Scînteia Tineretului, martie 1964 (Anul 20, nr. 4600-4625)

1964-03-01 / nr. 4600

ASTĂZI, START II Întrecerile SPARTA­DEI REPUBLICANE A­ nul 1964 va înscrie în cartea de aur a sportului de masă din țara noastră o pagină deosebită : Spartachiada Republicană, organizată în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei, întrecerile spartachiadei au un rol deosebit în antrenarea maselor largi ale tineretului la prac­ticarea culturii fizice, mijloc important de întări­re a sănătăţii, şi de ridicare a capacităţii de muncă. Această largă competiţie va oferi în acelaşi timp un bun prilej pentru trecerea normelor concursului Insignei de polisportiv şi, fără îndoială, va descoperi noi tineri sportivi talentaţi. Concursurile etapei I au fost atent pregătite de consi­liile asociaţiilor sportive în strînsă colaborare cu organiza­ţiile U.T.M. care s-au preocupat din vreme ca la cele 14 dis­cipline : atletism, baschet, box, ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, volei, notaţie, lupte,motociclism, tenis de masă, aviaţie sportivă să participe un mare număr de tineri. Se vor mai organiza întreceri la : oină, popice, şah, tir, turism şi la alte discipline care se bucură de popularitate în rîndu­­r­ile tinerilor concurenţi. In etapa de masă sunt chemaţi să-şi dispute întîietatea şi sportivii clasificaţi cu categoria a IlI-a. Prezenţa la start a sportivilor mai avansaţi va stimula creşterea nivelului cali­tativ al întrecerilor. Aceasta presupune însă ca tinerii cu mai puţină experienţă, fără clasificare sportivă, să fie bine pre­gătiţi în ramurile sportive la care concurează. Experienţa marilor întreceri de masă ne arată că succesul competiţiei se hotărăşte de fapt în etapa I. Buna organizare şi desfăşurare a întrecerilor asigură o largă participare a ti­neretului. Este nevoie pentru aceasta ca, în colaborare cu asociaţiile sportive, organizaţiile U.T.M. să desfăşoare o mun­că atentă de cuprindere a tuturor tinerilor la întrecerile disciplinei preferate. Fiecare concurs trebuie să se desfăşoa­re cu participarea instructorilor sportivi, arbitrilor sau tehni­cienilor desemnaţi pentru coordonarea concursurilor. Orga­nizaţiile U.T.M., asociaţiile sportive trebuie să considere ca principal obiectiv antrenarea masei largi a tineretului la în­trecerile din etapa I. Cele trei luni de întreceri ale etapei I trebuie să constituie o perioadă de intensă activitate sportivă a tineretului. O atenţie deosebită se cuvine să fie acordată antrenării fetelor la întrecerile spartachiadei. Organizaţiile U.T.M., asociaţiile sportive din fabricile şi uzinele în care lucrează un mare număr de fete trebuie să-şi îndrepte atenţia în­deosebi spre organizarea disciplinelor rezervate tinerelor fete. Asociaţiile sportive, organizaţiile U.TM­­. au datoria să or­ganizeze temeinic întrecerile primei ediţii a Spartachiadei Republicane, astfel ca această uriaşă competiţie, să constituie un nou şi impunător succes al sportului de masă din ţara noastră. Citiţi în pagina a IlI-a, îndemnul adresat tinerilor partici­panţi la întrecerile Spartachiadei Republicane de : Iolanda Balaş, Ana Boţan, Aurel Dragan şi Şerban Ciochină — spor­tivi fruntaşi ai ţării noastre. SMRTACHIADA"* * REPUBUCANA" * 1Q04 * ~ a* Aueust LA CROVU­­ Urnind o tradiţie valo­roasă, Comitetul raional U.T.M. Titu, la indicaţia şi sub directa îndrumare a co­mitetului raional de partid, a organizat în comuna Crovu un schimb de expe­rienţă cu aproape 4­00 de tineri îngrijitori de anima­le din 30 de gospodării co­lective ale raionului. Miciţi dintre cei sosiţi la consfătuire, adresau orga­nizatorilor aceeaşi întreba­re : „A venit şi Marin Tă­­nase ?