Scînteia Tineretului, martie 1966 (Anul 22, nr. 5220-5238)

1966-03-01 / nr. 5220

înotătorii noştri fruntaşi au luat un start de bun augur în anul acesta. Cristina Ba­­laban — performera nr. 1 a nataţiei noastre, Vasile Cos­ta, Angel Şoptereanu sau Vla­dimir Moraru, (şi nici unul din­tre aceştia n-au depăşit virs­b­­a de 18 ani) s-au situat prin­tre protagoniştii concursuri­lor internaţionale de la Bre­men şi Budapesta. Performan­ţele reuşite în compania unor înotători de cea mai bună va­loare confirmă, încă de pe a­­cum, prezenţa lor în lotul ce ne va reprezenta ţara in acest an la campionatele europene de la Utrecht. Dar la întrece­rile din Mexic ? Vom avea un lot de înotători care să ne re­prezinte cu succes, care să poată spera la obţinerea unor medalii olimpice ? îmbucură­toare ni se par a fi unele performanţe realiza­te în acest început de an de către noua generaţie de ju­niori­. La Bucureşti, Petre Teodorescu (1:17,3 la 100 m. bras), Vladimir Belea (1:07,6 la 100 m. fluture), Cristina Stânescu (1:34,9 la 100 m. bras) sau Eda Schuler (1:09,8 la 100 m.­­liber), la Reşiţa Zeno Giurasa cu 1:04,6 la 100 m. spate şi Anca Andrei cu 1:15,1 la 100 m. spate sau la Galaţi Gica Manafu cu 2:59,2 la 200 m. bras, confirmă un progres constant. Sunt doar cîţiva dintre cei care aspiră la titlurile republicane de ju­niori şi chiar la cele de se­niori din acest an, şi de la care sperăm realizarea unor mari performanţe în viitor. Speranţele cele mai mari însă ne sunt oferite din partea „noului val“, a celor care au luat un prim start cronome­trat doar cu 2—3 ani (chiar şi mai puţin) în urmă. Ulti­mele concursuri de copii (ne referim în special la grupele de 9—10 ani şi 11—12 ani) ne-au oferit în primul rind constatarea că dispunem de un bogat şi valoros pluton de au­tentice speranţe, capabile să a­­jungă în anii ce urmează la performanţe dintre­­ cele mai bune. Evident, apariţia a­­cestor speranţe cu rezul­tate promiţătoare este ro­dul efortului antrenorilor din cîteva secţii fruntaşe (Di­namo, S.S.E. nr. 2). Odată cu descoperirea ta­lentelor s-a „operat“ şi tre­cerea treptată la un regim de antrenament zilnic, de mare intensitate (singurul mijloc de a ajunge la rezultate de valoare). E drept operaţia a fost deocamdată efectuată doar­ în parte şi întregirea ei la toate cluburile fruntaşe se face tot mai simţită. La acest capitol merită să evi­denţiem în mod deosebit munca unor antrenori care şi-au făcut o adevărată spe­cialitate din creşterea şi asi­gurarea viitorului schimb al nataţiei noastre de perfor­manţă. Este vorba de Cristian Vlăduţă şi Magda Cristescu de la „Dinamo“-Bucureşti, Gh. Marinei de la „Steaua“, Iosif şi Paul Enăceanu (S.S.E. 2), Mircea , Olaru (Viitorul), Maria Baciu (S.S.E. 1), I. Schus­ter (Reşiţa) sau D. Mititelu (Galaţi). Eforturile de care aminteam mai sus sunt, din păcate, destul de izolate. Aceasta şi face, de altfel, ca numărul ti­nerilor înotători cu reale per­spective să fie relativ redus. O dovedeşte în primul rind numărul destul de mic de participanţi (50—60) la con­cursurile de copii în vreme ce la atleţi am întîlnit sute de participanţi. Iată de ce, în ciuda unor evidente succese, suntem­ încă departe de a afirma că nataţia noastră­­ne referim îndeosebi la perfor­meri) are o largă bază de se­lecţie. La multe cluburi cu secţii fruntaşe (C.S. Şcolar­ Bucu­­reşti, Rapid Bucureşti, Ş.S.E. Timişoara, Mureşul Tg. Mu­reş, Ştinţa şi C.S.M. Cluj) gru­pele de copii sunt destul de slab pregătite. In unele cazuri, secţiile respective nu dispun de antrenori care să se ocupe în mod special de pregătirea micilor înotători, sarcina a­­ceasta revenind tot asupra an­­­tr­enorilor care au în grijă pre­gătirea sportivilor de perfor­manţă. Astfel stînd lucrurile pare normal faptul că antre­nori pricepuţi cu multă ex­perienţă nu au posibilitatea de a se dedica în mod exclu­siv acestei munci migăloase reclamate de instruirea copii­lor. Aceşti antrenori sunt o­­bligaţi să lucreze în salturi, fără o continuitate metodică. Totodată însă, trebuie să subliniem şi un alt aspect care de data aceasta­ vizează como­ditatea unor antrenori (O. Mladin — Ştiinţa Cluj, B. Ior­­dachi — C.S.M. Cluj, I. Frîncu — Steaua, E. Vasiliu — Rapid) sau orientarea greşită a unor secţii de performanţă (Ştiinţa Cluj, C.S. Cluj, Mureşul Tg. Mureş, C. S. Şcolar Bucureşti, Rapid Bucureşti,­­S.S.E. 1, steaua). In aceste cazuri întîl­­nim preferinţe de menţinere în secţii a unor înotători pla­fonaţi, fără prespective deose­bite, care, eventual ar putea aduce puncte într-un clasa­ment pe echipe la orice com­petiţie, în locul unei continue selecţii printre cei ce învaţă înotul anual, a unei perma­nente îmbogăţiri a grupelor de copii. Lipsa de curaj a an­trenorilor în cauză, lipsa de perspectivă în munca lor, frî­­nează progresul, întîrzie saltul calitativ mult aşteptat. Şi iată deci că nu „lipsa de condiţii“ cu care se tînguiesc cei mai mulţi dintre cei vizaţi mai sus constituie principala cauză a rezultatelor mediocre obţinute de secţiile respective, care im­plicit se răsfrîng şi asupra ni­velului general al nataţiei. Sînt lucruri cunoscute de mai mult timp şi asupra căro­ra biroul Federaţiei de nataţie a atras atenţia în mai multe rînduri. Cu toate acestea, clu­burile şi asociaţiile respective, chiar şi comisiile orăşeneşti sau regionale de specialitate care au datoria şi posibilitatea să intervină în mod hotărît pentru curmarea acestei stări de fapt întîrzie luarea unor măsuri radicale. Aşa se expli­că de ce de­ ani de zile pe bloc starturi urcă puţini înotători cu posibilităţi de obţinere a unor performanţe superioare. Măsurile luate în ultima vre­me ne îngăduie să sperăm că la întrecerile din Mexic vor participa şi vor obţine rezul­tate bune şi înotătorii români. CONSTANTIN MIHAI secretar adjunct al Federaţiei române de nataţie Vom avea înotători­­ întrecerile din Mexic? Duel spectaculos la panoul de baschet PE SCURT • Echipa de fotbal Rapid Bud­.-­­jj resti, a susţinut pînă în prezent două meciuri de la sosirea la Te- I heran. Fotbaliștii români au ter- fl minat la egalitate 0—0 cu Darai­­ si au învins cu 4—1 echipa Ararat­­ din Teheran. Miercuri tot la Tehe- S ran, Rapid joacă în compania echi- I pei: Javan. • Ediţia 1966 a competiţiei in- I ternaţionale de tenis de cîmp SI „Cupa Galea“, rezervată echipelor­­ de tineret, va reuni selecţionatele l­a 20 de ţări. în urma tragerii la || sorţi, care a avut loc la Paris, e­­chipa României va juca în zona­­ cehoslovacă, la Plsen, alături de I formaţiile R. D. Germane, Spaniei, ■ Olandei şi Cehoslovaciei. Echipa­­ română va întîlni în primul meci R pe cea a Spaniei. Eliminatoriile se­­ vor, desfăşura între 26 şi 31 iulie. • Au­ luat