Scînteia Tineretului, decembrie 1962 (Anul 18, nr. 4214-4240)
1962-12-01 / nr. 4214
ată-ne aşadar, la unul din aceste cămine. Tileşti, raionul Panciu... Un cămin nou, impunînd prin frumusețe arhitectonică, prin distribuţia inspirată a detaliilor de interior: scenă largă, sală în amfiteatru, faclii sus,ţinute de pilaştri eleganţi şi masivi etc. Şi, totuşi , ne povesteşte tov. Lorica Haret, directoarea căminului — pină mai acum cîţiva ani, prea puţini oameni, abia o pătrime din locuitorii comunei, se abateau pe aici. „Stăm la fereastră, tovarăşi, şi mă uitam cu inima strînsă la fiecare om de pe drum : oare o să urce scara căminului ?“. Organizaţia de partid din Jifeşti a supus unei analize atente activitatea căminului, pornind tocmai de la intrebarea-cheie : „De ce nu vin oamenii la cămin ?“ Întrebaţi astfel, unii dintre membrii consiliului de conducere al căminului au ridicat din umeri. Căminul — pretindeau ei — a făcut tot ce-a putut pentru atragerea satului, prezentind programe cultural-artistice îngriţite, frumoase... Toate,!.bune nî,41 s-a răspuns — dar, ia să veceşţi..din. ce se compun aceste programe? Lectură unei conferinţe primite de la raion, recitarea cîtorva poezii, producţiile corului, «pot dans... Şi atît. Dar oamenii doreau mai mult. Gospodăria „fierbe" de probleme complexe, multiple, cum ar fi lărgirea unor ramuri de bază (ca sectorul zootehnic, de pildă), sau îngrijirea ştiinţifică, raţională, a viţei de vie, in scopul dobîndirii unor producţii sporite de struguri etc. Pe de altă parte, ţăranul de azi nu mai este un izolat, cu orizontul redus la hotarul ogorului său sau al satului; el vrea să ştie ce se petrece prin ţară, prin lume... Cum răspunzi acestor cerinţe ? Prin citeva poezii şi un cîntec ? Organizaţia de partid a îndrumat conducerea căminului cultural să studieze temeinic, atent, întregul plan de muncă al gospodăriei, punînd planul activităţilor culturale in acord cu planul de dezvoltare a gospodăriei. Un prim pas fusese făcut. Pasul imediat următor — a arătat organizaţia de partid — e atragerea tineretului, in activitatea căminului. *■* Numai că — s-a plîns tovarăşa Lorica Haret, directoarea căminului ~ mă înţeleg anevoie cu U.T.M.-ul. „Noi, spun tovarăşii din comitetul U.T.M., vă ajutăm, fireşte, oricind, in activităţile care privesc direct tineretul''. Şi se ocupă doar de „foiţe tineretului“.. Dar oare nu toate activităţile cultural-artistice privesc direct tineretul ! Şi oare există, in ce priveşte consolidarea gospodăriei, „probleme pentru bătrîni" şi „probleme pentru tineri", cu totul şi cu totul deosebite ? Directoarea a ridicat aceste chestiuni in adunarea generală U.T.M. de alegeri. Şi tinerii i-au dat cu toţii dreptate. Prin hotărîrea adunării, comitetului U.T.M. i s.a creat obligaţia de a participa la întocmirea planurilor de muncă ale căminului cultural, să se alcătuiască, astfel, planuri comune,in care preocupările de muncă, de viaţă, ca şi cerinţele cultural-artistice ale tinerilor, să-şi afle locul larg, cuvenit. De exemplu , tinerii din Ţifeşti, au arătat vorbitorii, doresc cu mai multe conferinţe ştiinţifice privind metodele agriculturii socialiste , doresc ci mai multe conferinţe sau seri literare consacrate idealului in viaţă, normelor eticii noi etc. O dată aceste condiţii îndeplinite, băieţii şi fetele nu vor mai ocoli căminul cultural. (Ceea ce s-a şi întîmplat !) Acestea au fost, pe scurt, metodele folosite de căminul cultural din Ţifeşti pentru legarea