Scînteia Tineretului, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6312-6337)
1969-09-01 / nr. 6312
Pag. 2 O singură şi mare evoluţie artistică Ieri pe întreaga suprafaţă a Parcului Herăstrău s-a desfăşurat o impresionantă serbare populară, in care varietatea şi bogăţia tradiţiilor folclorice, graţia şi virtuozitatea interpreţilor populari, au strălucit cu deosebite, sublimiindu-se încă o dată cu acest prilej vechimea şi structura profund originală a folclorului nostru. Zecile de ansambluri populare care şi-au dat ieri concursul in diferite zone ale parcului au făcut să fie prezente tradiţii, porturi şi graiuri din toată ţara înfrăţite într-o singură şi mare emoţie artistică. Spectacole şi concursuri pentru cei mici, estrade ale jocului românesc, proiecţii de filme documentare pe teme de artă populară la Casa de cultură a parcului, medalioane închinate celor mai străluciţi interpreţi de muzică populară, diferite piese folclorice prezentate pe scena Teatrului de vară, estrade ale oaspeţilor de peste hotare pre* - cum şi ale amatorilor din ţară şi din Capitală, tradiţii prezen- ■ tate pe pajiştea obiceiurilor, că raţa cu păpuşari a Teatrului „Ţăndărică“, tarafuri din diverse r regiuni prezentînd concerte pe E scene plutitoare la lumina artificiilor, hore, dansuri ale călu- S rarilor, prezenţa vestiţilor meţ- R teri olari, cioplitori, cojocari, ■ făurari de fluiere etc— toate .. acestea la un loc au oferit o imagine vie de o tulburătoare I frumuseţe care s-a desfăşurat într-o notă de optimism şi dis- n poziţie specifice poporului nos- fi tru. Astfel, pe la orele 23:00 s-a încheiat cea de a şasea zi a Pri- e mului Festival şi Concurs In- 9 ternaţional de Folclor — zi de- 8 dicată in întregime folclorului ~ românesc. m L GH. P Portul popular (Urmare din pag. I) unele decenii din secolul nostru ataşînd hainelor negre, cămăşilor şi bluzelor albe doar culorile vii ale cravatelor. Polonia a oferit şi ea costume din toate zonele folclorice ale ţării ţinuturile Cracoviei, Sileziei, Liublinului şi Bialistok-ului. Tunisia a prezentat somptuoase costume cusute cu fir de aur şi argint, caracteristice atît litoralului ei mediteranean cit şi platourilor din nord. Uniunea Sovietică a fost reprezentată prin costumele populare ruseşti dintr-un ţinut sudic : Stavropol. România a oferit o variată trecere în revistă a costumelor noastre populare, prezentînd ansambluri de port recunoscute prin frumuseţea lor : cele cusute cu ■ alb şi negru din Ţara Oltului, cele 8 împodobite cu cusături roşii din Haţeg, catrinţele viu colorate din Maramureş şi Oaşii cu mîneci lungi şi răsucite din Vrancea, ori I pieptarele din nordul Moldovei. De asemenea, au fost prezentate * costume săseşti, secuieşti şi sir- ■ beşti. , Juriul va conferi premii pen- H tru : prezentarea de ansamblu, _ pentru cel mai frumos costum, I cea mai reprezentativă îmbrăcă- 8 minte de femeie, de bărbat şi de bătrînă, pentru cele mai frumoase costume legate de obiceiuri tradiţionale, precum şi un premiu special pentru „Cea mai frumoa-să podoabă a capului“. ■ SCÂNTEIA TINERETULUI Festivalul şi concursul internaţional de folclor „ROMÂNIA ’69“ Deschiderea la Bucureşti a unei expoziţii internaţionale de artă populară ca şi a celei de-a V-a expoziţii naţionale de artă populară — în condiţiile în care se desfăşoară aici prinsul festi- val şi concurs internaţional de folclor „România ’69“ — are, fără îndoială, semnificaţia unui fapt menit să completeze în mod fericit tot ansamblul de manifestări ce se desfăşoară în cadrul acestei acţiuni de o amploare fără precedent la noi şi poate şi pe multe alte meridiane. Exponatele din holul Sălii de marmură a Casei Scînteii au valoarea unor documente menite d€ a atesta geniul