sfirşit campionatele R internaţionale de tenis de masă­­ ale R. F. Germane, la care spor- _ tivii români au ob­­inuit un frumos H succes cîștiglnd două din cele j| cinci titluri plise in joc. la sim­plu femei, Maria Alexandru, după­­ ce in semifinale a întrecut-o pe H­exang Rowe (Aniglia, cu 3—1), a­­ învins-o în finală pe Shannon (An- * glia), cu­ scorul de 3—0. In proba I de dubla mixt, cuplul Maria A- A­lexandru-Dorin Giurgiuca a învins­­ în Unuia probei perechea ceho- 8 slovace Linova-Miko cu 3—0. în sfîrşit, primul cros Alergările pe te­ren variat au fost adesea un minunat prilej de atragere a tineretului in activi­tatea sportivă. Uşor accesibile oricui, competiţiile de cros string la startul pro­belor sute de parti­cipanţi, adesea şi dintre cei cu o ac­tivitate sportivă continuă. Cu atit mai mult surprinde că in ulti­mul an numărul competiţiilor de cros s-a micşorat in mod ne­justificat. Tocmai de aceea, comisia o­­răşenească de atle­tism a luat iniţia­tiva ca alături de „Cupa 11 Martie" competiţia tradiţio­nală pentru fete or­ganizată de clubul „Metalul", să se desfăşoare şi o com­petiţie de cros pen­tru băieţii Traseele alese în jurul lacului din parcul „23 August" au oferit întreceri deosebit de specta­culoase. O remarcă: asemenea competiţii să fie cit mai des organizate de clu­burile sportive sau comisia orăşenească de specialitate. Şi poate pentru cursele Începătorilor­ pre­miile in echipament­ sportiv sau alte o­biecte măresc inte­resul pentru aceste competiţii. Competiţia ne-a ofer­it prilejul să constatăm aspecte îmbucurătoare. Ti­­nărul Ion Dima, in primul an de junio­rat a alergat exce­lent intrecind şi pe juniorii mai... virst­­nici. Am reţinut şi succesul mărşălui­torilor Nicolae Brîn­­jaru clasat al doilea la juniori şi Vasi­le I­lie pe primul loc la seniori. De asemenea, a plăcut alergarea senioarei Elisabe­­ta Bucur, ciştigătoa­­rea probei. S. DUMITRESCU , regiunea 1 Bucureşti, ac­tivitatea spor­tivă are mulţi aderenţi. Aso­ciaţia sportivă „Cetatea“ din raionul Giur­giu, de exem­plu, se poate mîndri cu nu­meroşii săi sportivi, mulţi din­tre ei campioni republicani, regionali, cu bogatele acţiuni sportive organizate. La „Ceta­tea“ se joacă popice (cu rezul­tate excelente pe plan repu­blican şi internaţional), se trage la tir, se joacă şah, te­nis de masă, volei, baschet. Activitate intensă se mai des­făşoară în unele asociaţii sportive din raioanele Slobozia, Tr. Măgurele şi Alexandria. Din păcate prea multe ase­menea exemple nu se pot da. Despre inactivitatea multor asociaţii sportive, a unor con­silii raionale U.C.F.S., ne-a informat chiar darea de sea­mă a Consiliului regional U.C.F.S. Bucureşti prezentată în recenta plenară care a dez­bătut activitatea sportivă de masă. Din 872 de asociaţii, în nu­mai 355 a fost organizată o activitate sportivă pe par­cursul anului 1965. Trebuie să recunoaştem „efortul“ pe ca­re l-au depus activiştii spor­tivi în organizarea unei acti­vităţi sportive în cele 355 a­­sociaţii... Dar în celelalte 517 asociaţii sportive ce s-a întîm­­plat ? Cu ce s-au ocupat acti­viştii consiliilor raionale U.C.F.S. ? Greu de răspuns. Transformaţi în casieri, um­blau să strîngă cotizaţiile pen­tru asociaţii (considerîndu-se aceasta, de către Biroul re­gional U.C.F.S., chipurile ac­tivitate... organizatorică) şi fi­reşte că întreaga mişcare