mai fermă de viaţă, pentru atragerea întregului sat in activităţile culturale. Dar cum se desfăşoară, practic, aceste activităţi, ce forme eficiente îmbracă ? In mod regulat, oamenii din Ţifeşti ascultă la cămin expuneri pe teme internaţionale, urmate de discuţii, întrebărilor, nedumeririlor, li se dau răspunsuri pe loc. Dar nedumeririle sunt îndeobşte puţine, expunerile fiind limpezi, concrete, bine documentate, folosind cele mai bune mijloace pentru a ajunge la înţelegerea oamenilor. Care sunt aceste mijloace ? Expunerile se desfăşoară, de obicei, în faţa hărţii sau a globului pămintesc şi sunt completate cu diafilme sau, în lipsa acestora, cu panouri de fotografii şi tăieturi din ziare, adecvate femei. Se apelează statornic şi la sprijinul filmului, documentar sau artistic. (Pentru ilustrarea unei recente conferinţe despre ultimele evenimente din Cuba, căminul s-a îngrijit să obţină neapărat un film documentar despre Cuba). Pe de altă parte, înainte de comentarea evenimentului internaţional la ordinea zilei — cum ar fi, să zicem, scuturarea lanţurilor coloniale într-o ţară africană sau asiatică — se schiţează, in mod obligatoriu, tabloul istorico-geografic al ţării respective, evoluţia ei economică, socială, politică. Astfel, evenimentului dezbătut i se subliniază necesitatea obiectivă, legile care l-au provocat ; şi in aceste condiţii, el se impune, cum e şi firesc, mult mai adine in conştiinţa ascultătorului. Cit priveşte evenimentele din patria noastră, ele fac obiectul altor expuneri, în cadrul unei „rubrici" permanente intitulate „Ce e nou in patria noastră". Şi aici — mijloace atractive, vii, pentru a ajunge la inima omului. O conferință despre noutăţile industriei chimice, de pildă, a pornit de la ingrăşămintele minerale aplicate în câmpia proştilor şi de la lupta impotriva dăunătorilor ** deci, chestiuni familiare tuturor. Aceste exemple au fost ridicate, apoi, la scara ţării întregi, şi întregite cu celelalte succese ale chimiei. Şi-au folosit — ca la toate expunerile despre „Ce e nou în patria noastră" — cifre şi grafice. O altă expunere, destinată construcţiei noilor furnale din Reşiţa a început cu povestirea unui martor ocular, a unui colectivist din Ţifeşti — care petrecuse citeva zile in „Cetatea de loc" la fiul său, oţelar. „Expunerea" a constat, de fapt, in povestirea colectivistului şi cea a conferenţiarului, povestire in care cel dinţii aducea priveliştile vii, văzute de el, iar cel de-al doilea generaliza aceste privelişti, le ridica la nivelul naţional al industriei siderurgice, ilustrindu-le cu date din Directivele celui de-al lI-lea Congres al partidului. In sfîrşit — tot ca un exemplu — tradiţionala conferinţă din prag de septembrie, avînd ca obiect „Şcoala In R.P.R.", s-a transformat într-o interesantă „călătorie pe hartă" : oamenii din sală au fost invitaţi să viziteze, conduşi de conferenţiari, o seamă din locurile in care s-au construit, in anii noştri, şcoli noi. Iar imaginea acestor şcoli a fost încadrată tabloului cultural general al meleagurilor străbătute cu gundul. Cîteva cifre actuale pe ţară, puse faţă-n faţă cu cifrele anului1938, au încheiat firesc această captivantă expunere. (De altfel, metoda „călătoriei pa hartă" e folosită cu succes de toţi conferenţiarii căminului). ...