Scînteia Tineretului, martie 1970 (Anul 26, nr. 6466-6491)
1970-03-02 / nr. 6466
MMviMe® culturalartistică instrument de EDUCARE MULTILATERALĂ A TINERETULUI La doi ani de la Consfătuirea pe ţară a activului U.T.C., timp în care s-au adus însemnate precizări privind specificul atribuţiilor ce revin organizaţiilor U.T.C. în organizarea şi desfăşurarea activităţilor culturalartistice şi distractive ale tineretului, recenta Plenară a C.C. al U T.C. a dezbătut felul în care sunt transpuse în viaţă sarcinile stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. consacrată educării tineretului, pregătirii sale pentru muncă şi viaţă, a relevat experienţa pozitivă acumulată pînă acum şi a analizat lipsurile care împiedică valorificarea mai eficientă a posibilităţilor actuale de care dispune activitatea culturală. însuşirea de către tînăra generaţie a unei înalte culturi constituie un element de bază al procesului de formare şi dezvoltare a conştiinţei socialiste, al creşterii tineretului în spiritul participării conştiente la opera de edificare a societăţii socialiste. Tot ce se întreprinde in acest senis trebuie să conţină o încărcătură substanţială de idei capabile să stimuleze spiritul activ, capacitatea de dăruire efortului general al întregului popor, să consolideze trăsăturile înaintate ale tineretului nostru. „Conştiinţa socialistă — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul al X-lea al P.C.R. — presupune atît cunoaşterea temeinică a ceea ce este valoros in domeniul culturii, ştiinţei şi tehnicii contemporane, stăpînirea deplină a profesiunii, cit şi însuşirea concepţiei filozofice despre lume şi viaţă a partidului nostru — materialismul dialectic şi istoric — formarea unei atitudini cetăţeneşti înaintate“. In plenară s-a reafirmat cu vigoare că întreaga activitate culturală este o muncă de educaţie, că formele şi mijloacele de care dispun organizaţiile U.T.C. pentru îmbogăţirea vieţii spirituale a generaţiei tinere, pentru cultivarea receptivităţii la tot ce este nou şi valoros, pentru înarmarea sa cu cunoştinţe temeinice din cultură, ştiinţă, tehnică, constituie instrumente ale muncii ideologice în masa largă a tineretului. Sarcina de a contribui la educarea cultural-ştiinţifică, la formarea multilaterală a tinerei generaţii devine astfel o sarcină de mare importanţă politică, din unghiul căreia trebuie concepute şi evaluate toate manifestările, acţiunile cu caracter cultural. Un număr destul de mare de iniţiative — s-a arătat in dezbaterile plenarei — care au stimulat interesul tinerilor din şcoli şi facultăţi, din întreprinderi şi de la sate, pentru fenomenul culturalartistic îşi datorează reuşita tocmai datorită subordonării lor acestui scop. Multe din aceste iniţiative, majoritatea vizînd acţiuni de amploare, care au angrenat mase mari de tineri, au fost semnalate, la vremea cuvenită, în paginile presei de tineret. Ele şi-au adus contribuţia la lărgirea orizontului de cunoaştere al tinerilor, au avut influenţe pozitive în planul pregătirii prin muncă şi pentru muncă, al comportării în societate a tineretului. Nelimitîndu-şi mai precis atribuţiile, organizaţiile U.T.C. şi-au diversificat şi şi-au îmbunătăţit formele de colaborare cu celelalte instituţii şi organizaţii răspunzătoare de educaţia tinerei generaţii : şcoala, sindicate, comitete pentru cultură şi artă, instituţii artistice. Plenara a analizat modul în care organizaţiile U.T.C. răspund îndatoririi de a încetăţeni printre tineri un interes real pentru valorile spirituale autentice, o putere sporită de discernămint, de a antrena tinerii la activaţile pe care cluburile, casele de cultură, căminele culturale, bibliotecile, universităţile, populare şi muncitoreşti, instituţiile de artă le oferă publicului larg. Această largă participare — s-a subliniat de către numeroşi vorbitori — nu se poate obţine decît în condiţiile cunoaşterii permanente a „Scînteia tineretului“ (Continuare in pag. a II-a) Echipajul lui „Apollo 17“ la Bucureşti Sosiţi sîmbătă la prînz în Bucureşti, cei trei selenanţi americani, membri ai echipajului navei „Apollo 12“ — Charles Conrad, Richard Gordon şi Alan Bean — şi soţiile lor, au vizitat în aceeaşi după-amiază Palatul Pionierilor. După ce au asistat la un reuşit spectacol folcloric prezentat de tinerii