sportivă de masă era lăsată la voia întîmplării. Astfel apare firească con­statarea că foarte puţini ti­neri au avut posibilitatea să cucerească „Insigna de poli­sportiv“. Trebuie să spunem că munca de propagandă spor­tivă, în general, ca şi cea de popularizare a acestui impor­tant complex sportiv este ca şi­ inexistentă, în peste 50 de asociaţii din raionul Roşiori nu s-a organizat nici o între­cere în acest sens. In raioa­nele Lehliu, Videle, Drăgă­­neşti-Vlaşca, Tr. Măgurele, de asemenea, competiţiile pentru „Insigna de polisportiv“ au fost vitregite. Ediţia din această iarnă a Spartachiadei tineretului este cît se poate de edificatoare pentru auto­mulţumirea în care se complac organele şi organi­zaţiile U.C.F.S. din regiunea Bucureşti. Competiţia ar fi putut oferi prilejul îmbunătă­ţirii serioase a activităţii spor­tive de masă în satele regiunii. Dar nu s-a întîmplat aşa. In comuna Brezoaiele se bucu­rau de multă, tradiţie „Dumi­nicile sportive“, însă în pre­zent tinerii sportivi îşi aduc doar aminte de ele. După cum ne-am dat seama, munca în asociaţiile sportive nu se bucură de o temeinică orga­nizare şi, firesc, rezultatele în privinţa mobilizării şi a des­făşurării întrecerilor sunt dintre cele mai slabe. In raio­nul Olteniţa s-au raportat cî­teva mii de participanţi şi se părea că intr-adevăr aici s-a muncit. Dar formalismul face casă bună cu stilul de muncă al membrilor comisiei de or­ganizare a Spartachiadei, cu dezinteresul­­ pentru întreceri, manifestat de unii dintre ac--------,------­----­----*— -----------­Perechea de patinatori Hus­­tiu Beatrice și Fazecaş Gheorghe, dubii campioni republicani (juniori catego­ria ac­tiviştii consiliului regional în frunte cu preşedintele aces­tuia. Au însă un merit: ştiu să raporteze cifre. La Valea Dragului, la Budeşti, la Span­­ţov s-au făcut întreceri de „ochii lumii" iar în alte a­­sociaţii nici nu au început în­trecerile. Şantierul Naval Ol­teniţa, unitate industrială cu mii de tineri, se află la o mi­că distanţă de consiliul raio­nal U.C.F.S. şi de comitetul raional al U.T.C. Cum de s-au putut „neglija“ întrecerile Spartachiadei în cea mai ma­re asociaţie sportivă din ra­ion ? Asemenea exemple se pot găsi şi în raioanele Titu, Feteşti, Zimnicea, Alexandria, Răcari. Un loc important în activi­tatea sportivă de masă a re­giunii Bucureşti, trebuie să-l ocupe şi elevii. In şcolile din regiune sunt cuprinşi peste 200 000 de copii. Această cifră reprezintă, în acelaşi timp, o puternică bază şi pentru se­lecţionarea sportivilor de per­formanţă. Dar campionatele şcolare (pe clase,, între cla­se şi licee) întreceri care ar trebui să devină tra­diţionale şi să stimuleze creş­terea valorică a elementelor celor mai talentate nu se orga­nizează în mod corespunzător. Sunt condiţii foarte bune pentru ca şi în regiunea Bucu­reşti să se dezvolte sportul de performanţă. Cînd vorbim de condiţii bune pentru dez­voltarea sportului de perfor­manţă ne gîndim şi la faptul că în anul 1965 a fost alocată o sumă de aproape 1 milion lei din bugetul Consiliului Ge­neral U.C.F.S. pentru depis­tarea şi creşterea elementelor talentate din regiune, într-a­­devăr s-a descoperit în cadrul Spartachiadei de vară la A­­lexandria o elevă Erica Stoe­­nescu, care a devenit în scurt timp, datorită calităţilor sale native, campioană de juniori în proba de săritură