popular, capacitatea inventivă şi creatoare a colectivităţilor umane din diferite unghiuri ale globului. O selecţie destul de iişi pentru partea expoziţiei ce reprezintă arta populară din R.D.G. Picturi ale amatorilor, expuse aici, au uneori atributele artei semnate de nume ce dau garanţie (uleiurile lui Olf Raecke, Fred Haberman). Ornamentele şi costumaţia sunt şi ele de o factură cu totul modernă constituind un exemplu elocvent de evoluţie a artei populare spre forme evoluate, urbanizate. Panourile ce reprezintă Ungaria ne poartă prin domeniul culorilor calde, al ştergarelor cu aplici roşii, al ceramicii de argilă smălţuită cu decor floral stilizat, al covoraşelor din Debrecen, Békéscsaba, Csongrád. In arta populară poloneză am reţinut în mod special ingeniozitatea decupărilor de hîrtie colorată ale lui Sala de marmură a Casei Scînteii, în prelungirea expoziţiei pomenite mai sus. Faţă de alte manifestări sinfilare, actuala expoziţie nu pare a avea o amploare deosebită. Piesele selecţionate suplinesc însă prin calitate lipsa cantităţii.. Expoziţia este, în principal, dedicată, cum e şi firesc, portului, fără a se neglija ,şi alte aspecte nu mai puţin importante ale artei populare cum ar fi ceramica, ţesăturile etc. O observaţie pe care o degajă vizitarea actualei expoziţii ar fi aceea că permanentizarea tradiţiilor artei populare este deplin asigurată graţie virtuţilor unor creatori care şi-au consacrat în întregime munca acestui scop. Exemplele sunt numeroase şi ilustrate din plin de exponate. De o valoare deosebită ni s-au părut a fi măştile executate de Popa Nicolae (Piatra Neamţ), cunoscut nouă şi din alte expoziţii Fantezia şi originalitatea artei noastre populare îşi găsesc în întruchi CAPACITATEA INVENTIVA A GENIULUI POPULAR *) guroasă a făcut ca spaţiul de expunere să poată înfăţişa vizitatorului o privire sintetică asupra preocupărilor artistice de multe ori anonime, asupra producţiunilor cu caracter artizanal, născute din necesitatea internă a creatorilor lor de a da obiectelor utilitare un aspect agreabil, plăcut, care să farmece şi să incinte. Ne-au reţinut privirea în această expoziţie panourile reprezentînd arta populară franceză, mongolă, poloneză, ungară, germană. Deşi diferite ca stil, toate obiectele expuse converg în a demonstra că sensibilitatea, dragostea de frumos este o caracteristică a vieţii tuturor popoarelor lumii. Arta franceză, reprezentată prin elegantele lemne sculptate, şi prin sticlăria de artă de Bendor, este prezentă în această expoziţie şi cu alte obiecte lucrate cu fineţe, într-un gust aş zice clasicizant, înţelegînd prin aceasta tendinţa de apropiere a acestei arte populare de eleganţa reprezentanţelor similare din epocile apuse. Costumele populare pentru minori, luminările de mină sculptate cu un gust deosebit, ceramica folclorică din Bretania — foarte aproape de producţia elegant manufacturieră — bijuteriile lucrate de mînă amintind străvechile forme feudele, dovedesc rafinamente apropiate de cele ale artei culte. Aceeaşi situaţie este pe undeva valabilă Litkakska Ledwiga şi, de asemenea, prezenţa statuetelor lucrate de unii meşteri în care subiectele de inspiraţie religioasă sau profană sunt reprezentate într-un mod ce sugerează, undeva, o combinaţie între baroc şi gotic, născută tardiv, în registrul naiv al artei populare. Arta mongolă este prezentă şi ea, e drept într-o proporţie destul de redusă, dar cu exponate instructive. Arabescurile de hîrtie, desenele portului, popular din Mongolia, ne dau o imagine destul de concludentă despre arta populară respectivă. Statuetele de porțelan relevă originalitatea artei populare mongole, aflate sub influenţa celei feudale chineze, în domeniul plasticii animaliere. La