Scînteia Tineretului, martie 1963 (Anul 19, nr. 4290-4316)

1963-03-01 / nr. 4290

Din creaţia membrilor cercurilor literare din regiunea Banat PARTIDUI Bucuria de-a trăi i-o datorez Partidului. — Şi privirile limbezi, descătuşate de negura orizontului strimt, şi sensul fără echivoc al acestei vieţi tinere. Şi puterea de a discerne şi de a ieşi din dileme. De aceea urc peste vreme Şi-mi desfăşur ritmurile deasupra lumii, Ca odată cu luminile solare, să intre In sufletele tuturor semenilor. Bucuria de a crea i-o datorez Partidului, Şi supleţea ideilor întruchipate In liniile construcţiilor, Şi truda laborioasă desenată simplu in spicele care se leagănă pe cîmpii . Toată forţa minţii şi-a harnicelor inimi l-o dărui Partidului. TIMOTEI JURJICA Reşiţa CINTECE Meşteri de cintece mari, un cintec pentru toţi grădinarii pămintului ; pentru creşterea griului tînăr ; pentru arbori şi flori. Un cintec pentru anotimpul bucuriilor noastre, pentru soare şi vin ; un cintec pentru pionierul ce se visează poet în laboratorul cosmic, dincolo de fulgerul aştrilor cu forme ciudate. O mie de cintece pentru pace, puternice şi grave ca vuietul şarjelor reşiţene, şi albe ca surîsul cireşilor înfloriţi, din dealurile Oraviţei. O mie de cintece pentru pace cu o mie de corăbii albe pornite în larg. IGNEA LOGA Reşiţa Preludiul iubirii Pe jumătate gesturi, pe jumătate şoapte Se cheltuiesc furtunile din noi. Gîndurile vin pînă aproape de buze Şi se întorc înapoi. Imi sînt atît de fierbinţi vorbele Că neexprimate îmi ard în obraz Iar tu mă-ntrebi cite stele-au căzut De ieri pînă azi. Cind ne despărţim Şi interior se destramă, Timiditatea — vacanţă a cuvintelor — Ne cere prea multă vamă. Pe jumătate gesturi, pe jumătate şoapte Se cheltuiesc furtunile din noi Ghidările vin pînă aproape de buze Şi se-ntorc înapoi. DAMIAN URECHE Timişoara Tinerii muzicieni din Piteşti O elegantă sală de teatru arhiplină, în care vreme de trei ore, cîteva sute de oameni au venit să asculte, cu atenţia încordată, muzică de Bach, Haydn, Mozart, Beethoven interpretată de simpli elevi de şcoală — iată unul din nenumăratele aspecte ale revoluţiei noastre culturale. Şcoala medie de muzică din Piteşti, la început elementară, s-a dezvoltat repede, ajungînd să însumeze peste 400 elevi, a căror rodnică muncă s-a vădit în cadrul recentului concert. Cintece ca Republică măreaţă vatră de Ion Chirescu, Partid, iubit părinte de Laurenţiu Profeta au fost redate cu mult elan tineresc de către cor şi orchestră, sub conducerea profesorului Petre Stoian, directorul şcolii. O seamă de elemente — unele foarte dotate — au interpretat apoi un lung recital de piese instrumentale ale marilor compozitori, stîrnind admiraţia ascultătorilor. Erau fetiţe care nici nu ajungeau la pedalele pianului, băieţaşi ce cîntau pe nişte viori minuscule, pe măsura lor, dar care atacau cu hotărîre şi executau cu o convingere nedezminţită. S-au distins o seamă de elemente ca Lucreţia Goroc, Doina Moraru, Rodica Abăluţă, Jeaneta Walter, Mariana Stănescu, Magdalena Albulescu, Bogdan Georgescu, Andrei Fridman (pian), Tudora Pandele (flaut), George Georgescu (clarinet), N. Codreanu (vioară), E. Văcaru (violoncel). Dacă vor persevera, studiind în acelaşi ritm, ei sunt hărăziţi unor frumoase succese. Dar ceea ce ne-a impresionat în mod deosebit a fost concertul simfonic din partea a doua a programului: un Rondo de Bach, Mica serenadă de Mozart şi o Simfonie de Haydn, Dansul fetelor din baletul „Gayaneh” de Haciaturian şi Rapsodie de Constantin Fandali. Sînt tot atîtea piese dificile ce reclamă un anumit nivel artistic de care cei patruzeci de elevi şi eleve, în majoritatea lor pionieri, au dovedit că s-au apropiat în chip simţitor. Dirijorul Stavăr Nistor are meritul de a fi pregătit şi organizat acest program simfonic, făcînd totodată şi unele izbutite aranjamente pentru formaţia orchestrală. Am sugera conducerii