Scînteia Tineretului, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 5685-5710)

1967-09-01 / nr. 5685

V- AŢI ÎNSURA CU UN ROBOT ? Anchetă cetăţenească ...Meniul a fost coman­dat prin telefon. După cîteva minute, un clopoţel sună în sufragerie, gospo­dina deschide micul che­peng al conductei pneu­matice şi scoate cilindrul încărcat cu mîncărurile trimise de la bucătăria blocului. O altă conductă pneumatică porneşte din baie spre spălătoria cartie­rului. Din acest aparta­ment au dispărut bucătă­ria, maşina de spălat rufe... Dar aspiratorul ? De trei ori pe zi, aspiratorul de bloc absoarbe prin porii invizibili ai pereţilor şi planşeurilor tot praful din apartamente. . Nu, nu este o povestire ştiinţifico-fantastică şi nici visul frumos al gospodinei din zilele noastre, ci cîteva din proiectele unor spe­cialişti în domeniul tehnicii şi artelor menajere, pro­iecte realizabile în urmă­toarele decenii. Dar pînă atunci ? Pînă atunci TIM­PUL GOSPODINEI va constitui o problemă ac­tuală în permanenţă, o problemă cu implicaţii în dezvoltarea profesională şi culturală a femeii, în viaţa de familie, în educaţia copiilor etc. Industria bu­nurilor de uz casnic, co­merţul, cooperativele care prestează servicii la domi­ciliu depun eforturi tot mai mari pentru a înlocui treptat munca fizică a fe­meii în gospodărie, pen­tru a reduce timpul afec­tat de ea treburilor mena­jere. Dar, în ce măsură aceste eforturi corespund necesi­tăţilor reale, reduc efectiv durata micilor preocupări gospodăreşti ? Mai există oare resurse de timp ne­folosite ? Tinerele, sunt, în marea lor majoritate, angajate în procesul de producţie sau în continuarea studiilor, iar uneori în ambele ocu­paţii simultan. Printre ele vom găsi, deci, cele mai temute adversare ale tim­pului pierdut zi de zi în gospodărie. Ce părere aveți ? VIORICA DIACONESCU (Continuare in pag. a lll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ÎN PAG. 2 • BIBLIOTECARUL SEZONIER - O DISCREDITARE A PROFESIUNII • BREVIAR JURIDIC ÎN PAG. 3 • Astăzi primul gong în MONDIALELE DE LUPTE GRECO-ROMANE Un instantaneu din Suceava Condiţie esenţială pentru îndeplinirea sarcinilor U.T.C. - îmbunâtâţirea activităţii organizatorice S­arcinile ce-i revin în mo­bilizarea tineretului la îndeplinirea exemplară a îndatoririlor profesionale şi obşteşti, în educarea lui pa­triotică şi în spiritul unor înalte răspunderi cetăţeneşti, în cultivarea trăsăturilor mo­ralei înaintate, a dragostei de muncă şi de învăţătură, a for­mării gustului pentru frumos, solicită U.T.C. să desfăşoare o intensă activitate organiza­torică, să se preocupe perma­nent de folosirea celor mai bune forme şi metode de muncă, de îmbogăţirea conti­nuă a experienţei sale. Toate rezultatele pozitive pe care le-a obţinut, Uniunea Tinere­tului Comunist, îndeosebi după Congresul al VIII-lea, sunt de altfel indiscutabil legate de eforturile îndreptate spre îm­bunătăţirea activităţii sale organizatorice, spre adopta­rea unui stil de muncă cores­punzător sarcinilor şi scopuri­lor sale, spre găsirea celor mai adecvate forme şi metode de desfăşurare a activităţii. Aceste eforturi s-au concre­tizat în sporirea priceperii de a interveni mai eficient în problemele majore pe care le ridică educaţia comunistă a tineretului, în creşterea capa­cităţii organizatorice a orga­nizaţiilor U.T.C. cît şi a ca­drelor organizaţiei, a activiş­tilor săi. Cu toate acestea, în activita­tea organizatorică pe care o desfăşoară organele U.T.C., se manifestă, mai ales în ultima vreme, o seamă de fenomene negative, de neajunsuri care au repercusiuni serioase asu­pra îndeplinirii sarcinilor ce revin organizaţiei în etapa ac­tuală. Se menţin încă în acti­vitatea U.T.C., în munca de educaţie a tineretului nume­roase forme şi metode gre­oaie, neatrăgătoare care nu corespund specificului muncii cu tineretul, cerinţelor lui di­verse şi dinamice. Deşi Con­gresul al VIII-lea a atras a­­tenţia asupra daunelor pe care le pricinuieşte activităţii educative menţinerea unor asemenea forme şi metode şi a insistat asupra