Scînteia Tineretului, iulie 1968 (Anul 24, nr. 5943-5969)

1968-07-01 / nr. 5943

1848 120 DE ANI DE LA REVOLUŢIE 1968 O lumină feerică arcuieş­te cerul deasupra stadionu­lui „Republicii". Fascicolele ei înfăşoară în raze albe, — luminînd simbolic de­cenii de istorie — anii 1848—1968. începe marea adunare populară consacrată ani­versării a 120 de ani de la revoluţia din 1848 şi, o dată cu ea, file vii de istorie, străbătind decenii, se pe­rindă prin faţa noastră. Re­vedem aevea, prin manifes­tările sărbătorite în acest an, — la Iaşi, pe Cimpia Libertăţii de la Blaj, la Iz­laz — drumul străbătut de scinteia aprinsă în Moldova şi înfrăţită — ca toate i­­deile mari — cu flăcările revoluţiei care au cuprins pe rind Muntenia şi Tran­silvania. E rindul Bucureştilor — unde dogoarea revoluţiei a atins punctul culminant — să-i evoce memoria. Şi, — ca şi acum 120 de ani, pe Cimpia Filaretului — la a­­dunarea populară de pe stadionul „Republicii“ au venit peste 30.000 de oa­meni. Dacă cei de acum 120 de ani au venit pentru a jura credinţă revoluţiei, pentru a-i apăra fruntaşii şi ţelurile ei — eliberarea socială şi naţională, uni­tatea poporului român — cei 30.000 de astăzi au ve­nit să-şi omagieze înainta­şii, istoria patriei, trecutul ei de luptă... întreaga asistenţă întîm­­pină cu vii şi puternice a­­plauze apariţia la tribună a conducătorilor de partid şi de stat. în tribuna oficială iau loc tovarăşii NICOLAE CEAUŞESCU, cu soţia, ION GHEORGHE MAU­RER, cu soţia, EMIL BODNARAŞ, PAUL NI­­CULESCU-MIZ­IL, cu soţia, VIRGIL TROFIN, cu soţia, ILIE VERDEŢ, cu soţia, membri şi membri su­pleanţi ai Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinţi ai Consiliu­lui de Stat şi ai Consiliului de Miniştri. Acordurile solemne ale imnului de stat al Repu­blicii Socialiste România răsună deasupra stadionu­lui. Tovarăşul DUMITRU POPA, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secre­­tar al Comitetului munici­pal Bucureşti al P.C.R., primarul general al Capi­talei, deschide adunarea. Apariţia la tr­ibună a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al Comitetului Cen­tral al partidului, preşe­dintele Consiliului de Stat, este însoţită de aplauzele puternice ale miilor de par­ticipanţi — muncitori, in­telectuali, studenţi şi elevi, soldaţi — prezenţi la a­­ceastă grandioasă manifes­tare. Cerul serii va răsuna in repetate rînduri de nu­meroase aplauze şi ovaţii, printr-o declanşare spon­tană a inimilor şi sentimen­telor, in timpul cuvintării secretarului general al par­tidului. Cuvîntarea secretarului general al partidului des­făşura în faţa întregii asis­tenţe, a întregii ţări, isto­ria poporului nostru atît de încercat şi atît de demn. Aplauzele care însoţesc cuvîntarea sînt semne de cinstire destinate luptăto­rilor pentru neatirnarea neamului nostru, pentru în­lăturarea exploatării şi în­făptuirea idealurilor noas­tre de azi şi de mîine, sem­ne de cinstire pentru Par- C. PRIESCU (Continuare în pag. a 111-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! % ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST , ANUL XXIV. SERIA II. NR. 5943 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 1 IULIE 1968 Cuvîntarea tovarăşului­ Nicolae Ceauşescu Stimaţi tovarăşi, Aniversăm anul acesta 120 de ani de la revoluţia burghe­­zo-democratică din 1848 — e­­veniment remarcabil în isto­ria poporului român. Mişca­rea revoluţionară de la 1848 a zguduit din temelii vechea orînduire