Scînteia Tineretului, aprilie 1964 (Anul 20, nr. 4626-4651)

1964-04-01 / nr. 4626

Pe şantierul Combinatului de industrializare a lemnului de la Piteşti (­Urmare din part. 1) şantierului. Numărului iniţial de constructori — nucleului de „ve­terani“ ai marilor şantiere — i s-a adăugat, lună de lună, noi şi noi contingente de muncitori, veniţi pentru prima oară la o mare con­strucţie. De buna lor pregătire depinde, într-o covârşitoare mă­sură, asigurarea unui ritm înalt de construcţie, îndeplinirea cu succes a angajamentelor noastre. Desprindem, la acest prim ca­pitol al reportajului nostru, citeva iniţiative interesante, care ne a­­mintesc , prin punctul lor de plecare — situaţii ce le-am mai întîlnit pe marile şantiere. Spre deosebire de şantierul Combinatului de industrializare a lemnului de la Turnu-Severin, unde între cursurile de calificare se întindeau inadmisibile pauze ,vacanţa­ de două-trei luni, cursu­rile deschise pe şantierul Piteştilor (sub egida aceluiaşi Minister al Industriei Construcţiilor !) funcţio­nează continuu, ziua închiderii unei serii coincizînd, in mod prac­tic, cu cea a deschiderii seriei ur­mătoare. Eficienţa pe planul califi­cării nu mai are, desigur, nevoie de comentarii. Aceste cursuri „în lanţ“ sunt reclamate de însăşi mun­ca pe şantier care nu cunoaşte „vacanţe“, ci, dimpotrivă, progre­sive intensificări ale ritmului de construcţie, deci şi ale cererii de cadre calificate.­­Vom mai subli­nia, fie şi numai în treacăt, un alt aspect al acestor cursuri „în lanţ“. Un aspect neglijat la Turnu- Severin, dar apreciat la justa-i valoare pe şantierul Combinatului din Piteşti: perioada de iarnă, de­venită la Tr. Severin, după nu ştim ce criterii sentimentale, „va­canţii“, e folosită la Piteşti ca etapă majoră, de vîrf, în califica­rea tinerilor constructori. Criteriul sentimental a cedat, în favoarea unui adevăr prozaic şi simplu : iarna e tocmai vremea cînd lucră­rile şantierului, înregistrind inevi­tabile curbe descrescătoare, lasă mai mult răgaz pentru învăţătură­. O altă iniţiativă valoroasă — pe care o propunem spre studiu tovarăşilor de la alte obiective in­dustriale — este strînsa colaborare ce s-a statornicit, în domeniul ca­lificării, între „constructorul" şi „beneficiarul“ şantierului din Pi­teşti. S-a pornit, ca şi în cazul iniţiativei expuse mai sus, de la considerarea atentă a vieţii, a fap­­telor. Majoritatea tinerilor con­structori sunt argeşeni. La închide­rea şantierului, mulţi dintre ei vor rămine aici, angajîndu-se ca mun­citori la combinat. Şantierul în­suşi are nevoie, pe lingă construc­torii propriu-zişi, de sudori, elec­tricieni, lăcătuşi mecanici, lăcătuşi montări etc., oameni care, o dată calificaţi, îşi vor găsi cu uşurinţă locul în Combinat. Odată ce există şi pentru asemenea meşteşuguri cursuri de calificare pe şantier, nimic mai firesc ca astfel de cursuri să-şi extindă aria acţiunii, să depăşească interesul imediat, cuprinzînd un număr mai mare de tineri — dincolo de exigenţele „la zi“ ale şantierului. Intr-o sche­mă simplificată, lucrurile se pre­zintă astfel: dacă şantierul de la Turnu-Severin are nevoie, să zi­cem, de la sudori, el califică exact lo sudori, urmînd ca „beneficia­rul“, cînd va prelua combinatul, să deschidă iarăşi un curs, pentru sudorii de care are nevoie. La Pi­­teşti, numărul de sudori înscrişi la cursurile de calificare de sub egida „constructorului" ţine riguros sea­ma şi de dorinţele „beneficiarului ■ Un lucru simplu, firesc, un „ou al lui Columb“ dacă vreţi, dar un „ou al lui Columb“ care la Turnu- Severin încă nu şi-a găsit echili­­brul. ...Dar descriind această iniţiati­vă am şi păşiri pe jumătate, în teritoriul „beneficiarului“. Să ne urmăm, în capitolul ce urmează, investigaţiile. BENEFICIARUL : Şi la noi — ne spune tov. ing. Victor Chelu, directorul com­binatului — problema calificării este „problema problemelor", de­cisivă pentru atingerea parametri­lor proiectaţi, pentru o producţie ritmică şi de calitate înaltă ! Fiindcă patru fabrici ale combi­natului se află în funcţiune, ne-a interesat, cum era şi firesc, modul în care experienţa în materie de calificare s-a transmis, pe parcurs, de la o unitate la alta, astfel ca ezitările sau lipsurile începutului să nu se repete. La fabrica de mobilă — prima unitate intrată în producţie — s-a vădit, în faza incipientă a lu­crului, o deficienţă care a dat de gîndit. Muncitorii — cei chemaţi să mînuiască modemele utilaje — au pătruns în fabrică abia în aju­nul inaugurării. Un fel de „oas­peţi" ce abia de-atunci încolo ur­mau să se familiarizeze cu noua lor situaţie, să devină „oameni do rai casei". Dar cum rămine, în asemenea circumstanţe, cu obliga­ţia de a realiza cit mai repede indicii tehnico-economiei planifi­caţi, de a te încadra în graficul de producţie, de a da lucru de ca­litate superioară?... Trebuie spus că, în această privinţă, lucrurile, la început, n-au stat deloc strălu­cit. S-au tras însă învăţăturile cuvenite, iar la fabrica de plăci fibro-lemnoase, intrată ulterior în producţie, muncitorii — speciali­zaţi la alte întreprinderi din ţară -­ au fost aduşi din vreme la Piteşti. Tehnologii au pregătit ast­fel „la faţa locului", în timp util, întreaga tehnologie de fabricaţie, stabilindu-i cu precizie toate de­taliile, iar muncitorii de întreţi­nere, asistînd la montaj, au învă­ţat să cunoască bine maşinile şi, implicit, să le stăpînească mai bine.­­Iată însă, în paralel, o de­ficienţă în faţa căreia — lucru surprinzător ! — ochii pînă mai adineauri lucizi par a se-nchide... Este vorba de asigurarea combi­natului cu numărul de muncitori necesari. La unele din fabricile intrate anterior în producţie s-a constatat, cînd s-a trecut la in­troducerea schimbului II şi a schimbului III, că numărul munci­torilor pregătiţi în şcoli de cali­ficare nu acoperea necesarul. Ce învăţătură s-a tras? Pentru fabri­ca de cherestea de foioase, aflată în prezent în construcţie, a fost trimis la specializare un lot de muncitori care, raportat la postu­rile de producţie prevăzute în sche­mă, este din nou sub cerinţe. Pen­tru hala principală de fabricaţie, din cei 96 de muncitori necesari, doar 27 sunt trimişi la specializare, iar alţi­i­, viitorii lăcătuşi de întreţinere, îşi perfecţionează cu­noştinţele asistînd la lucrările de montaj. In total, 37. Dar ceilalţi 59 ? O­...Nu putem încheia acest capi­tol fără a înfăţişa, în liniile-i principale, experienţa preţioasă a comitetului U.T.M. al combinatu­lui din Piteşti. O experienţă care, după aprecierea conducerii combi­natului, este „de un real ajutor", măsurîndu-şi eficienţa printr-o seamă de fapte. Aflăm, astfel, de existenţa unui „plan special al comitetului U.T.M. pentru spriji­nirea ridicării calificării“. In ce „ constă acest plan? Fiecare membru ti al comitetului U.T.M., indiferent § de sarcina pe care o are în com­i­­tet, răspunde, pe linia de califica-­­ re, de tinerii unui schimb. Prima * sa datorie este asigurarea frecven- TM ţei la cursul de ridicare a califi- I carii — acţiune ce se desfăşoară § sub sugestiva