Scînteia Tineretului, martie 1970 (Anul 26, nr. 6466-6491)

1970-03-02 / nr. 6466

MMviMe® culturalartistică instrument de EDUCARE MULTILATERALĂ A TINERETUL­UI La doi ani de la Consfă­­tui­rea pe ţară a activului U.T.C., timp în care s-au adus însemnate precizări pri­vind specificul atribuţiilor ce revin organizaţiilor U.T.C. în organizarea şi desfăşu­rarea activităţilor cultural­­artistice şi distractive ale ti­neretului, recenta Plenară a C.C. al U T.C. a dezbătut felul în care sunt transpuse în viaţă sarcinile stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. consa­crată educării tineretului, pregătirii sale pentru muncă şi viaţă, a relevat experienţa pozitivă acumulată pînă acum şi a analizat lipsurile care împiedică valorificarea mai eficientă a posibilităţilor ac­tuale de care dispune acti­vitatea culturală. însuşirea de către tînăra generaţie a unei înalte cul­turi constituie un element de bază al procesului de for­mare şi dezvoltare a con­ştiinţei socialiste, al creşterii tineretului în spiritul parti­cipării conştiente la opera de edificare a societăţii socia­liste. Tot ce se întreprinde in acest senis trebuie să con­ţină o încărcătură substan­ţială de idei capabile să sti­muleze spiritul activ, capaci­tatea de dăruire efortului ge­neral al întregului popor, să consolideze trăsăturile înain­tate ale tineretului nostru. „Conştiinţa socialistă — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul al X-lea al P.C.R. — presupune atît cu­noaşterea temeinică a ceea ce este valoros in domeniul culturii, ştiinţei şi tehnicii contemporane, stăpînirea de­plină a profesiunii, cit şi în­suşirea concepţiei filozofice despre lume şi viaţă a parti­dului nostru — materialis­mul dialectic şi istoric — for­marea unei atitudini cetăţe­neşti înaintate“. In plenară s-a reafirmat cu vigoare că întreaga activitate culturală este o muncă de educaţie, că formele şi mij­loacele de care dispun or­ganizaţiile U.T.C. pentru îm­bogăţirea vieţii spirituale a generaţiei tinere, pentru cul­tivarea receptivităţii la tot ce este nou şi valoros, pen­tru înarmarea sa cu cunoş­tinţe temeinice din cultură, ştiinţă, tehnică, constituie instrumente ale muncii ideo­logice în masa largă a tine­retului. Sarcina de a contri­bui la educarea cultural-ştiin­­ţifică, la formarea multilate­rală a tinerei generaţii de­vine astfel o sarcină de mare importanţă politică, din un­ghiul căreia trebuie conce­pute şi evaluate toate mani­festările, acţiunile cu carac­ter cultural. Un număr destul de mare de iniţiative — s-a arătat in dezbaterile plenarei — care au stimulat interesul tineri­lor din şcoli şi facultăţi, din întreprinderi şi de la sate, pentru fenomenul cultural­­artistic îşi datorează reuşita tocmai datorită subordonării lor acestui scop. Multe din aceste iniţiative, majoritatea vizînd acţiuni de amploare, care au angrenat mase mari de tineri, au fost semnalate, la vremea cuveni­tă, în paginile presei de ti­neret. Ele şi-au adus contri­buţia la lărgirea orizontului de cunoaştere al tinerilor, au avut influenţe pozitive în planul pregătirii prin muncă şi pentru muncă, al compor­tării în societate a tineretului. N­elimitîndu-şi mai precis a­­tribuţiile, organizaţiile U.T.C. şi-au diversificat şi şi-au îm­bunătăţit formele de colabo­rare cu celelalte instituţii şi organizaţii răspunzătoare de educaţia tinerei generaţii : şcoala, sindicate, comitete pentru cultură şi artă, insti­tuţii artistice. Plenara a analizat modul în care organizaţiile U.T.C. răspund