necesităţii de a se acţiona cu operativi­tate şi hotărîre pentru înlătu­rarea lor, aceasta nu s-a con­cretizat într-un efort susţinut din partea tuturor organelor şi organizaţiilor U.T.C. pentru extinderea acelor forme care şi-au dovedit viabilitatea, pentru îmbogăţirea conţinutu­lui întregii activităţi a Uniu­nii Tineretului Comunist. Există neajunsuri în modul în care comitetele regionale, raionale şi orăşeneşti ale U.T.C. concep, planifică şi or­ganizează munca. S-a încetă­ţenit la unele cadre U.T.C. ideea că sarcinile pe care le au nu se pot rezolva decît prin şedinţe şi prelucrări, prin indicaţii general-abstracte. Toate acestea se răsfrîng ne­gativ în activitatea comitete­lor şi birourilor U.T.C.,,a or­ganizaţiilor U.T.C., care sînt astfel împinse la o muncă for­mală, superficială, slab anco­rată în situaţia concretă, spe­cifică. Deşi după Congresul al VIII-lea, pe baza indicaţiilor şi hotărîrilor sale, au apărut în munca organizaţiilor nume­roase iniţiative interesante, încercări izbutite de apropiere a activităţii organizaţiei de cerinţele şi dorinţele tineri­lor, popularizarea şi generali­zarea acestora n-a constituit, cum ar fi fost firesc, obiectul unor intense şi susţinute pre­ocupări. Dimpotrivă, se men­ţine, încă, practica de a obliga organizaţiile să întreprindă doar ceea ce li se indică la co­mitetul raional sau orăşenesc U.T.C., de a limita iniţiativa acestora , ceea ce atrage după sine şablonul, rigidita­tea, schematismul care dimi­nuează interesul tinerilor faţă de activitatea organizaţiei. In loc să realizeze o judicioasă repartizare a sarcinilor, care să permită activiştilor să-şi consacre toate eforturile în­drumării şi ajutării concrete a organizaţiilor, unele organe U.T.C. îşi limitează munca la un control formal, constituie fără discernămînt tot felul de brigăzi sau colective, care de­şi denumite de control şi in­„Scînteia tineretului" (Continuare în pag. a 11-a) Pe şantierul centralei electri­ce şi de termoficare de la Com­binatul siderurgic „Gh. Gheor­­ghiu-Dej“ din Galaţi a început montajul primului cazan. A­­cesta va avea o capacitate ora­ră de 420 tone abur şi va asigu­ra o presiune de 140 atmosfere, numărîndu-se, din acest punct de vedere printre cele mai mari din ţară, Porţile de Fier. Benzile poar­tă fără întrerupere materia­lele de la staţia de sortare la depozitele de agregate. Foto ■ O­PT.F.DAN CIMPUL­­MN RENTABIL AL AGRONOMULUI în această toamnă o nouă promoţie de tineri ingineri agro­nomi se alătură celor angajaţi încă de a­­cum un an sau două­zeci în parcurgerea u­­nui drum lung, de o viaţă, acela de prin­cipali colaboratori ai oamenilor de la sate în nobila şi milenara lor strădanie de a strînge în hambare mereu mai multe roa­de ale pămîntului. Şi, firesc, odată cu entu­ziasmul, cu însufleţi­rea şi dorinţa de a lăsa urme acolo un­de merg, pentru în­ceput duc cu ei sute şi sute de întrebări, de ezitări chiar. Un­de vom merge, ce vom găsi ? Cum vom fi primiţi ? Ce posibilităţi de mun­că ? De unde să nni-Ing. dr. docent Dumitru Hâlâlău cercetător la Staţiunea experimentală Şimnic- Oltenia cerem ? Sînt între­bări care şi le pun şi ei acum ca şi noi, mai vîrstnicii, atunci cirul ne-am despărţit de băncile facilităţi­­lor. în anii de stu­denţie, tinerii specia­lişti au învăţat mul­te. Şi-au însuşit su­medenie de noţiuni care, aplicate, vor constitui baza unor producţii ridicate. Mulţi dintre cei ce abia din această toamnna vor semna cu titlul de inginer sunt proveniţi din satele unde lucrează şi tră­iesc familiile lor. Un motiv in plus pentru nerăbdarea şi justifi­cata mîndrie de a participa in mod di­rect şi nemijlocit la schimbarea tabloului propriilor meleaguri pe care se întorc. Unde vor merge nu vor mai avea cuvîntul profesorului sau asis­tentului din timpul studenţiei. Cunoştin­ţele dobîndite, practi­ca personală, dorinţa de a introduce noul, rezultatele staţiunilor experimentale, ceea ce literatura de spe­cialitate recomandă vor fi însă, alături de experienţa brigadieri­lor, a celor cu care vor lucra, singurii