „Pof­tiţi la dans, tova­răşi Fireşte, programul artistic trebuie să aibă o latură distractivă vie, puternică. Dar a reduce „artisticul“ la atît, înseam­nă a-l pierde în gratuit şi minor. Or, scopul principal al activităţii artistice este stimularea dragostei pentru muncă, pentru gospodăria agricolă colectivă, in­tr-un cuvînt — educaţia socialistă. Dacă mai sînt programe artistice care conţin doar „distracţii" de dragul distrac­ţiei (da la căminele culturale din Băti­neşti, Lieşti etc.), la o seamă de cămine activitatea artistică e ordonată după axa ţelurilor ei adevărate, majore. Un bun exemplu în această privinţă sunt brigă­zile artistice de agitaţie. Cea mai harnică brigadă de agitaţie din regiunea Galaţi este, se pare, cea din comuna însurăţei. Membrii brigăzii sunt utemişti, băieţi şi fete, în toamna aceas­ta, în campania de însămînţări, ei au colindat prin mai multe gospodării co­lective, prezentind de fiecare dată, cu o vervă neobosită, programe vii, mobile, adaptate comunelor respective. Paleta artistică e bogată şi atractivă , de la ari­ciul de carton care declară răspicat: „Nu plec de-aici pină nu se termină ară­turile de toamnă!“ pînă la scenete cu Vasilache şi Mărioara... Dar piesa de rezistenţă a programelor sint versurile — îndeobşte folclorice. Brigada preia, din cronica orală a satelor, versuri fol­clorice cu ascuţiş satiric şi le adaptează fericit împrejurărilor actuale, concrete. Astfel, Vasilache şi Mărioara dialoghea­ză pe teme de educaţie, iar Păcală pune beţe-n roate leneşilor şi chiulangiilor din gospodărie... Brigăzi de agitaţie cu activitate bo­gată, in acord cu problemele „la zi” ale gospodăriilor colective, am întîlnit şi la Braniştea, şi la Făurei, şi la Roşcani... Ultimul program al brigăzii din Braniş­tea (raionul Galaţi) se intitulează „Co­lectiva ne e dragi“ şi dezbate problemele întăririi economico-organizatorice, pro­blemele dezvoltării conştiinţei socialiste a colectiviştilor. Cînd aceste exemple sînt atît de vii, de pregnante, nu putem fi decit uimiţi aflînd că, la numai cîţiva kilometri de­părtare de sediile brigăzilor de mai sus, unele consilii de conducere ale căminelor culturale nu ştiu nici pînă astăzi, exact, ce sunt brigăzile de agitaţie, care e ca­racterul, rolul lor. Alte consilii motivează absenţa brigăzilor prin alte absenţe : de texte, de instructori calificaţi etc. Dar ce scuze se mai pot invoca acolo unde au activat, cîndva, brigăzi de agitaţie (şi încă bune!) şi unde în clipa de faţă lo­cul e gol, singurul oaspete fiind nepă­sarea ? Este cazul comunei Odobeşti, de exem­plu. In 1959, gospodăriile colective „30 Decembrie“ şi „16 Februarie“ din Odo­beşti se mindreau, fiecare, cu cite­a o brigadă artistică „iute ca focul". (Brigăzi care au fost invitate şi prin comunele învecinate, şi la Focşani, şi la Galaţi...). Din primăvara acestui an, cele două gospodării s-au unit, alcătuind G.A.C. „Podgoria“-Odobeşti. Nimic mai firesc, o să spuneţi, decit să se unifice şi bri­găzile — într-una singură, mare, puter­nică. Şi totuşi, din primăvara acestui an, la Odobeşti nu mai există nici urmă de brigadă artistică! Un mister... Un mister pe care aştep­tăm să-l dezlege organizaţia U.T.M. din comună. Vor ieşi la iveală, desigur, lucruri interesante, din care vor învăţa şi alte organizaţii U.T.M., din alte comune unde nu sunt brigăzi... „Urmează program artistic“... Însemnări despre folosirea bazei materiale a culturii în cîteva din satele regiunii Galaţi CĂMINUL CULTURAL-In viata satului socialist­ ­ itinerar al că­minelor culturale