o privire de ansamblu se poate constata că, deşi nu excelează prin bogăţie, expoziţia internaţională de artă populară reflectă destul de elocvent realizările unor colectivităţi umane a căror dorinţă de frumos s-a convertit in obiecte lucrate cu trudă şi meşteşug. Iată în fine pentru un cronicar plastic una din rarisimele ocazii cînd nu este obligat să emită judecăţi de valoare şi aprecieri ci să admire. Căci ce oare i-ar rămine altceva de" făcut după vizitarea unei expoziţii ca cea de artă populară românească (a V-a), aflată în pările sale stranii o exemplificare strălucită. In ceea ce priveşte costumele populare e aproape imposibil să încerci a cita un nume fără conştiinţa că ai sărit pe nedrept un altul. Portul din Banat, Bihor, Maramureş, Sălaj, Cluj, Suceava, Bistriţa, Neamţ, Ilfov, Vîlcele, Mehedinţi, este reprezentat de piese dintre care multe de o frumuseţe deosebită. Am reţinut sumanul din Bihor al Măriei Goldoş, cojocul de Mara a lui Hoţea Nicoară, costumul de mehedinţeancă al lui Bălăceanu Maria, catrinţele negre hunedorene ale lui Sălojan Maria şi multe alte piese pentru a căror pomenire spaţiul este insuficient Nu putem omite însă extraordinarul zăbun de Ilfov, lucrat de Logofătu Ilie, a cărui bogăţie ornamentală îl situează printre cele mai frumoase piese văzute vreodată într-o expoziţie de acest fel. Revitalizarea unor vechi manifestări de artă este şi ea exemplificată in expoziţie prin ceramica neagră lucrată de Nică Teodor (Iaşi), ale cărui piese păstrează incă forme cu o origină pierdută în timp. Figurinele de lut smălţuite ale şcolii populare de artă din Baia Mare prezintă şi ele aceleaşi caracteristici. In bogăţia de culori care a inundat Sala de marmură a Casei Scînteii se pot descifra reflexele unor preocupări milenare pentru frumos ale poporului nostru, pe care actuala expoziţie le reflectă cu expresivitate. GRIGORE ARBORE *) Expoziţia internaţională de artă populară . A V-a expoziţie republicană de artă populară. Simbătă seara, armonii între Mediterana şi Gobi în însorita Calabrie, nopţile sunt doamne frumoase, cu ochii încercănaţi de iubire şi uitaţi în raze de lună. Singurul limbaj descifrabil aici este acela al serenadei, iar pulsul preferat al vieţii — Cel sincronizat ritmului tarantelei. Nostalgianu lipseşte calabrezului („Se înărită Roza“) ; îi lipseşte însă, vocaţia constanţei sentimentale („Cinci neveste“). Durerea violenţează, numai pentru scurt timp, conştiinţele şi primeşte, apoi, o firească tentă bufă („Ciucciu" — regretul după... măgarul pierdut). Pe lîngă acestea, Ansamblul „Cantarini Nicastresi“ — Nicastro a avut sunetul obsedant al tamburinelor. Şi a mai avut pe micuţa dansatoare, Donatello Servidone... Şi albul zăpezii din Munţii Dalmaţiei, şi transparenţa Adriaticii, şi zbuciumul istoriei de pe malurile Dunării şi Savei, le-am regăsit în repertoriul Ansamblul croat „Joza Vlahovic“-Zagreb (Iugoslavia). Alerte, pline de vivacitate, unele dansuri conturează traiectorii ingenioase pe fondul muzical al lejefiţei („Posbacica“), altele se dispensează şi de acesta, găsindu-şi suportul sonor în sine, în tropotul bine ritmat sau tîrşit al paşilor („Hora din Vîrlika“), în timp ce, sub privirile fetelor din Posavina, în fantezia noastră creştea vnul... Tradiţionala ospitalitate românească nu se dezminte nici în ţinutul Voivodinei. Ansamblul Casei de cultură din Uzdin (format din români născuţi în Serbia) ne-a invitat, după obicei, cu plosca plină şi lăutari la o nuntă plină de pitoresc, zîmbet şi culoare. Montajul coregrafic reproduce cu fidelitate obiceiuri părăsite în urmă cu cincizeci de ani. De altfel, fidelitatea şi cinstea sînt constantele profilului moral ’s românilor din Voivodina. „Cîntecul fetei“ are o