lozincă: „O absenţă _ la curs = o absenţă în produc- I ţie !" (Semnul de egalitate nefiind,­­ desigur, decit o metaforă, anume pentru a releva importanţa cursu­lui de ridicare a calificării!). Dis­cuţiile la locul de muncă, rubrica „ permanentă „Frecvenţa" introdusă l­ la postul U.T.M. de control şi în­­ programele brigăzii de agitaţie,­­ sunt cîteva dintre formele practice­­ care sprijină acţiunea. Dar în pla- 8 nul special al comitetului U.T.M.,­­ dedicat sprijinirii calificării, sunt­­ incluse şi alte măsuri, ca expu-­­ neri tehnice operative la locul de­­ muncă, concursuri pe meserii etc.­­ Cea mai interesantă ni se pare recentă­­ a „Panoului tehnicii“. Un panou B de dimensiuni respectabile, pe care o sunt afişate, în fiecare luni dimi­inaugurarea — de dată recentă — neaţa, „întrebările săptămînii",­­ menite să verifice cunoştinţele teh­nice ale tineretului, să dezvolte gustul pentru nou. Fiecare între­bare e însoţită de recomandări bi­bliografice. Tinerii sínt invitaţi­­ să depună răspunsurile, pînă sim- B bătă seara, în cutia poştală a­­ „Panoului tehnicii". Un colectiv a de tineri ingineri le cercetează,­­ face cuvenita selecţie, iar luni di- ■ mineaţa sunt afişate la loc de­­ onoare, pe acelaşi panou, numele I şi fotografiile „premianţilor", îm­- * preună cu răspunsurile lor. Un ar­­a­ticol de sinteză face bilanţul ce-­­ lorlalte răspunsuri, corijînd erorile,­­ atrăgînd atenţia asupra direcţiilor­­ spre care tinerii concurenţi tre- I buie să-şi concentreze efortul de “ studiu (rampa de lansare „spre o evidenţiere fiind, bineînţeles, car-­­ tea tehnică !"). Simplu, atractiv, ■ tineresc, „panoul-concurs" s-a bu­ g curat din primul moment de un­­ larg ecou printre tineri, ilustrat * de răspunsurile care-i umplu pînă­­ la refuz cutia poştală. Există oare­­ şantier sau uzină care să nu * poată prelua o asemenea fructu- g­oasă experienţă? Tinerii de la Pi-­­­teşti au preluat-o şi ei, la rin- ■ du-le, de la alţii , au preluat-o,­­ prin intermediul unui articol apă-­­ rut în coloanele noastre, de la ti­nerii Uzinei de tractoare din Bra- I,­șov... Cine va duce mai departe ștafeta ? Ora 7 pe şantier • Cînd unele anomalii îşi prelungesc nepermis de mult consecinţele Şi totuşi.. Acţiunile şi iniţiativele expuse mai sus *— majoritatea de prove­nienţă recentă — au, cu toate în­suşirile lor, o eficienţă încă dimi­nuată. Balastul unui trecut nu tocmai îndepărtat, ale cărui ur­mări nu s-au șters, frînează ade­sea înaintarea, întunecînd strălu­cirea unor succese. Despre ce este vorba ? Să ne adresăm din nou parte­nerilor noştri. CONSTRUCTORUL­­ — Intr-adevăr! — confirmă ing. Gh. Bejenaru, în fața tabele­lor cu cifre pe care le-au extras, la rugămintea noastră, diferitele servicii tehnico-administrative ale marelui șantier. Cu productivita­tea muncii nu stăm deloc strălu­cit. Curba a crescut, ce e drept, de la 90 la sută în trimestrul IV al anului 1963, la 98 la sută în februarie 1964... Dar n-am atins încă indicele planificat... — Care sunt cauzele ? — Cauze obiective : condiţiile iernii. — Şi cauze subiective ?... — Depăşirea numărului de muncitori. — Cu cit ? — Inginerul ezită. Rosteşte cifra după o pauză . — Vreo zoo. — Aşadar, o primă anomalie : să aduci oameni dintr-alt loc de muncă, pentru a-ţi îndeplini pro­­priile-ţi sarcini! Oare asta-i calea cea mai potrivită pentru ridicarea productivităţii muncii pe şantier ? Ce a dus la o asemenea situaţie? A dus, în primul rînd, o slabă preo­cupare iniţială pentru respectarea termenelor de