şcolii să coboare cu o treaptă mai jos exigenţele de repertoriu, dovedit, pe alocuri, de o execuţie dificilă. Succesele nu vor fi cu nimic mai prejos decit cel din seara de concert. J. V. PANDELESCU • Şantierele navale de pe Volga au lansat o navă de un tip puţin obişnuit, denumită „Tihaika" („Tăcuta“). Nava nu are elice, ea fiind propulsată de motoare cu reacţie hidraulică. Nava poate transporta 30 de călători şi poate naviga pe cursurile de apă puţin adinei, unde navigaţia era pînă a cum imposibilă, ea puțind atinge o viteză considerabilă, de aproape 100 km/h. • Colectivul Uzinei constructoare de turbine din Harkov aduce o mare contribuție la dezvoltarea energeticii sovietice. Puternicele turbine cu abur construite aici sînt instalate la zeci de centrale electrice din U.R.S.S. Proiectanţii şi constructorii uzinei au creat un nou tip de turbină cu abur de 300 000 kW, care este una din cele mai puternice turbine cu un singur a* * ’din lume. Un singur agregat de acest tip produce anual mai multă energie electrică decit produceau toate centralele electrice din Rusia ţaristă. După cum scrie în ziarul „Pravda" L. Subenko-Șubin, proiectant principal, Erou al Muncii Socialiste, la această uzină se creează acum turbine cu abur și mai puternice. A fost elaborat proiectul tehnic al turbinei cu un singur ax de 500 000 kW. • „Polimerbeton" - ul este un nou material de construcţii realizat de oamenii de ştiinţă sovietici. Este un monolit cu întărire rapidă, de mare rezistenţă şi durabilitate. „Polimerbeton“ -ul se prepară din nisip de fiu curat cu adaos de liant organic. Acest material se obţine sub acţiunea unor oscilaţii electrice de înaltă frecvenţă şi a unor oscilaţii mecanice de joasă frecvenţă. Din „Polimerbeton" se vor produce ţevi de înaltă rezistenţă, panouri şi blocuri pentru construcţii de clădiri, stilpi pentru linii de transport al energiei electrice, baraje pentru centrale hidroelectrice. Acest material valoros va permite accelerarea execuţiei conductelor de petrol, a construcţiilor pentru irigaţii etc. • In Uniunea Somelby s-a realizat un război de ţesut pneumatic fără suveică cu o lăţime utilă de 175 cm. Aceasta este una din particularităţile care îl deosebesc de războaiele similare fabricate in prezent în Japonia (100 cm) şi Cehoslovacia (105 şi 125 cm). Capacitatea da producţie a noului război de ţesut pneumatic este dublă în comparaţie cu cea a războiului cu suveică. El face mai puţin zgomot şi are gabarite mai mici. Acad. V. KARGHIN despre ultimii ani polimerii au pătruns aproape în toate domeniile tehnicii şi industriei moderne. Ei găsesc, de asemenea, aplicaţii tot mai largi în agricultură şi medicină. Zilnic, pe globul pământesc, se produc cîteva zeci de mii de tone de mase plastice şi fibre sintetice. Toate domeniile industriei moderne, începînd cu cea a automobilelor, avioanelor, navelor sau a rachetelor, industriile energetică şi atomică, industria chimică sau a construcţiilor de maşini şi, în fine, industria utilajelor de laborator, necesită materiale mereu noi, cu o mare stabilitate termică şi chimică, precum şi cu o deosebită rezistenţă mecanică. Ce ne rezervă viitorul în această problemă ? într-un amplu articol dedicat acestei probleme, acad. V. Karghin arată că perspectiva creării unor polimeri cu proprietăţi deosebite decit cele cunoscute, este cît se poate de apropiată. Vor fi folosiţi pe larg polimerii semiconductori. Dintr-o astfel de peliculă, ţesătură sau burete se vor realiza importante detalii în istalaţiile electronice ale anilor ce urmează, mărindu-se stabilitatea funcţională şi rezistenţa la şocuri. Schimbătorii de ioni deschid perspective uriaşe în faţa chimiei. Aceşti polimeri vor modifica radical procedeele de purificare a apei, antibioticelor, zahărului, vitaminelor; vor perfecţiona tehnologia separării metalelor şi a extragerii unor produse valoroase din apele reziduale. Folosirea