e o hartă a pă­trunderii culturii la sate in anii noştri... Să po­posim, de pildă, în comuna Tudor Vladimi­rescu din raionul Galaţi. Iată căminul: o construcţie nouă, in care linia unei arhitecturi inspirate îşi dă mina cu ulti­mele noutăţi ale tehnicii; nopţile, lumina de neon îi de­senează contururile suple. O imagine care atrage după sine altele, sute şi mii. Numai aici, în regiunea Galaţi, există astăzi aproape 460 de cămine culturale, mai multe decât în întreaga Romînie de ieri! (Şi numai în ultimii cinci ani, de exemplu, au fost construite peste 120 de cămine, iar altor 85 li se face, în clipa de faţă, ultima toaletă, de către zu­gravi). Aşadar toate condiţiile pen­tru o activitate culturală in­tensă, la nivelul de exigenţă al satului socialist. Cutreierînd prin citeva co­mune din regiunea Galaţi vom cerceta, aşadar, activita­tea căminelor culturale din unghiul actualei etape de dez­voltare a satului. „Examenul“ pe care-l întreprindem — şi care e, de fapt, însuşi exame­nul vieţii — poate fi cuprins în două întrebări: 1) care e contribuţia căminelor cultura­le la întărirea economico- or­ganizatorică a gospodăriilor a­­gricole colective * şi 2) care e contribuţia lor la dezvolta­rea conştiinţei socialiste a ţă­rănimii noastre colectiviste ? Nu intenţionăm, în însem­nările noastre, să realizăm o oglindă î­nSituaţii cultu­­ral-artistice pe plan regional, ci doar zugrăvirea unor expe­rienţe, aspecte şi preocupări care pot invita la o dezbatere mai largă. Vine iarnă... la frig la Gănești, foarte frig... Vintul, pătrunzind prin ferestrele prost chituite, tăia ca un brici... Ne-am adus aminte de iarnă —­ anotimpul de­­firi al anului cultural in satele noastre. Cum se pregătesc căminele pentru iarnă ? Avem impresia că pregătirile, la unele că­­mine din regiunea Galaţi nu prea stau strălu­cit. Desele semnale din ziarul local, ca şi pro­priile noastre constatări, ne întăresc această impresie. La Căileni, la Scînteieşti, la Slivna, la Iveşti, la Ciuşlea, la Bătineşti, căminele cultu­rale nu erau asigurate, în prag de octombrie cu cele necesare pentru vreme de iarnă , tot aşa la Jariştea, la Cavadineşti şi la Baloteşti... In sfîrşit lista căminelor pe care sfaturile popu­lare le tratează ca pe nişte „rude sărace“ poate fi completată cu localităţile Rădeşti, Ciuşlea, Vinderei şi... iar Bătineşti, leit-mo­­tivul negativ al însemnărilor noastre ! (Suntem­ informați, totuşi, că în ultimul timp s-au luat aici măsuri pentru reorganizarea consi­liului de conducere). Analizînd felul în care e asigurată baza tehnico-materială a căminelor culturale din regiunea Galaţi, trebuie semnalată şi atitu­dinea — greu de calificat — a conducerii Întreprinderii „Spiridon Vrinceanu“ din oraşul Galaţi, întreprindere care a primit multe comenzi pentru mobilierul necesar căminelor culturale şi care nu a executat, în ciuda termenelor depăşite, decit o mică parte din ele. Dar cele semnalate pină acum nu epui­zează problema pregătirilor pentru iarnă. Ce înseamnă de fapt, pregătirea aceasta ? Fără îndoială, nu numai lemne de foc, repara­ţii şi mobilier. (Deşi aceste lucruri îşi au importanța lor binecunoscută). Conducerile că­­minelor culturale, activiştii sfaturilor populare, organizaţiile U.T.M. trebuie să considere că un cămin cultural este bine pregătit pentru iarnă atunci (şi în primul rinei atunci !) Unci el are un plan de muncă judicios întocmit, care să se traducă apoi in activităfi vari­bts, bogate in conținut, axate pe problemele cen­­trate ale satului nostru socialist. ILIE PURCARU

Next