îndatoririi de a în­cetăţeni printre tineri un interes real pentru valorile spirituale autentice, o putere sporită de discernămint, de a antrena tinerii la activ­­aţi­­le pe care cluburile, casele de cultură, căminele culturale, bibliotecile, universităţile, populare şi muncitoreşti, in­stituţiile d­e artă le oferă pu­blicului larg. Această largă participare — s-a subli­niat de către numeroşi vor­bitori — nu se poate obţine decît în condiţii­le cunoaşterii permanente a „Scînteia tineretului“ (Continuare in pag. a II-a) Echipajul lui „Apollo­ 17“ la Bucureşti Sosiţi sîmbătă la prînz în Bucureşti, cei trei selenanţi a­­mericani, membri ai echipajului navei „Apollo 12“ — Charles Conrad, Richard Gordon şi A­­lan Bean — şi soţiile lor, au vi­zitat în aceeaşi după-amiază Palatul Pionierilor. După ce au asistat la un reuşit spectacol folcloric prezentat de tinerii ar­tişti amatori, astronauţilor le-a fost conferită Medalia „Cuteză­torii“ — cea mai înaltă distinc­ţie pionierească. Următoarea „escală", la Politehnică, unde cosmonauţilor le-a fost prezen­tat viitorul edificiu al Institu­tului şi au răspuns pe larg la numeroase întrebări adresate de studenţi şi cadre didactice. Sîmbătă după-amiază, în sala mică a Palatului R..S.R. a avut loc întîlnirea astronauţilor a­­mericani cu oameni de ştiinţă, ziarişti din Capitală şi cores­pondenţi ai presei străine. După cuvîntul de deschidere, rostit de acad. Miron Nicolescu, preşedintele Academiei R.S.R., a fost prezentat un film în cu­lori cuprinzând imagini din timpul misiunii „Apollo—12“. Comentariile celor trei astro­­nauţi şi imaginile prezentate au fost primite cu deosebit interes de participanţi. Răspunzînd întrebărilor adre­sate, astronautul Charles Con­­rad a arătat că programul de transporturi spaţiale, a cărui de­finitivare va dura cel puţin trei ani, va da posibilitatea plasării unor nave cosmice pe orbite circumterestre la un preţ de cost de 10 ori mai mic decît in prezent. Avînd aceste premise asigurate, activitatea spațială (Continuare in pag. a IV-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI. SERIA II. NR. 6466 4 PAGINI ~ 30 BANI LUNI 2 MARTIE 1970 ÎN PAG. A 2-A: • „PASÃRI ŞI OGARI" (cronica filmului) • JURNALUL UNUI CASCADOR 9 O manifestare care va deveni tradiţională - primul salon naţional studenţesc de artă fotografică Cauzele neindeplinirii normelor sunt cunoscute — Dar, este un fenomen cu totul anormal! — am exclamat atunci cind­ Nicolae Bălan, se­cretarul Comitetului U.T.C. de la secţia 1 — prelucrări mecanice a Uzinei de utilaj petrolier din Tîrgovişte, ne-a informat asupra numărului de tineri din cadrul atelierului strungărie uşoară care nu-şi realizează normele de pro­ducţie. Cum e posibil — am con­tinuat — că atît în luna decem­brie cit şi în ianuarie 35 de tineri, în marea majoritate aceeaşi, să nu reuşească să se achite de sar­cinile profesionale ce le revin ? Consultarea situaţiei cîştigurilor în intervalul la care ne referim nu permite însă nici un echivoc. Vasile M. Radu, de pildă, a pri­mit în decembrie, un salariu în sumă de 614 lei pentru ca în ia­nuarie cuantumul lui să scadă la numai 151 lei ; Constantin Giu­­velea — 589 lei şi respectiv 180 lei; Constantin Nicolae — 568 lei şi 1. 