Scînteia Tineretului, august 1969 (Anul 25, nr. 6285-6311)
1969-08-10 / nr. 6293
Pag 4 ăl X-lea ăl presoului comunist român Cuvîntarea tovarăşului ION URSU (Urmare din pag. a III-a) acestei particularizări, rezultă limpede că înfăptuirea programului nuclear naţional comportă, pe lingă latura pasionantă şi plină de promisiuni, necesitatea de a se înlătura o serie de lipsuri şi dificultăţi care mai persistă în activitatea noastră de cercetare. Ne angajăm ca în lumina preţioaselor observaţii şi indicaţii formulate de tovarăşul secretar general în raportul prezentat, cu privire la cercetarea ştiinţifică orientată, să depunem tot efortul pentru lichidarea acestor lipsuri. Cu intenţia de a crea condiţii mai bune pentru finalizarea activităţilor de cercetare ştiinţifică, mă gîndesc şi la unele propuneri menite să uşureze şi să stimuleze munca noastră. In primul rînd, consider că cercetarea ştiinţifică orientată va cîştiga în eficienţă, o dată cu reglementarea, prin lege, a sistemului contractelor de cercetare şi colaborare tehnico-ştiinţifică. Asemenea contracte trebuie, conform legislaţiei ce se va adopta, să stipuleze obligaţiile şi drepturile părţilor contractante. De asemenea, cu scopul de a face faţă ritmului de dezvoltare a ştiinţei, legislaţia contractelor de cercetare trebuie să fie suplă, uşor adaptabilă la situaţii concrete şi să elimine lanţul greoi al unor forme birocratice. Totodată, în condiţiile în care ştiinţei îi sunt încredinţate sarcini deosebite, prin plan de stat, mi se pare absolut obligatoriu, să se stabilească, tot prin lege, forme cuvenite de cointeresare pentru parteneri şi de stimulare materială a celor mai valoroase cercetări ştiinţifice, aşa cum se întîmplă la noi în ţară şi în alte domenii de creaţie. Ştiu că aceste probleme au stat în atenţia Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, dar cred că este vremea să se şi realizeze, deoarece partidul încă de la Congresul al IX-lea a precizat forma de efectuare a cercetărilor pe bază de contracte şi aceste cercetări se fac, dar o legislaţie care să reglementeze aceste forme încă nu avem. Asemenea măsuri şi altele de acest fel, referitoare la desfăşurarea cercetărilor, ar avea o influenţă dintre cele mai pozitive asupra descătuşării unor iniţiative creatoare în institute, catedre şi unităţi de cercetare, ar permite retribuirea, după merit, a acelor rezultate ştiinţifice care prezintă un mare interes pentru dezvoltarea ştiinţei şi mai ales pentru economia naţională, şi, în acelaşi timp, ar activa receptivitatea sectoarelor productive faţă de asimilarea rezultatelor finalizate în cercetare. Nu-i mai puţin adevărat că pentru a realiza valorificarea unei cercetări este necesar ca şi industria, la rîndul ei, să manifeste mult mai mare interes faţă de asimilarea noului, stabilirea unui limbaj comun în lanţul firesc cercetare-proiectareproducţie. Prin asemenea măsuri consider că va fi îmbunătăţit climatul de muncă din unităţile noastre de cercetare, întrucît o activitate ştiinţifică bine orientată, se ştie, generează căutarea necontenită a noului, dezvoltă lupta deschisă de opinii şi elimină ceea ce frînează progresul cunoaşterii. Aprecierile făcute de tovarăşul secretar general cu privire la cercetare şi cercetători, la stilul nostru de muncă şi la unele practici negative trebuie grabnic să ne determine pe noi, toţi, oamenii de ştiinţă să reflectăm cu seriozitate şi spirit de răspundere asupra tuturor acestor probleme şi să luăm măsuri urgente de eliminare a lor, de reînnoire şi modernizare a întregii noastre concepţii despre muncă despre activitatea de cercetare în ţara noastră. Stimaţi tovarăşi, Ca om de ştiinţă şi comunist îmi exprim încă o dată aprobarea din inimă şi tot ataşamentul meu la Raport şi Directivele Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român şi doresc să asigur Congresul, Comitetul Central al partidului şi personal pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că împreună cu tovarăşii mei de muncă de la Comitetul pentru Energia Nucleară şi Institutul de Fizică Atomică nu vom precupeţi nimic pentru a contribui la îndeplinirea tuturor angajamentelor luate în faţa partidului şi realizarea