Scînteia Tineretului, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 5685-5710)

1967-09-01 / nr. 5685

(Urmare din pag. I) drumare se mărginesc, în general, la culegerea de date necesare întocmirii unor instructaje pentru şedinţe, a unor analize, lipsind totodată activitatea concretă de îndrumare a organizaţiilor de aportul, de priceperea multora dintre activişti. Totodată, nu în măsură corespunzătoare, sunt rezolvate o seamă de sarcini importante ca întărirea continuă, pe baza respectării riguroase a prevederilor statutare, a vieţii interne de organizaţie, creşterea rîndurilor organizaţiei, munca cu cadrele U.T.C., fapt ce face ca sarcinile stabilite de Congresul al VIII-lea în această privinţă să se îndeplinească în mod necorespunzător. Necesitatea îmbunătăţirii activităţii U.T.C., apropierii acesteia de cerinţele specifice tineretului — cerinţe cărora U.T.C. şi-a propus să le acorde o mai mare atenţie în viitor — impune perfecţionarea formelor şi metodelor de muncă ale organelor şi orgazaţiilor U.T.C., ridicarea la un nivel superior a activităţii organizatorice. Uniunii Tineretului Comunist îi revin în prezent răspunderi deosebite în organizarea activităţii cultural-artistice, sportive şi turistice pentru tineret. Toate aceste sarcini nu vor putea fi, însă, îndeplinite fără o îmbunătăţire a stilului de muncă al tuturor organelor şi al tuturor activiştilor U.T.C. Orientarea eforturilor în acest sens trebuie să pornească de la înţelegerea deplină a faptului că un asemenea lucru nu se poate realiza prin referate, prin şedinţe, prin interminabile discuţii. Singura cale de îmbunătăţire a stilului de muncă, de creştere a competenţei, priceperii şi experienţei este pătrunderea practică în esenţa problemelor muncii cu tineretul, desfăşurarea unor activităţi concrete cît mai bogate şi diverse. O primă direcţie în care trebuie să se concentreze atenţia tuturor organelor şi organizaţiilor este înlăturarea formelor de muncă greoaie, neatractive, a şabloanelor şi schemelor, orientarea fermă spre o muncă diferenţiată în funcţie de cerinţele şi preferinţele diverselor categorii de tineri, întreaga activitate a organelor şi organizaţiilor U.T.C. va trebui concepută nu ca o sumă de adunări, şedinţe, consfătuiri etc. ci ca un şir neîntrerupt de activităţi politico-educative, cultural-distractive, sportive şi turistice la care să participe masele largi de tineri. Potrivit celor stabilite de conducerea organizaţiei, birourile comitetelor regionale, raionale şi orăşeneşti ale U.T.C. vor avea o singură şedinţă pe lună în cadrul căreia vor dezbate probleme de fond ale muncii cu tineretul, urmînd ca aspectele legate de activitatea curentă să fie discutate şi rezolvate de către secretarii organelor respective. Plenarele comitetelor susmenţionate se vor ţine odată la trei luni. în organizarea acestor şedinţe se va merge pe linia reducerii numărului de materiale scrise, care răpesc mult timp dar acest lucru impune ca informările verbale să fie bine pregătite, ca membrii organelor respective să cunoască bine, dintr-o participare directă, problemele ce se pun în discuţie pentru ca pe această bază să aibă loc dezbateri concrete, să se stabilească măsuri eficiente pentru îmbunătăţirea muncii. Comitetele U.T.C. şi birourile organizaţiilor de bază din întreprinderi, instituţii, şcoli şi facultăţi, unităţi agricole etc. vor ţine, de asemenea, o singură şedinţă pe lună, iar activul U.T.C. din aceste unităţi va fi convocat pentru instruire cel mult o dată pe trimestru. Pentru informarea asupra sarcinilor curente, pentru organizarea diferitelor activităţi, membri comitetelor şi birourilor U.T.C. vor proceda atunci cînd e nevoie, la întîlniri operative, simple, eficiente. Organele superioare vor trebui să ajute nemijlocit ca şi acestor adunări să li se asigure o valoare reală, ceea ce se poate realiza doar prin discuţii simple, concrete, la obiect, prin abordarea