retfrică revelatoare : „de-o fi bine, de-o fi rău, asta o ştiu numai eu, de-o fi rău, ori de-o fi bine, / asta nu o spun la nime", răspunde, cu demnitate, mamei, la douăluni după nuntă, tînăra nevastă. O uşoară undă de tristeţe amortizează întrucîtva ritmurile, le acordă parfumul vechimii şi al unei poezii nesfîrşite. Stîrnit, seara, tîrziu, în stepele asiate şi în jaful nisipos al Podişului Gobi, vîntul ne-a transmis şoaptele unor legende de demult şi de departe. Nici timpul şi nici transparenţa lacului Hulescul n-au reuşit să le stingă. Le-am descifrat, deci, în caligrafiile aeriene ale trupurilor, revărsîndu-se în unduiri multicolore de graţie şi mister. Şi în năvala călăreţilor mongoli săgetînd zarea viselor noastre, cu iureşul cutezanţei lor. Surprins, visul tresare şi scutură în auz cristale sonore, iar pe retină o ploaie de roşu, verde, albastru şi violet, în farmecul unor emoţii unice, nesperate. Dar, cu speranţa regăsirii lor, cîndva... Poate, tot prin intermediul Grupului „Dolghio“, din Hulescul (Mongolia), în folclorul european, am revenit prin frenezia polonezelor şi mazurcilor Ansamblului „Rzaszowiacy“ din Mielec (Polonia). Mişcarea rapidă, sincopată, îmbinată cu o tentă evidentă de voioşie şi umor, se mulează perfect pe diagrama dinamică a ritmului muzical. Ritm care exprimă, în „Kujawiac", nu numai motivul călător al regretului fetei după părinţi, ci şi bucuria de a fi mireasă. De neuitat poemul nescris, pe costumele din Zywiec şi armonia „Cîntecelor de fată“. NICOLAE BALTAG Frumuseţea portului popular... o zestre din generaţie în generaţie Comisiile lucrează limitate, şi să înţeleagă la un mod superior actul cooperării lor în comisii, ca o necesitate şi nu ca un gest formal. Aşa, exemplu, comisia pentru problemele profesionale şi sociale a întocmit nu de mult un studiu atent asupra desfăşurării olimpiadei strungarilor în anul trecut, ajungînd la concluzia că este necesară lărgirea participării, a sferei de cuprindere în rîndul tuturor tinerilor. S-a hotărît, astfel, ca în anul acesta olimpiada strungarilor și frezorilor să capete o fermă organizare mai adecvată, care să permită participarea unui număr mai mare de tineri şi pe o perioadă mai lungă, pe parcursul întregului an. In primele trimestre, pînă în prezent, toţi participanţii la olimpiadă au fost îndeaproape urmăriţi de aceeaşi membri ai comisiei, in timpul procesului de producţie, fiind notaţi pe baza unui punctaj bine stabilit pentru activitatea lor la locul de muncă : îndeplinirea sarcinilor de plan, calitatea lucrărilor executate, punctualitatea, folosirea timpului de lucru. In trimestrul următor, pe baza datelor obţinute şi a observaţiilor făcute de comisie, va avea loc o probă practică şi una teoretică care vor desemna pe cei mai buni tineri strungari şi frezori, dar numai după ce, la aceste probe se va cumula şi punctajul realizat prin notarea de pe primul semestru. In felul acesta, prin contribuţia directă a comisiei pe probleme s-a izbutit ca olimpiada să-şi sporească eficienţa, fiind transformată dintr-un simplu concurs într-o întrecere de mai lungă durată, a cărei putere de influenţare a început să se simtă cu consecvenţă în exigenţa cu care tinerii îşi realizează produsele, atenţia acordată maşinilor şi utilajelor pe care lucrează, scăderea numărului de absenţe nemotivate etc. Aceeaşi comisie este prezentă însă, cu o participare la fel de susţinută şi în alte ramuri ale sectorului ei de activitate , stimularea interesului tinerilor pentru studierea cărţii tehnice prin prezentarea cu regularitate a unor recenzii sau lecturi din cărţi privitoare la sudarea cuprului şi aliajelor de cupru, mărirea productivităţii muncii lăcătuşilor şi altele — sau sprijinul nemijlocit