în termen a prevederilor primului program nuclear naţional (Aplauze). în acelaşi timp, am mandatul tuturor comuniştilor pe care îi reprezint în Congres să susţin cu hotărîre — şi o fac din tot sufletul — propunerea ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales în înalta funcţie de secretar general al Partidului Comunist Român. Prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului nostru este pentru noi toţi, pentru întregul popor, chezăşia mersului înainte al patriei, factor fundamental al îndeplinirii programului măreţ cuprins în Teze şi Directive, pentru înflorirea şi progresul continuu al României socialiste, într-un climat de pace, suveranitate şi independenţă naţională. (Aplauze puternice, prelungite). Cuvîntarea SÜTÖ ANDRAS, delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş Generaţia de scriitori din care fac parte, de la începutul drumului său a fost legată cu trup şi suflet de viaţa şi năzuinţele poporului, de luptele sociale şi politice din ţara noastră, de politica Partidului Comunist Român. In rîndul acelor oameni care ne-au crescut şi ne-au transmis primele idealuri ale vieţii nu am cunoscut faimosul turn de fildeş, nici simţămîntul înstrăinării de noi înşine, nici idilismul fanatic, nici „pesimismul universal al absurdităţii fiinţei umane". Am primit în schimb simţul responsabilităţii faţă de soarta lor, faţă de realitatea socială care în mod revoluţionar se poate privi numai dintr-un singur unghi posibil, acela de a o transforma într-o realitate cît mai umană şi mai apropiată de visurile seculare ale poporului. în consecinţă nu am suferit niciodată chinurile artei fără de scop, nici bucuriile jocului pueril al cuvintelor fără de sens. Am cunoscut însă acel proces imens de transformare a societăţii, istoria unui sfert de veac ale cărui rezultate au fost atît de pregnant arătate în Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce pentru mine problema literaturii înseamnă legătura individului cu comunitatea, înseamnă trăirea soartei mulţimii într-o singură soartă privită ca o treaptă singuratecă dar legată indisolubil de treptele vieţii înaintaşilor mei, ai noştri. Iată de ce socot, prin urmare, că totul despre ce se discută la acest for înalt are o însemnătate deosebită pentru rezolvarea problemelor noastre. In discuţiile pe care le avem zilnic despre menirea şi viitorul artei, căutările noastre tind tocmai înspre aceste legături absolut necesare între literatură şi viaţă, poezie şi strădaniile poporului, dramaturgie şi mesajul adîncurilor existenţei populare, modalităţi şi înfăţişarea veridică a vieţii, nivelartistic şi accesibilitate, libertate de gîndire şi necesitate istorică înţeleasă, singura concepere justă a noţiunii de libertate. Dintre toate aceste preocupări, tovarăşi, socot ca cea mai importantă legătura scriitorului cu realitatea în care trăieşte, mai precis sensibilitatea lui artistică faţă de această realitate. Şi dacă nu renunţă de la unicul sens al sforţărilor sale intelectuale, acela de a fi în folosul progresului social, de a înnobila fiinţa umană, atunci nu poate să treacă cu vederea tocmai peste acele sforţări ale partidului care în ultima esenţă pentru ele înseamnă şi universul preocupărilor artistice. Personal, în scrierile mele, niciodată nu am dorit şi nu am putut să ocolesc acea stîncă a problemelor sociale care a fost şi va fi pusă tocmai în drumul pe unde trebuie să treacă şi scriitorul, să treacă împreună cu societatea, cu clasa, cu naţiunea, cu naţionalitatea din care face parte şi ale cărei năzuinţe le poartă în visurile sale de a se realiza ca personalitate artistică, ştiind că această personalitate devine cu atît mai puternică, mai neasemuitoare, cu cît poartă mai mult din frămîntările, din mişcarea istorică a colectivităţii. Arta, desigur, cum ştim cu toţii este o muncă singuratecă, nu se creează în colectiv, romanele nu se scriu în brigăzi, —cum mă întreba cîndva un activist cultural raional care voia să ştie dacă noi, scriitorii am rămas particulari sau ne-am organizat şi noi într-o cooperativă de producţie. Dar această muncă singuratecă îşi are sensul tocmai în trăirea adîncă a existenţei noastre uman-colective, a