Şi în felul acesta, omul din Ţifeşti, omul pe lingă care timpul trecea altădată cu iuţeala acceleratului, e la curent astăzi cu tot ce se intimplă in ţară, in lume, cu politica pe plan intern şi extern a partidului nostru. Lucru de mare importanţă pentru dezvoltarea conştiinţei sale socialiste, pentru înarmarea sa cu o perspectivă superioară asupra propriei activităţi de zi cu zi. Cu aceeaşi seriozitate şi atenţie vie la nou îşi duc munca cercurile de propagandă ştiinţifică — astronomie, ştiinţe naturale etc. — cercuri frecventate de numeroşi colectivişti. Orizontul intelectual al satului se lărgeşte astfel mereu, odată cu adincirea concepţiilor ştiinţifice despre evoluţia omului, odată cu descifrarea tainelor Universului prin zborurile lui Gagarin, Titov... Dar expunerile nu rămîn în sfere „înalte", nu uită viața comunei. Cercul de ştiinţe naturale, de pildă, şi-a propus ca ţel principal sprijinirea cursurilor agrozootehnice din cadrul gospodăriei. Cum s-a concretizat această intenţie ? Mai întîi, la lucrările cercului au fost invitaţi toţi tinerii care frecventează invătămintul agrozootehnic de masă. Pe de altă parte, problematica cercului s-a acordat deplin cu cea a cursului. O relaţie strînsă intre muncă — învăţătură practică — nivel teoretic. Astfel, lupta pentru producţii mari la hectar a fost sprijinită, prin cursul agrozootehnic, cu lecţii privind modalităţile practice ale lucrării pămintului, iar cercul de ştiinţe naturale al căminului curfural a lărgit sfera de cunoaştere asupra caracteristicilor mai generale ale plantelor, a naturii lor şi a posibilităţilor transformării lor. Ajungem, astfel , la întărirea economicoorganizatorică a gospodăriei colective din sat. Preocuparea de căpetenie a căminului este de a-i ajuta pe colectivişti să muncească mai bine pămîntul. E demn de relevat, în sensul acesta, un lucru : colectivul de conferenţiari se ghidează după planul general al gospodăriei. Dar nu numai atît. Ce se intimplă cînd intervine surpriza, lucru care n-a fost prevăzut şi „planificat" ? Planul de conferinţe să rămină rigid, imobil, să nu se adapteze nevoilor curente, la zi ?... Nu ! O grindină picată peste semănături este imediat explicată ştiinţific, printr-o expunere în cadrul căminului ; secetei i se opun, de asemenea, metodele ştiinţifice de lucrare a solului, explicate la cămin prin conferinţe, tribuna colectivistului fruntaş, a brigadierului etc. In asemenea prilejuri. Intervenţia căminului cultural are promptitudinea unui articol de gazetă. Asta nu înseamnă că temele privind aspectele permanente, de bază, ale consolidării economico-organizatorice, sunt lăsate pe planul al doilea. S-au ţinut conferinţe despre „Refacerea patrimoniului viticol“ în lumina sarcinilor trasate de Congresul al lll-lea al P.M.R., despre „Dezvoltarea şi creşterea avutului obştesc — sarcină de frunte”, despre „Aplicarea retribuţiei suplimentare“ etc. Titlurile, enunţate astfel, poate că nu spun prea mult. Dar imaginati-vă, sub fiecare din ele, expuneri dense, cu exemple concrete, luate chiar din munca colectiviştilor, din planul de dezvoltare a gospodăriei. Un exemplu : nu demult, la Tileşti a fost invitat un conferenţiar din Galaţi, lector la Facultatea de ştiinţele naturii. Venise să vorbească oamenilordespre „Căile de sporire a fondului de bază al G.A.C.". Deşi sosit doar de cîteva ore, el le-a vorbit fireştenilor ca şi cum ar fi fost unul de-al lor cu observaţii asupra realităţilor din gospodărie, cu numeroase fapte concrete s-au pronunţat chiar şi exemple cu nume de oameni... „Secretul V Conferenţiarul fusese informat, de către conducerea căminului cultural, asupra acestor probleme