Scînteia Tineretului, martie 1963 (Anul 19, nr. 4290-4316)

1963-03-01 / nr. 4290

_ Adunări__ cetăţeneşti _ BACĂU. — Comuna Pă­­străveni din raionul Tg. Neamţ numără peste 1180 familii de colectivişti. Gospo­dăria colectivă de aici, una din cele mai vechi din raion, posedă un fond de bază de peste 3 700 000 lei, iar averea obştească depăşeşte 4 500 000 lei. A fost construit un ma­gazin alimentar şi de pro­duse textile, care, împreună cu alte 7 unităţi ale coopera­ţiei de consum, desfac anual mărfuri în valoare de peste 2 300 000 lei. S-a dat în folo­sinţă un club dotat cu apa­rate de proiecţie cinemato­grafică şi televizor. 350 săteni s-au mutat în case noi, ridi­cate din­­veniturile realizate în gospodăria colectivă. Despre toate acestea şi des­pre alte înfăptuiri au discu­tat cei 400 de colectivişti care au participat la recenta adu­nare cetăţenească care a avut loc la clubul G.A.C. din Pă­­străveni, cu prilejul apropia­telor alegeri de la 3 martie. Asemenea adunări cetăţeneşti au avut loc pînă acum în 487 localităţi rurale din regiunea Bacău. © BAIA MARE. —­33 loca­luri noi de şcoală, 28 biblio­teci comunale, zece case de naştere, numeroase localităţi electrificate şi radioficate, zeci de magazine, cămine cul­turale, dispensare medicale —­, iată numai citeva din reali­zările înfăptuite în anii din urmă în raionul Sighet. Despre asemenea realizări, ca şi despre cele obţinute în sporirea producţiei agricole şi ridicarea nivelului de trai au vorbit numeroşi cetăţeni care au luat cuvîntul la adunările ce au avut loc în comunele Bociocoi, Budeşti, Ocna Şuga­­tag, Onceşti, Strîmtura şi al­tele, pentru susţinerea candi­daţilor propuşi în alegerile de deputaţi de la 3 martie. Nu­meroşi deputaţi — care au fost propuşi din nou­ — au prezentat cu acest prilej dări de seamă asupra activităţii lor pe anul trecut şi au dis­cutat cu alegătorii posibilită­ţile de realizare a unor noi propuneri privind mai buna gospodărire a localităţilor. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Anul XIX, seria II nr. 4290­6 PAGINI - 30 BANI Vineri, 1 martie 1963 Sfatul popular în viața comunei amenii vin la sfa­tul popular cu cele mai felurite tre­buri. Cu cite tre­buri nu vin, de pildă, colectiviştii la sfatul popular din comuna Smeeni. Se întîl­­nesc pe uliţă : — Încotro, tovarăşe Bănică! — La sfat, cu treburi... — Dar, dumneata, tovarăşe Enache ?... — Tot la sfat... Expresia aceasta prescurtată a devenit foarte obişnuită. O poţi auzi pe uliţele oricărui sat din ţara noastră. Sfatul popular şi-a cîştigat, în rîndul oameni­lor muncii, o mare încredere, se bucură de un mare presti­giu. Lui i se adresează oamenii cu cele mai diferite probleme, şi alături de deputaţi iau parte la rezolvarea numeroaselor tre­buri obşteşti. Sfatului popular îi sunt adresate multe propu­neri, îi sunt sugerate acţiuni gospodăreşti folositoare, toate pornite din partea cetăţenilor contribuind la buna gospodărire a satului, la înfrumuseţarea lui. Preşedintele gospodăriei colec­tive din Smeeni, inginerul a­­gronom Ion Teşu, spune despre­­sfatul­­popular că este un dat­­major al comunei. Şi lucrul 'a­­cesta este adevărat. Sfatul popular, prin preocupările sale, prin acţiunile pe care le iniţi­ază şi le organizează, sprijinit de masa colectiviştilor, seamănă cu un stat major al treburilor obşteşti. In comuna Smeeni, pătrunzi pe o şosea asfaltată care se des­parte din drumul Buzăului spre Brăila, asfaltat şi