execuţie. Intirzie­­rile survenite la construcţia fabri­cii de mobilă, neexecutarea lu­crărilor de finisare la fabrica de binale şi la cea de placare — ca să dăm numai două exemple — au declanşat, cum era şi firesc, o „reacţie în lanţ" a tergiversărilor, răsturnarea graficelor de execuţie. Formula „graficului de execuţie" a avut, multă vreme, doar un sens figurat. Un grafic general coordonator, judicios întocmit, care să cuprindă lucrările de con­strucţii, instalaj şi montaje, a fost pus la punct abia în ultima vre­me, graţie măsurilor luate de şe­ful şantierului, ing. Gh. Bejenaru. Urmărirea graficului se face pe baza planurilor operative, reparti­zate pe echipe şi brigăzi prin pla­nuri calendaristice. Rămine, ca îndatorire principală de viitor, respectarea întocmai a graficului, fără nici o amînare de termene, fără nici o discontinuitate a mun­cii. Organizarea lucrului „în lanţ" — care asigură efectuarea în pa­ralel a lucrărilor de construcţii, instalaţii şi montaje — metodă recent introdusă pe şantier, va aduce, în condiţia strictei ei apli­cări, succese în sporirea produc­tivităţii muncii.­­Acestei metode, de altfel, i se datorează, pe lingă îmbunătăţirea calităţii lucrărilor, creşterea productivităţii muncii pe şantierul fabricii de cherestea de foioase, de la 90 la sută în trimestrul al IV-lea al anului 1963, la 98 la sută în februarie 1964). O altă pricină a productivităţii scăzute o constituie, după cum se ştie, absenţele, întîrzierile de la lucru, „rebutul de timp" în pro­cesul producţiei. Semnalăm însă, la acest capitol, o recentă acţiune a organizaţiei U.T.M. de pe şan­tier, acţiune a cărei eficienţă s-a probat de-acum pe deplin. Titlul acestei acţiuni — aşa cum îl des­prindem din planul de muncă al comitetului U.T.M. — e laconic, dar sugestiv : „Ora 7 pe şantier". O acţiune ce se recomandă sin­gură : periodic, la ora începerii lucrului, se efectuează — pe baza obişnuitului control administrativ al absenţelor — o analiză a cau­zelor, o confruntare a „motivări­lor" cu realitatea. In actuala etapă a şantierului, cînd lucrările sînt in­tr-un stadiu avansat, cînd fiecare lot al construcţiei e un mozaic de formaţii de lucru, o absenţă — una singură ! — provoacă grave tulburări procesului de producţie. Absenţa unui fierar-betonist, de exemplu, devine astfel, raportată la consecinţele în producţie, o triplă „absenţă" : odată cu fie­rarul-betonist, nu mai lucrează nici dulgherul, nici betonistul, fiindcă nu le este asigurată de­vansarea lucrării. Acestea­­ sunt premizele­ pe care organizaţia U.T.M. şi-a clădit — cu iniţiativă şi competenţă — ofensiva împo­triva absenţelor. „Ora 7 pe şantier" D­in dimineaţa sosirii noastre, la ora 7, am asistat la desfăşurarea concretă a acţiunii. La lotul 2, unde lucrează zoo de tineri de diferite profesii (fierari-betonişti, dulgheri, betonişti, instalatori, mozaicari etc.), patru membri ai comitetului U.T.M., împărţiţi la cele patru puncte de lucru, pre­luau din mina meşterilor, situa­ţia prezenţei la lucru. La unul din loturi, la o brigadă de fierari betonişti, 3 tineri absenţi. La sfîr­­şitul schimbului, o vizită la locu­ința fiecăruia dintre ei. Erau, poate, bolnavi? Nu... Unul avu­sese „un caz în familie" (adică o petrecere), altul „o treabă foarte importantă" (un bilet de cinema la matineu), iar al­­ treilea, în­curcat, roșind la fiecare cuvint, a­­vea să declare că „n-are nici o scuză obiectivă"... A doua zi, în faţa întregii brigăzi, meşterul a­­mintea întîmplarea, opunîndu-i exemple de disciplină în muncă