unor probleme cu adevărat importante pentru viaţa organizaţiei. O deosebită atenţie este necesar să se acorde adunărilor generale ale organizaţiilor de bază U.T.C. Desfăşurîndu-se, potrivit prevederilor Statutului U.T.C., odată pe lună, acestea vor trebui să dezbată probleme ale muncii politicoeducative, cultural-artistice, sportive, turistice şi recreative, modul în care tinerii işi îndeplinesc sarcinile profesionale, comportarea lor în familie şi societate, probleme ale vieţii de organizaţie. Pentru lichidarea neajunsurilor ce se manifestă în această privinţă comitetele regionale, raionale şi orăşeneşti trebuie să organizeze astfel munca de îndrumare şi control, să ajute în aşa fel organizaţiile U.T.C. incit în viitor să nu rămînă nici o organizaţie care să nu-şi ţină cu regularitate, lună de lună, adunările generale, înlăturîndu-se practica de a stabili teme la nivelul raionului sau oraşului, organizaţiile să fie ajutate să-şi înscrie pe ordinea de zi, prin consultarea largă a tinerilor, probleme care interesează întreaga organizaţie, pentru ca adunările generale să devină, aşa cum s-a precizat la Congresul al VIII-lea al U.T.C., cadrul în care fiecare utecist să-şi poată exprima opiniile, gîndurile sale despre muncă, despre viaţă, să-şi poată spune părerea cu privire la cele mai diferite probleme ale activităţii organizaţiei din care face parte. Aşa cum a stabilit Biroul Comitetului Central organizaţiile U.T.C., comitetele U.T.C. şi birourile organizaţiilor de bază, vor munci pe baza unor programe trimestriale de activităţi care vor cuprinde acţiunile politice, cultural-artistice, distractive, sportive şi turistice ce vor fi iniţiate cu tinerii. Este necesar de subliniat că înlocuirea planului de muncă cu programul de activităţi nu este o simplă schimbare de nume ; ea are drept scop înlăturarea aspectelor de formalism în planificarea muncii, a înclinaţiilor spre abstract, spre general. Ea se va dovedi, însă, utilă numai în măsura în care organele U.T.C., activiştii organizaţiei se vor preocupa ca programele de activităţi să aibă în fiecare organizaţie un caracter concret şi operativ, să cuprindă acţiunile ce vor fi iniţiate în perioada respectivă, în măsura în care, încadrate în termene şi responsabilităţi precise, acţiunile prevăzute vor reflecta o cunoaştere temeinică a dorinţelor şi preferinţelor tinerilor, precum şi o sistematică consultare a conducerilor întreprinderilor şi instituţiilor, a celorlalte organizaţii obşteşti. O condiţie a realizării acestor programe este cunoaşterea de către tineri a tuturor obiectivelor propuse ; aceasta obligă organele şi organizaţiile U.T.C. la o largă popularizare a lor, folosind în acest scop adunările generale, afişele, gazetele de perete, staţiile locale de redio, toate mijloacele care le stau la îndemînă. Sporirea influenţei organizaţiei in masele largi ale tineretului, creşterea rîndurilor ei constituie un domeniu în care eforturile organelor şi organizaţiilor U.T.C. trebuie să se intensifice In mod deosebit. După cum se ştie, Congresul al VIII-lea a stabilit ca una din cele mai importante sarcini îmbunătăţirea activităţii politice şi organizatorice pentru creşterea rîndurilor organizaţiei astfel ca în următorii ani covîrşitoarea majoritate a tinerilor să devină membri ai U.T.C. Birourile comitetelor regionale, raionale şi orăşeneşti sunt datoare să conducă cu mai multă competenţă şi spirit de răspundere această activitate, să-şi orienteze mai ferm munca spre ajutorarea tuturor organizaţiilor U.T.C. şi îndeosebi a celor insuficient consolidate numeric. Cu deosebire va trebui îndreptată atenţia spre organizaţiile U.T.C. din şcolile generale, de la sate, de pe şantierele de construcţii, din exploatările forestiere, unde lucrează un număr mare de tineri, iar cuprinderea lor în organizaţia U.T.C. nu se ridică la un nivel corespunzător. Măsuri adoptate recent de Biroul C.C. al U.T.C. prevăd