metodelor descoperite relativ recent de stereospecificitate a polimerizării va permite obţinerea unor lanţuri de polimeri cu verigi foarte regulat construite. Ele s-au şi dovedit a fi foarte eficace în realizarea noilor cauciucuri sintetice care depăşesc multe din proprietăţile cauciucului natural. Se aşteaptă ca în curînd metodele de prelucrare a maselor plastice să fie radical modificate prin aplicarea pe scară tot mai largă a aşa-numiţilor oligopolimeri, semiproduse lichide, care de-abia în forme, odată cu solidificarea lor, se transformă în polimeri. Acest procedeu ar elimina pierderea unor proprietăţi preţioase ale maselor plastice, determinată de prelucrarea lor mecanică. Schimbări mult mai radicale, ca cele de pînă acum, le vor aduce polimerii în producţia de fibre şi ţesături, blănuri şi piele sintetică. Se va extinde sortimentul de fire cu proprietăţi speciale : absolut neşifonabile, ignifuge (care nu ard), bactericide etc. Polimerii cu structură poroasă vor înlocui tot mai mult textilele obişnuite. Peliculele spongioase, ultrarezistente şi fetrul spumos vor fi materialele din care se vor confecţiona elegantele modele prezentate la viitoarele parăzi ale modei. Se înţelege că confecţionarea lor nu se va mai face prin coasere, ci prin încleiere. De asemenea şi industria mobilei va suferi modificări radicale. Lemnul va fi asociat şi chiar înlocuit de răşinile sintetice, care nu ard, nu putrezesc şi pot fi colorate cît mai variat. Polimerii promit să aducă importante contribuţii şi la modernizarea tehnicii agricole. POLIMERII VIITORULUI Bogată activitate cultural-educativă în cadrul Şcolii medii nr. 1 din Suceava se desfăşoară o vie activitate cultural-artistică. Se urmăreşte ca timpul liber al elevilor să fie cit mai judicios planificat. Astfel, pe lingă faptul că trimestrial se organizează reuniuni cu temă, în şcoală funcţionează nu de mult timp, pe lingă cercurile de matematică şi fizică, existente, cercurile dramatic şi foto. Profesorul Ioan Ştefănescu pune în scenă piesa „Nota zero la purtare“ de Octavian Sava. Rolurile au fost distribuite elevilor talentaţi, fruntaşi la învăţătură. Din iniţiativa direcţiei şcolii, fiecare clasă alcătuieşte albume cu temă. Dintre acestea cităm : „Omul sovietic cucereşte cosmosul“, întocmit de clasa a IX-a A, „Aspecte din industrializarea ţării“ de clasa a IX-a C. ADRIAN GRAUR elev A sosit poştaşul! Şi ca întotdeauna la Şcoala de 8 ani nr. 10 din Capitală, el este asaltat de elevii nerăbdători să afle ultimele noutăţi publicate în ziare şi reviste. Foto: GR. PREPELIŢA EUGEN TE Croitor pentru săraci6 ele mai multe din schiţele şi povestirile cuprinse ■ în acest volum se inspiră din realitatea anilor de război, tema principală a scrierilor lui Eugen Teodoru. Prozatorul vrea să sublinieze în mod deosebit mai ales o idee : ororile şi suferinţele acelei epoci crîncene, represiunile sîngeroase, ameninţarea continuă a morţii n-au reuşit să întunece conştiinţa demnităţii şi solidarităţii umane, să frîngă voinţa oamenilor de a rezista valului de terori dezlănţuit de fascism. Surprinderea manifestărilor de revoltă spontană, de reacţie imediată in faţa nedreptăţilor, a actelor de cruzime este foarte bine înfăţişată mai ales în două schiţe „Povestea unei păsări“ şi „Pescarul“ de altfel lucrările cele mai izbutite din volum. In prima este vorba de o intîmplare petrecută intr-un orăşel din spatele frontului, nod de cale ferată prin care se perindă interminabile convoaie germane. Locuitorilor le devenise familiară o privelişte. In fiecare zi un vultur enorm, ajuns nu se ştie cum în acele locuri, cobora liniştit in piaţa oraşului pentru a-şi primi tainul de hrană. Apoi işi lua zborul spre a poposi majestuos, tot restul zilei, pe cea mai înaltă clădire, silozul, de unde veghea parcă la liniştea urbei. Pentru necăjiţii din oraş, prezenţa uriaşei păsări ajunge să aibă o semnificaţie