epocii pe a cărei frunte dorim să ne vedem pecetea trudelor noastre. Doresc a sublinia că această cerinţă faţă de literatură nu are nimic comun cu acele dogme veştejite, învechite ale trecutului. Congresul al IX- lea a deschis o eră nouă şi în viaţa spirituală a ţării noastre, a descătuşat forţe noi în toate genurile artei , prin restabilirea normelor cu adevărat leniniste în viaţa de partid, prin lărgirea şi adîncirea democraţiei socialiste a creat o atmosferă profund prielnică pentru înflorirea unei literaturi moderne în sensul cel mai bun al cuvîntului. în aceşti ani şi-au luat zborul, în ţara noastră, generaţii tinere cu talente sclipitoare şi legate profund de năzuinţele naţiunii române, sau ale naţionalităţilor conlocuitoare din ţara noastră, cu întreg poporul nostru. Intre ei, desigur, cum spunea tov. Eugen Barbu în cuvîntarea sa, sînt unii care practică sportul lansării manuscriselor în sticle ermetic închise şi aruncate în oceanul viitorului. în clarificarea acestei chestiuni însă ne poate ajuta mai puţin tonul prea grav, şi mai mult acest spirit critic şi constructiv, şi mai ales acel spirit critic şi constructiv pe care l-au afirmat întîlnirile intelectualităţii cu conducerea partidului şi personal cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In ce mă priveşte nu accept atitudinea artistului care închizînd ochii în faţa zilelor noastre, oftează înspre oceanul viitorului îndepărtat. Nu-mi plac operele de artă plastică construite din rămăşiţe de bicicletă, din radiatoare, după cîte un accident, sau de la fiarele vechi, nu-mi place muzica care seamănă cu zgomotul cînd se închid obloanele, cînd comercianţii închid magazinele. S-ar putea totuşi ca acesta, în cazul nostru concret, al generaţiilor tinere, în cazul unor talente adevărate, să nu fie un sport, ci chinul căutării de sine. Multe drumuri străbate talentul tînăr — prin multe imitări sterile se poate irosi — pînă îşi găseşte glasul adevărat — pînă ce înţelege că, cu cît imită mai puţin cu atît o să semene mai mult cu ei. Cum să apreciem, ce atitudine ne cere un proces complex cum este fenomenul spiritual ? Cred că faţă de această problemă în faţa realităţii, fie ea artă, economie, fie complexul întreg, specific unei societăţi, partidul ne recomandă spiritul discuţiei libere, creatoare, de înţelegere reciprocă, de studiere concretă a realităţii, un spirit uman, creator. Sunt sigur că în acest mod viaţa noastră spirituală se va manifesta şi mai ferm în slujirea idealurilor socialismului, în găsirea adevăratei ei meniri. Tovarăşi, Din moment ce scriu în limba mea maternă, în limba maghiară, în mod firesc mă preocupă totul ce este legat şi de viaţa naţionalităţilor din ţara noastră. Am ascultat din nou cu satisfacţie acele pasaje ale raportului unde se constată rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale de către Partidul Comunist Român. Intr-adevăr aceasta este una din realizările de seamă ale partidului nostru. Ea înseamnă, egalităţi în drepturi a tuturor cetăţenilor patriei, planificarea armonioasă a investiţiilor pentru toate judeţele, grija permanentă a statului faţă de cerinţele sociale şi culturale, înseamnă deci asigurarea bazei materiale a egalităţii, condiţia hotărîtoare în această privinţă, înseamnă, în acelaşi timp, dezvoltarea culturii naţionalităţilor, învăţămîntul de stat în limba maternă, înflorirea ştiinţei şi artei, a literaturii. Pentru aceasta grija noastră permanentă este aceea de a ţine curat izvorul frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare, frăţie născută în lupta comună, continuînd prin strădania unor mari gînditori şi creatori, în frunte cu un Bălcescu sau un Petőfi Sándor — figuri istorice care s-au întîlnit întotdeauna prin căutările comune ale căutării unei vieţi mai fericite, libere, pentru viitor, ale unei vieţi care nu cunoaşte nici asuprirea naţională, nici exploatarea omului de către om. Doresc să remarc cele spuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în legătura cu grija pe care trebuie s-o avem faţă de această frăţie. Organele de partid şi de stat locale „au datoria de a asigura şi în viitor înfăptuirea neabătută a politicii naţionale marxist-leniniste