feudală, marcînd începutul unei noi epoci în dezvoltarea economică, socia­lă şi naţională a ţării noastre. Importanţa acestor eveni­mente revoluţionare apare în toată amploarea ei numai dacă avem în vedere împre­jurările istorice în care au a­­vut loc. Relaţiile feudale de producţie, starea de înapoie­re economică şi socială, lip­sa oricăror libertăţi democra­tice constituiau piedici hotă­­rîtoare în calea progresului material şi spiritual al poporu­lui nostru. Această situaţie era agravată de faptul că Ţara Românească şi Moldova se aflau sub dominaţia impe­riului otoman, iar Transilva­nia şi Bucovina sub domina­ţia imperiului habsburgic. Stăpînirea străină constituia un puternic sprijin pentru reacţiunea feudală, ea se o­­punea oricărui progres, preo­cupată înainte de toate de jefui­rea bogăţiilor ţării ce înrăută­ţea şi mai mult viaţa maselor populare. Impiedicînd dez­voltarea social-economică a ţărilor române, realizarea as­piraţiilor lor de unitate, ocu­paţia marilor imperii punea în pericol însăşi fiinţa naţiu­nii române. în aceste condiţii, Revoluţia din 1848 se înfăţi­şează ca o necesitate obiec­tivă, determinată de nevoia dezvoltării mai departe a for­ţelor de producţie, de asigu­rarea progresului economico­­social şi naţional al poporului nostru. Plămădite în condiţii ase­mănătoare, desfăşurîndu-se în aceeaşi perioadă, procla­­mînd ţeluri comune, eveni­mentele revoluţionare din 1848 au avut un caracter uni­tar în toate ţările române ; în centrul lor se afla pretutin­deni desfiinţarea servituţi­­lor feudale şi eliberarea ţără­nimii iobage, introducerea li­bertăţilor democratice bur­gheze, scuturarea domina­ţiei străine şi realizarea uni­tăţii şi independenţei naţio­nale — obiective democrati­ce care interesau cele mai largi pături sociale, cores­pundeau năzuinţelor afirmă­rii de sine stătătoare a naţiu­nii române. (Vii aplauze). Des­făşurîndu-se în condiţiile avîn­­tului revoluţionar care a cu­prins Europa, revoluţia din ţările române s-a integrat acestui amplu curent social­­politic, constituind avanpostul cel mai înaintat al revoluţiei burgheze din sud-estul conti­nentului. în acelaşi timp, îmbi­narea luptei pentru răstur­narea vechii orînduiri feudale cu lupta împotriva asupririi străine a imprimat mişcării revoluţionare româneşti din 1848 un caracter deosebit în ansamblul mişcărilor revolu­ţionare ale timpului, a făcut ca această luptă să antreneze cele mai largi mase populare — meseriaşii, meşteşugarii şi tîrgoveţii, ţărănimea şi inte­lectualii animaţi de ideile progresiste ale epocii — să joace un rol hotărîtor în des­tinele poporului român, în e­­voluţia­­ ulterioară a societă­ţii româneşti. Revoluţionarii de la 1848 şi-au dat seama că vechea bază economico-socială înăbuşea energiile creatoare ale poporu­lui, condamna la stagnare ţă­rile române, că mersul înain­te pe plan economic, social, cultural, precum şi înfăptui­rea unităţii şi independenţei puneau la ordinea zilei în modul cel mai acut lichida­rea rînduielilor feudale. Des­fiinţarea marii proprietăţi funciare, lichidarea tuturor servituţilor, cucerirea puterii politice de către tînăra burghezie în ascensiune — clasa ce se situa în avangar­da mişcării revoluţionare de atunci — erau condiţii esen­ţiale pentru extinderea rela­ţiilor capitaliste care înce­puseră să se înfiripe în sfera industriei şi comerţului, pen­tru dezvoltarea economică şi politică a ţărilor române. Por­nind de la aceste realităţi, re­voluţionarii