ilustrate cu numele unor tineri ca D. Trandafir, Teodor Constantin, Curcan Constantin, Neacşu Ale­xandru etc. Continuarea şi pe viitor a a­­cestui fel de a privi problemele disciplinei se impune, pentru or­ganizaţia U.T.M. a „Constructoru­lui", ca o chestiune de primă în­semnătate. Să ne întoarcem­­ acum la celă­lalt participant în dezbaterea noa­stră. BENEFICIARUL : — Pe anul 1963 — ne spune : tov. Iulian Ioaniţescu, inginerul­, şef al combinatului , indicele de productivitate a muncii a fost a­­tins doar în proporţie de 84 la sută. O seamă de consumuri spe­cifice au fost depăşite. La fabrica de mobilă, de exemplu, consumu­rile specifice au fost depăşite cu 39 mc cherestea răşinoase, 123 mc cherestea de fag, 6 448 kg nitrolac. La fabrica de placaje, consumul de buşteni a fost depă­şit cu 930 metri cubi... — Care sînt cauzele ? — Obiective : constructorul n-a dat în folosinţă unele instalaţii. Amînarea punerii în funcţiune a instalaţiei de conservare a buşte­nilor a dus la degradarea unei im­portante cantităţi de materiale. — Sunt şi cauze de ordin su­biectiv, privind, de pildă, orga­nizarea producţiei ? — Trebuie să recunoaştem că da... Ne-aţi putea vorbi despre ele ? — Răspunsul pe care mi-l ce­reţi presupune o pregătire mai lungă. Depistarea integrală a cau­zelor încă nu s-a făcut; mai sînt lucruri­ care reclamă clarificări... — Presupunem, totuşi, că s-a făcut o analiză a depăşirii consu­murilor specifice pe anul 1963... — Ingăduiţi-ne să socotim re­marca dv. ca o sugestie. Nu, o a­­semenea analiză nu­ s-a făcut. Dar o vom face, o vom face cît de curînd !... Ne uităm la fila de calendar... Sfîrşit de martie 1964. Au trecut, aşadar, aproape trei luni de cînd bilanţul consumurilor specifice impunea o atentă evaluare a ca­uzelor, soldată cu măsuri opera­tive concrete. Şi între timp, buş­tenii continuă să se degradeze „din cauze obiective"... (Fie-ne îngăduită o întrebare : oare în lipsa instalaţiei amintite, nu s-ar fi putut asigura umiditatea nece­sară prin simpla stropire perio­dică a buştenilor ce se aflau în conservare ?). Şi între timp, „cau­zele subiective", ţinînd de organi­zarea producţiei, continuă să func­ţioneze netulburate, ca unele ce nu-s încă „clarificate"... (Fie-ne în­găduite, iarăşi, cîteva întrebări : s-a făcut tot ce-i posibil pe linia înaltei calificări a muncitorilor şi tehnicienilor, în vederea cunoaşte­rii perfecte a procesului tehnolo­gic, a exploatării raţionale a uti­lajelor ? Ce măsuri s-au luat pen­tru îmbunătăţirea calităţii produ­selor semifinite ? In 1963, la fa­brica de placaj s-au obţinut bunăoară, 60 m.c. placaj scurt — placaj de calitate inferioară, care nu poate fi folosit la fabrica de mobilă... Şi, în sfîrşit, o ultimă ne­dumerire : cînd se va asigura, to­tuşi, o temperatură constantă in secţia de turnare a nitrolacului — măsură care va contribui la respec­tarea consumului specific al acestui material ?). încheiem dialogul cu „beneficia­rul" aici... Ar fi multe întrebări de adresat, dar ne stăpînim curio­zitatea. Tovarăşul inginer-şef al combinatului din Piteşti ne-a făgă­duit că analiza consumurilor speci­fice va avea loc „cît de curînd". Aşteptăm concluziile ei. Aşteptăm răspunsul la întrebări. Pînă atunci, ne vom ocupa, în capitolul următor, de o altă pro­blemă, mai importantă decit s-ar părea la prima vedere... • Despre influenţa cocorilor asupra ritmului şi calităţii „Păsările călătoare" — vechile cunoştinţe de pe şantierul din Slatina ! —■ reapar şi aici, punin! sub aripi diplome de studii