a Partidului Comunist Român, de a veghea la respectarea prevederilor constituţionale, şi totodată, de a acţiona pentru educarea maselor în spiritul frăţiei şi unităţii între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare“. Perioada trecerii de la capitalism la socialism care reprezintă ridicarea naţiunii române pe o treaptă calitativ superioară, asigură acelaşi proces şi pentru naţionalităţile conlocuitoare. Saltul calitativ în acest proces de ridicare socialculturală şi în acelaşi timp al naşterii adevăratei frăţii s-a cristalizat o dată cu eliberarea definitivă a patriei noastre, în luptele comune pentru puterea populară şi construcţia socialistă. Acest moment hotărîtor îmi aminteşte despre o zi furtunoasă cînd în urma unei mişcări tectonice a munţilor, prăbuşindu-se mii de tone de bazalt, în crăpătura uriaşă a pămîntului a apărut acum 100 şi ceva de ani un lac cu apă cristalină, ■ Lacul Roşu, o frumuseţe nouă a naturii noastre din Ardeal. Căutînd sensul cel mai adînc al istoriei noastre de un sfert de veac mă gîndesc la simbolul acestei legende, la ziua de 23 August 1944, cînd aevea stîncilor negre începuse a se prăbuşi orînduirea veche, iar în urma ei, adunînd izvoarele istoriei, apăruse ca o frumuseţe umană, nouă, lacul curat al frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare. (Aplauze). Astăzi, după un sfert de veac de la eliberarea patriei, după acei paşi uriaşi pe care, sub conducerea partidului, i-ar fi făcut pînă la culmile zilelor de azi, sensurile prăbuşirii vechiului şi ale naşterii vieţii noi s-au îmbogăţit de mii de ori în inimile noastre ale tuturora. (Aplauze). Tovarăşi, Intr-un cătun mic din judeţul nostru, judeţul Mureş, în zilele trecute un ţăran bătrîn, oprindu-mă în stradă unde eram într-o problemă de ziaristică, mi-a spus : „Am ascultat la radio că la congresul comuniştilor dv. vreţi să-l alegeţi din nou ca secretar general al partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Aş vrea să-l votez şi eu, zice, dar eu nu sînt delegat la Congres fiindcă nu sînt membru de partid. Atunci, noi, ăştia care nu sîntem membri de partid cum şi unde am vota şi noi pentru dînsul ?“ Luîndu-mă bătrînul prin surprindere i-am răspuns mai tîrziu în gîndul meu spunînd că această voinţă unanimă a comuniştilor din ţara noastră cuprinde nu numai pe membrii de partid, ci într-adevăr, întreg poporul ţării, pe români şi maghiari, germani şi sîrbi şi oameni de alte graiuri, ţărani, muncitori, intelectuali, tineri şi bătrîni, întreaga familie a Republicii Socialiste România. (Aplauze). Ca membru modest al acestei familii mă ataşez la voința sa, exprimîndu-mi totalul meu acord cu politica internă şi externă a partidului nostru, cu programul luminos pe care-l va stabili acest Congres de importanță istorică. (Aplauze). Stimați și dragi tovarăși, SCÂNTEIA TINERETULUI (Urmare din pag. I) prim-secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., delegat al organizaţiei judeţene de partid Iaşi, general-colonel Ion Ioniţă, ministrul forţelor armate, delegat al organizaţiei judeţene de partid Alba şi Floarea Barbu, preşedinta cooperativei agricole de producţie Cernetu, delegată a organizaţiei judeţene de partid Teleorman. De la tribuna înaltului for al Partidului Comunist Român, au adresat cuvîntări de salut tovarăşii: Ib Norland, membru al Biroului Politic, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Danemarca, Hristos Petas, membru al Biroului Politic al Partidului Progresist al Oamenilor Muncii din Cipru (A.K.E.L.), Pedro Tadioli, membru al Comitetului Executiv al Partidului Comunist din Argentina, Marcelino dos Santos, membru al Consiliului Prezidenţial al Comitetului Central al Frontului Eliberării din Mozambic, care a adresat Congresului al X- lea al P.C.R. salutul comun al Frontului de Eliberare din Mozambic. Mişcării de Eliberare din Angola şi al Partidului African al Independenţei din Guineea (BISSAU), Tore Forsberg, membru al Biroului Politic al Partidului de Stînga — Comuniştii din Suedia. S-a dat apoi citire mesajului de salut adresat Congresului de Comitetul Central al Partidului Comunist Peruvian. Cuvîntările rostite de conducătorii delegaţiilor