paşoptişti s-au ridicat pentru desfiinţarea io­­băgiei şi eliberarea de sub ju­gul robiei feudale a ţărănimii — cea mai numeroasă şi mai importantă clasă socială din acea perioadă şi în acelaşi timp cea mai oropsită şi mai obidită. Rînduielile feudale, apărate şi conservate prin Regulamentul Organic — a­­cel „codice al muncii de cla­că“, cum l-a denumit Marx — făceau de nesuportat exis­tenţa a milioane şi milioane de ţărani, excludeau de la viaţa politică majoritatea co­­vîrşitoare a populaţiei ţării; problema ţărănimii reprezen­ta la jumătatea veacului tre­cut cea mai arzătoare pro­blemă socială a ţărilor româ­ne, a cărei soluţionare se im­punea în mod imperios. Militanţii de la 1848 au lup­tat pentru lărgirea drepturi­lor şi libertăţilor cetăţeneşti, realizarea unui nou mod de guvernare politică a ţării, in­troducerea principiilor de­mocraţiei burgheze, pentru crearea unei armate naţio­nale în stare să apere drep­turile şi independenţa poporu­lui român. (Vii aplauze). Ei cereau să se renunţe la în­grădirile impuse prin Regu­lamentul Organic, să fie introduse legi şi instituţii care îşi aveau originea în trecutul nostru şi corespun­deau particularităţilor po­porului român, nevoilor dez­voltării ţării în acea perioadă. Regulamentul, spunea Mihail Kogălniceanu, „a dărîmat şi a desfiinţat toate legiuirile ţă­rii , ne-a tăiat toată relaţia cu trecutul, fără a ne înteme­ia prezentul. O lege funda­mentală a ţării trebuie să fie o plantă indigenă, expresia năravurilor şi nevoinţelor naţiei. Aceasta însă nu este regulamentul“, înfăptuirea principiilor democratice ale paşoptiştilor însemna, în con­diţiile din vremea respectivă, un important pas înainte în viaţa politică a poporului ro­mân, un pas menit să asigure emanciparea socială a mase­lor oprimate, crearea premii­(Continuare în pag. 111-a) EXAMENUL HĂRNICIEI • Primul eşalon al studenţilor­ briga­­dieri s-a îndreptat ieri spre întreprin­deri agricole de stat, unde vor parti­cipa la strînsul recoltei • Alte mii de studenţi vor păşi astăzi pe şantiere de irigaţii şi de construcţii Combinele înaintează su­­b lemn , ca nişte nave pe va­­­­lurile de spice. Deasupra la­nului auriu, pălăriile de paie I se desfac asemenea nuferilor,­­ pe întinsuri de apă. La um­bra lor — chipuri transpirate.­­ Zeci, sute, mii... Tabloul pe­­ care îl prezentăm este doar o anticipaţie. începînd de mîine I dimineaţa însă, îl vom putea întilni in numeroase între­prinderi agricole de stat, acolo I unde studenţii vor fi prezenţi la strînsul recoltelor. Pentru că şi in această vară, conti- I nuînd o frumoasă tradiţie a Uniunii Tineretului Comunist, citeva mii de tineri din facul- P taţi au hotărît să-şi dedice o parte din zilele vacanţei­­ muncii voluntar-patriotice.­­ Este un semn de recunoştinţă pentru condiţiile de viaţă şi I de studiu ce le sunt asigurate. 9 Un gest de preţuire pentru făuritorii bunurilor materiale, I care, din prinosul muncii lor, 9 asigură tineretului universi­tar minunaţi ani de studenţie. I ...Bucureşti, 30 iunie — ora 8:45, în decorul Gării Obor ti­nereţea face notă distinctă.