“. Unii dintre ei l-au cunoscut la el acasă pe în­grijitorul de la Horeşti, al­ţii, deşi îi aplicau metodele, nu-l văzuseră niciodată, dar auziseră multe despre el. De fapt, cine-i acest tînăr ? Un om care, în ultima vreme, a devenit cunoscut, familiar, multor îngrijitori mulgători nu numai din raion, ci şi din regiunea Bucureşti, ca şi din alte re­giuni. Ce a făcut el ? Între­prinzător şi hotărît, priceput în zootehnie, a încercat o experienţă şi a reuşit să de­monstreze că nu există vaci slabe de lapte, ci îngrijitori nepricepuţi care nu-şi fac datoria. A dovedit asta prin fapte, prin muncă. De la un lot de vaci care dădeau zil­nic, fiecare, o producţie de 1,3—3 litri de lapte, a reu­şit, ■prin metodele ştiinţifice raţionale de îngrijire şi hră­­nire aplicate, să obţină cite 10—13 litri zilnic, iar la sfirşitul anului să realizeze o producţie de 2 800 litri lapte de la fiecare vacă fura­jată. Aceasta a fost expe­rienţă lui pe care, în primă­vara anului trecut, a împăr­tăşit-o la locul lui de mun­că tinerilor îngrijitori din raion şi din regiune. Cei prezenţi atunci la Horeşti, între care şi tinerii îngri­jitori de la Crovu, au în­ţeles ce au de făcut. „Re­zultatele obţinute de Marin Tănase, metodele de îngri­jire şi furajare sînt la înde­­mîna oricui" — şi-au zis cei din Crovu. Şi s-au pus, am­biţioşi, pe treabă. Cum au reuşit ei să aplice experien­ţa lui Marin Tănase, ce re­zultate au obţinut, ce-au a­­dăugat ei nou acestei expe­rienţe ? — iată cîteva între­bări la care consfătuirea de la Crovu a răspuns cu pri­sosinţă. Primul care a luat cuvin­­tul în cadrul consfătuirii ti­nerilor îngrijitori a fost un... vîrstnic : preşedintele G.A.C. Crovu — Nicolae Ioniţă. El a prezentat ta­bloul dezvoltării gospodă­riei şi cu precădere s-a re­ferit la sectorul zootehnic. — Am obţinut în creşte­rea numărului de animale şi sporirea producţiei aces­tora — spunea el — rezul­tate bune. Să iau un singur exemplu : anul trecut am realizat o producţie medie de 2 139 litri lapte da fie­care vacă, deci cu peste 300 litri mai mult decit prevă­­zuserăm în planul de pro­ducţie. Dar realizări de sea­mă avem la toate fermele. O contribuţie însemnată la obţinerea succeselor în zoo­tehnie au adus-o tinerii, fiindcă cei mai mulţi dintre îngrijitori sunt tineri. Din 31 de zootehnişti, 18 sunt băieţi pe care ni i-a reco­mandat organizaţia U.T.M. Cum şi ce au făcut ei ? Pentru a afla, şi-au spus organizatorii acestui schimb de experienţă, cel mai bine e să-i vizităm la­­ locurile lor de muncă. Participanţii la consfătuire s-au urcat în căruţe, în autocamioane şi au pornit-o spre marginea satului unde se află com­plexul zootehnic din Crovu. Au vizitat mai intîi ferma de porci. Adăposturi noi, ieftine , bine îngrijite, la construcţia cărora localnicii au folosit pe scară largă resursele locale. Se opresc la maternitatea de scroafe. Explicaţiile le dă doctorul veterinar, Maxim Nicolae : — Nu aplicăm monta decit la scrofiţe care ating greutatea de 90 kg. De ce ? Pentru ca odată ce devin mame, să aibă capacitatea de alăptare. Monta se face de două ori pe an. Din a doua jumătate a lunii mar­tie, încep fătările. Acordăm multă grijă purceilor. In primele zile le dăm boabe prăjite pentru formarea gu­rii şi a stomacului. De la 7 zile în sus le administrăm uruială. Pe urmă, trecem la furajarea umedă. Înţărcarea o facem la cel puţin 9 kg. Odată pornit purcelul bine, merge bine şi în materni­tate şi în îngrăşătorie. Atrage atenţia vizitatori­lor un nou tip de construc­ţie zootehnică. E vorba de un complex de preparare şi păstrare a furajelor care a­­sigu­ră hrana pentru 300 capete de animale. Se face un popas la ferma de pă­sări, după aceea