233 lei. Interesîndu-ne asupra timpului trecut de la an­gajarea lor, căutînd explicaţiile acestei stări de lucruri aflăm un prim element definitoriu. în pro­porţie preponderentă uteciştii care se află în acest impas fac parte din categoria elevilor strun­gari, absolvenţi ai anului II al Grupului şcolar metalurgic, tute­lat de întreprindere, care în urma ordinului 64 din 23 iunie 1969 al Ministerului Industriei Construc­toare de Maşini au fost angajaţi, de la data de 15 septembrie, în uzină în calitate de muncitori. Menţionăm că trecerea lor in producţie a fost dictată de cerin­ţele presante ale unităţii econo­mice la care ne referim, menirea lor fiind să acopere lipsa de forţă de muncă existentă la meseria strungari, să permită o mai bună utilizare a capacităţilor de pro­ducţie ale uzinei. Reţinem de asemenea că fără nici o excepţie ei au efectuat practica în sec­ţiile de fabricaţie ale întreprin­derii, fapt care ar presupune că sunt deja familiarizaţi cu specifi­cul locurilor de muncă la care au fost repartizaţi. — într-un fel familiarizaţi — ne spune Ion Anghel, strungar cu o vechime de 12 ani în ate­lier. Deşi aveau instructori de practică, niciodată aceştia nu ne-au cerut relaţii asupra modu­lui în care ucenicii învaţă sau nu meseria, dacă au condiţii de asi­milare a cunoştinţelor profesio­nale. Despre condiţiile puse la dis­poziţia elevilor strungari la Uzina de utilaj petrolier din Tîrgovişte am mai amintit şi cu alte prile­juri. Daţi „sub grija şi îndruma­rea“ unui muncitor aceştia erau obligaţi mai mult să privească decît să lucreze, mai mult să execute lucrări necalificate, de­­cît operaţiile prevăzute în planul practicii. Nu-i de mirare deci că premisele neîndeplinirilor de noi- GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a 3­ă) DE CE ÎNLĂTURAȚI ? Foto : O. PLEC­AN Perfecţionarea sistemului naţional de informare ştiinţifică — S-a legiferat crearea sis­temului naţional de informa­re, care va contribui la solu­ţionarea unor probleme eco­nomice concrete, va asigura o bază informatică corespunză­toare exigenţelor actuale Noul sistem va asigura o mai bună coordonare a diferitelor acti­vităţi pe ramură, va contribui la distribuirea raţională a te­maticii, în funcţie de necesi­tăţile şi disponibilităţile de cadre şi bază materială, la o mai bună deservire a benefi­ciarilor informării , întreprin­derile productive, cercetătorii şi specialiştii. Care consideraţi, tovarăşe academician, că sînt principiile ce trebuie să stea la baza noului sistem ? — In primul rînd apropie­rea de beneficiar a serviciilor de informare, care vor situa realmente informaţia la nive­lul necesităţilor concrete ale producţiei şi cercetării Se va crea, de asemenea, posibili­ta­tea întăririi unităţilor de in­formare periferice, dat fiind că Institutul Central va tre­bui să se ocupe de asigurarea informaţiei în domenii de an­vergură, supradepartamentale , cum ar fi programele eco­nomice prioritare, legate de mari hidrocentrale, prospecta­rea rezervelor minerale ale platformei Mării Negre, a re­surselor energetice sau mine­rale ale ţării — şi interdisci­plinare, cum sunt cibernetica, electronica, automatica Rolul fundamental al Institutului este de îndrumător metodolo­gic — conform exigenţelor producţiei — al tuturor orga­nelor de informare din ţară , ii revine sarcina de a stabili criteriile după care, în funcţie de domeniu, se va desfăşura activitatea informatică, de a dispune profilarea pe ramuri a diferitelor centre de docu­mentare şi a supraveghea ca dotarea acestora cu cadre teh­nice şi aparatură să se situeze la nivel corespunzător — Ce va mai aduce nou sis­temul naţional de informare ? — Centrele pe ramură vor beneficia direct de întregul flux de informaţii din străină­tate Astfel, noutatea