su­perioare. Dar despre asta, în giumănul viitor. La Muzeul Satului Foto : AGERPRES Buni gospodari în timpul iernii, tinerii co­lectivişti din comuna Buhoci, raionul Bacău, au fost pre­zenţi la reparatul uneltelor, condiţionarea seminţelor şi transportatul gunoiului de grajd pe cîmp. De asemenea, ei au confecţionat în zilele reci peste 55 000 de araci pen­tru susţinerea viţei de vie. Zilele acestea colectiviştii au început primele lucrări din campania agricolă de primă­vară. Confecţionarea din timp a aracilor ne-a permis să cîş­­tigăm timpul pe care l-am fi folosit în plină activitate pen­tru aceasta. TITI GODOCI colectivist Oţelăriilor — fier vechi Elevii centrului şcolar fo­restier din Blaj s-au angajat să predea la I.C.M. în trimes­trul II din acest an şcolar, 2 500 kg fier vechi. Zilele a­­cestea, ultima chitanţă de pre­dare a metalelor vechi, a adăugat la cantitatea predată anterior încă 500 de kg. Pînă la 21 martie 1964 am colectat și predat 3.250 kg fier vechi. ALEXANDRU CIOBOTARU elev RADIOGRAFIA STUDIULUI INDIVIDUAL Imosfera se asea­mănă întrutotul cu cea care domină sălile de operaţii. De altfel, ceea ce şi-au propus să realizeze cei 63 de studenţi din anul II medicină generală de la I.M.F. Tg. Mureş în dezbaterea profesională nu-i altceva decit o operaţie. Şi încă una din cele difi­cile. Sesiunea din iarnă , cele două examene, foarte importante pentru profesiunea de medic, şi un colocviu, au dovedit că in munca anului se manifestă lip­suri serioase. E adevărat, ma­rea majoritate — 52 de studenţi sunt integralişti şi cei mai mulţi cu note bune şi foarte bune. Din acelaşi colectiv fac insă parte şi ciţiva studenţi care nu au reuşit să promoveze nici unul din cele două examene. Li s-a dat cuvintul să expli­ce ei înşişi cauzele pentru care rezultatele Ie sunt nesatisfăcă­toare. S-a îfltîmplat ca de obi­cei. In loc de cauze au scos la iveală motive, scuze. Zita Sto­­iancovici că nu face parte din nu ştiu ce grupă unde are o colegă de liceu cu care era obişnuită să înveţe, Hosu, că i-a „căzut“ un subiect care şi in timpul semestrului I,a fost „antipatic“, Szabó că s-a pre­gătit, dar s-a intim­idat (are peste 20 de ani), ceilalţi, la fel. Trebuiau ajutaţi aceşti studenţi să-şi vadă lipsurile, greşelile, trebuiau descoperite adevăra­tele cauze ale insucceselor la examene. S-a procedat, de a­ceea, la o analiză metodică, minuţioasă, multilaterală. Acti­vitatea din anul acesta, ca şi cea din anul trecut, a fiecăruia din studenţii amintiţi a fost su­pusă unui adevărat examen ra­diologie. Şi, pe film, lucrurile sunt clare, indiscutabile. Cauzele nepromovării exa­menelor pot fi rezumate in citeva cuvinte, ele fiind în ge­neral aceleaşi. Mai întîi este faptul că unii studenţi nu frec­ventează cu regularitate cursu­rile şi seminariile (analiza a pus in evidenţă strinsa legă­tură dintre frecvenţă şi pro­movarea examenelor. Câţiva studenţi au rămas restanţieri fiindcă le-au căzut subiecte predate tocmai in zilele în care jurnalele de grupă îi notau ca absenţi). Dar de multe ori pre­zenţa la cursuri şi seminarii nu înseamnă, aşa cum ar fi nece­sar, şi o participare activă, pli­nă de interes, de dorinţa de a învăţa cât mai mu­lt. Sunţt stu­denţi care nu-şi iau notiţe de­cit sporadic, iar la seminarii se prezintă de multe ori nepregă­tiţi. O altă cauză este aceea că nu acordă suficientă atenţie lucrărilor practice, toată pre­gătirea lor rezumindu-se la ci­tirea cursurilor. In medicină, mai mult decit în alte domenii, poţi să Înţelegi, să-ţi însuşeşti