artişti amatori, astronauţilor le-a fost conferită Medalia „Cutezătorii“ — cea mai înaltă distincţie pionierească. Următoarea „escală", la Politehnică, unde cosmonauţilor le-a fost prezentat viitorul edificiu al Institutului şi au răspuns pe larg la numeroase întrebări adresate de studenţi şi cadre didactice. Sîmbătă după-amiază, în sala mică a Palatului R..S.R. a avut loc întîlnirea astronauţilor americani cu oameni de ştiinţă, ziarişti din Capitală şi corespondenţi ai presei străine. După cuvîntul de deschidere, rostit de acad. Miron Nicolescu, preşedintele Academiei R.S.R., a fost prezentat un film în culori cuprinzând imagini din timpul misiunii „Apollo—12“. Comentariile celor trei astronauţi şi imaginile prezentate au fost primite cu deosebit interes de participanţi. Răspunzînd întrebărilor adresate, astronautul Charles Conrad a arătat că programul de transporturi spaţiale, a cărui definitivare va dura cel puţin trei ani, va da posibilitatea plasării unor nave cosmice pe orbite circumterestre la un preţ de cost de 10 ori mai mic decît in prezent. Avînd aceste premise asigurate, activitatea spațială (Continuare in pag. a IV-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI. SERIA II. NR. 6466 4 PAGINI ~ 30 BANI LUNI 2 MARTIE 1970 ÎN PAG. A 2-A: • „PASÃRI ŞI OGARI" (cronica filmului) • JURNALUL UNUI CASCADOR 9 O manifestare care va deveni tradiţională - primul salon naţional studenţesc de artă fotografică Cauzele neindeplinirii normelor sunt cunoscute — Dar, este un fenomen cu totul anormal! — am exclamat atunci cind Nicolae Bălan, secretarul Comitetului U.T.C. de la secţia 1 — prelucrări mecanice a Uzinei de utilaj petrolier din Tîrgovişte, ne-a informat asupra numărului de tineri din cadrul atelierului strungărie uşoară care nu-şi realizează normele de producţie. Cum e posibil — am continuat — că atît în luna decembrie cit şi în ianuarie 35 de tineri, în marea majoritate aceeaşi, să nu reuşească să se achite de sarcinile profesionale ce le revin ? Consultarea situaţiei cîştigurilor în intervalul la care ne referim nu permite însă nici un echivoc. Vasile M. Radu, de pildă, a primit în decembrie, un salariu în sumă de 614 lei pentru ca în ianuarie cuantumul lui să scadă la numai 151 lei ; Constantin Giuvelea — 589 lei şi respectiv 180 lei; Constantin Nicolae — 568 lei şi 1. 233 lei. Interesîndu-ne asupra timpului trecut de la angajarea lor, căutînd explicaţiile acestei stări de lucruri aflăm un prim element definitoriu. în proporţie preponderentă uteciştii care se află în acest impas fac parte din categoria elevilor strungari, absolvenţi ai anului II al Grupului şcolar metalurgic, tutelat de întreprindere, care în urma ordinului 64 din 23 iunie 1969 al Ministerului Industriei Constructoare de Maşini au fost angajaţi, de la data de 15 septembrie, în uzină în calitate de muncitori. Menţionăm că trecerea lor in producţie a fost dictată de cerinţele presante ale unităţii economice la care ne referim, menirea lor fiind să acopere lipsa de forţă de muncă existentă la meseria strungari, să permită o mai bună utilizare a capacităţilor de producţie ale uzinei. Reţinem de asemenea că fără nici o excepţie ei au efectuat practica în secţiile de fabricaţie ale întreprinderii, fapt care ar presupune că sunt deja familiarizaţi cu specificul locurilor de muncă la care au fost repartizaţi. — într-un fel familiarizaţi — ne spune Ion Anghel, strungar cu o vechime de 12 ani în atelier. Deşi aveau instructori de practică, niciodată aceştia nu ne-au cerut relaţii asupra modului în care ucenicii învaţă sau nu meseria, dacă au condiţii de asimilare a cunoştinţelor profesionale. Despre condiţiile puse la dispoziţia elevilor strungari la Uzina de utilaj petrolier din Tîrgovişte am mai amintit şi cu alte prilejuri. Daţi „sub grija şi îndrumarea“ unui muncitor aceştia erau obligaţi mai mult să privească decît să lucreze, mai mult să execute lucrări necalificate, decît operaţiile prevăzute în planul practicii. Nu-i de mirare deci că premisele neîndeplinirilor de noi- GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a 3ă) DE CE ÎNLĂTURAȚI ? Foto : O. PLECAN Perfecţionarea sistemului naţional de informare ştiinţifică — S-a legiferat crearea sistemului naţional de informare, care va contribui la soluţionarea unor