încurajatoare, emblemă vie a rezistenţei şi speranţei, ii observă insă şi un soldat german, care, împins de un impuls sălbatic, ucide pasărea fără a sta prea mult pe ginduri. Faptul declanşează o explozie de minte a mulţimii. Trenul nemţesc este bombardat cu pietre pînă la ieşirea din gară. In „Pescand” asistăm tot la o izbucnire de revoltă, de asemenea, spontană, dar de data aceasta a unuia singur, a pescarului care işi incendiază propria-i colibă in scopul de a semnala navelor sovietice existenţa unui depozit german de muniţii. Amîndouă schiţele se disting printr-o sugestivă dozare a elementelor de atmosferă şi, de asemenea, prin adecvata fructificare a unor motive simbolice: in prima — vulturul, in a doua — focul care sfişie bezna. In alte bucăţi — ,,Citeau despre Pavea”, „Croitor pentru săraci“, „Caliopi” — aspecte ale vieţii din porturile dunărene în timp de război se împletesc cu momente ale luptei comuniştilor în ilegalitate. Dintre acestea, mai densă mi se pare „Citeau despre Pavea“. Se relatează aici cum un grup de utecişti se adunau în taină ca să citească din minunata carte a lui Ostrovski. Urmăriţi de agenţii Siguranţei, ei apără cartea „despre Pavea“ cu preţul vieţii lor. Căzind sub gloanţe, unul dintre ei strigă către tovarăşii săi : „— Fraţilor, luaţi-mi cartea din sin că nu pot s-o mai păzesc“. Şi în celelalte povestiri, („Croitor pentru săraci“, „Caliopi”), întîlnim imagini emoţionante, dramatice ale eroismului comuniştilor, realizate mai ales cu mijloacele evocării lirice. Căci temperamental, Eugen Teodoru este un liiric înclinat mai întotdeauna să insufle naraţiunilor sale accente de patetism, o înflăcărare a tonului rareori înfrînată. Nu i-am reproşa nimic prozatorului din punctul acesta de vedere dacă o asemenea predispoziţie a sa nu l-ar atrage către zonele sentimentalismului, ale manierei declarative lipsită de acoperire. Asupra prozei lui Eugen Teodoru planează această primejdie şi pentru Exemplificare m-aş referi la povestirile „Lambriniţa“ şi „Croitor pentru săraci’’ unde chiar accentele de înduioşare prelungită ameninţă să estompeze sensurile dramatice, majore. Şi alte povestiri („Caliopi“, „Nemţoaica”) deşi conţin nucleul unor ciocniri cu puternice semnificaţii sociale, suferă tot din pricina turnurii melodramatice şi chiar senzaţionale pe care faptele narate o iau la un moment dat. Volumul conţine, în afara schiţelor la care ne-am referit pînă acum, şi altele cîteva — din păcate mai puţine — cu subiecte extrase din actualitate : „îndărătnicul“, „Stratagema“, „Chioşcul”, „Caravana“ etc. Din această suită cea mai reuşită mi se pare ultima. Aspectul de viaţă surprins l-am mai întîlnit sub variate forme şi în alte scrieri despre satul de azi ■ un părinte cam înapoiat nu-şi lasă fiul să-şi aleagă meseria dorită de acesta (mecanic), din prejudecată. Pînă la urmă, cum este şi firesc în condiţiile vieţii de azi, poziţia sa rigidă se va clătinat. Dacă subiectul propriu-zis nu este aşa de original, vom remarca în schimb autenticitatea cadrului, modul expresiv in care se învie atmosfera unui sat al zilelor noastre, în care numeroase elemente noi (caravana cinematografică, noţiuni tehnice etc.) au pătruns în mod organic. Schiţa este, cum spuneam, reuşită şi ar fi fost de dorit ca in această carte numărul lucrărilor inspirate din viaţacontemporană să fie mai mare. Arătam mai sus că Eugen Teodoru are de luptat in momentul de faţă în special cu impulsurile unei afectivităţi prea tumultoase. Deşi nu-l voi admonesta pentru aceasta in termenii, după mine, foarte drastici şi sentenţioşi folosiţi de N. Manolescu in „Contemporanul“, cred că este totuşi bine să accentuez asupra necesităţii de a stăvili înălţările patetice, de a depune un efort în direcţia, interiorizării emoţiilor. Va fi în favoarea talentului real pe care îl deţine, a bogatei sale experienţe omeneşti care aşteaptă să fie valorificată in creaţia