ca hotăririle de primire în U.T.C. adoptate în adunările generale ale organizaţiilor, subordonate direct comitetelor raionale şi orăşeneşti vor fi discutate în colectiv de către secretarii acestor organe şi vor fi supuse spre confirmarea biroului la prima şedinţă a acestuia. De asemenea, participarea tinerilor la şedinţele birourilor comitetelor raionale şi orăşeneşti şi ale comitetelor U.T.C. din întreprinderi forestiere, miniere, de la schelele petroliere şi şantierele de construcţii hidro-energetice în care se confirmă hotăririle adunărilor generale de primire în U.T.C. nu este obligatorie. Aceste măsuri sunt de natură să imprime mai multă operativitate în creşterea rîndurilor acestor organizaţii şi vor trebui să însemne un imbold pentru organele U.T.C. de a ajuta şi mai mult tinerii să cunoască bine caracterul, rolul şi sarcinile U.T.C. de a le cultiva dorinţa de a deveni utecişti. Cu deosebită grijă trebuie să se asigure caracterul educativ al momentului înmînării carnetului roşu de utecist pe care în viitor, tinerii îl vor putea primi nu numai în cadrul adunărilor generale, ci şi cu prilejul altor activităţi educative întreprinse de organizaţie, al unor activităţi culturale, întîlnirilor cu personalităţi ale vieţii obşteşti, al acţiunilor de muncă patriotică etc. In îndeplinirea tuturor sarcinilor care stau in faţa organizaţiilor, în înlăturarea neajunsurilor care se mai manifestă, răspunderi deosebite revin tinerilor din organele de conducere ale organizaţiei, activiştilor U.T.C. De modul cum muncesc aceştia, de felul în care concep, şi organizează activitatea în vederea aplicării în viaţa a sarcinilor stabilite depind într-o foarte bună măsură şi rezultatele ce vor fi obţinute. Este necesar de aceea, ca organele U.T.C. să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-şi îmbunătăţii munca de selecţionare, creştere şi promovare a cadrelor U.T.C. pentru a o ridica la nivelul actualelor exigenţe. Comitetele regionale, raionale şi orăşeneşti trebuie să dea dovadă de mai mare atenţie, să-şi sporească exigenţa, să manifeste o înaltă răspundere în selecţionarea tinerilor pentru munca de activist U.T.C., pentru orice muncă de răspundere în cadrul organizaţiei. Criteriile care trebuie să stea la baza selecţionării şi promovării a noi tineri în munca de activist trebuie să fie în primul rind calităţile lor politice, profesionale şi morale, rezultatele practice obţinute in munca de organizaţie. In munca de activist U.T.C. vor trebui promovaţi cei mai buni utecişti, tineri bine pregătiţi din punct de vedere politic şi cultural, caracterizaţi de iniţiativă şi hotărire în îndeplinirea sarcinilor. Complexitatea problemelor cărora trebuie să le răspundă un activist U.T.C. în condiţiile cînd nivelul de pregătire profesională, tehnică, ştiinţifică şi culturală a tinerilor cunoaşte o continuă creştere, fac necesar ca, mai ales în organele raionale, orăşeneşti şi regionale U.T.C., să fie promovaţi oameni cu un larg orizont de cultură, tineri cu pregătire superioară. In acelaşi timp este de datoria acestor organe, ca, neslăbind exigenţa faţă de îndeplinirea sarcinilor, să ajute cu maximum de grijă, să creeze condiţiile corespunzătoare activiştilor care doresc să-şi desăvîrşească pregătirea, să-şi însuşească o calificare înaltă. Nu numai în funcţia de activist U.T.C., ci şi în conducerea fiecărei organizaţii U.T.C. trebuie promovaţi oameni care iubesc munca cu tineretul, ştiu să organizeze şi participă alături de acesta la acţiunile politice, cultural-distractive şi sportive, tineri entuziaşti şi receptivi la tot ceea ce preocupă tineretul şi care să constituie adevărate modele de trăire intensă, tinerească a acestei minunate vîrste. Tînărul căruia i se încredinţează conducerea unei organizaţii U.T.C. trebuie să aibă multă pricepere în organizarea de acţiuni educative, cultural-artistice şi sportive, să fie el însuşi un pasionat al