şi fapte şi rugat să-şi întregească expunerea cu exemplele vieţii, care pot lărgi perspectiva concretă a muncii de viitor... Alt exemplu, subliniind aceeași metodă eficientă : o expunere cum a fost cea despre „Refacerea patrimoniului viticol", primită de cămin din partea raionului, a fost predată inginerului agronom ca să-i facă „localizarea", argumentarea cu fapte din gospodărie. Prin ce atrag aceste conferințe ? De ce vine tot satul să le asculte ? Pentru că sunt agitatorice, vii, fără vorbărie pretențioasă, axate Îndeobşte pe fapte. Atrag prin caracterul lor lipsit de „didacticism", prin absenţa oricărei distanţe intre public şi scenă, prin aerul lor de colocviu familiar, tovărăşesc, asupra problemelor la ordinea zilei. Dar, cum spuneam, căminul cultural din Tileşti sprijină întărirea economico-organizatorică a gospodăriei colective printr-un ansamblu bogat de mijloace și forme. Chiar și simpla lor enunțare ne dă o idee limpede despre bogăția acestora : seri de calcul, jurnale vorbite, seri de întrebări şi răspunsuri, „Ziua viticultorului“, simpozioane despre cărţi agrotehnice, schimburi de experienţă cu căminele culturale vecine, audiţii colective la radio, vizionare in colectiv a programelor de televizor destinate satului etc. Cea mai recentă noutate este „calendarul colectivistului“, afişat in faţa căminului, prin care brigadierii ţin la curent întreaga comună cu mersul lucrărilor agro-viticole şi cu plănui de acţiune pentru etapele următoare, solicitind păreri, critici, sugestii. Se poate spune, astfel, că înflorirea GA.C. „Drumul lui Lenin“-Ţifeşti (in cadrul căreia valoarea zilei-muncă va fi, în anul acesta, de circa 40—50 de lei) este, printre altele, şi opera căminului cultural. Aceasta e şi părerea tovarăşul Gheorghe Postolache, preşedintele G.A.C. Pentru ce pledează exemplele de mai sus ? Consolidarea economico-organizatorică a gospodăriilor colective este, prin definiţie, o problemă deosebit de complexă, reclamînd, deci, şi din partea căminelor culturale o complexitate de metode şi forme. Nu doar o acţiune culturală sau două, ci un ansamblu de măsuri şi metode, o desfăşurare largă de forţe, prin acţionarea tuturor pirghiilor, mari şi mici, ale muncii culturale ale satului ! lată de ce ne-am mirat că intr-o altă comună din raionul Panciu — Bătineşti — toată „contribuţia" căminului cultural la consolidarea gospodăriei a fost... o conferinţă ! Gospodăria din Bătineşti e bogată : produce şi grîu, şi porumb, şi lapte, şi fructe, şi vin. Căminul produce o singură specie, uniformă, de roade: expuneri. Şi acelea cam fade, fără culoarea vie a locului, expuneri „in general", despre consolidare „în general". Şi chiar şi acelea puţine : o singură conferinţă în opt luni... ...Şi biblioteca trebuie să coboare în viaţă, pe ogorul colectiviştilor, lingă planurile de muncă ale gospodăriilor colective ! Iată un lucru pe care bibliotecarii căminelor l-au învăţat o dată cu primele noţiuni ale profesiei lor. Dar cum este difuzată cartea în satele regiunii Galaţi ? Şi cum se înfăptuieşte acel deziderat important al legăturii strînse, active, cu viaţa ? Exemple bune: biblioteca din Cîmpuri (bibliotecar : C. Stratulat), care a difuzat în anul acesta, pînă la 1 octombrie, peste 3 000 de cărţi din domeniul agriculturii, sprijinind cercurile agrozootehnice din comună. Alte mii de cărţi au sprijinit învăţămîntul politic de masă, ridicarea nivelului ideologic şi cultural al colectiviştilor. Un alt exemplu — biblioteca