altul la grajdul cu tineretul taurin. Pretutindeni — ordine, cu­răţenie, tineri îngrijitori în halate albe. Oaspeţii se în­treţin cu îngrijitorii, cerce­tează cu atenţie animalele. Doctorul veterinar îşi conti­nuă explicaţiile : — Capacitatea de pro­ducţie a vacilor depinde de felul cum creşti tineretul taurin, cum îngrijeşti ju­­nincile. De aceea, noi al­cătuim loturi de juninci pe care le dăm unor îngrijitori noi pentru ca aceştia să le formeze după mina lor. Ca hrană, le dăm multe furaje tocate. Unii susţin că viţeii nu­ consumă bine tocătura. Depinde cum le-o dai. Noi o dăm saramurată. Dar, mai întîi, hrana o ţinem 24 de ore la o temperatură de 70 de grade ca să se producă dospirea. In felul acesta ani­malul consumă cu mai mul­tă plăcere furajele tocate... Lucrurile se întipăresc mai bine în minte atunci cînd vezi practic cum se face o treabă sau alta. De aceea, la secţia Ziduri, s-a organizat o demonstraţie practică privind executarea mulsului şi igiena lui. De­monstranţii ? Marin Tănase de la Ploieşti şi Marin Tu- VASILE CABULEA (Continuare în pag. a IV-a) Proletar! Din toate ţările, uniţi-vă BS­EH aaaggsaB mm n regam agj tra Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Noi construcţii de locuinţe în oraşul Brad, regiunea Hunedoara. Foto : AGERPRES Anil­ XX, Seria II, nr. 4600 4 PAGINI - 20 bani Duminică 1 martie 1964 Ajutorul tovărăşesc şi cole­gial este un lucru obişnuit pentru tinerii din secţia ma­­triţerie a Uzinelor „Electro­magnetica“ din Capitală. Noua piesă de ştaniat pentru relee a fost executată in bune condiţii de către cei doi tovarăşi de muncă, tine­rii Popescu Lucian şi Tudor G­heorghe. Foto : N. STELORIAN Utilaje noi in exploatările miniere Minele de fier Teline şi Ghelar, de unde se a­­sigură o parte însemna­tă din minereul de fier necesar furnalelor de la Hunedoara şi Călan, au fost dotate recent cu noi utilaje : colivii şi mole­­te pentru instalaţii de extracţie, pompe de eva­cuarea apei in subteran şi altele. La Teliuc, în sectorul de extracţie din carieră şi în unele locuri de muncă din subteran, toate operaţiile princip­­ale se execută mecani­zat. In acelaşi timp ex­ploatările miniere din bazinul carbonifer al Văii Jiului şi uzinele de preparare a cărbunelui au primit de la începu­tul şesenatului maşini şi utilaje in valoare de peste 360 milioane lei. Număml transportoare­lor cu raclete, al locomo­tivelor de mină, maşi­nilor de încărcat, maşi­nilor de perforat, venti­latoarelor de mină, a crescut din 3959 şi pînă acum cu peste 1 yoo. Î11 minele Văii Jiului au fost introduse utilaje moderne cum sunt plu­gul de cărbune, combi­na cu tamburi, haveze, foreze pentru săparea suitorilor, transportoare blindate şi altele, cu a­­jutorul cărora se obţin indicatori de exploatare la nivelul tehnicii mon­diale. S-a urmărit în mod deosebit mecaniza­rea lucrărilor cu volum mare de lucru. încărcarea mecanică în galerii reprezintă o creş­tere, pe întregul bazin, de 2,5 ori faţă de reali­zările din anul premer­gător sesenatului. Extin­derea mecanizării a per­­mis ridicarea în continuu a productivităţii. Randa­mentul pe post a crescut faţă de 1939 01-323 kg de cărbune. (Agerpres) MESAJUL adresat de tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională de la Florenţa Răspunzînd cu plăcere la ru­gămintea Comitetului interna­ţional de pregătire al Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională, doresc să adresez conferinţei un călduros salut şi să asigur pe toţi participanţii de profunda mea simpatie faţă de iniţiativa dv. Problemele care formează o­­biectul dezbaterilor dv. sunt pro­bleme arzătoare ale epocii noa­stre care afectează destinele tu­turor