pe care l-a dat producţiei prin studiul privind trecerea într-o categorie de încadrare superioară a unor tineri care, din diverse motive, nu se prezentau la examinarea necesară. Motivele erau, însă, aşa cum s-a văzut, o pregătire insuficientă a tinerilor sau, în alte cazuri, neîncrederea în posibilităţi, iar membrii comisiei i-au luat în grija lor pe aceşti tineri, i-au ajutat să-şi completeze cunoştinţele, să aibă mai multă siguranţă în ele, să-şi cunoască meseria în toate „secretele“ ei. O altă comisie, înrudită cu această prin faptul că amindouă îşi subordonează eforturile educării prin muncă şi pentru muncă a tinerilor, comisia pentru muncă Voluntarpatriotică înregistrează şi ea, la loc de frunte, pe lîngă cifrele şi cantităţile realizate în diverse acţiuni, de-a lungul celor aproape 7 000 de ore de muncă patriotică, o frumoasă iniţiativă a cărei îndeplinire se datoreşte, în mare măsură, priceperii sale de organizare şi desfăşurare. Pe scurt, comisia a luat, la un moment dat, hotărîrea ca întreaga cărămidă refractară arsă de la cuptoarele de forjă şi tratament termic, care constituie materia primă pentru fabricile respective, să fie recuperată de către organizaţia U.T.C. Rezultatul este acela că, pînă în prezent, au fost recuperate 26 de tone cărămidă, iar prin modul cum modernizarea învăţămîntului pe o lungă perioadă de timp. Hotărîtoare este acum activitatea organizatorică, practică“. Fireşte, garanţia eficienţei unei astfel de activităţi organizatorice, practice, depinde de numeroşi factori, dar esenţial este să se asigure învăţămîntului o bază materială puternică. în anii construcţiei socialiste, în ţara noastră s-au investit, pentru dezvoltarea şcolii de toate gradele, eforturi, bogăţii materiale şi energii sufleteşti enorme şi pornind de la această realitate, sarcinile puse în prezent de partid deschid o largă şi generoasă perspectivă. S-a construit mult. S-au înălţat în toate au fost împărţite responsabilităţile pe grupele U.T.C. din secţii şi schimburi, această operaţie continuă cu succes. Şi acestea nu sunt decit cîteva exemple din cele pe care le-aş mai putea aminti, şi din activitatea altor comisii, în sprijinul afirmaţiei făcute. Ele dovedesc destul de convingător nu numai rolul pe care îl pot avea comisiile în ansamblul eforturilor depuse de întreaga organizaţie, pentru că cu aceasta suntem, de obicei de acord, ci şi faptul că munca lor se poate ridica, intr-adevăr, la înălţimea sarcinilor atunci cînd este privită şi de comitetul U.T.C. cu toată seriozitatea şi cînd membrii comisiilor sînt antrenaţi fără prejudecăţi în realizarea obiectivelor care sunt, în aceeaşi măsură, ale tuturor. Oraşele universitare ale ţării complexe impunătoare de cămine şi cantine s-au ridicat clădiri noi pentru facultăţi şi pentru institute, s-au amenajat laboratoare şi biblioteci care au costat multe zeci de milioane de lei. Se alocă anual însemnate fonduri materiale pentru extinderea şi modernizarea bazei învăţămîntului, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa şi de muncă ale corpului profesoral şi ale studenţilor. Asemenea investiţii se fac cu conştiinţa că ele vor fi returnate înzecit, că se vor materializa în utilaje, în maşini electronice, în uzine care să contribuie la dezvoltarea industriei, a economiei. Noul focar al Politehnicii, care, întinzîndu-se ne o suprafaţă de 173.200 m.p. , între splaiul Independenţei, Uzina „Semănătoarea“, Barajul Ciurel şi Bd. Armata Poporului — depăşeşte de cîteva ori proporţiile vechiului institut, construit cu zeci de ani în urmă, ilustrează în modul cel mai fericit politica consecventă a partidului privind înzestrarea învăţămîntului, crearea celui mai potrivit cadru în care să se formeze detaşamente