el. Centrul satului, fără exagerare, aduce­a centru de orăşel. Clădiri mo­derne, şi pe o parte şi pe alta a şoselei, începînd cu edificiul căminului cultural, continuînd pe aceeaşi parte, cu un teatru în aer liber construit in mijlo­cul unui parc. Vine la rînd spi­talul comunal, clădire cu etaj, cu ferestre largi orientate spre sud, în stare să primească tot soarele în încăperile spaţioase. Peste drum, şase case tip, con­struite pentru inginerii agro­nomi şi medicii comunei, însu­­mînd 12 apartamente confor­tabile. Pe acoperişurile de ţiglă, păienjeniş de antene de radio şi televizoare. De altfel acest păienjeniş este o caracteristică a Smeenilor; majoritatea co­lectiviştilor au aparate de radio sau sunt abonaţii staţiei de radioamplificare. Dar să mergem mai departe: şcoala elementară de 8 ani cu 8 săli de clasă, construită după minu­ţioase planuri arhitectonice; baia comunală, restaurantul, magazinul universal, care prin aspectul său n-ar face de ru­şine un centru urban, apoi se­diul gospodăriei colective — clădire cu un etaj — şi în faţa lui sediul S.M.T. Adăugăm la toate acestea cele 250 de case noi ale colectiviştilor, ridicate în ultimii ani din veniturile ob­ţinute prin munca lor în gos­podărie. Toate aceste realizări ale co­munei sunt rodul muncii entu­ziaste a oamenilor, o muncă al cărei organizator a fost sfatul popular. — Numai la temelia clădiri­lor căminului cultural şi DIONISIE ŞINCAN - {Cc\t­rr­ arc in pag. a III-a) „Luna cărţii la sate“ „Luna cărţii la sate” a prilejuit şi in Dobrogea nume­roase şi variate ma­nifestări : seri lite­rare, recenzii, seri de întrebări şi răs­punsuri la margi­nea cărţilor citite, întîlniri intre scri­itori şi cititori. De o largă popularita­te s-a bucurat car­tea agrozootehnică. O statistică întoc­mită la biblioteca regională arată că în această lună, în satele regiunii s-au citit circa 10 000 cărţi de literatură politică, beletristică şi agrozootehnică — aproape de două ori mai multe decât în luna februarie a a­­nului trecut. Pentru îmbogăţirea biblio­tecilor personale,­ colectiviştii şi me­canizatorii au în­cheiat în această perioadă cu coope­rativele de consum din regiune 1 800 de contracte de vânza­­re-cumpărare a căr­ţilor, contracte ce totalizează aproape 200 000 lei. (Agerpres) în pagina a IV-a . In ajutorul celor ce studiază în cercurile „Trăsăturile moralei socialiste în rîndul ti­nerei generaţii“ TEMA A IV-A Munca — o chestiune de glorie şi eroism ­feţe? întîia dată m' De la şcoală, de departe Iţi trimit măicuţă carte Să-ţi dau veste minunată Că votez întîia dată. Anii mei, măicuţă dragă, Sînt ca vişinii-n livadă Ce se-nalţă către soare — Numai cîntec, numai fioare. Scriu, învăţ neîncetat S-ajung doctoriţă-n sat. Azi, în prag de dimineaţă, Dau întîiul vot din viaţă. Să-nflorească-n largul zării Toate visurile ţării, Inălţate-n zarea lină De-a partidului lumină. FLORICA JUCALEA elevă MANIFESTĂRI CULTURAL ARTISTICE In această săptămî­­nă, în majoritatea co­munelor din raionul Brăila au avut loc nu­meroase manifestări cultural-artistice, or­ganizate de comitetele orăşenesc şi raional pentru cultură şi artă. Astfel, un număr de 30 de conferenţiari s-au deplasat In comunele Ciucea, Valea Cinepii, Viziru, , Măicăneşti, Gubanca, Movila Mi­­resii, Însurăţei şi alte­le unde au susţinut conferinţele „Alegerile din trecut şi astăzi“, „Viaţa nouă in satele patriei noastre“ etc. De asemenea, 5 bri­găzi ştiinţifice au făcut