­­ Peronul devenise cadrul so­lemn al unei sărbători studen­­ţeşti — plecarea către şantie­­­­rele muncii voluntar-patrio­tice. Trenul 8003, primul eşa­­l­lon al acestei vacanţe, a por­­­nit către Dobrogea. El a fost urmat de numeroase alte tre­­­­­uri şi convoaie de maşini. Studenţii Academiei de studii economice au plecat cu des­­­­­tinaţia I.A.S. Grădiştea; vii­torii medicinişti vor lucra la I.A.S. Cornăţelu , pentru mulţi­­ dintre studenţii Universităţii premiera vacanţei va avea loc in întreprinderi agricole cum I sunt cele de la Medgidia, Pie­­troiu, Zimnicele, Ostrov, Na­­zareea, Tulcea. Studenţii-bri- I gadieri ,sunt după o sesiune desfăşurată sub semaiul unei înalte or­igenii­, au avut da I trecut examene dificile, au obţinut rezultate frumoase — , iar acum se pregătesc să trea­­­­că un nou examen, al hărni­ciei. Desigur, şi pentru ei a­­­­ceastă vacanţă va însemna in­­­­tilniri cu munţii şi cu marea, cu alte numeroase frumuseţi ale patriei — întîlniri prile­juite de excursiile studenţeşti,­­ de acţiunile organizate in ta­berele de odihnă. Dar asta după 20 iulie. Fină atunci ei vor fi prezenţi pe ogoare, la strînsul recoltelor. — Colegii noştri care au lu­crat pe ogoare în vara tre­cută — ne spune studenta Ioana Ionescu, de la Universi­tatea din Bucureşti —, nu nu­mai că au lăsat o foarte fru­moasă impresie, dar au fost de un real ajutor în strînge­­rea la timp a recoltelor. Se înţelege, noi ne vom strădui să păstrăm fără pată această „carte de vizită“. Este de fapt dorinţa miilor de studenţi care în acest sfîr­­şit de iunie şi-au prins în piept insigna de brigadier. Ieri au pornit la drum doar primele eşaloane, în cursul zilei de azi alte mii de stu­denţi vor pleca pe ogoare, pe şantiere de irigaţii sau de construcţii. Acordurile tradi­ţionalului „Gaudeamus igitur“ — simbol al romantismului studenţesc, al elanului tinăr, al hărniciei — vor răsuna pe ogoarele Dobrogei, pe şantie­rele din Insula Mare a Brăilei, autostrăzii Bucureşti — Piteşti etc. Ziarul nostru va publica în zilele ce urmează ample reportaje despre faptele de muncă ale studenţilor. A. VASILESCU „La revedere, studenţie­­“ Toastăm cu bucurie în aceste zile pentru viitoarele succese, împliniri ale tinerilor intelectuali din pro­moţia 1968. O generaţie se pregăteşte de drum — ingineri, profe­sori, economişti, actori, cineaşti, muzicieni, artişti plastici. La ora cînd citiţi aceste rînduri, antenele actualităţii recepţionează deja veşti despre activitatea comisiilor de repartizare a absolvenţilor din institutele de învăţămînt superior. „ Ce noutăţi intervin anul acesta în legătură cu repartizarea , întrebarea aceasta firească, legitimă, îi preocupă mai ales pe absolvenţi, dar nu numai pe ei. Am notat de aceea răspunsurile date curiozităţii generale de către tovarăşul EMIL CARAGHEOR­­GHE, secretar general în Ministerul învăţămîntului.­­ O recentă Hotărîre a Consiliului de Miniştri prevede că absolvenţii institutelor de învăţămînt superior vor putea fi re­partizaţi direct în activi­tatea de cercetare şi în­cadraţi în funcţia de cer­cetător ştiinţific stagiar. In funcţie de care criterii sunt aplicate, concret, cu prilejul repartizării din a­­cest an, asemenea preve­deri legale ? — Pe scurt, criteriile de se­lecţionare sunt următoarele : Media generală să fie mini­mum 9 (în cazuri cu totul ex­cepţionale şi 8) ; aptitudini pen­tru cercetare ; lucrări cu ca­racter ştiinţific elaborate în anii de studii, calitatea partici­pării la acţiunile şi manifestă­rile ştiinţifice studenţeşti ; so­licitarea de către unităţi de cercetare, numai cînd absolven­ţii respectivi au efectuat stagiul de practică sau practica de di­plomă (proiectul) în unitatea respectivă. — Dar pentru cei care doresc să lucreze în în­­văţămîntul superior ca a­­sistenţi — stagiari ?