bine calificate de specialişti, o intelectualitate tehnică capabilă să dea nouă expresie, incomparabil superioară, tradiţionalei noastre hărnicii. La cel de-al X-lea Congres a fost subliniat cu pregnanţă faptul că în preocupările partidului, perfecţionarea continuă a societăţii socialiste este strîns legată de dezvoltarea şi modernizarea învăţămîntului, chemat să asigure cadre temeinic pregătite din punct de vedere profesional, cu un larg orizont de cunoştinţe, cu profundă receptivitate faţă de ceea ce este nou şi avansat. Noi dezvoltăm o industrie puternică convinşi fiind că bunăstarea ţării, prosperitatea, gradul de cultură, — într-un cuvînt toate valorile de care este ataşat omul contemporan — depind de gradul de industrializare. La rîndul său, industrializarea presupune însă existenţa unei şcoli ştiinţifice puternice şi, totodată, pregătirea nu a unor ingineri, ci a unor ingineri foarte buni. Dezvoltarea unei şcoli ştiinţifice care să lucreze cu eficienţă pentru industrie, formarea unor specialişti cu înaltă pregătire nu se poate realiza decit în cadrul unui învăţămînt înzestrat cu un corp profesoral valoros şi cu o bază materială modernă. Am străbătut zilele acestea clădirile impunătorului local al Politehnicii. Corpul A — învăţămînt general — a fost deja recepţionat. Specialiştii Combinatului „1 Mai“ din Satu Mare, care au realizat mobilierul, dau contur definitiv amfiteatrelor, sălilor de seminarii şi de proiectare, laboratoarelor. De la toamnă aici va domina o animaţie specifică vieţii studenţeşti. Acum dominantă este încă forfota şantierului , cu toate acestea, nu este greu de observat că noul local al Institutului politehnic din Bucureşti, in care vor învăţa 12 000 de studenţi, asigură la modul ideal baza materială care să susţină procesul de modernizare şi perfecţionare a învăţămîntului superior tehnic. Fiecare clădire oferă tot ceea ce este necesar unei pregătiri înalte, unei activităţi universitare cu un profund caracter ştiinţific. Amfiteatrele şi sălile de seminarii dispun de toate condiţiile pentruo predare modernă a cunoştinţelor: instalaţii audio-vizuale, aparate pentru proiecţii cinematografice etc. Biblioteci spaţioase, cu numeroase săli de lectură invită la studiu într-un cadru propice activităţii de informare. Apoi sălile de proiecte, dotate cu planşete, laboratoarele, cabinetele de cercetare ştiinţifică oferă posibilităţi, reale pentru o bogată activitate de concepţie, pentru munca de creaţie a studenţilor. ...A mai rămas foarte puţin timp pînă cînd panglica inaugurală va fi tăiată şi primii studenţi vor lua loc emoţionaţi în modernele amfiteatre. Dincolo de caracterul său festiv, acest moment inaugural va impune, prin semnificativi şi importanţa sa, un climat de înaltă responsabilitate în pregătirea profesională, de studiu perseverent, drept mulţumire şi recunoştinţă pentru acest dar pe care partidul şi statul nostru îl fac tinerilor care se pregătesc să devină ingineri. PROLOG Un sfert de veac de la reorganizarea mişcării sindicale din România La 1 septembrie 1944, în condiţiile cînd lupta antifascistă şi de eliberare naţională se dezvoltă rapid într-o amplă mişcare socială, Partidul Comunist Român în colaborare cu Partidul Social- Democrat au pus bazele sindicatelor unice. Act istoric cu profunde implicaţii în desfăşurarea luptei maselor, reorganizarea mişcării sindicale pe baza frontului unic a avut o importanţă deosebită în asigurarea rolului de hegemon al proletariatului în lupta tuturor oamenilor muncii pentru a pune capăt exploatării şi asupririi burghezo-moşiereşti, dependenţei ţării faţă de puterile străine şi a asigura un curs progresist dezvoltării societăţii româneşti. Apreciind locul şi rolul istoric al clasei