ansamblul de cunoştinţe numai după ce stăpineşti zeci şi sute de lapte mărunte, de date dis­parate, strinse cu migală, cu perseverenţă, cu trudă chiar. Or, aceste cunoştinţe nu şi le-au putut însuşi acei studenţi care la lucrările practice au dovedit puţin interes, au mun­cit fără pasiune, aşteptind de fiecare dată să se term­ine mai repede aceste ore. Dar cauza principală s-a do­vedit a fi lipsa unui studiu in­dividual permanent, sîrguin­­cios. Cei mai mulţi dintre stu­denţii restanţieri au învăţat doar in perioada examenelor. Materia fiind vastă, iar timpul scurt au învăţat pe sărite, ne­reuşind să asimileze decât su­perficial cunoştinţele. Tot da­torită faptului că nu studiază ritmic, zi de zi, aceşti studenţi nu reuşesc să înţeleagă mate­ria, să-i pătrundă esenţa, să şi-o însuşească în mod logic.­­Poţi să priveşti două ore la micros­cop, dar dacă dinainte nu ştii ce trebuie să urmăreşti, ce trebuie să observi, tot nimic nu reţii). Şi or­ici­­ apelează la memorie, nici histologia, nici anatomia, nici celelalte discipline ce se studiază la medicină nu pot fi învăţate ca o poezie, aşa cum încearcă unii studenţi, şi incă în timpul sesiunii. Cele alte lucruri n-au ieşit în evidenţă, atunci cînd, pentru comparaţie, in cursul şedinţei, s-a Întreprins o analiză tot atit de minuţioasă şi a activităţii unor studenţi fruntaşi. Cum reuşesc ei să obţină rezultate bune ? De pildă, Ki­keli Paul, unul din cei care la toate examenele susţinute in doi ani de facultate a obţinut numai zece. Că n-are nici o absenţă, că n-a pierdut o oră de curs sau de seminar, că la toate lucrările practice s-a pre­zentat pregătit, puţind astfel să utilizeze bine acest timp, sunt desigur fapte ce trebuie luate in consideraţie. Dar, ceea ce explică în cea mai mare măsură succesele lui este felul cum munceşte. Cole­gii de cămin, colegii de an afir­mă că nu e zi în care Kikeli să nu studieze cel puţin 4 ore. De obicei, face lucrul acesta la bi­bliotecă. ,,Aş studia la cămin —­ ne mărturiseşte el — dar aici nu se poate. E întotdeauna gălăgie. In sălile de lectură, ca şi pe coridoare e circulaţie mare, se cintă, se fluieră, se bate din picioare“ (atenţie to­varăşi din conducerea căminu­lui 29 B !!). Studiul şi-l organi­zează melodic, pe baza unui plan săptămînal („îmi place să respect o cadenţă săptămânală, să merg cu toate disciplinele la acelaşi nivel. Aceasta mă ajută să fiu întotdeauna la zi cu materia­. Să luăm ca exemplu tot ana­tomia. A doua zi n-­are seminar, ci lucrări practice. Kikeli însă citeşte cursul, studiază apoi „atlasul anatomic", îşi face în­semnări, schiţe. A doua zi îi va fi uşor să recunoască forma­ţiile, va şti ce să urmărească, ce să reţină, va putea învăţa mult. Aşa procedează la toate materiile. Niciodată nu s-a prins că materia e vastă, că nu i-ar ajunge timpul. Studiind-o zi de zi, temeinic, în sesiune nu face altceva decit să sinte­tizeze, să sistematizeze cu­noştinţele pe care şi Ie-a însu­şit de-a lungul atitor zile de muncă. Minodora Călbureanu proce­dează, în linii mari, la fei,­­fo­­legii îi spun „fata bibliotecii“ fiindcă aici o poţi găsi tot tim­pul, chiar şi atunci cînd are numai o „fereastră“, o oră li­beră, între două cursuri. Intre această poreclă, admirativă fără îndoială, şi notele bune ale Mi­­nodorei e o legătură evidentă. Şi apoi, Minodora are cele mai bune notiţe. Nu-i lipseşte nici un curs- Şi ce ordonate, ce siste­matice îi sunt nu numai notiţe­le, ci şi desenele, schiţele. Dar la lucrările practice! Dorinţa de a rezolva proble­mele