în înălţime. Dar meritul nu este al con­siliului regional, aşa cum îl observăm în toate rapoartele, pentru că nu este un rezultat al unei activităţi deosebite în oraşul respectiv. Consiliul regional, cu mai multă ini­ţiativă, putea să organizeze în oraşul Alexandria un puternic centru de atletism cu un antrenor calificat şi cu siguranţă că pe lin­gă tînăra campioană, stimu­laţi de performanţele acesteia, mai puteau să crească şi alţi tineri sportivi cu perspectivă, în ultima vreme, consiliul re­gional a organizat o grupă atletică, măsură insuficientă pe un teren care se dovedeşte foarte darnic cu atletismul. Dar dacă rezultatele sunt slabe şi în domeniul sportu­lui de performanţă, ca şi în cel ce se adresează maselor largi de oameni ai muncii din re­giune, se naşte, firesc, între­barea : cum s-a cheltuit im­portanta sumă de bani ? Să ne oprim la cîteva situa­ţii mai semnificative care ne dovedesc că în mînuirea fon­durilor s-au făcut greşeli se­rioase care au îngreunat dez­voltarea mişcării sportive din regiune. Conducătorii mişcării sportive din regiunea Bucu­reşti au deschis­ larg punga şi au împărţit bani cu dărni­cie în stingă şi în dreapta. Cu peste 110 000 lei a fost înzes­trată echipa de fotbal C.F.R. Roşiori care activează în cate­goria B. Unii suporteri spun că ba­nii au fost aruncaţi la întîm­­plare căci, după cum ştim, e­­chipa se zbate prin coada cla­samentului şi este veşnic în căutare de „păsări călătoare“! în acelaşi timp în cursul anu­lui 1965 asociaţia sportivă C.F.R. Roşiori a încasat doar 400 lei cotizaţii de la membrii săi, nici a zecea parte din cît trebuia. Consiliul regional U.C.F.S. a creat pe lîngă asociaţia sportivă a Sfa­tului popular regional o secţie de performanţă la nataţie şi polo. Făceau cumva salariaţii sfatului popu­lar nataţie şi polo ? Da de unde! Cîţiva sportivi de la Steaua şi Rapid, alţii de la Progresul şi gata echipa de polo şi nataţie. Şi „secţiei“ i s-au alocat nişte miişoare. Tot aici s-a făcut şi o secţie de­­ volei de... perspectivă. Ce perspectivă mai pot avea însă jucători şi jucătoare transfe­raţi de bătrîneţe de la clu­burile fruntaşe, numai consi­liul regional ştie, care a îm­părţit cu largheţe şi în a­­ceste sectoare aproape 100 000 lei, bani aruncaţi în vînt! O astfel de secţie de polo sau de nataţie nu se putea orga­niza în asociaţiile de pe ma­lul Snagovului sau în oraşele de pe malul Dunării? Insă tocmai cînd ziarele să scrie că şi în regiunea Bucureşti exis­tă o echipă de polo, alta de nataţie de... performanţă, preşedintele consiliului regio­nal a dat dispoziţie ca echipa să fie desfiinţată. In regiune, doar campiona­tul de fotbal avea o formă de disputare regulată, săptămînă de­ săptămînă. Hai să facem şi un campionat regional de volei şi-au spus cei de la U.C.F.S., umblînd din nou la sacul cu bani care scădea vă­­zînd cu ochii. 