tehnică din agricultură, energie nu­cleară, chimie moleculară, se­­miconductori, va ajunge „în timp util“ la Indemîna bene­ficiarilor. Datorită organizării sistemului naţional transferul de informaţii specifice va a­­junge „unde“ şi „cînd“ e nevoie, evitîndu-se suprapune- ANDREI BÂRSAN (Continuare în pag. a II-a) Convorbire cu acad. AUREL AVRAMESCU directorul Centrului de documentare ştiinţifică al Academiei Document despre iDOLESCEIlTl Cit de multe lucruri se pun pe seama adolescenţei! Contra- A dictorii, spinoase şi complexe,­­ problemele ei tind să acopere, pentru acei puţini ani cit du- A rează, universul general uman al unei vieţi. Şi răul şi binele par a-şi avea rădăcinile în adoles­­­­cenţă. Adesea maturii reproşează adolescenţilor — şi sigur o fac doar din nostalgie — toate de- 9 fedele lumii şi, într-o exclama­ţie condensată, oftează : „ah, ti-• neretul de azi ! ce va fi oare de el ?“ Răspunsul la nedumerirea lor vine tîrziu, peste ani, cînd o• generaţie se aşează calmă, sigu­ră în drepturile ei, puternică, atît de puternică incit, ca şi­­ înaintaşii, privind la cei foarte tineri, repetă, identic, ciclul ne­dumeririlor. „ Destinele lumii şi ale oameni­lor sînt, de acea, în mîinile ado­lescenţilor. Căci maturii nu se­­ mai întreabă „ce este viaţa ?“, pentru că ei o trăiesc, dacă nu-şi fac mari probleme cu privire la­ viitor, la dragoste, la prietenie, asta se întîmplă pentru că noţiu­nile fac deja parte din universul ore lor de interese şi de acţiune. Răsfoiesc un oracol. Nu, nu este clasicul oracol în care între-­­ bările definitive primesc răspun­suri tot atît de definitive. Au scris în el şase adolescenţi din­­ Piatra Neamţ şi conform invita­ţiei de pe prima pagină, au fost : „sinceri, înţelegători, s-au gînd­it­­ şi s-au concentrat“. Nevoia de confesiune a celor tineri nu este­­ o surpriză şi poate nou nu este­­ decît subiectul şi obiectul destăi­nuirii, mereu altul de la genera-• ţie la generaţie, mereu proaspăt, alimentat de alt univers spiritual, de alte coordonate ale realităţii.­­ N-am găsit în caietul destinat­­ oracolului obişnuitele nedumeriri. Căci nedumeriri sunt toate între- - bările, dar ele înseamnă, în a­­­­ceste pagini, căutare, curiozitate, introspecţie, dorinţă de a şti, de­­ a te contura. Sorin Krumholtz notează, ca debut al oracolului, citîndu-l pe Einstein : „doar o­­ viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită trăită“. Ca o profesiune de credinţă, investi-­­ gaţia care urmează se înscrie pe aceste coordonate. întrebările, descoperind universul de preocu­­© pari al colegilor lui Sorin, încep cu naivele curiozităţi : ce scrii­­­­tor, compozitor, actor preferi ?,­­ continuînd cu derutante proble­me de cultură generală („unde• se întîlneşte expresia : vulnerant omnes, ultima necat“? sau „ce sînt cîmpiile Elizee?“) şi încer-• cînd, adesea, să plaseze în cercul intereselor, viaţa lor zilnică, op­ţiunea pentru o profesie sau alta,­­ pentru un profesor sau altul, op- Ti­ţiunea între o bibliotecă, un fri­gider sau un televizor, părerea­­ lor despre provincie, despre ajun­gerea oamenilor pe lună sau des­­­­pre cel mai frumos salut pe ca­ T­­re-l pot schimba oamenii. Adolescent fiind, nu te temi să­­ ceri definiţia unei flori sau a e­­goismului, nu ţi se pare exagerată să faci clasificări între savanţii şi oamenii politici care au cele • mai mari merite în lupta pentru­­ binele omului, între popoare şi civilizaţiile lor, nu ţi se pare ne-­­ firesc să cauţi „soluţia existenţei totale