muncitoare, de a fi forţa cea mai înaintată şi combativă, purtătoarea celor mai înalte idealuri de libertate şi dreptate socială, P.C.R. a acordat după 23August o mare atenţie organizării şi unităţii acesteia. în apelul C.C. al P.C.R. din 26 august se arăta : „Uniţi în Frontul Unic Muncitoresc, puneţi-vă în fruntea luptei de eliberare a poporului român ! Refaceţi imediat organizaţiile voastre sindicale. Organizaţi comitete patriotice de fabrică, alese de toţi muncitorii pentru recrutarea de luptători, conducerea luptei patriotice şi menţinerea ordinii în fabrici şi uzine“. Chemările partidului comunist au găsit un viu ecou în rîndurile muncitorilor şi a celorlalte categorii de salariaţi. în ziua de 27 august, cînd în Bucureşti se desfăşurau încă lupte îndîrjite împotriva trupelor hitleriste, reprezentanţii muncitorilor din principalele întreprinderi au hotărît să se constituie în comitete de fabrică şi să treacă la organizarea sindicatelor. Pînă la sfirşitul lunii august 1944, în numeroase întreprinderi din Bucureşti şi din alte centre ale ţării muncitorii au ales comitete de fabrică şi au constituit organizaţii de sindicat. Sindicatele reuneau în rîndurile lor salariaţi fără deosebire de apartenenţă politică, iar comitetele de fabrică reprezentau întreaga masă a muncitorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor organizaţi şi neorganizaţi, în plin proces de organizare a clasei muncitoare şi de luptă pentru reforme democratice, la 1 septembrie 1944, delegaţiile Comitetelor Centrale ale Partidului Comunist Român şi ale Partidului Social-Democrat reunite în şedinţă comună au dezbătut şi hotărît măsurile de cuprindere a muncitorilor în sindicate. Cu acest prilej s-a precizat că în problemele sindicale „punctul de vedere al Partidului Social- Democrat se identifică complet cu punctul de vedere al Partidului Comunist Român“. A fost constituită Comisia de Organizare a Mişcării Sindicale Unite, formată din cinci persoane, trei reprezentanţi ai P.C.R. şi doi ai P.S.D., s-a stabilit structura organizatorică şi sarcinile mişcării sindicale. La 1 decembrie 1944 a apărut ziarul „Viaţa sindicală", organ al mişcării sindicale unite din România, care a adus o contribuţie preţioasă acţiunii de luminare şi de organizare a maselor de salariaţi. Răspunzînd chemărilor lansate de P.G.R. şi de conducerea mişcării sindicale, de a acţiona cu hotărîre pentru mărirea producţiei şi întărirea disciplinei în muncă, clasa muncitoare a ridicat treptat nivelul producţiei, în ciuda a numeroase greutăţi şi lipsuri. Astfel, minerii din bazinul Văii Jiului şi din Valea Trotuşului au obţinut importante realizări în creşterea producţiei de cărbune, deosebit de necesar atît pentru nevoile interne, cit şi pentru susţinerea războiului antihitlerist. Pînă la sfirşitul lunii decembrie 1944, muncitorii feroviari au reuşit să restabilească o cincime din lungimea totală a reţelei de cale ferată distruse de război. în Valea Prahovei, muncitorii petrolişti au repus în funcţiune numeroase schele avariate sau distruse, în oraşul Bucureşti, la principalele întreprinderi metalurgice, ca „Malaxa“, ,Vulcan“, S.E.T., pînă în ianuarie 1945 producţia a crescut în medie cu 50 la sută. O expresie a forţei mişcării sindicale şi a creşterii rolului ei în viaţa politică a ţării au constituit-o lucrările congreselor uniunilor sindicale desfăşurate între 20 şi 24 ianuarie 1945. Faptul că la lucrările lor au participat muncitori membri ai P.C.R., ai P.S.D. şi ai altor partide, ca şi muncitori neînregimentaţi în vreo organizaţie politică, a prilejuit un schimb larg de păreri şi o confruntare de poziţii, în care linia revoluţionară a cîştigat tot mai mult teren, înfrîngînd împotrivirea unor elemente