propuse, de a învăţa, e atit de puternică incit it-o lasă să părăsească nici un moment masa de lucru. Precum se vede, nu-i vorba numai de preţul pe care-l dau Minodora şi ceilalţi studenţi fruntaşi fiecărui ceas, fiecărei clipe. E vorba în primul rînd de pasiunea în studiu, de sir­­guinţă, de dragostea lor faţă de profesiunea pentru care se pre­gătesc. Tocmai aceste lucruri lipsesc celor cîţiva studenţi, rămaşi restanţieri. Cauzele au fost, aşadar, des­coperite, diagnosticul e cit se poate de precis. Dar pentru ca operaţia să poată fi considera­tă reuşită e necesară aplicarea tratamentului corespunzător. Măsurile stabilite cu prilejul a­­cestei dezbateri dovedesc hotă­­rirea anului II medicină gene­rală de a-şi îmbunătăţi activita­tea, de a ridica calitatea mun­cii fecărui student. Perseverînd în aplicarea lor, unindu-şi e­­forturile vor putea reuşi să de­termine şi pe cei a căror mun­că lasă deocamdată de dorit, să acorde atenţia cuvenită studiu­lui individual, să privească cu mai multă seriozitate răspun­derile lor ca studenţi, ca viitori medici. NicOLAE ARSENIE Teatrul de stat din Oradea. Concert dat de violonistul Ştefan P­uha cu orchestra filarmonică din Oradea Foto : AGERPRES Prin muncă patriotică In primele zile de primă­vară utemişti din Răpişig, ra­ionul Gurahonţ, regiunea Cri­­şana au început acţiunea de muncă patriotică la curăţatul mărăcinilor şi al muşuroaielor de pe păşune. Numai în trei zile au fost curăţate peste 50 ha păşune. Cu acelaşi entu­ziasm, tinerii din această co­mună participă la protejarea terenurilor însămînţate cu grîu, ameninţate de inunda­ţie. Pînă în prezent s-au săpat şanţuri de scurgere a apei pe 20 ha. CRIŞAN TEODOR colectivist Contractează lina Colectiviştii din comuna Smeeni, regiunea Ploieşti, s-au convins pe deplin că toate contractele pe care le încheie gospodăria colectivă cu statul le aduc însemnate venituri bănești. Iată de ce, un număr din ce în ce mai mare dintre cei care cresc ei și în gospo­dăria lor personală (conform prevederilor statutare) încheie contracte directe cu statul. Pînă acum, astfel de contracte corespondenţi voluntari­ar. In turneu Orchestra de muzică popu­lară a Filarmonicii de stat „Oltenia“ a prezentat in faţa colectiviştilor din comuna Ro­­jiştea, raionul Segarcea, un program de muzică populară. Sala căminului cultural deve­nise neîncăpătoare pentru cei­­ 450 de spectatori care au răs­plătit cu vii aplauze interpre­tarea artiştilor Tita Bărbulescu,­ Alexandru Grozuţă, Constantin­­ Chisăr, nicolae BARBU elev Succes meritat La căminul cultural din co­muna Salcia, raionul Turnu­ Măgurele, îşi desfăşoară acti­vitatea mai multe formaţii ar­tistice de amatori printre care un grup vocal bărbătesc, o echipă de teatru, o brigadă ar­tistică de agitaţie. In cadrul formaţiilor artistice activează si un număr mare de tineri. Numeroasele spectacole date atit în comună cit şi in satele din apropiere s-au bucurat de succes. Zilele acestea brigada artistică de agitaţie a prezen­tat în faţa colectiviştilor un nou program inspirat din mun­ca de fiecare zi a colectivişti­lor. Grosu Sofia, Roşu Stanca, Andrei S. Ion, Militaru Radu (care a reuşit să obţină de la lotul de 85 porci pe care îi în­grijeşte o creştere totală pe lună in greutate de 1 462 kg) sunt doar cîţiva dintre fruntaşii gospodăriei, lăudaţi de brigada artistică. LUNGU ALEXANDRU colectivist s-au încheiat pentru o canti­tate de 600 de kg de lună, care urmează să fie livrată odată cu începerea tunsului oilor. C. BERESCU I. BĂNICĂ

Next