din comuna Băleni. In vederea difuzării cărţilor agrotehnice, tovarăşa Elena Chiricuţă, bibliotecara, şi-a asigurat de la început un sprijin de prestigiu: sprijinul brigadierilor din gospodărie. Măsura s-a dovedit excelentă ! E greu ca atunci cînd brigadierul Pascu Vasile, de pildă, îţi pune în mină „Lucrările de îngrijire a viilor pe rod”, explicîndu-ţi ce bogăţie de cunoştinţe e-n ea, tu să refuzi broşura sau s-o accepţi de formă, fără gînd s-o citeşti... Şi lucrurile nu s-au rezumat la atît. După consultări cu brigadierii, cu membrii brigăzilor, bibliotecara a stabilit fiecărei brigăzi cite un „plan individual ,de lectură”, după anotimp şi specificul muncii. Alte hărnicii ale tovarăşei Chiricuţă : consfătuiri cu cititorii, seri literare, prezentări de cărţi şi recenzii Alţii însă, sînt mai timizi... După opinia lor, cartea nu trebuie vîrîtă „cu de-a sila“ în suflet.Ca şi cum le-ar pretinde cineva un asemenea lucru ! Ca şi cum tovarăşa Chiricuţă, căreia cititorii îi aduc mereu mulţumiri pentru recomandările ce le-a dat în materie de citit, n-ar fi avut ca scop tocmai apropierea de sufletul omului !). După aceleaşi opinii, bibliotecarul trebuie să stea cuminte pe un scaun, pilindu-şi unghiile şi numărînd alene paşii trecătorilor de pe uliţă: „Vine vreunul la bibliotecă ? Nu vine de la această atitudine „retrasă“ faţă de cititori şi pînă la indiferenţa faţă de ei — oare cită distanţă să fie ? Să cercetăm bibliotecile, să vedem cum arată locuinţele cărţii aflate sub zodia indiferenţei... Numai un îndrăzneţ ar risca să urce, de pildă, treptele putrezite, surpate, ale bibliotecii din comuna Găneşti- N-am putut afla numărul îndrăzneţilor... Şi asta pentru că biblioteca n-avea o evidenţă precisă a cititorilor ei, după cum n-avea o evidenţă precisă a manifestărilor culturale în legătură cu cartea. (Ceea ce ne face să bănuim că asemenea manifestări nu prea sunt!). Ne miră faptul că organizaţia U.T.M. din Găneşti, organizaţie cu multe realizări merituoase, ignoră cu totul munca cu cartea. Oare aceasta nu intră direct în sarcinile unei organizaţii U.T.M. ? h nietare zi ceva nou ★ Urcîttd scările lin grup de colectivişti din comuna Slobozia* Conachi ascultînd la raţiio emisiunea pentru sate. Ca întotdeauna, vor urma discuţii rodnice cu referiri concrete la viața gospodăriei Formaţiile artistice ale căminului cultural din comuna Ianca, raionul Făurei, sunt prezente cu regularitate pe scenă. Imagine de la spectacolul echipei de dansuri La căminul cultural din comuna Movila Miresii, propaganda cărții se face în mod susfiiut.lat-o, în fotografie, pe bibliotecara Didina Scorrone, recomandîndu-i tînărului Ion Donca o carte care-i poate folosi în muncă ■ Serile de calcul , pomenit mai sus, în treacăt, despre „seara de calcul“. Născută în perioada colectivizării, această metodă cu vii calităţi — agitatorică, interesantă, plină de culoare şi miez — este reanimată azi, în condiţiile colectivizării totale, de către numeroase cămine culturale din regiunea Galaţi. „Serii de calcul“ se încredinţează, de regula, probleme mari, importante, ale gospodăriei colective din sat, în momentul de faţă, cînd multe gospodării se află la primii lor paşi, cînd unii colectivişti mai ţin la anumite „datini“ în muncile cîmpului — şi cînd problema însuşirii agrotehnicii capătă, aşadar, o actualitate stringentă - rolul „serii de calcul ni se pare dintre cele mai importante. Am asitat la o asemenea seară în comuna Băleni, din raionul