a binelui pe pămînt“... Ni­­££ mic din întrebările fundamenta- Ti­le, din problemele cotidiene nu­­ le este străin adolescenţilor. Este­­ poate un curaj să te întrebi dacă ignoranţa este o piedică socială,­­ dacă autoritatea acceptată volun­tar este sinonimă cu stima, dacă­­ există criterii obiective de jude­care a frumosului. Nici unul din-• tre semnatarii caietului nu se o­­preşte descumpănit în faţa vreu­nei întrebări şi seriozitatea medi­taţiei descoperă un univers in­tersectat de frămîntări, de pers­pective. Nici o clipă adolescenţii nu se simt rupţi de un prezent, plutind abstract în problematica generală dar inconsistentă a vîr­­stei lor. Nu definiţia dragostei îi interesează, ci direcţia respectu­lui între cei doi parteneri ai ei, nu ce meserie anume îşi doresc, ci felul în care vor răspunde, prin profesiunea lor, unor înda­toriri sociale. „Te vei duce la ţară după absolvirea facultăţii?“ se întreabă unii pe alţii. Aparent prematură, întrebarea capătă răspunsuri ferme, ca un angaja­ment. „Ai­ aş duce ! — scrie Ni­­coleta Rădulescu. — Altfel, ati­tudinea mea ar fi contrară inte­reselor societăţii. Şi altfel cum am putea înlătura ignoranţa care împiedică dezvoltarea socială ?! Un caiet ca oricare altul. Cir­culă, fără îndoială, în rindul tu­turor adolescenţilor asemenea o­­racole, teste ale unei vîrste, ale GALINA RADULESCU (Continuare in pag. a 11-a) Rafinăria Piteşti. Instalaţia de distilaţie atmosferică Trimisul nostru special in Franţa, VASILE CĂBULEA, transmite: România s-a calificat in sferturile C. M. de handbal C. M. - CRUPA B ECHIPA S.U.A. NU MAI ARE EMOŢII COSTIN BUZDUGAN co­mentează în pag. a 3-a, me­ciurile de la „Palatul de gheaţă". CHI SPATELE mn­aim Zburînd la 2 800 metri pe deasupra munţilor am rea­lizat, într-o frumoasă dimi­neaţă de iarnă, adevărata esenţă şi adevăratele vicisi­tudini ale sentimentalismu­lui. Prietenul meu, poetul, în atitudinea lirică a căruia zborul, aripile şi nemurirea optimistă constituie refrene nelipsite, preferase să plece din seara precedentă cu tre­nul spre aceeaşi destinaţie către care noi, opt temerari tăcuţii pasageri ai TAROM- ului ne îndreptam acum a­­runeîd priviri obişnuite spre cuirasele inălbite ale Car­­paţilor. M-am întrebat atunci, zărind un tren care-şi făcea obosit datoria pe Valea Pra­hovei, care este atitudinea cea mai sentimentală în fapt: verbalismul terestru al ami­cului sau austeritatea zboru­lui (la propriu) al celor opt pasageri ? S-a întîmplat atunci, spre a-mi spori dilema, lucrul ne­așteptat : un coleg de avion a început să suspine, să se uimească şi să­­ia atitudine extatică în faţa Caraimanu­­lui. Ba, pe deasupra Predea­lului, a început să caute cu degetul pe geam vila în care locuise cu un an în urmă şi să-şi prindă vorbă cu veci­nul de scaun pentru a-i isto­risi superbele aventuri de suflet dintr-o pădure al cărei nume îmi scapă. întorsătura m-a făcut din nou să idealizez pe bietul şi nevinovatul poet, să am chiar, faţă de el, remuşcările de rigoare. „Ce e de prefe­rat ? (mi-am schimbat eu cursul întrebărilor ?) — să proslăveşti cerul de pe pă­mînt sau să glorifici pămîn­­tul din apropierea cerului?“ Și calificînd ambele proce­dee drept sentimentale, am hotărît că primul e totuși mai nobil în autenticitatea lui re­lativă, celălalt nefiind decît mimarea lui in­voluntar-ca­­botină. Adevăratul sentimentalism — am conchis — a fost com­promis de posibilitatea pe care o dă oricui de a-l imi­ta. De aici jena pe care o (Continuare în pag. a II-a)

Next