viitoare. G. DIMISIANU Muzeul „Theodor Aman“*O pera unui pictor expusă in atelierul artistului capătă parcă o explicaţie mai mult. Într-o mare galerie înşiruirea de tablouri se cere a fi cit mai impersonală fiindcă trebuie să slujească diferite opere în egală măsură. O casă memorală însă, desăvîrşeşte, prin adăugiri de amănunte neaşteptate şi neînsemnate la prima vedere, o imagine pe care, prin contactul cu opera,i-ai format-o despre un artist. Mai ales cînd este o casă unde fiecare obiect, fiecare coif, începînd cu planul casei şi pină la ancadramentele de lemn ale uşilor sau mobilele au fost gindite sau lucrate de artistul însuşi — aşa cum se intîmplă cu casa lui Theodor Aman. Pentru istoria picturii noastre, Creaţia lui Theodor Aman alcătuieşte un moment deosebit : astăzi, preţuim un Aman pe patriotul înflăcârat de idealurile revoluţionare de la 1848, admirator entuziast al trecutului de luptă al poporului nostru, pe artistul multilateral, şi înzestrat. Pictorul, a muncit întreaga sa viaţă. O impresionantă operă de pictor şi gravor — mari compoziţii istorice,, portrete, scene de asi, momente din viaţa ţăranilor străbătute de un sentiment sincer de dragoste, pentru popor — stă alături de activitatea constantă de animator cultural şi îndrumător al unor artişti ce s-au afirmat mai tirziu. Din casa pe care şi-a aranjat-o Aman, au dispărut, lăsînd loc muzeului, multe din lucrurile care a mobilau cindva, mobilele se înşiruie acum auster in lungul pereţilor si un preş ifi indică drumul de urmat. Nu mai este o locuinţă. Dar naura lui Aman se încheagă treptat, din autoportrete, dintr-o scrisoare, o acuarelă de copilărie, o fotografie de maturitate, un obiect folosit cindva. Ti regăseşti pe pictor în tablourile sale, in predilecţiile sale literare — o mied bibliotecă închide cârti favorite. Intr-o vitrină un program de concert anunţă că fiica lui Aman va cînta aici de Mozart, alături de celebrul Wiest ; simţi că în această casă a domnit o atmosferă de preocupare intelectuală, s-a preţuit pictura, literatura şi muzica bună. Din pictura lui Aman muzeul expune marile reuşite ale pictorului — in original sau in replică — o frumoasă colecţie de gravuri, şi o serie de pinze de dimensiuni mai mici. in prima sală un foarte frumos portret de femeie reţine privirea prin distribuţia luminii, prin căldura cu care artistul a lucrat acest chip ingindural, de calmă feminitate. O serie de tablouri de dimensiuni mici, reprezintă casa pictorului, mica grădină cu soartă, colţuri deosebit de îndrult. Văzut prin freastră mic de la etaj, un peisaj liniştit ne arată ce era Bucureştiul la mijlocul secolului trecut, acolo unde se întinde astăzi Piaţa Palatului, o aşezare provincială, cu case mărunte de aspect rural, cu cărări prăfuite, tăind un maidan verde de iarbă. Fără a fi lucrat cu pasiunea de miniaturist pe care pictorul a aplicat-o altor peisagii din aceeaşi serie, tabloul surprinde cu exactitate atmosfera de linişte într-o lumină de seară. Atelierul mare al pictorului adăposteşte prize care i-au făcut celebritatea. Mobilele sunt aceleaşi şi recunoşti atelierul într-o lucrare expusă pe un şevalet, intitulată „Atelierul pictorului". Ca şi în „Bal în atelier“ şi în alte cîteva interioare, Aman reuşeşte să fixeze tonalitatea specifică a luminii şi să integreze cu abilitate personajele în interior. Portretul de mari dimensiuni al lui Tudor Vladimirescu este una din imaginile cele mai populare din cire a creat Aman. In realizarea chipului hotărit, respirind elan și demnitate al conducătorului răscoalei din 1321, ni se dezvăluie o altă latură a temperamentului artistic al lui Aman. Tema eroic-istorică a captivat imaginaţia fecundă a pictorului, el realizează scene foarte dinamice de luptot. Cumpoziţia de mari dimensiuni „Mihai Viteazu privind capul lui Báthory“ este o operă de atentă reconstituire istorică; preocuparea pentru exactitatea amănuntului