Bujor.Pe întreg raionul Bujor s-au ţinut în ultima vreme în cadrul căminelor culturale, peste 900 seri de calcul şi peste 780 seri de întrebări şi răspunsuri!). O seară în care „calculul“, aritmetica rece au căpătat căldură vie, izvorîtă din dragostea pentru înflorirea gospodăriei. Tema serii: „Importanţa cultivării viei în terase“. Un inginer a demonstrat amănunţit, luînd ca punct de plecare date şi cifre cunoscute de colectiviştii din sală, avantajul economic considerabil al plantaţiilor de vii în terase pe dealurile ale căror pante depăşesc 45—50 de grade. Astfel - a arătat inginerul - un hectar de teren în pantă şi degradat, cultivat „după datină“ cu grîu şi porumb, dă un venit anual de 400—500 de lei, în timp ce un hectar cultivat cu vie în terase varsă în casa gospodăriei circa 15 000—20 000 lei. Sala a aplaudat... Dar demonstraţia nu s-a oprit. O funcţie importantă a serii de calcul este capacitatea ei de a scruta viitorul, de a zugrăvi cu detalii (operaţie perfect posibilă azi, în condiţiile colectivizării totale !) tabloul de mîine al gospodăriei, orizontul spre care tind toate eforturile zilei de azi. S-a făcut acest lucru în ce priveşte comuna Băleni. Apoi demonstraţia s-a extins pe întregul raion. Concluzia: prin plantarea dealurilor în pantă cu vii în terase, în economia raionului Bujor vor intra în 1975 (la valoarea de azi a produselor) cu peste 525 000 000 lei mai mult ca în 1962 ! „Graiul cifrelor“ are calităţi cunoscute: e scurt şi cuprinzător, merge fără ocolişuri la ţintă, nu se împacă cu răstălmăcirea. Exemplul unei seri de calcul ţinută la căminul din Strîmbu (unul din căminele culturale fruntaşe ale raionului Făurei) ni s-a părut edificator în această privinţă. Aici, la Strîmbu, unii colectivişti se împotriveau praşilei mecanice la porumb, socotind-o păgubitoare pentru venitul lor personal. „Praşila mecanică scade numărul zilelor-muncă“ — aceasta era replica cu care întîmpinau, invariabil, orice încercare de a li se proba superioritatea acestei metode. Căminul cultural a organizat atunci o seară de calcul. Calcul comparativ: între producţia de pe tarlalele unde în 1961 se aplicase praşila mecanică — şi producţia de porumb de pe celelalte tarlale. Rezultatul : în cadrul praşilei mecanice — un spor de porumb de 1.300 kg. la hectar ! Un calcul convingător pentru toţi ! Ce demonstrează aceste exemple? Că „seara de calcul“ e o metodă eficientă, la care trebuie apelat cit mai des, în cele mai importante probleme. Dar nu trebuie trasă concluzia că „seara de calcul“ ar fi o metodă universal-valabilă, „bună la toate“. Ca orice metodă, şi aceasta, folosită la infinit şi avînd ca obiect toate mărunţişurile, şi-ar putea pierde din interes. (La un cămin cultural, de exemplu, o „seară de calcul“ a fost închinată problemei... cultivării cu pătrunjel a 0,20 ha din tarlaua gospodăriei!). Iată o formulă care uneori împarte in două, distinct, ca o linie de hotar, manifestările de pe scena căminului cultural. După o expunere pe teme interne sau internaţionale, să zicem, sau după o conferinţă ştiinţifico-educativă, crainicul rosteşte formula: Urmează program artistic pe un ton cit se poate de elocvent. Adică: „de-acu, măi fraţilor, gata! Partea „serioasă“ s-a isprăvit. De-acu ne distrăm!