acestor activităţi. Este de aceea necesar să fie folosite într-o mai mare măsură cadrele cu bogată experienţă în munca de organizaţie, tineri cu pregătire superioară, capabili prin cunoştinţele lor să sesizeze fenomenele noi ce se ivesc în munca şi comportarea tinerilor, să răspundă cerinţelor pe care acestea le ridică în faţa organizaţiei, în comitetele U.T.C. şi în birourile organizaţiilor de bază mai ales în funcţia de secretar, să fie aleşi utecişti cu stagiul militar satisfăcut, care datorită priceperii şi experienţei de viaţă, se bucură de prestigiu în faţatinerilor, sunt capabili să-i mobilizeze la o activitate cît mai bogată. O preocupare sporită trebuie să se manifeste şi în ceea ce priveşte pregătirea şi instruirea activului U.T.C., pentru înarmarea sa cu cunoașterea temeinică a sarcinilor dintr-o etapă sau alta, precum și a celor mai bune metode pentru ducerea lor la îndeplinire. Indiferent de sarcinile ce pot apărea într-o perioadă sau alta, pregătirea aparatului trebuie să constituie o preocupare esenţială a întregului birou, fie că e vorba de comitetul orăşenesc, raional sau de cel regional, la desfăşurarea instruirilor, să participe membrii birourilor, secretarii comitetelor regionale, raionale şi orăşeneşti, care să conducă efectiv această activitate. O cerinţă a bunei pregătiri este ca în desfăşurarea instruirilor să fie înlăturată orice manifestare de formalism, să se realizeze o analiză serioasă a modului cum şi-a îndeplinit sarcinile fiecare activist în parte, să se acorde un mai mare spaţiu activităţilor metodice, schimburilor de opinii privind organizarea diferitelor activităţi, popularizarea celei mai valoroase experienţe în munca cu tinerii. Cu cea mai mare grijă vor trebui pregătite dezbaterile ce urmează să aibă loc în această perioadă la nivelul comitetelor raionale şi orăşeneşti U.T.C., întreprinderilor şi comunelor, în şcoli şi în facultăţi care au menirea să asigure întregului activ U.T.C. cunoaşterea şi însuşirea temeinică a măsurilor adoptate de Biroul Comitetului Central în scopul îmbunătăţirii activităţii politico-educative, traducerii în viaţă a sarcinilor deosebite ce revin organizaţiilor U.T.C. în desfăşurarea activităţii cultural-artistice, sportive, turistice şi recreative cu masa tineretului. Este de datoria comitetelor raionale şi orăşeneşti U.T.C. să folosească în organizarea acestor instruiri tot ceea ce experienţa de pînă acum a dovedit mai valoros, mai eficient; membrii birourilor şi secretarii acestor comitete vor trebui să participe la toate dezbaterile care vor avea loc, să prezinte cu claritate în faţa activelor U.T.C. nu numai noile sarcini ce revin organizaţiei, ci şi ceea ce trebuie făcut practic pentru ducerea lor la îndeplinire; să ajute comitetele U.T.C. ca în acest cadru să poată prezenta acţiunile ce vor fi organizate şi care vor fi cuprinse în programele trimestriale de activitate. Este de la sine înţeles că pentru realizarea noilor , sarcini nu trebuie să se aştepte desfăşurarea acestor instruiri, ci şi să înceapă chiar de acum organizarea unor activităţi cît mai bogate, întărirea disciplinei în muncă, sporirea răspunderii fiecărui cadru de organizaţie faţă de îndeplinirea sarcinilor ce-i sunt încredinţate, trebuie să preocupe într-o mai mare măsură birourile comitetelor raionale, orăşeneşti şi regionale U.T.C. Aceasta nu e posibil decât printr-o substanţială sporire a exigenţei, printr-o atitudine combativă, intransigentă faţă de orice încălcare a disciplinei de organizaţie, faţă de atitudinile de delăsare în muncă, faţă de abaterile de orice natură. In acelaşi timp organele U.T.C. au datoria să întreprindă toate măsurile organizatorice şi educative necesare pentru a face ca fiecare activist U.T.C. să devină, aşa cum cer sarcinile actuale, iniţiator şi organizator nemijlocit al activităţilor ce se desfăşoară cu masa tineretului. Priceperea şi experienţa dobîndită, dragostea de