istoric se împleteşte cu grija pentru aprofundarea figurilor. Scena alegerii lui Al. I. Cuza are valoarea unui document care vorbeşte despre participarea pictorului la evenimentele politice ale timpului şi atestă poziţia sa de partea Unirii. Cele citeva portrete de mari dimensiuni expuse în atelierul mare sau mărturie marelui dar de portretist al autorului. Fizionomia morală a personajelor este sugerată cu pregnanţă, iar calităţile picturii îl arată pe Aman mare maestru al portretului psihologic. Celelalte săli mai mici prezintă creaţia de gravor a lui Theodor Aman. Ceea ce impresionează în această expoziţie este realismul profund al imaginilor luate din viaţa poporului nostru. In gravură pictorul apasă pe coarda gravă şi demască o realitate crudă cu vehementă forţă de convingere. „Ţăranul cu căciula in mină“ este un predecesor al răsculaţilor din tablourile lui Băncilă. Gravura sintetizează într-o expresie lapidară exploatarea cruntă la care era supus ţăranul român. „Ursarul“, „Lăutăraşii„Copilul cu vioara“ sunt imagini de un realism îndurerat şi foarte sincer. Din seria de gravuri in aqua iprte se disting cîteva portrete, de,, venite modele ale genului — ca acela al Pepicăi Aman, mama pictorului, un autoportret, portretele lui Tudor Vladimirescu, Cezar Boliac sau Ion Kenade Bărluțescu. Piesele lui Theodor Aman sint expuse în multe din galeriile de artă romînească — la Muzeul de Artă al R.P.R., la Craiova, la Tirgu Mureş. Muzeul Aman insă este o culegere completă a operei pictorului, care pune în lumină toate reuşitele, preocupările, şi felurile de a se exprima ale artistului. MARIANA CELAC * Muzeul se găseşte pe strada cu acelaşi nume din apropierea Ateneului R.P.R. Ghid cultural Elevi ai Şcolii populare de artă din Bacău învăţînd un nou „foc de doi" Folot O. PLECAM Seară culturalartistică De aurind, organizaţia XJ.T.M. de la Teatrul Naţional Craiova, cu sprijinul Comitetului orăşenesc U.T.M. a organizat o seară cultural-artistică, în cinstea tinerilor fruntaşi şi producţie din fabricile şi uzinele oraşului Craiova. Colectivul artistic al teatrului a prezentat piesa „încotro, flăcăule?" de Panova, după care a urmat o seară de dans. NICU DAN GELEP corespondent voluntar Spectacole ale artiştilor amatori Artiştii amatori din satul Sticlăria, comuna Scobinţi, raionul Jîblău, desfăşoară o intensă activitate. Astfel, ei au prezentat in toate satele comunei (Zagaria, Bădeni, Scobinţi) programe artistice interesante. Mult apreciate de spectatori au fost cintecele „Republică, măreaţă vatră", „Bucurie-n colectivă", „Te citit partid" precum şi cele două suite de dansuri locale şi moldoveneşti. Printre tinerii artişti amatori care şi-au cîştigat admiraţia publicului spectator se numără Olaru Gh. D., Pintilie I. Gh., Deleanu V. D., Lutic VCiubotaru C. Olga, Amarinoaiei Profira, Deleanu I. Eugenia şi alţii. In prezent ei pregătesc punerea in scenă a unui bogat program închinat alegerilor de la 3 martie. PINTILIE PENCIUC corespondent voluntar începînd cu îmbunătăţirea solurilor — legată de însuşirea unor polimeri de a reţine multă vreme apa, şi terminînd cu posibilitatea de a regla cu ajutorul lor durata de acţiune a unor îngrăşăminte chimice, sau a altor preparate, cum sînt fungicidele şi insecticidele. Mai mult chiar, norii şi ceţurile din polimeri vor permite să se realizeze condiţii cît mai prielnice de microclimă, să se protejeze culturile de îngheţuri. In sfîrşit, in medicină, şi mai ales în chirurgie, unde deja azi polimerii sint folosiţi ca vase de sînge şi perinee artificiale, proteze sau înlocuitori sintetici ai sîngelui, în anii ce urmează, tot mai multe „detalii” ale organismelor noastre vor fi înlocuite, la nevoie, prin compuşi polimerizaţi, caracterizaţi prin diferite şi complexe funcţii biochimice şi fiziologice. T. R. La tabloul de comandă al maşinii electronice de calculat de la Timişoara. Foto : AGERPRES