“ Şi pe scenă evoluează echipa de dansatori sau echipa de fluieraşi, sau, pur şi simplu, cortina rămîne închisă; se aud un contrabas, o vioară, o tobă şi invitaţia: „Poftiţi la dans, tovarăşi Fireşte, programul artistic trebuie să aibă o latură distractivă vie, puternică. Dar a reduce „artisticul“ la atît, înseamnă a-l pierde în gratuit şi minor. Or, scopul principal al activităţii artistice este stimularea dragostei pentru muncă, pentru gospodăria agricolă colectivă, intr-un cuvînt — educaţia socialistă. Dacă mai sînt programe artistice care conţin doar „distracţii" de dragul distracţiei (da la căminele culturale din Bătineşti, Lieşti etc.), la o seamă de cămine activitatea artistică e ordonată după axa ţelurilor ei adevărate, majore. Un bun exemplu în această privinţă sunt brigăzile artistice de agitaţie. Cea mai harnică brigadă de agitaţie din regiunea Galaţi este, se pare, cea din comuna însurăţei. Membrii brigăzii sunt utemişti, băieţi şi fete, în toamna aceasta, în campania de însămînţări, ei au colindat prin mai multe gospodării colective, prezentind de fiecare dată, cu o vervă neobosită, programe vii, mobile, adaptate comunelor respective. Paleta artistică e bogată şi atractivă , de la ariciul de carton care declară răspicat: „Nu plec de-aici pină nu se termină arăturile de toamnă!“ pînă la scenete cu Vasilache şi Mărioara... Dar piesa de rezistenţă a programelor sint versurile — îndeobşte folclorice. Brigada preia, din cronica orală a satelor, versuri folclorice cu ascuţiş satiric şi le adaptează fericit împrejurărilor actuale, concrete. Astfel, Vasilache şi Mărioara dialoghează pe teme de educaţie, iar Păcală pune beţe-n roate leneşilor şi chiulangiilor din gospodărie... Brigăzi de agitaţie cu activitate bogată, in acord cu problemele „la zi” ale gospodăriilor colective, am întîlnit şi la Braniştea, şi la Făurei, şi la Roşcani... Ultimul program al brigăzii din Braniştea (raionul Galaţi) se intitulează „Colectiva ne e dragi“ şi dezbate problemele întăririi economico-organizatorice, problemele dezvoltării conştiinţei socialiste a colectiviştilor. Cînd aceste exemple sînt atît de vii, de pregnante, nu putem fi decit uimiţi aflînd că, la numai cîţiva kilometri depărtare de sediile brigăzilor de mai sus, unele consilii de conducere ale căminelor culturale nu ştiu nici pînă astăzi, exact, ce sunt brigăzile de agitaţie, care e caracterul, rolul lor. Alte consilii motivează absenţa brigăzilor prin alte absenţe : de texte, de instructori calificaţi etc. Dar ce scuze se mai pot invoca acolo unde au activat, cîndva, brigăzi de agitaţie (şi încă bune!) şi unde în clipa de faţă locul e gol, singurul oaspete fiind nepăsarea ? Este cazul comunei Odobeşti, de exemplu. In 1959, gospodăriile colective „30 Decembrie“ şi „16 Februarie“ din Odobeşti se mindreau, fiecare, cu citea o brigadă artistică „iute ca focul". (Brigăzi care au fost invitate şi prin comunele învecinate, şi la Focşani, şi la Galaţi...). Din primăvara acestui an, cele două gospodării s-au unit, alcătuind G.A.C. „Podgoria“-Odobeşti. Nimic mai firesc, o să spuneţi, decit să se unifice şi brigăzile — într-una singură, mare, puternică. Şi totuşi, din primăvara acestui an, la Odobeşti nu mai există nici urmă de brigadă artistică! Un mister... Un mister pe care aşteptăm să-l dezlege organizaţia U.T.M. din comună. Vor ieşi la iveală, desigur, lucruri interesante, din care vor învăţa şi alte organizaţii U.T.M., din alte comune unde nu sunt brigăzi... „Urmează program artistic“... Însemnări despre folosirea bazei materiale a culturii în cîteva din satele regiunii Galaţi CĂMINUL CULTURAL-In viata satului socialist itinerar al căminelor culturale e o hartă a