muncă, înalta răspundere ce caracterizează imensa majoritate a cadrelor organizaţiei noastre, măsurile adoptate recent de Biroul Comitetului Central constituie tot atîtea certitudini că şi activitatea organizatorică a U.T.C. va cunoaşte o substanţială îmbunătăţire şi perfecţionare, că stilul de muncă al organelor şi organizaţiilor U.T.C. se va ridica la nivelul exigenţelor pe care le impun sarcinile actuale cărora trebuie să le răspundă activitatea politico-educativă pe care o desfăşoară Uniunea Tineretului Comunist în rîndul tinerei generaţii. Condiţie esenţială pentru îndeplinirea sarcinilor U.T.C.imbunătăţirea activităţii organizatorice Un interesant monument al naturii CLUJ (de la corespondentul nostru). Cercetătorii institutului de speologie din Cluj au făcut pregătirile necesare pentru cercetarea unei interesante peşteri, descoperită în raionul Năsăud. Peştera Izvorul Tăuşoarelor are o adîncime de 350 m şi împreună cu altă peşteră de la Jgheabul lui Za- Hon, formează un sistem carstic unitar, considerat de către specialişti ca cel mai sălbatic şi interesant din ţară. Cascadele, prăpăstiile enorme, galeriile, cu o lungime de peste 5 km, cristalele de gips descoperite pentru prima dată la noi în ţară, nenumărate fenomene interesante oferă un vast material de studiu încă nevalorificat. Apele din această peşteră parcurg pe sub pămînt circa 7 km şi apar la suprafaţă într-o localitate situată pe alt versant al Văii Tăuşoarelor. BIBLIOTECARUL SEZONIER -O DISCREDITARE Pe adresa noii noastre rubrici, Breviar juridic, a început să sosească o corespondenţă bogată. Cititorii ni se adresează cu diferite întrebări privind relaţiile cetăţeanului cu legile şi ne cer ajutorul în clarificarea acestora. Tovarăşul GHEORGHE IONESCU, din comuna Rîncăciov, raionul Piteşti, ne solicită relaţii în legătură cu următoarea situaţie : „Am fost timp de opt ani salariatul Băncii Populare „Albina“. Acum doresc să fac dovada acestui fapt dar nu am la îndemînă decît cartea de membru care, singură, nu constituie un act oficial spre a putea dovedi vechimea în muncă. Ce voi face în acest caz ?“. Potrivit H.C.M. 224 din 1960, perioadele de timp lucrate care nu pot fi dovedite cu acte oficiale vor fi reconstituite la cerere, în unităţi, de către comitetele sindicatelor. Vă sfătuim deci să adresaţi o cerere comitetului sindicatului, în care să specificaţi perioada de timp ce urmează a fi reconstituită, furnizînd pentru reconstituire şi următoarele relaţii: data cînd aţi fost angajat, profesia şi locul de muncă, salariul avut, persoanele cu care aţi lucrat în perioada respectivă şi locul lor de muncă. Pe baza acestor documente există singura posibilitate de a dovedi vechimea respectivă. Cererea de„ tovarăşe TOADER MARGARETA, poate fi uşor rezolvată. Aveţi dreptul de a solicita urgentarea transferării dosarului de pensie. Comitetul executiv al Sfatului popular al raionului „N. Bălcescu" a luat deja măsurile care se impuneau. Cred că pensia pe luna iulie aţi şi primit-o la noua adresă. Cît priveşte acordarea ajutorului bănesc, ancheta socială nu s-a putut efectua întrucît eraţi plecată într-o staţiune de odihnă. Cazul a fost luat totuşi în evidenţă şi la revenirea în Bucureşti, dacă se va constata că vă încadraţi în normele legale, pentru a beneficia de ajutoare băneşti, vi se vor acorda. „Sunt salariatul aceleiaşi întreprinderi — ne scrie tovarăşul ANGHEL NIŢULESCU din Bucureşti, raionul Griviţa roşie, — din anul 1926. In această perioadă am avut o întrerupere de patru ani — 1961-1965 — cînd am fost pensionat pe motiv de invaliditate. După 1965, mi-am reluat serviciul pe baza hotărîrii comisiei de expertiză medicală. Am dreptul în această situaţie la stabilirea pensiei de bătrîneţe la sporul ce se acordă pentru continuitatea activităţii în aceeaşi întreprindere pe întreaga perioadă, — adică 1926- 1967 — şi, dacă se poate lua ca bază la calcularea pensiei salariul tarifar din perioada 1951-1961 ?