deplasări în comunele Cazasu, Tudor Vladi­­mirescu, Chişcani, Scorţaru şi­ MoviliAu­­tres­ij ms la o seamă de Între­bări puse de colecti­vişti. La toate aceste manifestări au partici­pat şi un mare număr de tineri colectivişti care la 3 martie vor vota pentru prima da­tă. Toate aceste mani­festări au fost urmate de frumoase programe artistice. T. O ANCE­A C­ANDIDA­ŢI AI F. D. P. Vă prezentăm ciţiva dintre tinerii candidati in alegerile de la 3 martie. ŞTEFAN TUDOR, vicepreşedinte al G.A.C. „Filimon Sîrbu“ din comuna Galbena, raionul Făurei, candidează in circumscripţia electorală nr. 13 a comunei Galbena. Alegătorii l-au propus candidat, ca o dovadă a Încrederii de care se bucură in co­mună. La realizările înfăptuite pe tărim ob­ștesc, printre care se află amenajarea unui iaz comunal, stringerea a 70 tone fier vechi, to­varășul Tudor a contribuit efectiv. Colectivista STELA LUCA din brigada d Vl-a a G.A.C. „23 August" a fost propusă să candideze în circumscripţia a VI-a a comunei Fâllende din raionul Mizi­l. Oamenii de prin partea locului o preţuiesc pentru hărnicia cu care munceşte în gospodăria colectivă. „Steia îşi ajută cu dragoste tovarăşele de muncă, ne spunea colectivistul Vasile T. Bozianu, parti­cipă cu însufleţire la acţiunile de muncă pa­triotică. O preţuim tare mult şi pentru aceste calităţi o vom vota din toată inima". In circumscripţia electorală nr. 21 a comunei Jirlău, alegătorii l-au propus pe tînărul briga­dier M. F. RADU. El este un om priceput in treburile gospodăreşti. Colectiviştii din G.A.C. Jirlău au numai cuvinte de laudă despre mun­ca lui. în aceste zile el a îndemnat tinerii ca Încă de pe acum să participe la începere­a lu­crărilor de electrificare a comunei. Cine nu-l cunoaşte pe tinărul NICOLAE PANAIT — directorul şcolii din comuna Col­­ceag a raionului Mizil ? „Un pedagog priceput şi experimentat care pune tot sufletul in pre­gătirea copiilor — ne spunea despre tovarăşul Panait, învăţătoarea Maria Badea. La fel de pasionat se dovedeşte şi în acţiunile obşteşti. Numai un exemplu : In comună se va ridica un mare magazin universal. Aici o contribuţie consistentă şi-o aduc tinerii antrenaţi de depu­tatul Nicolae Panait, care au descărcat două vagoane de ciment şi au transportat peste 5 000 cărămizi. Avem convingerea că în viitoarea sa activitate se va dovedi la fel de bun gos­podar“. Oameni gospodari, pricepuţi şi harnici. Oa­meni stimaţi. Înconjuraţi cu toată Încrederea de tovarăşii lor de muncă. Maistrul instructor Dumitru Aldea de la Şcoala profesio­­nală „Partizanul roşu“ din Braşov este mulţumit. Ele­vele anului 10 — „Ţesător­ie“ — îi prezintă la control ca­iete de practică bine întoc­mite, dovedind că şi-au în­suşit temeinic cunoştinţele predate. Foto: N. STELORIAN Ajutăm să crească schimbul de miine Cum îndrumă organizaţia U. T. N. de la Uzinele „23 August­" din Capitală practica ucenicilor lupul şcolar „23 August” din Bucu­reşti pregăteşte cadre calificate ■pentru uzină, în­­anii următori, da­torită dezvoltării impetuoase a tehnicii, ei vor trebui să conducă agregate moderne, să aplice tehnologii avansate. De aici se desprin­de o concluzie : în perioada de şcolarizare , ucenicii tre­buie temeinic pregătiţi. Anul acesta fac practică în uzină 419 ucenici, încă din pri­ma zi de raivitate « au găsit în uzină nu numai căldura cu care colectivul i-a primit, dar şi cele mai bune condiţii pen­tru a-şi însuşi meseria. Pen­tru organizarea