partidelor comuniste şi muncitoreşti democratice şi antiimperialiste şi mesajul transmis Congresului au fost subliniate în repetate rînduri cu vii aplauze de toţi cei prezenţi. Preşedintele şedinţei, tovarăşul Gheorghe Pană, a mulţumit în numele delegaţilor şi invitaţilor, pentru saluturile şi mesajul adresate Congresului. In continuarea lucrărilor, şedinţa plenară a fost prezidată de tovarăşul Mihai Telescu. S-a anunţat că în ziua de 8 august a avut loc, sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, şedinţa Comisiei pentru pregătirea propunerilor de candidaţi în vederea alegerii organelor superioare ale partidului. Comisia a luat în discuţie şi a stabilit să supună aprobării Congresului numărul din care să fie alcătuit Comitetul Central şi Comisia Centrală de Revizie. Ţinînd seama de sarcinile mari şi complexe ce revin Comitetului Central pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al X-lea al P.C.R., precum şi de creşterea efectivului partidului, comisia a propus Comitetul Central să fie format din 165 de membri, iar numărul membrilor supleanţi ai Comitetului Central să fie de 120. Comisia Centrală deRevizie să fie alcătuită din 45 de membri. Pentru a putea pregăti propunerile nominale pe baza candidaturilor stabilite de conferinţele judeţene de partid, Comisia a supus aprobării Congresului numărul tovarăşilor ce urmează să fie aleşi în organele centrale ale partidului. Congresul a aprobat în unanimitate prin vot deschis, numărul de membri şi membri supleanţi ai Comitetului Central şi ai Comisiei Centrale de Revizie, propus de Comisie. Pe baza celor stabilite, Comisia urmează să pregătească propunerile nominale. La dezbaterile generale au luat cuvîntul tovarăşii: Ion Ursu, prim-vicepreşedinte al Comitetului pentru Energie Nucleară, delegat al organizaţiei judeţene de partid Cluj, Sütő András, scriitor, delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş Preşedintele şedinţei a anunţat că în dimineaţa zilei de sîmbătă a încetat din viaţă tovarăşul Constantin Parhon, vechi militant al Partidului Comunist Român, primul preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române. Participanţii la lucrările Congresului au păstrat un moment de reculegere în memoria, tovarășului Constantin Parhon. Cel de-al X-lea Congres al partidului a fost salutat în continuare de tovarășii Mohamed Karmel, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Tunisian, Julio Posada, membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist din Columbia, Giuseppe Renzi, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din San Marino, Sofia Ferreira, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Portughez, Masashi Ishibashi, membru al Comitetului Executiv, director al Biroului Internaţional al Partidului Socialist din Japonia, Sam Nolan, secretar general adjunct al Partidului Muncitoresc Irlandez, Khalil Debs, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Libanez, Halil Ozgur, şeful secţiei de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist din Turcia, Yussuf Osman Samantar, secretar al Comitetului Central al Uniunii Democrate Somaleze, Paul Verges, secretar general al Partidului Comunist din Reunion, James Stewart, secretar general adjunct al Partidului Comunist din Irlanda de Nord şi Efrain Alvarez, membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ecuador. Preşedintele şedinţei a mulţumit oaspeţilor pentru saluturile adresate Congresului. Delegaţii şi invitaţii au subliniat cu aplauze puternice cuvîntările de salut rostite de reprezentanţii partidelor de peste hotare. Lucrările Congresului continuă. ZIUA A PATRA A LUCRĂRILOR (Urmare din pag. I) afirmării plenare a personalităţii umane. In secţiunile consacrate politicii externe şi relaţiilor economice internaţionale ale ţării, ca şi în alte secţiuni, vorbitorii au analizat cu spirit de răspundere activitatea desfăşurată pe plan internaţional de partid şi guvern, liniile călăuzitoare ale politicii noastre externe, au dat glas mandatului încredinţat de organizaţiile de partid respective de a aproba şi sprijini această politică, de a vota pentru continuarea ei cu aceeaşi fermitate şi consecvenţă. Intr-un