­­— Propunerile de selecţionare a absolvenţilor pentru a lucra în învăţămintul superior se fac de către fiecare institut, la re­comandarea decanatelor, cu consultarea catedrelor şi în li­mita cifrelor de plan repartiza­te anual. Sunt propuşi cei mai buni absolvenţi (media genera­lă peste 9) cu cele mai mari note la disciplinele legate de specialitatea în care urmează să lucreze şi care au perspectiv _ _____________| ÎN FACULTĂŢI A ÎNCEPUT ve­de afirmare în domeniul didactico-ştiinţific. — Cum explicaţi faptul că, şi la ora actuală, n-au fost afişate în toate fa­cultăţile listele cu postu­rile dintre care, în ordi­nea descrescîndă a me­diei generale, absolvenţii au dreptul să-şi aleagă viitorul loc de muncă ? — Au fost comunicate şi a­­fişate la timp posturile vacan­te pentru cei care vor lucra în învăţămintul de cultură gene­rală şi cele de profesori la disciplinele de cultură generală predate în învăţămintul profe­sional şi liceal de specialitate. Stabilirea lor a depins în mod direct de Ministerul Invăţămin­­tului. Pentru celelalte locuri de muncă — în învăţămintul su­perior, în întreprinderi, în cer­cetare , Ministerul învăţămân­tului poate acţiona numai după aprobarea, prin H.C.M. a numă­rului de absolvenţi repartizaţi fiecărui minister sau altor orga­ne centrale şi locale. Anul aces­ta discuţiile între Comitetul de Stat al Planificării şi beneficia­rii de absolvenţi s-au prelungit, au întîrziat mult. Bineînţeles, a­­ceasta a amînat şi momentul co­municării la Ministerul învăţă­­mîntului, pe specialităţi, de că­tre ministerele şi instituţiile be­neficiare de absolvenţi a locu­rilor de muncă unde aceştia sunt solicitaţi. De aici decurg o seamă de dificultăţi pentru realizarea operativă a reparti­zării (de altfel pentru unele specialităţi lucrările comisiilor n-au putut începe, din acest motiv, decît cu două zile întir­­ziere). Mai important este însă faptul că unora din absolvenţi le este redus în acest mod din timpul de informare şi de re­flecţie dinaintea hotărîrii pe care, şi în funcţie de interese- ION TRONAC (Continuare în pag. a II-a) In după-amiezile zilelor de sîmbătă şi duminică, în cîte­­va puncte de lucru de pe şantierele naţionale ale tine­retului, la careul obişnuit care încheie o nouă zi de muncă nu s-a mai adunat o singură brigadă, ci două. Prima îşi încheia seria celor două săp­tămîni de lucru intens, iar cealaltă prelua drapelul bri­găzii, care devenea din mo­mentul acela drapelul său propriu, şi, odată cu el, pre­lua ritmul efortului depus pînă atunci, de la punctul cel mai înalt pe care îl atinsese, cu dorinţa rostită ca un an­gajament solemn de a-1 duce mai departe şi de a-l ridica pe noi culmi. Cele două săp­tămîni s-au încheiat, parcă, neaşteptat de repede. Una după alta, zilele s-au scurs încadrate riguros de careul de dimineaţă şi cel de seară şi însoţite consecvent de aceeaşi Preluarea ştafetei însufleţite care se manifesta exuberant mereu prin alte fapte de muncă, pe cît de obişnuite, pe atît de trainice. Poate că atunci, în momen­tele cînd se făcea predarea drapelului şi a rezultatelor muncii, la Petreşti, unul din punctele de lucru de pe şan­tierul autostrăzii Bucureşti — Piteşti, elevul Sebastian Iri­­mescu de ,la liceul din Mo­­reni îşi spunea, ca şi în mo­mentul de început : „Iată, cele două săptămîni au tre­(Continuare în pag. a lî-a) D. MATALA • CRIŞUL ORADEA ŞI PROGRESUL BUCUREŞTI | VOR JUCA ÎN PRIMA DIVIZIE • SĂRITURI... SUB PLATFORMA OLIMPIADEI | ÎN PAG. A 2-A

Next