practicii lor au fost luate numeroase măsuri. In uzină a fost creată comisia centrală de muncă practică (fac parte : conducerea şcolii, directorul tehnic al uzinei, şefii de secţii şi sectoare, eco­nomiştii principali, tovarăşi din serviciul personal, membri ai comitetului U.T.M. şi ai co­mitetului sindicatului) care se ocupă de repartizarea ucenici­lor în secţii, de trecerea aces­tora la diferite locuri de muncă cu specific asemănător etc. Conducerea uzinei a stabilit, de asemenea, ca în fiecare sec­ţie cel mai bun inginer să se ocupe de practica ucenicilor. Pornind de la faptul că vii­torii muncitori trebuie pregă­tiţi la nivelul tehnicii noi, re­partizarea lor în secţii s-a fă­cut cu mult discernămînt. Ele­vii anului II lucrează alături de cei mai buni muncitori sau în echipe fruntaşe. în general, orientarea a fost ca să se în­credinţeze ucenici muncitori­lor cu îndelungată experienţă, vîrstnici, care au mai pregătit ucenici şi au avut rezultate bune. Aşa, de exemplu, mun­citorul vârstnic, Ştefan Geac — secţia vagoane — „profe­sor” al unui număr mare de tineri muncitori, se ocupă de calificarea lui Constantin Chi­­riţă, strungarul fruntaş Con­stantin Olaru — secţia meca­nică — îndrumă practica ele­vului Gheorghe Afganiit­ etc. Cele mai bune ech­ipe au pri­mit, de asemenea, sarcina să se­­ ocupe de pregătirea schim­bului de miine. Echipa condu­să de Dumitru Dinulescu din turnătoria de oţel, care execu­tă piese de complexitate mare, şi lucrează de mai bine de 3 ani sub coeficientul admis de rebut, se ocupă cu multă răs­pundere de ucenicii Alexandru Ibiceanu şi Marin Tudor. A­­celaşi lucru îl fac echipele con­duse de Ştefan Zipter — tur­nătoria de fontă, Ion Borşa — secţia mecanică etc. Elevii anului III sunt repar­tizaţi (în sectoarele calde) în cele mai bune echipe, iar alţii lucrează individual pe maşini (sectoarele prelucrătoare) sub supravegherea directă a mai­ştrilor. Deşi încă ucenici, Con­stantin Bona (motoare), Dumi­tru Bîrsan (sculerie), Serghie Iachimov (mecanică), Viorel Enduşevski, Alexandru Croi­­toru, Ştefan Niculescu (cup­toare — turnătoria de oţel) execută lucrări la nivelul ce­lor mai buni muncitori. Printre principalele sale sar­cini, comitetul U.T.M. pe uzi-DUMITRU GHEORGHIȘAN secretar al comitetului U.T.M. CORIN CIOBOTARU membru în comitetul U.T.M. Uzinele „23 August* București (Continuare în pag. a V-a) Schimb de experienţă La gospodăria colectivă din comuna Ardusat, regiunea Maramureş, a avut loc un schimb de experienţă pe tema sporirii producţiei de legume şi creşterea animalelor, la care au participat peste 100 de colectiviste din raionul Şomcuta. După ce au ascultat­­refera­tele privind organizarea mun­cii în gospodăria din Ardusat, despre contribuţia femeilor şi metodele folosite de acestea pentru sporirea producţiei le­gumicole şi animaliere, parti­cipantele la schimbul de ex­perienţă au vizitat sera şi sec­torul zootehnic al gospodăriei. DIN ÎNDEMNUL CONŞTIINŢEI SOCIALISTE Scrisori sosite in cadrul concursului nostru Cea mai bună recomandare a putut sta deoparte Un fapt obişnuit La începutul anului, cînd în secţia strungărie a Uzinelor „Hi­drotehnica" din Braşov a avut loc dezbaterea cifrelor de plan, strun­garul Nicolae Prepeliţă şi-a luat angajamentul să realizeze pînă la sfîrşitul anului o economie de 2 000 de lei. In urma defalcării planului trimestrial pe maşini, lui i-a revenit sarcina de a executa operaţia de strunjire şi debitare din