“. — Nu, tovarăşe Niţulescu şi iată de ce. Prevederile legale în vigoare, care reglementează acordarea pensiei de asigurări sociale de stat, precizează: „Se consideră vechime în producţie numai timpul în care o persoană a prestat marca în calitate de angajat. Continuitatea în muncă nu se consideră întreruptă în cazul în care angajatul s-a aflat în incapacitatea temporară de muncă ceea ce nu e cazul la dv. Dar pensionarea de invaliditate, fără prestare de muncă, întrerupe continuitatea. Deci, perioada 1861-1965 cînd aţi primit pensia de invaliditate a întrerupt continuitatea în muncă şi nu mai puteţi beneficia de acel spor decît pînă în anul 1961“. Nici la a doua întrebare nu vă putem răspunde afirmativ. Pentru stabilirea salariului tarifar care constituie baza de calcul a pensiei se iau în consideraţie salariile tarifare realizate în 5 ani consecutivi din ultimii 10 sau 15 ani premergători încetării activităţii salariate. Aşa că, în caz de pensionare după 1 ianuarie 1967, nu puteţi alege perioada 1951-1961... Două întrebări ne-au fost adresate de ELENA STANESCU din Piteşti. Suntem în măsură să vă răspundem. Dumneavoastră aţi plecat prin transfer în anul 1964 fără să primiţi unele drepturi băneşti care vi se cuveneau de la instituţia la care aţi lucrat. Vreţi să ştiţi dacă mai puteţi obţine acum sumele respective ? Potrivit dispoziţiilor art. 118 din Codul Muncii, pentru orice pretenţii băneşti angajatul se poate adresa întreprinderii în termen de un an de la data cînd aceste sume urmau să fie plătite. Cum timp de patru ani n-aţi întreprins nimic pentru obţinerea acestor drepturi, acum, conform dispoziţiilor în vigoare, cererea dv. nu mai poate fi luată în consideraţie. La a doua întrebare vă vom răspunde în suris. MIRCEA NICOLAE jurist A PROFESIEI Prin ce se impun instituţiile de cultură celor care le vizitează ? Iată o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem mai des. Ni se propune frecvent, cînd întrebăm ce posibilităţi culturale are un oraş, o cifră care însumează sediile, activităţii culturale. O firmă pusă în faţa unui edificiu nu ajunge însă. E foarte important pentru atragerea tinerilor la activităţile cultural-sportive felul cum arată spaţiul dedicat acestor activităţi. Nu sunt indiferente activităţilor culturale condiţiile neigienice, de pildă, în care se desfăşoară de multe ori iar ignorarea lor e un deserviciu adus culturii de masă. Demnitatea şi prestigiul instituţiei de cultură trebuie să fie o permanentă preocupare în munca cu tineretul. Bibliotecile — important factor cultural, se află de multe ori în lipsa de cititori, în uitare, tocmai pentru că nu şi-au asigurat prestigiul de instituţie culturală la care să se poată apela întotdeauna cu încredere. Un fond de cărţi rulat intimplător, bibliotecari care se schimbă de la o zi la alta şi sedii neatrăgătoare — iată cauze, nu toate, pentru care bibliotecile rurale nu-şi ating totdeauna scopul. Prima informaţie despre bibliotecă şi bibliotecari ne-a dat-o primul secretar al raionului Drăgăneşti-Olt al U.T.C., regiunea Argeş : „In 26 de comune ale raionului, într-un an, s-au schimbat 20 de bibliotecare". Am încercat să descifrez motivele acestei instabilităţi luînd cîteva comune la rind. Primul popas l-am făcut în comuna Călmăţui. Ni s-a spus că bibliotecara e în concediu. Am privit în jur şi ne-au impresionat ne-plăcut duşumeaua nemăturată, mucurile de ţigări strivite pe jos. S-a găsit o scuză în faptul că nu există un om plătit pentru a face curăţenie în căminele culturale. Este o scuză care rezistă? La Crîngeni am găsit-o pe bibliotecara Grigore Ştefania. — De cît timp lucraţi ca bibliotecară ? — De cîteva luni. — Ce proiecte aveţi pentru viitor ? — Vreau să dau examen la facultate. —• Foarte bine, dar n-ar trebui să fie în aceasta nici un motiv de muncă provizorie, aşa cum atestă activitatea în cadrul bibliotecii respective. înţelegem