consens unanim, vorbitorii au apreciat că programul propus de partid pentru viitorul deceniu de dezvoltare a României corespunde întrutotul condiţiilor şi posibilităţilor de care dispune ţara, aspiraţiilor pe care le nutreşte întregul nostru popor. Pentru înfăptuirea exemplară a acestui program s-au făcut un număr de peste 630 propuneri, s-au cristalizat recomandări preţioase menite să ajute la îmbunătăţirea continuă a activităţii organelor centrale şi locale de partid şi de stat, a organizaţiilor de masă şi obşteşti, a instituţiilor ştiinţifice şi culturale, să ducă la ridicarea pe o treaptă superioară a muncii, la înfăptuirea cu succes a sarcinilor mari pe care le va stabili Congresul al X-lea al partidului. Participanţii la lucrărilesecţiunilor Congresului, exprimând mandatul primit din partea comuniştilor pe care-i reprezintă, voinţa întregului popor, şi-au reafirmat cu căldură hotărîrea de a vota pentru realegerea în funcţia de cea mai mare răspundere din conducerea partidului, funcţia de secretar general, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care, prin exemplul vieţii şi muncii sale, întruneşte preţuirea şi dragostea tuturor oamenilor muncii de pe cuprinsul patriei. Şedinţele secţiunilor pe probleme ale Congresului (Urmare din pag. I) onoare pe care şi le-a luat în cinstea Congresului. In acest moment solemn cînd cel de al X-lea Congres al Partidului îşi consacră lucrările documentelor dezbătute şi aprobate de întregul popor, dînd viaţă şi perspectivă tuturor celor ce se vor înfăptui în România de mîine, gîndurile sutelor de mii de tineri ai Capitalei, alături de gîndurile tuturor oamenilor muncii din această ţară, se îndreaptă cu recunoştinţă, cu dragoste şi respect către Partidul Comunist Român, către dumneavoastră iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, conducător încercat al partidului şi poporului, înflăcărat patriot“. Imaginea luminoasă a viitorului României socialiste, limpede conturată în programul pe care îl va adopta Congresul, înaripează şi mai mult mintea şi inimile tinerilor, deschide cîmp larg valorificării energiei şi entuziasmului specific tinerei generaţii, dorinţei sale de a săvîrşi fapte măreţe pentru fericirea poporului şi înflorirea patriei. „Urmînd exemplul comuniştilor, se subliniază în telegrama tinerilor din judeţul Arad, cei peste 60 000 de tineri din întreprinderile industriale, de transport şi construcţii, din şcolile şi din unităţile agricole ale judeţului nostru muncesc cu pasiune pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de producţie, se străduiesc să-şi îmbogăţească în permanenţă cunoştinţele profesionale şi de cultură generală, participă cu entuziasm la acţiunile de muncă voluntar-patriotică, realizînd în cinstea Congresului peste 80 la sută din angajamentul întregului an 1969. Conştienţi de nădejdile pe care patria şi partidul le pun în generaţia tînără, noi, tinerii din judeţul Arad, făgăduim solemn că nu vom precupeţi nimic pentru îndeplinirea sarcinilor ce ne revin, că vom contribui cu toată puterea minţii şi braţelor noastre la înfăptuirea măreţelor obiective pe care le va stabili Congresul al X-lea al încercatului nostru conducător, Partidul Comunist Român". In telegrama adresată Congresului de tinerii siderurgişti ai Hunedoarei, cuvîntul scris are incandescenţa şuvoiului de oţel topit al metalului dăruit nevoilor patriei „Am ascultat, comunică el, cu un sentiment de mindrie patriotică raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ne-a produs o deosebită satisfacţie şi bucurie aprecierea activităţii tineretului, a organizaţiei sale revoluţionare. Această înaltă apreciere constituie pentru noi un nou şi puternic imbold pentru a munci cu şi mai multă hotărîre, cu abnegaţie şi elan tineresc în vederea înfăptuirii marelui program de înflorire a României socialiste. Noi ştim că tot ce avem mai scump, libertatea, pacea, viitorul luminos datorăm încercatului nostru partid, ştim că este foarte greu să poţi răsplăti o asemenea grijă, dar sîntem hotărîţi să nu dezminţim în nici un fel încrederea ce o manifestă partidul faţă de noi. De aceea asigurăm partidul, conducerea sa şi pe dumneavoastră personal iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu că puteţi pune şi pe viitor toată nădejdea pe aportul nostru. Vom fi mereu la datorie şi dacă va fi nevoie, inspiraţi de minunatele fapte ale comuniştilor, nu vom precupeţi nimic pentru ca patria noastră scumpă, România socialistă, să prospere". Raportînd Congresului cu un simţămînt de legitimă mîndrie succesele lor în producţie, dedicîndu-le în întregime măreţului eveniment, numeroasele colective de muncitori din marile întreprinderi industriale ale ţării, din agricultura de stat şi cooperatistă au arătat în ce fel înţeleg ele să răspundă la chemarea înaltului forum al comuniştilor, de concentrare a eforturilor în direcţia dezvoltării necontenite a producţiei materiale, a sporirii productivităţii muncii şi a venitului naţional. In telegrama muncitorilor tehnicienilor şi inginerilor din Uzina „Electromagnetica“ din Capitală se precizează succint: „Toate angajamentele luate în cinstea Congresului au fost îndeplinite şi depăşite. Am realizat peste plan : 8,6 milioane lei la producţia globală, 4,2 milioane lei la producţia marfă vîndută şi încasată, 3,3 milioane lei beneficii, 1 milion lei produse de export şi 60 tone economii de metal" „Sîntem animaţi, scriu constructorii termocentralei de la Rovinari de dorinţa ca sarcinile ce ne vor reveni din hotărîrile Congresului să Ie îndeplinim cu succes, să reducem termenele de punere în funcţiune a agregatelor cu o lună înainte de termen şi să obţinem economii în valoare de peste 2 milioane lei". „In cinstea Congresului, transmit ţăranii cooperatori din comuna Gurba, judeţul Arad, am încheiat în timp optim, fără pierderi, recoltarea cerealelor păioase de pe întreaga suprafaţă de 910 hectare de pe care am obţinut 1380 tone boabe". ■ Corelînd în chip firesc îzbînzile obţinute în ultimii ani de aportul direct al secretarului general al partidului în cadrul conducerii colective de partid şi de stat, telegramele oamenilor muncii adresate în aceste zile Congresului îşi exprimă adeziunea unanimă la propunerea realegerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu în înalta funcţie de conducere „Ne exprimăm, scrie colectivul de muncă al Combinatului pentru industrializarea lemnului din Tîrgi.Tiu, profunda adeziune faţă de politica internă şi externă a partidului nostru la care v-aţi adus o contribuţie deosebită dumneavoastră, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu. Noi cunoaştem personalitatea dumneavoastră de revoluţionar cu înalte calităţi politice şi umane, patriot înflăcărat cu un înalt spirit de răspundere faţă de destinele poporului român al cărui fiu credincios sînteţi. Noi vedem în dumneavoastră pe conducătorul care, împreună cu întregul Comitet Central, cu toţi delegaţii la Congres va asigura elaborarea istoricelor hotărîri care, în viitorul apropiat, vor aşeza scumpa noastră patrie, România socialistă, printre statele cu o înaltă civilizaţie. Ne reafirmăm din toată inima adeziunea la propunerea ca şi în viitor, în fruntea partidului comuniştilor să vă aflaţi dumneavoastră, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu şi vă asigurăm că vom folosi toată energia colectivului nostru pentru îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor actualului cincinal precum şi pentru traducerea în fapte a istoricelor hotărîri ce vor fi adoptate de Congres. Constantin Cuţitoiu, electrician la staţia 3,06 kW din Bîltani, judeţul Gorj, a simţit nevoia ca, în cîteva rînduri, să transmită Congresului că îşi adaugă votul său realegerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al partidului în persoana căruia vede „un om cu calităţi şi pregătire marxist-leninistă excepţionale, un fiu al poporului român care îşi consacră viaţa patriei şi fiinţei noastre naţionale" iar colectivul de muncitori ingineri şi tehnicieni de la UREMOAS, dînd glas celor mai profunde şi mai sincere simţiri îşi exprimă „încă o dată adeziunea faţă de propunerea ca în fruntea C.C al PC.R. să fie reales tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu convingerea că vom avea în fruntea partidului nostru un eminent conducător politic, un conducător devotat intereselor fundamentale ale poporului român".