pătrunderii culturii la sate in anii noştri... Să poposim, de pildă, în comuna Tudor Vladimirescu din raionul Galaţi. Iată căminul: o construcţie nouă, in care linia unei arhitecturi inspirate îşi dă mina cu ultimele noutăţi ale tehnicii; nopţile, lumina de neon îi desenează contururile suple. O imagine care atrage după sine altele, sute şi mii. Numai aici, în regiunea Galaţi, există astăzi aproape 460 de cămine culturale, mai multe decât în întreaga Romînie de ieri! (Şi numai în ultimii cinci ani, de exemplu, au fost construite peste 120 de cămine, iar altor 85 li se face, în clipa de faţă, ultima toaletă, de către zugravi). Aşadar toate condiţiile pentru o activitate culturală intensă, la nivelul de exigenţă al satului socialist. Cutreierînd prin citeva comune din regiunea Galaţi vom cerceta, aşadar, activitatea căminelor culturale din unghiul actualei etape de dezvoltare a satului. „Examenul“ pe care-l întreprindem — şi care e, de fapt, însuşi examenul vieţii — poate fi cuprins în două întrebări: 1) care e contribuţia căminelor culturale la întărirea economico- organizatorică a gospodăriilor agricole colective * şi 2) care e contribuţia lor la dezvoltarea conştiinţei socialiste a ţărănimii noastre colectiviste ? Nu intenţionăm, în însemnările noastre, să realizăm o oglindă înSituaţii cultural-artistice pe plan regional, ci doar zugrăvirea unor experienţe, aspecte şi preocupări care pot invita la o dezbatere mai largă. Vine iarnă... la frig la Gănești, foarte frig... Vintul, pătrunzind prin ferestrele prost chituite, tăia ca un brici... Ne-am adus aminte de iarnă — anotimpul defiri al anului cultural in satele noastre. Cum se pregătesc căminele pentru iarnă ? Avem impresia că pregătirile, la unele cămine din regiunea Galaţi nu prea stau strălucit. Desele semnale din ziarul local, ca şi propriile noastre constatări, ne întăresc această impresie. La Căileni, la Scînteieşti, la Slivna, la Iveşti, la Ciuşlea, la Bătineşti, căminele culturale nu erau asigurate, în prag de octombrie cu cele necesare pentru vreme de iarnă , tot aşa la Jariştea, la Cavadineşti şi la Baloteşti... In sfîrşit lista căminelor pe care sfaturile populare le tratează ca pe nişte „rude sărace“ poate fi completată cu localităţile Rădeşti, Ciuşlea, Vinderei şi... iar Bătineşti, leit-motivul negativ al însemnărilor noastre ! (Suntem informați, totuşi, că în ultimul timp s-au luat aici măsuri pentru reorganizarea consiliului de conducere). Analizînd felul în care e asigurată baza tehnico-materială a căminelor culturale din regiunea Galaţi, trebuie semnalată şi atitudinea — greu de calificat — a conducerii Întreprinderii „Spiridon Vrinceanu“ din oraşul Galaţi, întreprindere care a primit multe comenzi pentru mobilierul necesar căminelor culturale şi care nu a executat, în ciuda termenelor depăşite, decit o mică parte din ele. Dar cele semnalate pină acum nu epuizează problema pregătirilor pentru iarnă. Ce înseamnă de fapt, pregătirea aceasta ? Fără îndoială, nu numai lemne de foc, reparaţii şi mobilier. (Deşi aceste lucruri îşi au importanța lor binecunoscută). Conducerile căminelor culturale, activiştii sfaturilor populare, organizaţiile U.T.M. trebuie să considere că un cămin cultural este bine pregătit pentru iarnă atunci (şi în primul rinei atunci !) Unci el are un plan de muncă judicios întocmit, care să se traducă apoi in activităfi varibts, bogate in conținut, axate pe problemele centrate ale satului nostru socialist. ILIE PURCARU