115 000 lei s-au împărţit la echipe alcătuite „la moment“, fără perspecti­ve, cu nivel mediocru. Banii s-au cheltuit iar campionatul s-a disputat prin... neprezen­tarile echipelor la jocuri. Fr­eest campionat nu a mai a­­juns să fie desfiinţat de pre­şedintele consiliului regional U.C.F.S., se autodizolvă sin­gur. Este normal ca în activi­tatea consiliului regional U.C.F.S. să se facă prezente asemenea lipsuri ca mişcarea sportivă din regiune să bată pasul pe loc, cînd activitatea sportivă se organizează în bi­rouri, în şedinţe intermina­bile, şi nu cum era firesc în mod practic în asociaţiile sportive, în mijlocul sportivi­lor. De această situaţie credem că în primul rind se face vi­novat preşedintele consiliului regional (tov. E. Apostol). In locul unei munci de cu­noaştere a realităţii sportive din regiune, a unei munci de perspectivă în dezvoltarea sportului din sate şi oraşe, preşedintele consiliului regio­nal îşi petrece cea mai mare parte din timp în Capitală. Făcînd abstracţie de stilul de muncă al unora din mem­brii biroului consiliului re­gional U.C.F.S., de abaterile grave care se petrec aici, tre­buie spus că dacă mişcarea sportivă de masă se desfăşoa­ră la un nivel slab, o vină în această direcţie o are şi bi­roul Comitetului regional Bucureşti al U.T.C. Poate nu e tîrziu nici acum ca Consiliul General U.C.F.S. să analizeze activitatea Consiliului regio­nal U.C.F.S. Bucureşti şi să ia măsurile cuvenite. S. IONESCU Cînd se aruncă sacul cu bani peste... bară Flecheiștii finlandezi evită înscrierea unui nou gol. Hocheiştii români învingători! • In prezenţa a peste 5 000 de spectatori, pe patinoarul artificial „23 August“ din Capitală s-a desfăşurat duminică seara întîlnirea in­ternaţională de hochei pe gheaţă dintre echi­pele selecţionate ale României şi Finlandei. La capătul unui joc spectaculos, hocheiştii români au obţinut o frumoasă victorie cu sco­rul de 7—3 (0—1; 3—1; 4—1). Punctele au fost marcate de : Szabó I (3), Szabó II (2), Vakar şi Ştefanov pentru echipa noastră şi Keino­­nen, Hakanen şi Ocsanen pentru echipa Fin­landei. Au arbitrat Nicolae Turceanu şi Flo­rian Marinescu (România). Aseară la Budapesta s-a disputat al doilea meci dintre echipele de tineret ale României şi Tungariei la hochei pe gheaţă. Din nou vic­toria a revenit hocheiştilor români: 3—1 (1—0; X—1; 1—0). In primul joc echipa Româ­niei cîştigase cu 7—0. ★ Box 1966 Interviul nostru Febra pregătirilor pen­tru marile competiţii ce se vor disputa anul vii­tor (campionate europe­ne) şi în 1968 (J. O. de la Ciudad de Mexi­co) se simte, pregnant în rîndul boxerilor noştri fruntaşi. Pugiliştii din echipele­ de tineret şi seniori se pregătesc, de­ocamdată, la cluburile din care fac parte, în vederea competiţiilor in­terne din calenda­rul anului 1966. Dar, tehnicienii federaţiei de specialitate pun la punct, în momentul de faţă, şi o seamă de a­­manunte, menite să asi­gure boxului românesc, sport cu mare tradiţie, viitoarele succese. Pro­blema „perspectivei“ a­­cestui sport a constituit obiectul unei discuţii pe care a avut-o, recent, unul din redactorii zia­rului nostru cu antreno­rul federal, TRAI­AN O­­GRINJANU. — Asigurarea unei pregătiri temeinice a boxerilor români în ve­derea participării cu succes la turneul olim­pic din Mexic constitu­ie preocuparea noastră principală. Pentru Jocu­rile Olimpice avem in vedere, deocamdată, pe următorii pugilişti : C. Ciucă, C. Gruiescu, N. Gîju, C. Stanev, V. An­­toniu, I. Covaci, V. Do­­bre, I. Olteanu, Gh. Chivur şi Ion Manea. — Vă rugăm să pre­cizaţi ce înseamnă „deo­camdată". — Programul compe­­tiţional şi planurile de pregătire ale pugiliştilor noştri fruntaşi sînt în aşa fel concepute încît să dea posibilitate şi e­­lementelor tinere, care s-au remarcat în ultimul timp, să aspire la ocu­parea unui loc în echi­pa reprezentativă. Pen­tru marile