dorinţa îndreptăţită a tinerilor absolvenţi de liceu încadraţi în posturi de bibliotecari, de a-şi continua studiile, dar nu se poate tolera acest sistem al bibliotecarilor-sezonieri, pentru că el afectează serios scopul existenţei instituţiei pe care o deservesc. In provizoratul muncii de bibliotecar se pregătesc examene, se fac proiecte pentru viitor, şi astfel, într-o bună zi, biblioteca rămîne cu uşile închise, cu cărţi lipsă (aduse uneori de prin sat de binevoitori). Sînt angajate absolvente cu 11 clase care şi-n orele de funcţionare ale bibliotecii se pregătesc pentru examenele ce le vor susţine şi care nu se simt cu nimic obligate postului pe care-l deţin. Mai mult, aceste tinere, nepregătite cu adevărat pentru munca de bibliotecar, pe care o fac de nevoie cîteva luni, neînţelegîndu-i rostul principal (care nu este cel de a lua o carte din raft şi a o pune în mina celui care vine pe la bibliotecă) nu au pasiunea muncii, singura capabilă să facă să circule o carte, să fie gustată şi înţeleasă. Operele clasicilor literaturii universale stau undeva pe rafturile mai greu accesibile ale dulapurilor. Bibliotecarele nu le-au citit. Din clasicii români, puţini, lucrări neesenţiale, apărute în colecţia „Cartea ostaşului“. Apariţiile recente, luate la întîmplare din volumele bibliotecii: „Pentru cine bat clopotele“ de Hemingway sau „Am fost medic la Auschwitz“. Nu, tovarăşele bibliotecare nu le-au citit. „Oamenii cer astfel de cărţi“ ? „Nu“, ni s-a răspuns. Şi totuşi realitatea e alta. Oamenii cer „Am fost medic la Auschwitz“, o discută; cei tineri îi întreabă pe cei care au văzut ororile războiului dacă poate fi adevărat. Urmăresc ziarele, se conving că Mengele sau Bormann au existat, că sunt urmăriţi de justiţia umanităţii. Aceasta, pentru că în comuna Balta Sărată, există tovarăşul învăţător Terci Marin, care dă o bună lecţie despre ce înseamnă adevărata pasiune. Desigur, colecţia „Aventura“ e atrăgătoare, plăcută, uşoară pentru mulţi. Dar de aici, pînă la a te opri doar la acest fel de lecturi... E timpul să se înţeleagă că biblioteca comunei n-a fost înfiinţată pentru ca bibliotecarii să aibă linişte pentru pregătirea examenelor şi nici cărţile ce li se trimit nu sunt pentru a da un aspect cultural incintei, ci pentru ca oamenii să citească din ce în ce mai mult. I Constatîndu-se că absolventele de liceu nu sînt îndeajuns de legate de comună n-ar fi bine să ■ se caute ca angajarea în acest I post (făcută în colaborare și cu comitetul U.T.C., care poate a-a vea un cuvînt însemnat de spus, cunoscînd oamenii) să aibă pe lîngă criteriul certificatului de absolvire şi alte criterii, mai puţin formale ? Adică, să se tindă spre o profesie de bibliotecar la fel ca toate celelalte, stabilă. Cursurile care se organizează actualmente pe plan regional sau raional nu sînt nici pe departe o soluţie avîndu-se în vedere faptul că durata lor nu depăşeşte 10 zile şi, în acelaşi timp, pentru faptul că nu pot face faţă fluctuaţiei de bibliotecari. Menţionăm că profesiunea de bibliotecar nu are încă o recunoaştere de drept ci de fapt. Singura formă de învăţămînt superior care pregăteşte bibliotecari, şi care funcţionează pe lîngă Institutul pedagogic de trei ani, nu va putea în nici un caz să acopere cerinţele unor reţele imense de biblioteci (sindicale, aşezăminte culturale, şcolare) din momentul în care absolvenţii acestui institut de în-I I I I Î I Invăţămînt superior nu au nici măcar un stimul material în momentul în care lucrează efectiv în biblioteci. În Panoramic ieșean: Fabrica de ulei Unirea Aşteptind o cit de mică zvîcnire a plutei... Foto: FLORIN ŢAGA O FEDERAŢIE A CINECLUBURILOR (Urmare din pag. 1) Creaţia amatorilor Un loc important în activitatea cinecluburilor îl ocupă realizarea propriei producţii de filme. Pentru promovarea acestor pelicule, a căror primă calitate este aceea că s-au născut din pasiune, cinecluburile trebuie să