pi­loni ce vor susţine în­treaga lor activitate. (Continuare în pag. a lll-a) Pe şantierul centralei electrice din Galaţi ANUL XXIII. SERIA II. NR. 5685 4 PAGINI-25 BANI VINERI 1 SEPTEMBRIE 1967 Plecarea primului ministru şi ministru al afacerilor externe -­ al Danemarcei, Jens Otto Krag Joi la amiază a părăsit Bucu­­reştiul primul ministru şi minis­tru al afacerilor externe al Dane­marcei, Jens Otto Krag, îm­preună cu soţia, care la invita­ţia preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a făcut o vizită oficială în ţara noastră. înaltul oaspete danez a fost însoţit de Svend Aage Sandager Jeppesen, ambasadorul Dane­marcei la Bucureşti, Jens Chris­tensen, ambasador, subsecretar de stat adjunct în Ministerul A­­facerilor Externe, Gunn­ar Sei­denfaden, ambasador, subsecre­tar de stat adjunct în Ministerul Afacerilor Externe, Kai Johansen, subsecretar de stat adjunct în Ministerul Afacerilor Externe, Richard Wagner Hansen, consi­lier al Ambasadei Danemarcei la București, Per Green şi Soren- Ole Olsen, secretari ai primului ministru. Primul ministru şi ministru al afacerilor externe al Danemarcei, şi soţia, au fost salutaţi la aero­port de preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer şi soţia, Corneliu Mă­­nescu, ministru al afacerilor ex­terne, şi soţia, Pompiliu Maco­­vei, preşedintele C.S.C.A., Gheorghe Cioară, ministrul co­merţului exterior, Mihai Suder, ministrul economiei forestiere, Bucur Şchiopu, ministrul indus­triei alimentare, George Maco­­vescu, prim-adjunct al ministru­lui afacerilor externe, Gheorghe Ploeşteanu, ambasadorul Româ­niei la Copenhaga. Pe aeroport se aflau, de ase­menea, conducători ai unor in­stituţii centrale, generali şi ofi­ţeri superiori, ziarişti români şi străini. Au fost de faţă şefi ai unor misiuni diplomatice acreditaţi la Bucureşti. Pe aeroport erau arborate dra­pelele de stat ale României şi Danemarcei. După intonarea imnurilor de stat ale celor două ţări, primul ministru al Danemarcei şi pre­şedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România au trecut în revistă garda de onoare aliniată pe aeroport. Oaspeţii şi-au luat apoi un căl­duros rămas bun de la persoa­nele oficiale aflate pe aeroport. Un grup de pionieri a oferit flori. (Agerpres) NOI MĂRCI DE OŢEL DEVA (de la corespondentul nos­tru) Dezvoltarea im­petuoasă a econo­miei naţionale soli­cită cantităţi din ce in ce mai mari de oţel şi cu carac­teristici fizico-me­­canice dintre cele mai diverse. Por­nindu-se de la acest considerent, la cup­torul nr. 5 de la oţelăria Martin nr. 1 a început recent producţia unei noi mărci de oţel, ca­racterizat printr-o înaltă rezistenţă la construcţiile sudate. După ce va fi transformat în ta­blă de diferite gro­simi, la Combina­tul siderurgic din Galaţi, acesta va fi utilizat la construc­ţia blindajelor şi conductelor de mari dimensiuni necesa­­rere complexului hidroenergetic de la Porţile de Fier. Două noi mărci de oţeluri au fost asi­milate şi la oţelă­ria electrică. A­­cestea se caracteri­zează tot printr-o rezistenţă mărită, ceea ce permite uti­lizarea lor cu suc­ces sub formă de profile la armarea în exploatările mi­niere. De ce vor absenta la 15 septembrie unele manuale şcolare ? Pînă în prezent, ni se spune la Editura didactică şi peda­gogică, au apărut 574 de titluri din cele 705 care sunt propuse să apară in acest an şcolar. 101 se mai află in tipografii iar 30 (dintre care 20 destinate şcolilor profesionale) sint in stadiul de elaborare. Au fost difuzate pină in prezent 22,9 milioane de exemplare din ti­rajul total de 26 de milioane. Editura a realizat anul acesta manuale cu adevărat reuşite printre care putem menţiona : manualele de limbi străine însoţite de discuri, manualul de literatură universală pen­tru clasa a XI-a. Au fost ela­borate manuale noi. •­ Trebuie, de asemenea, apre­ciată activitatea editurii in ce priveşte broşurile de texte li­terare in limbi străine, care apar in condiţii grafice foarte bune şi la un preţ accesibil. Ce păcat insă că anul acesta Editura didactică şi pedagogică a scos numai 9 astfel de bro­şuri ! Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut se constată îm­bunătăţiri şi în sectorul difu­zării cărţilor şcolare. La C.L.D.C. suntem­ informaţi că difuzarea a început la 28 iulie şi se desfăşoară în condiţii bune. De aceeaşi părere sunt şi beneficiarii, respectiv delegaţii fiecărui raion, care spun „munca merge excelent... faţă de alţi ani“. S-ar părea că lucrurile stau bine , mai bine decît anul tre­cut la aceeaşi dată. Şi totuşi... mai bine nu înseamnă întot­deauna foarte bine. La Com­binatul poligrafic „Casa Scin­­teii“ aflăm că 12 manuale au văzut lumina tiparului abia în aceste zile. Printre acestea sunt Aritmetica pentru clasa I, Agricultura, pentru clasa a ViI-a (din care s-au livrat 200 000 exemplare din tirajul total de 350 000), Desenul teh­nic volumele I și II, care nu pot fi finisate din lipsă de co­­perţi de vinilin.­­In treacăt fie zis, Fabrica de mase plas­­tice­ Bucureşti nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, pre­ferind să fabrice ursuleţi, peş­tişori şi colăcei, care erau bine­înţeles mai rentabili în sezo­nul estival. Poate n-ar fi stri­cat să fabrice și un colac mai mare care să le salveze de la înec contractul). Tot la Combinat am mai aflat că manualul de Elemente de analiză matematică pentru clasa a Xl-a a fost predat spre tipărire la 10 iulie 1967 ! In­­trebînd Editura de ce s-a în-ANCA IONESCU ­fi"­i | (Continuare în pag. a lll-a) | Siluetă triunghiulară pe întinde­rea lacului. In mod cu totul paradoxal, arta cu cea mai întinsă arie de spectatori, filmul, a rămas pînă la ora actuală în afara programelor de cultură ge­nerală a învăţămîntului. Elevii primesc încă din pri­mii ani de şcoală noţiuni despre literatură, muzică, plastică, dar niciodată — cu excepţia învăţămîntului su­perior specializat — cel care învaţă nu va afla nimic despre film la orele de curs. De aici numeroasele erori ale unui public tinăr şi ne­format în ierarhizarea valo­rică a filmelor vizionate, a­­precierea peliculelor vulgare şi reţinerile nejustificate în faţa capodoperelor sau fil­melor de artă. Iată de ce prima sarcină a cineclubu­­rilor trebuie să fie aceea a unei intense activităţi cultu­­ralizatoare, de promovare a criteriilor estetice şi de idei, de a explica operele dificile, de a le face înţelese. Se im­pune, de aceea, o vastă reţea de cinecluburi şcolare care în afara cursurilor oficiale să realizeze o adevărată „ca­tedră“ de artă a filmului, după o ingenioasă programă analitică în care expunerile trebuie să alterneze cu vi­zionările. In această privinţă, viitoarea federaţie a cineclu­­burilor (noi am propus în­­tr-un număr anterior o­ase- O FEDERAŢIE­­ CICLU­­BURILOR di­­ menea formă de organizare), va urma să realizeze o strîn­­să colaborare cu Ministerul învăţămîntului care, dat fiind interesul major al pro­blemei ar urma să asigure şi baza materială a cineclubu­­rilor şcolare. Celelalte cinecluburi pot să realizeze un program de vizionări însoţite de scurte expuneri (citite sau prelu­crate după materialul docu­mentar realizat de către fe­deraţia naţională) pe mai multe cicluri ca : a) Istoria cinematografiei ; b) Şcoli şi stiluri cinematografice ; c) Mari regizori ; d) Mari ac­tori ; e) Tragedieni ; f) Co­mici ai ecranului ; g) Filmul de avangardă și experiment etc., etc. Printr-un acord cu organele difuzării filmelor, atunci cînd în sălile co­merciale apar filme cu o deosebită valoare artistică, cinecluburile ar urma să or­ganizeze vizionări speciale cu public, cu care prilej să se explice în ce constă valoarea deosebită a operei propuse. (Se pot folosi în acest scop și cronicile de specialitate a­­părute în presă). Tot în cola­borare cu întreprinderile ci­nematografice locale, cine­cluburile pot organiza „zile ale filmului“ cu publicul, după modelul celor realizate pentru membrii lor, urmă­rind difuzarea cît mai largă a filmelor de calitate , în realizarea acestor acţiuni ci­­necluburile trebuie să fie sprijinite de A.C.I.N. ATANASIE TOMA (Continuare în pag. a II-a)

Next