competiții din anii 1969—1972 (se au în vedere atît „europene­le", cît şi Jocurile Olim­pice) a intrat în vederile selecţionerilor un mare număr de tineri (printre care P. Nedelcea, Al. Popa, C. Cocîlnea, I. Borchescu, H. Constan­­tinescu, M. Niculescu ş.a.) CARE POT PRO­MOVA CHIAR IN LO­TUL CE SE PREGĂTEŞ­TE ÎN VEDEREA JOCU­RILOR OLIMPICE DIN MEXIC. — Acestor tineri ta­lentaţi li s-a asigurat, oare, un program com­­petiţional corespunză­tor ? — Da. Pe unii dintre pugilişti­ de mai sus îi vom verifica peste pu­ţin timp (19—24 martie), cu prilejul „Cupei Pri­măverii", competiţie sis­tem turneu, ce se va disputa la Bucureşti şi la Constanţa. Apoi, vom fi prezenţi la „turneul speranţelor" de la Ber­lin (iulie, 1966), unde vom deplasa o formaţie foarte tînără, alcătuită din elemente cu o încli­naţie deosebită spre box tehnic şi eficace. — La ce alte competi­ţii internaţionale de ve­rificare vor lua startul boxerii români în acest an ? — In afară de con­fruntarea de la Berlin, sportivii noştri vor lua parte. În luna aprilie, la două turnee în Ungaria, şi cite unul în Bulgaria şi Olandă, iar între 27—31 mai vom fi pre­zenţi la Balcaniada de la Belgrad, u­nde vom a­­linia o garnitură com­pletă. Se află în stadiul discuţiilor perfectarea altor întîlniri internaţio­nale, care ne vor da po­sibilitatea să ne facem o imagine mai clară asu­pra valorii elementelor ce compun actualele re­prezentative de dtteret și seniori. Un atac la fileu, trt partida feminină de volei: Ştiinţa Cluj — Partizanul roşu Braşov După „Internaţionalele“ de schi Internaţionalele de schi ale României au luat sfirşit dumi­nică cu disputarea linei noi probe de slalom special pe pîr­­tia de sub teleferic din Poiana Braşov. Victoria a revenit din nou francezului Léo Lacroix care în cele două manşe a rea­lizat timpul de 1­53, 6/10. Deşi s-a aflat la prima sa mare con­fruntare internaţională, repre­zentantul nostru Dan Cristea (încă junior) a avut o compor­tare foarte bună, clasîndu-se pe locul 5 după: Stamos (Fran­ţa), Arpin (Franţa) şi Riedl (R.D.G.). La sflrşitul competiţi­ei am solicitat unora dintre oaspeţi cîteva declaraţii, pe care le redăm mai jos. HONORS BONNET, antreno­rul reprezentativei franceze : „Sunt bucuros că am venit la acest concurs internaţional, la startul căruia am prezentat trei dintre componenţii echipei franceze : Lacroix, Arpin şi Sta­mos. Am asistat timp de trei zile la o Întrecere de bună va­loare tehnică, desfăşurată in­tr-un peisaj minunat. Dintre schiorii români remarc pe Kurt Gohn şi Cornel Tăbăraş, schiori cu vădite posibilităţi tehnice dar iată experienţa ma­rilor concursuri internaţionale. Organizarea a fost mai mult de­cât perfectă“. VOLTE MAURO, conducăto­rul fotului italian: „Felicitări organizatorilor. Totul a fost la înălţime. Pirtiile, cronometra­jul, arbitrii, concurenţii la ni­velul competiţiilor internaţio­nale. M-a impresionat numărul mare de spectatori prezenţi la întreceri. Dintre participanţi Kurt Gohn a fost singurul care a evoluat la nivelul schiorilor francezi care sunt, fară îndoia­lă, printre cei mai butii din lume". „Mă aflu pentru prima oară în România, — ne-a spus sin­gurul reprezentant al Noii Zeelande, PETAR GOLDSTERN — şi nu exagerez cu nimic ci nici afirm că totul a fost ireproșa­bil. Voi reveni cu multă plă­cere în această frumoasă țară". A. ZAMFIRESCU

Next