probleme economice concrete, va asigura o bază informatică corespunzătoare exigenţelor actuale Noul sistem va asigura o mai bună coordonare a diferitelor activităţi pe ramură, va contribui la distribuirea raţională a tematicii, în funcţie de necesităţile şi disponibilităţile de cadre şi bază materială, la o mai bună deservire a beneficiarilor informării , întreprinderile productive, cercetătorii şi specialiştii. Care consideraţi, tovarăşe academician, că sînt principiile ce trebuie să stea la baza noului sistem ? — In primul rînd apropierea de beneficiar a serviciilor de informare, care vor situa realmente informaţia la nivelul necesităţilor concrete ale producţiei şi cercetării Se va crea, de asemenea, posibilitatea întăririi unităţilor de informare periferice, dat fiind că Institutul Central va trebui să se ocupe de asigurarea informaţiei în domenii de anvergură, supradepartamentale , cum ar fi programele economice prioritare, legate de mari hidrocentrale, prospectarea rezervelor minerale ale platformei Mării Negre, a resurselor energetice sau minerale ale ţării — şi interdisciplinare, cum sunt cibernetica, electronica, automatica Rolul fundamental al Institutului este de îndrumător metodologic — conform exigenţelor producţiei — al tuturor organelor de informare din ţară , ii revine sarcina de a stabili criteriile după care, în funcţie de domeniu, se va desfăşura activitatea informatică, de a dispune profilarea pe ramuri a diferitelor centre de documentare şi a supraveghea ca dotarea acestora cu cadre tehnice şi aparatură să se situeze la nivel corespunzător — Ce va mai aduce nou sistemul naţional de informare ? — Centrele pe ramură vor beneficia direct de întregul flux de informaţii din străinătate Astfel, noutatea tehnică din agricultură, energie nucleară, chimie moleculară, semiconductori, va ajunge „în timp util“ la Indemîna beneficiarilor. Datorită organizării sistemului naţional transferul de informaţii specifice va ajunge „unde“ şi „cînd“ e nevoie, evitîndu-se suprapune- ANDREI BÂRSAN (Continuare în pag. a II-a) Convorbire cu acad. AUREL AVRAMESCU directorul Centrului de documentare ştiinţifică al Academiei Document despre iDOLESCEIlTl Cit de multe lucruri se pun pe seama adolescenţei! Contra- A dictorii, spinoase şi complexe, problemele ei tind să acopere, pentru acei puţini ani cit du- A rează, universul general uman al unei vieţi. Şi răul şi binele par a-şi avea rădăcinile în adolescenţă. Adesea maturii reproşează adolescenţilor — şi sigur o fac doar din nostalgie — toate de- 9 fedele lumii şi, într-o exclamaţie condensată, oftează : „ah, ti-• neretul de azi ! ce va fi oare de el ?“ Răspunsul la nedumerirea lor vine tîrziu, peste ani, cînd o• generaţie se aşează calmă, sigură în drepturile ei, puternică, atît de puternică incit, ca şi înaintaşii, privind la cei foarte tineri, repetă, identic, ciclul nedumeririlor. „ Destinele lumii şi ale oamenilor sînt, de acea, în mîinile adolescenţilor. Căci maturii nu se mai întreabă „ce este viaţa ?“, pentru că ei o trăiesc, dacă nu-şi fac mari probleme cu privire la viitor, la dragoste, la prietenie, asta se întîmplă pentru că noţiunile fac deja parte din universul ore lor de interese şi de acţiune. Răsfoiesc un oracol. Nu, nu este clasicul oracol în care între- bările definitive primesc răspunsuri tot atît de definitive. Au scris în el şase adolescenţi din Piatra Neamţ şi conform invitaţiei de pe prima pagină, au fost : „sinceri, înţelegători, s-au gîndit şi s-au concentrat“. Nevoia de confesiune a celor tineri nu este o surpriză şi poate nou nu este decît subiectul şi obiectul destăinuirii, mereu altul de la genera-• ţie la generaţie, mereu proaspăt, alimentat de alt univers spiritual, de alte coordonate ale realităţii. N-am găsit în caietul destinat oracolului obişnuitele nedumeriri. Căci nedumeriri sunt toate între- - bările, dar ele înseamnă, în aceste pagini, căutare, curiozitate, introspecţie, dorinţă de a şti, de a te contura. Sorin Krumholtz notează, ca debut al oracolului, citîndu-l pe Einstein : „doar o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită trăită“. Ca o profesiune de credinţă, investi- gaţia care urmează se înscrie pe aceste coordonate. întrebările, descoperind universul de preocu© pari al colegilor lui Sorin, încep cu naivele curiozităţi : ce scriitor, compozitor, actor preferi ?, continuînd cu derutante probleme de cultură generală („unde• se întîlneşte expresia : vulnerant omnes, ultima necat“? sau „ce sînt cîmpiile Elizee?