de dreapta, Scizioniste, care se opuneau curentului pentru unitate, devenit dominant în rîndurile muncitorilor. Congresele sindicale au fost privite de partidele care formau frontul unic ca un pas însemnat pe linia afirmării clasei muncitoare din România ca forţă conducătoare a luptei revoluţionare, o expresie a maturizării sale politice. Bilanţul rezultatelor obţinute de mişcarea sindicală din ţara noastră în decursul primelor cinci luni de activitate a fost făcut cu prilejul Congresului general al sindicatelor din România, care a avut loc la Bucureşti în zilele de 26—30 ianuarie1945. Pînă la acea dată se creaseră în întreaga ţară 12 uniuni sindicale, grupînd 513 sindicate şi cuprinzînd 519 000 de salariaţi. Caracterizînd acest congres tea „un congres istoric“, ziarul „Scînteia“ scria că el reprezintă încununarea unei lupte comune de luni de zile care a dus la actul de la 23 August şi a unei lupte de alte luni de zile pentru făurirea Sindicatelor Unite. Congresul a făcut în acelaşi timp o analiză asupra felului în care a fost aplicată linia politică stabilită la 1 septembrie 1944, a hotărît constituirea Confederaţiei Generale a Muncii, a adoptat statutul, a ales Comitetul executiv, Comisia de cenzori şi supleanţii acesteia. Confederaţia Generală a Muncii din România, constituită la Congresul din ianuarie 1945, s-a încadrat în Federaţia Sindicală Mondială, aducîndu-şi contribuţia la lupta proletariatului internaţional pentru apărarea intereselor oamenilor muncii, pentru pace şi democraţie. desfăşurîndu-se în strînsă legătură cu creşterea avîntului de luptă a maselor, reorganizarea mişcării sindicale din România pe baza principiilor revoluţionare ale luptei de clasă şi internaţionalismului proletar, a contribuit în mod efectiv la asigurarea rolului de conducător al clasei muncitoare în revoluţie, sindicatele devenind astfel o forţă însemnată în viaţa politică a ţării. Sindicatele Unite au luat parte activă la marile bătălii politice desfăşurate sub conducerea P.C.R. pentru instaurarea şi consolidarea regimului democratpopular, cucerirea întregii puteri în stat şi construirea socialismului. Sub îndrumarea lor se introduce controlul muncitoresc asupra producţiei şi controlul cetăţenesc asupra distribuirii articolelor de larg consum. Comisiile speciale ale controlului muncitoresc, numite de comitetele sindicale de întreprinderi, luau parte la întocmirea planurilor de producţie şi controlau înfăptuirea acestora, participau la descoperirea şi la îndepărtarea actelor de sabotaj. Mişcarea sindicală a reprezentat o forţă însemnată în lupta pentru mărirea producţiei şi productivităţii muncii — factori hotărîtori în acţiunea de refacere şi dezvoltare a economiei naţionale, a apărat interesele maselor de salariaţi împotriva asupririi şi exploatării capitaliste, a participat activ la ridicarea nivelului cultural şi politic al oamenilor muncii. Păşind în al 26-lea an de la, reorganizarea lor, sindicatele desfăşoară o susţinută activitate pentru traducerea în viaţă a istoricelor hotărîri adoptate de Congresul al X-lea al P.C.R., în promovarea noului în producţie şi în viaţă, apărarea şi dezvoltarea proprietăţii socialiste, sporirea eficienţei producţiei materiale, reducerea cheltuielilor de producţie, respectarea legalităţii socialiste. Reunind totalitatea muncitorilor şi funcţionarilor din ţară, fără deosebire de naţionalitate, dispunînd de o largă reţea de instituţii cultural-educative şi de însemnate mijloace materiale, sindicatele, sub ■conducerea P.C.R., îşi vor aduce şi pe mai departe o contribuţie însemnată în opera de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltată, la ridicarea nivelului de trai material şi cultural al poporului. , GH. ŢUŢUI