bară a unor bucşe de bronz. Piese de mare precizie, care cereau strungarului cunoştinţe temeinice în meseria respectivă. Pentru el, greu nu era, îşi cunoaşte meseria. Existau norme tehnice pe care el le putea respecta. Şi-ar fi îndepli­nit sarcina de plan, şi-ar fi înde­plinit angajamentul şi, pentru asta, ar fi fost desigur apreciat. Şi totuşi, Nicolae Prepeliţă şi-a spus că nu-i bine aşa. El a obser­vat lucrind la bucşe că se pierde o mare cantitate de bronz în tim­pul strunjirii. E adevărat, o pier­dere admisă în normele de lucru. Admisă pentru că nu exista un sistem de lucru care să înlăture aceste pierderi. La sistemul aces­ta s-a gîndit mult strungarul Nico­lae Prepeliţă, şi pînă la urmă l-a descoperit. Era vorba de un cuţit special pentru debitat economic. La fiecare bucşă se cîştigau în a­­cest fel 6 milimetri din bara de bronz. La miile de bucşe pe care le avea de făcut, cei 6 milimetri, adunaţi, totalizau o cantitate im­presionantă de bronz, deci o mare economie. în ziua de 15 februarie s-a cons­tatat că strungarul Nicolae Prepe­liţă îşi depăşise cu 714 lei angaja­mentul de a economisi in întreg anul 1963 suma de 2 000 de lei. Intr-o adunare deschisă a orga­nizaţiei de partid, el şi-a luat un nou angajament : încă 8 000 de lei să economisească pînă la sfîrşitul anului. Strungarul Nicolae Prepeliţă a făcut toate acestea în chipul cel mai firesc cu putinţă, adică aşa cum i-a dictat conştiinţa lui de muncitor, pentru că numai aşa avea el sentimentul că-şi face pe deplin datoria. DUMITRU PETRE controlor tehnic de calitate findcă primăvara se lăsa încă aştep­tată, conducerea gospodăriei colec­tive din Gîrniciu- Hîrşova îi convo­case pe îngrijitorii de animale să găsească o so­luţie de economisire a nutreţu­lui. La vreo 10 km de sat, tre­­cînd citeva rînduri de bălţi şi un braţ al Dunării, se alia o insulă de lăstăriş de salcie. — Să ducem acolo o parte dintre ei, a propus cineva. Patru ciobani s-au oferit să meargă cu turma în baltă. Doi oameni mai în vîrstă şi doi ti­neri : Niţă Miu, Antim Decu, Marin Cristea şi Voinea Leţa, întreaga turmă de 700 de oi a fost trecută cu barca pînă la insulă. ...A trecut aproape o săptă­­mină. Ninsese mult, dar asta nu-i speria pe ciobani. Intr-o dimineaţă însă prin lăstăriş a început să vîjie vîntul, preve­stind vreme rea. Alimentele se terminau în seara aceea aşa că era nevoie să plece cineva în sat. Trebuiau doi oameni cel puţin. S-a hotărît să rămină la tur­mă Marin Cristea şi Voinea I­eţa, cei doi tineri. Pe Dunăre însă veneau sloiuri mari şi doi oameni n-au putut trece singuri aşa că a plecat şi al treilea. Cu oile a rămas Marin Cristea, începuse din nou să ningă şi vîntul se înteţea. Marin a a­­dunat oile roată şi a încercat să-şi facă culcuş lingă o salcie. Dar vîntul nu i-a dat pace. Că­tre seară, urla nebuneşte spulberind zăpada şi aruncînd-o asupra turmei. Dar nu asta era cea mai mare nenorocire. Viscolul împingea turma mînînd-o ba spre mlaş­tină, ba spre apele Dunării. Şi... oaia e oaie ; sare una in baltă, sar toate după ea. „Dacă te scap, se îneacă! 700 de oi!