organizeze festivaluri anuale ale creaţiei amatorilor. Plecind de la festivalul local, raional şi regional, trebuie să ajungem la un festival naţional al cinecluburilor, a cărui sarcină ar fi şi selectarea filmelor care să participe la festivalurile internaţionale ale amatorilor, aproape la fel de numeroase şi prestigioase ca şi cele ale profesioniştilor. Pentru ca aceste creaţii să fie larg difuzate, federaţia cinecluburilor ar avea sarcina de a colabora cu televiziunea (în cadrul unei rubrici permanente) precum şi cu difuzarea filmelor pentru prezentarea filmelor de format îngust in sălile comerciale, fireşte cu aparatura şi asistenţa tehnică a cinecluburilor. Organizarea şi baza materială D’'n'conducerea federaţiei (ononfică) ar urma să facă parte atît membri ai cinecluburilor cît şi acei regizori, critici de film sau operatori de imagine care au dovedit pînă acum că au dragoste reală pentru dezvoltarea mişcării cineaştilor amatori. Statutul federaţiei, aprobat de o conferinţă naţională a cineaştilor amatori şi redactat de către un comitet de iniţiativă, ar urma să stipuleze, în fine, care este menirea şi care sunt sarcinile cinecluburilor. Mijloacele materiale ale federaţiei vor fi realizate din : cotizaţiile membrilor, taxele obţinute prin prezentarea la public a filmelor realizate de cinecluburi, prestarea unor servicii de specialitate. Deschiderea sub girul federaţiei a unui magazin care să pună în vinzare pelicule, aparatură, chimicale destinate developării, cărţi de specialitate etc. De asemenea, organizarea unui laborator care să realizeze developarea filmelor reversibile pe 8 şi 16 milimetri contra cost. Tot în acest laborator s-ar putea realiza copii pe 8 mm şi 18 mm a unor filme documentare, de călătorie turistice, animaţie şi care ar urma a fi puse în vinzare pentru public. Acest laborator ar putea realiza, la comanda O.N.T., filme turistice pe 8 mm şi 16 mm despre litoralul românesc, Deltă, marile staţiuni de munte, minăstirile Moldovei şi toate celelalte vestigii ale culturii noastre milenare, pelicule care, de asemenea, ar urma să fie puse în vinzare atît pentru turiştii străini cît şi pentru cei interni. Persoană juridică fiind, cu autoconducere şi autofinanţare federaţia cinecluburilor ar putea funcţiona sub girul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, paralel cu mişcarea artistică de amatori, aşezămintele culturale sau comisia pentru răspîndirea ştiinţei şi culturii. Cu ce trebuie început ? Mai întii, cu asentimentul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă de a gira activitatea viitoarei federaţii a cinecluburilor din România, în al doilea rînd, cu organizarea unui comitet de iniţiativă, format din reprezentanţi ai cinecluburilor, cineaşti şi critici de film care să redacteze proiectul de statut. Şi în al treilea rînd, cu organizarea unei conferinţe pe ţară a cinecluburilor, care să aprobe proiectul de statut şi să aleagă organele de conducere. Ziarul „Scînteia tineretului“ oferă coloanele sale tuturor care doresc să contribuie la sugestiile noastre, astfel ca în cel mai scurt timp generoasa mişcare a cineaştilor amatori să devină şi o realitate organizatorică. Un muzeu foarte căutat DEVA (de la corespondentul nostru) . Deşi nu este deschis decît de o lună, Muzeul mineritului din Petroşeni se bucură de o mare afluenţă de vizitatori. Zilnic, peste 300 de turişti din ţară şi străinătate vin aici să admire interesantele exponate aranjate cu grijă, care redau sugestiv istoria acestei îndeletniciri de-a lungul deceniilor, precum şi emoţionante documente ai luptei minerilor desfăşurate în trecut pentru libertate şi o viaţă omenească. Vizitatorii din Cluj, Salonta, Lugoj, Cavnic, precum şi cei din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi-au consemnat in cartea de impresii interesul deosebit care i-a însoţit de-a lungul celor 7 săli încărcate cu valoroase vestigii ale trecutului.