popoarelor. Suprema garanţie a păcii, ne­cesitate imperioasă pentru pro­gresul material şi spiritual c­al doială: dezarmarea generală şi totală. Totodată, cauza păcii nu poate fi despărţită în zilele noastre de cauza independenţei naţionale a popoarelor. Rezolvarea pozitivă a acestor probleme vitale depinde în bună măsură de poziţia şi contribuţia tineretului, viitorul omenirii. Pornind de la aceste conside­rente, Guvernul Republicii Popu­lare Române a supus Adunării Generale O.N.U., încă­ din 1960, examinarea unor măsuri pe care fiecare stat în parte şi organiza­ţiile internaţionale ar urma să le ia pentru promovarea în rîn­­durile tineretului a ideilor păcii, respectului reciproc şi înţelegerii între popoare. La sesiunea a XVIII-a a Adunării Generale O.N.U., împreună cu alte 25 de delegaţii, delegaţia română a pre­zentat un proiect de Declaraţie internaţională în această pro­blemă care, conform hotărîrii adoptate, urmează să fie dezbătut în vederea elaborării finale la cea de-a XIX-a sesiune a Adu­nării Generale. Sîntem convinşi că principiile şi idealUFllti1 iliuii'iyU1 i'll 'JRTOctul de Declaraţie prezentat la O.N.U. vor găsi înţelegere şi aprobare din partea tuturor guvernelor ca şi a organizaţiilor de tineret din lumea întreagă. însăşi conferinţa dv. constituie o manifestare a dorinţei şi a hotărîrii tineretului lumii de a trăi în pace, într-o lume fără arme şi războaie, în care fiecare popor să fie liber şi egal în drepturi cu celelalte. Urez deplin succes conferinţei în realizarea nobilelor sale ţeluri. iSAftSiOA s­oâo» Pentru studenţii din invăţămintul superior fără frecvenţă In a doua jumătate a lunii martie, studenţii din învăţămîntul supe­rior fără frecvenţă încep prima sesiune de exame­ne din acest an universi­­tar.Pentru ca pregătirea muncitorilor,­ tehnicieni­lor, învăţătorilor şi a celorlalţi oameni ai muncii care urmează a­­ceste cursuri să se des­făşoare, în condiţii cit mai bune, Ministerul In­­văţămîntului a organizat, pe lingă consultaţiile date în centrele univer­sitare, cercuri de studii în oraşele Ploieşti, Arad, Lugoj, Şomcuţa Mare, Cehu Silvaniei. Cercurile de studii sunt îndrumate de cadre ale institutelor de învăţămînt superior din Bucureşti şi din alte centre universitare. In cadrul lor au loc lecţii de sinteză, consultaţii individuale şi pe grupe, seminarii şi aplicaţii practice de laborator. Totodată studenţii din învăţămintul fără frec­venţă primesc din partea facultăţilor planuri de învăţămînt, programe de studii, grafice şi cursuri litografiate, liste biblio­grafice etc. Numărul studenţilor care urmează în acest an universitar cursurile fără frecvenţă este cu 4 200 mai mare faţă de anul precedent. (Agerpres) SĂ DISCUTĂM DESPRE TINEREŢE, EDUCAŢIE, RĂSPUNDERI Aşa cum era firesc, aşa cum ne aştep­tam, discuţia generată de un caz particu­lar — cel care l-a constituit la un moment dat situaţia elevului Ion Pribegeanu — şi-a lărgit treptat sfera preocupărilor, distin­­gîndu-se acum printr-un evident caracter de tribună menită să înlesnească un schimb rodnic de păreri privind educaţia copiilor în general, să contribuie la răspîndirea experienţei înaintate a numeroase familii, şcoli, unităţi de pionieri. Atestă aceasta, în primul rînd, bogata corespondenţă pe care o primim la redac­ţie şi din lectura căreia ne permitem să reţinem astăzi cîteva opinii, încă de la început, o precizare: deşi di­ferite prin problematica abordată, unele preocupîndu-se de relaţia ,,părinţi — co­pii“, altele alegîndu-şi tema „şcoală-fami­­lie", altele inspirîndu-se din munca instruc­torului de pionieri, toate scrisorile, luate în ansamblu, au o trăsătură comună: spiri­tul militant, cetăţenesc, în