“) şi încer-• cînd, adesea, să plaseze în cercul intereselor, viaţa lor zilnică, opţiunea pentru o profesie sau alta, pentru un profesor sau altul, op- Tiţiunea între o bibliotecă, un frigider sau un televizor, părerea lor despre provincie, despre ajungerea oamenilor pe lună sau despre cel mai frumos salut pe ca Tre-l pot schimba oamenii. Adolescent fiind, nu te temi să ceri definiţia unei flori sau a egoismului, nu ţi se pare exagerată să faci clasificări între savanţii şi oamenii politici care au cele • mai mari merite în lupta pentru binele omului, între popoare şi civilizaţiile lor, nu ţi se pare ne- firesc să cauţi „soluţia existenţei totale a binelui pe pămînt“... Ni££ mic din întrebările fundamenta- Tile, din problemele cotidiene nu le este străin adolescenţilor. Este poate un curaj să te întrebi dacă ignoranţa este o piedică socială, dacă autoritatea acceptată voluntar este sinonimă cu stima, dacă există criterii obiective de judecare a frumosului. Nici unul din-• tre semnatarii caietului nu se opreşte descumpănit în faţa vreunei întrebări şi seriozitatea meditaţiei descoperă un univers intersectat de frămîntări, de perspective. Nici o clipă adolescenţii nu se simt rupţi de un prezent, plutind abstract în problematica generală dar inconsistentă a vîrstei lor. Nu definiţia dragostei îi interesează, ci direcţia respectului între cei doi parteneri ai ei, nu ce meserie anume îşi doresc, ci felul în care vor răspunde, prin profesiunea lor, unor îndatoriri sociale. „Te vei duce la ţară după absolvirea facultăţii?“ se întreabă unii pe alţii. Aparent prematură, întrebarea capătă răspunsuri ferme, ca un angajament. „Ai aş duce ! — scrie Nicoleta Rădulescu. — Altfel, atitudinea mea ar fi contrară intereselor societăţii. Şi altfel cum am putea înlătura ignoranţa care împiedică dezvoltarea socială ?! Un caiet ca oricare altul. Circulă, fără îndoială, în rindul tuturor adolescenţilor asemenea oracole, teste ale unei vîrste, ale GALINA RADULESCU (Continuare in pag. a 11-a) Rafinăria Piteşti. Instalaţia de distilaţie atmosferică Trimisul nostru special in Franţa, VASILE CĂBULEA, transmite: România s-a calificat in sferturile C. M. de handbal C. M. - CRUPA B ECHIPA S.U.A. NU MAI ARE EMOŢII COSTIN BUZDUGAN comentează în pag. a 3-a, meciurile de la „Palatul de gheaţă". CHI SPATELE mnaim Zburînd la 2 800 metri pe deasupra munţilor am realizat, într-o frumoasă dimineaţă de iarnă, adevărata esenţă şi adevăratele vicisitudini ale sentimentalismului. Prietenul meu, poetul, în atitudinea lirică a căruia zborul, aripile şi nemurirea optimistă constituie refrene nelipsite, preferase să plece din seara precedentă cu trenul spre aceeaşi destinaţie către care noi, opt temerari tăcuţii pasageri ai TAROM- ului ne îndreptam acum aruneîd priviri obişnuite spre cuirasele inălbite ale Carpaţilor. M-am întrebat atunci, zărind un tren care-şi făcea obosit datoria pe Valea Prahovei, care este atitudinea cea mai sentimentală în fapt: verbalismul terestru al amicului sau austeritatea zborului (la propriu) al celor opt pasageri ? S-a întîmplat atunci, spre a-mi spori dilema, lucrul neașteptat : un coleg de avion a început să suspine, să se uimească şi săia atitudine extatică în faţa Caraimanului. Ba, pe deasupra Predealului, a început să caute cu degetul pe geam vila în care locuise cu un an în urmă şi să-şi prindă vorbă cu vecinul de scaun pentru a-i istorisi superbele aventuri de suflet dintr-o pădure al cărei nume îmi scapă. întorsătura m-a făcut din nou să idealizez pe bietul şi nevinovatul poet, să am chiar, faţă de el, remuşcările de rigoare. „Ce e de preferat ? (mi-am schimbat eu cursul întrebărilor ?) — să proslăveşti cerul de pe pămînt sau să glorifici pămîntul din apropierea cerului?“ Și calificînd ambele procedee drept sentimentale, am hotărît că primul e totuși mai nobil în autenticitatea lui relativă, celălalt nefiind decît mimarea lui involuntar-cabotină. Adevăratul sentimentalism — am conchis — a fost compromis de posibilitatea pe care o dă oricui de a-l imita. De aici jena pe care o (Continuare în pag. a II-a)