“. A început să dea ocol turmei, căutînd oile în noapte cu pal­mele, sărind înaintea lor cu braţele deschise, împingîndu-le înapoi din­spre partea unde le­minau vîntul şi zăpada. Singur în mijlocul mlaştinei, utemistul Marin Cristea s-a luptat cu noaptea, cu viscolul, cu gerul să apere avutul gos­podăriei colective. ...Dar viscolul n-a încetat nici pînă a doua zi. Abia se lumi­nase de ziuă şi satul era în pi­cioare. Mulţi colectivişti au pornit să-l caute. Dar n-au reu­şit. S-au întors seara. Dinţi de oboseală de la marginea mlaş­­linei. Aşa a venit a doua noapte. Şi vîntul se înteţea. Aşa a venit a treia noapte. îngheţat sloi, flămînd şi Dint de oboseală, omul se întreba: „Ce mă fac ? Să plec şi eu in sat ? Mai era o barcă şi asta era singura soluţie. „Cum o să fug ? — şi-a răspuns tot el. Dar oile ? Am aici 700 de oi... avu­tul colectivei... Cum să le las ? Ce-o să spună oamenii din sat, colectiviştii. Trebuie să-i aş­tept". Aşa a venit a patra noapte. Abia a cincea zi vîntul s-a mai potolit. Cînd barca cu pre­şedintele gospodăriei şi cu ciţiva colectivişti a trecut pe insulă, l-au găsit pe Cristea ghemuit în mijlocul turmei. Pa­tru zile şi patru nopţi pe viscol, iară hrană nu aţipise măcar o clipă. Nici o oaie nu se pier­duse. ...După citeva zile, la sediul comitetului de partid al gospo­dăriei colective din Gîrliciu, în adunarea generală, se citea o cerere : „Subsemnatul Marin V. Cri­stea, colectivist, în vîrstă de 24 de ani, doresc să intru in r­odul candidaţilor de partid. Din anul 1957 sînt membru al organizaţiei U.T.M. unde am învăţat să muncesc cu sirgu­­inţă, să fiu disciplinat,­ să-mi iubesc gospodăria..." Singură, fapta săvîrşită de Marin Cristea cu citeva zile înainte, era însă cea mai bună recomandare. Fapta săvîrşită de ei a venit să adîncească­­convingerea comuniştilor că Marin Cristea e un tînăr care merită să fie primit în partid. Şi a fost primit un partid! GUINEA COTOROBAI funcţionar Z­ovarăşii de muncă i-au strins miinile cu bucu­rie, cu dragoste, cu res­pect, felicitindu-l cu­ prilejul împlinirii a patruzeci de ani de muncă şi şaizeci de ani de via­ţă. Dar poate că semnul celei mai mari preţuiri e cuprins în lucirile de aur ale steluţei de Erou al Muncii Socialiste. Ve­niseră şi tinerii să-i mulţu­mească pentru grija cu care s-a ocupat de creşterea, de pregătirea şi educarea lor. A­stfel, maistrul Gheorghe Bellu de la Rafinăria nr. 1 Plo­ieşti şi-a luat rămas bun de la tovarăşi, de la instalaţie , la 1 februarie a ieşit la pensie. Primele zile petrecute acasă i s-au părut nefireşti. „E drep­tul dumitale la odihnă“ — îi spuseseră la plecare. Dreptul e, într-adevăr. Dar nu era uşor, pentru că patruzeci de ani munca fusese nu numai o în­deletnicire, ci o necesitate vi­tală. A dat telefoane cunoscu­ţilor, a­ primit şi a făcut vizite. S-a dus la întilniri cu tinerii, le-a vorbit despre luptele pe­troliştilor din, februarie 1933, despre trecut şi despre prezent. A hotărît să-şi consacre şi mai mult tim­p activităţii de depu­tat. Intr-o sâmbătă s-a trezit de­vreme. A deschis aparatul de radio­­ şi asculta programul, cînd în minte i-a venit, de o dată, întrebarea : „în cât sun­tem­ azi ? în 9 ?“. S-a îmbrăcat repede şi s-a uitat afară. Era o vreme urâtă. „Azi începe revi­zia generală a distileriei, şi-a amintit. In locul meu a rămas un tânăr inginer. încă n-are experienţă. Eu cunosc instala­ţia de-atîţia ani, ştiu precis unde trebuie umblat. Trebuie să-i ajut !“. Cînd l-au văzut intrând în instalaţie, echipat pentru mun­că, oamenii s-au bucurat. To­tuşi l-au dojenit. — Nu trebuia să vă deran­jați, tovarășe Bellu... — Nu-i nici un deranj băieți. Numai săptămînile astea, cât durează revizia generală... Ne apucăm de lucru ? Eroul Muncii Socialiste ră­mâne mai departe un exemplu. E. FLORIN corespondent

Next