cel mai nobil înţeles al cuvîntului, recomandîndu-i pe semnatarii lor ca pe nişte oameni de azi, care privesc cu înaltă răspundere sarcini­le instruirii şi educării tinerei noastre ge­neraţii. Toate părerile formulate, fie că sunt rodul unei experienţe proprii, fie că împărtăşesc o activitate educativă colecti­vă, sînt străbătute de fiorul dragostei, al pasiunii pentru munca de educaţie a copii­lor, socotesc, pe drept cuvînt, ca incompa­tibilă cu profesia lor atitudinea de nepă­sare, reamintesc importanţa exemplului personal, al fiecărui educator în parte, sub­liniază adevărul că reuşitele strădaniei lor nu pot fi apreciate decit ca un rezultat al unui strîns contact între familie, şcoală, organizaţia comunistă a copiilor. Edificatoare, în acest sens, este scrisoa­rea unui părinte: Cristea Panait. Corespon­dentul nostru, muncitor la o întreprindere bîrlădeană, este tatăl a patru copii, dar aşa cum precizează din capul locului: „parcă toţi copiii pe care îi întîlnesc ar fi ai mei. N-aş putea trece nepăsător pe lin­gă un copil pe care, de pildă, îl întîlnesc hoinărind pe stradă la o oră cînd ai mei sunt de mult în pat, n-aş putea să particip la şcoală, la o şedinţă cu părinţii, numai pentru a discuta comportarea copiilor mei. Fireşte, răspund, în primul rînd, pentru co­piii mei, dar, ca cetăţean, socotesc că-mi revine şi mie o parte de răspundere in ceea ce priveşte educaţia copiilor, în mare, pentru că trăiesc într-o societate, nu într-o insulă pustie, despărţit de restul lumii. Nu-mi stă in fire să mă laud, dar sînt si­gur că dacă l-aş fi întilnit pe Ion Pribe­geanu, să spunem, călătorind fără bilet în tren sau dormind într-o sală de aşteptare, n-aş fi spus că treaba asta îl priveşte doar pe controlorul de bilete, pe şeful gării ori pe miliţian. Ea m-ar fi privit în egală mă­sură şi pe mine, ca părinte, ca cetăţean. De ce dau acest exemplu? Pentru că am convingerea că a fi buni părinţi numai cu copiii noştri, nu înseamnă a face totul. Mai mult, calitatea de părinte, de educator, tre­buie să şi-o revendice fiecare om matur. Dreptul la nepăsare nu-l are nimeni la noi". De aceeaşi părere este şi profesorul di­riginte N. Dincă din Constanţa. „Prima sarcină a mea ca diriginte — ne scrie el — a fost să prefac adunarea părinţilor ele­vilor mei într-un puternic colectiv educa­tiv. M-am străduit să-i obişnuiesc să vadă mai departe decit notele şi purtarea fiilor lor. N-a fost uşor, dar acum am bucuria să văd că cei mai mulţi părinţi, cînd vin la mine, o fac pentru că îi interesează si­tuaţia întregii clase şi astfel, adeseori, nu sunt eu acela care stau primul de vorbă cu un tată care îşi uită obligaţiile faţă de co­pilul lui, asupra acestuia acţionează o opi­nie colectivă al cărei efect este întotdea­una salutar". Şi mai departe: ,,Această ex­perienţă a mea de dascăl îmi impune o concluzie: trebuie să fim profesori cu ele­vii noştri, dar şi cu părinţii lor. Meseria de părinte se învaţă. Cînd o faci „după ureche", prinzînd lucrurile „din zbor“, nu iese mare lucru. Şi cine oare sunt chemaţi primii ca să-i înveţe aceasta pe părinţi dacă nu noi, profesorii? Avem nenumărate posibilităţi. Trebuie doar să le folosim“. Viorica Brăttăreanu, muncitoare la fa­brica „7 Noiembrie“, Ghimbav, Braşov, continuă ideea profesorului Dincă, răspun­­zîndu-şi la întrebarea: „de ce oare, cunos­­cîndu-i situaţia de acasă a lui Ion Pribe­geanu, şcoala n-a izbutit să facă mai mult pentru el?" „Pentru că şcoala n-a folosit toate mijloacele care îi stau la dispozi­ţie...“, n-a văzut în legătura ei strînsă cu familia principala cheie a succeselor. ro­ (Continuare în pag. a Il-a) RĂSPUNDERI COMUNE de Octav Pancu­lași

Next