Scînteia Tineretului, august 1970 (Anul 26, nr. 6595-6619)
1970-08-01 / nr. 6595
• Panteon: Un luptător înflăcărat pentru victoria socialismului în patria noastră . GHEORGHE NICULESCU-MIZIL • UNIVERSITARE : Facultate de medicină la Craiova • VACANŢA: „Tabăra laureatilor" — Cu bicicleta în... mitologie. • INIŢIATIVE : Ştafetă folclorică — „Zilele George Enescu" • VERNISAJ: Expoziție rară. • CONCURSURI: „Buna servire" GRĂBIŢI ÎNSĂMÎNŢAREA CULTURILOR DUBLE! In timp util, specialiştii Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, ai direcţiilor agricole şi din unităţile de producţie, cercetătorii din institutele şi staţiunile experimentale au apreciat că în condiţiile acestui an, cu destulă umiditate în sol, este posibil ca pe circa 1,2 milioane hectare să se obţină a doua recoltă de porumb şi fasole boabe, legume şi furaje, care să contribuie la compensarea pagubelor provocate de inundaţii, la îmbunătăţirea aprovizionării cu produse agro-alimentare, la completarea stocurilor de furaje necesare creşterii efectivelor şi producţiei animaliere. Statul a iniţiat măsuri cu ecou în sensul asigurării cantităţilor de seminţe necesare, şi în sorturile solicitate , către producţie au fost dirijate cantităţi suplimentare de îngrăşăminte chimice, iar unităţile pentru mecanizarea agriculturii au fost asigurate cu toate cele necesare desfăşurării activităţii şi in schimburi de noapte, in schimburi prelungite. Toate acestea au permis bunilor gospodari, celor ce au dat dovadă de multă iniţiativă să transpună în fapte ceea ce îşi stabiliseră ca cifre de plan. In judeţul Ialomiţa, de pildă, pînă în seara zilei de 39 iulie se însăminţaseră cu culturi duble peste 40 000 hectare, în judeţul Brăila realizările însumau peste 85 la sută din ceea ce se planificase, iar în Tulcea, Galaţi, Ilfov, suprafeţele pregătite şi insăminţate, după ce au fost eliberate, sunt destul de întinse. Oricum, realizările la zi in ce priveşte îndeplinirea acestui important angajament patriotic sunt departe de a fi mulţumitoare. Două cifre sunt concludente în acest sens : în întreprinderile agricole de stat planul insăminţării culturilor duble a fost îndeplinit, pînă acum, în procent de sub 50 la sută, iar in cooperativele agricole, din cele peste 900 000 de hectare planificate nu s-a realizat decit o treime. Condiţii au existat pentru obţinerea unor succese mai bune. Dar, aşa cum a reieşit şi din raidul nostru, întreprins in judeţele Dîmboviţa şi Ilfov, în cadrul unităţilor agricole se manifestă încă destulă lipsă de răspundere în ce priveşte executarea acestei importante lucrări. Cu fiecare zi, cu fiecare oră suprafeţele de grîu s-au restrîns şi în cadrul cooperativelor agricole din judeţul Dîmboviţa. Firesc ar fi fost ca forţele mecanice cîştigate să se afle în aceste zile la executarea arăturilor, la însămînţarea culturilor duble pe suprafeţele planificate. La cooperativa agricolă din Lunguleţu, de pildă, mai mult de jumătate dintre tractoare se odihneau în după-amiaza zilei de ieri. Tractoriştii se... autoînvoiseră. Nu aveau de lucru ? Ne îndoim, mai ales dacă ţinem seama de faptul că la această cooperativă agricolă griul aşteaptă încă să fie recoltat de pe mai bine de o sută de hectare, arăturile n-au fost executate nici pe a zecea parte din suprafaţa elibe-GH. BRADIŞTEANU (Continuare în pag. a VII-a) cârti fără BIBLIOTECARI SI BIBLIOTECARI SI V FARA CÂRTI In timp ce bibliotecilor sindicale de la cluburile „Siderurgistul“ şi „Constructorul“ din Hunedoara li s-au alocat an de an fonduri substanţiale pentru procurarea de cărţi, schemele de încadrare s-au redus progresiv pînă a mai rămas doar cite un singur bibliotecar. La biblioteca municipală în schimb, numărul de posturi a crescut, şi încă într-un ritm mult mai accelerat decit fondul de publicaţii. Intr-o parte există aşadar cărţi dar nu există bibliotecari suficienţi, iar în alta există bibliotecari... fără cărţi. Despre o redistribuire a acestora nu poate fi vorba în actualele condiţii. Bibliotecile de club aparţin comitetelor sindicale de la cele două mari întreprinderi — C.S.H. şi I.C.S.H. — iar cea municipală este subordonată Comitetului pentru cultură şi artă. Din această cauză fiecare se conduce după ordine şi indicaţii proprii, întemeiate, în multe cazuri, pe consideraţii străine biblioteconomiei. De aici diferenţierile atit de pregnante dintre ele. Se ignoră faptul că activitatea de răspîndire a cărţii, indiferent cine şi unde o practică, este o profesie complexă, cu un înalt grad de specificitate şi, am adăuga, de dificultate, neputînd fi adaptată după preferinţe şi capricii decit cu inevitabile riscuri. Aşa s-a intîmplat în cazul schemelor de funcţionare fixate. Al. BALGRADEAN (Continuare in pag. a IV-a) Pe terenurile cooperativei agricole din Pitaru se lucrează intens la executarea arăturii şi la însămînţarea culturilor duble. Petre Niţă este unul dintre tractoriştii ce se evidenţiază la executarea acestor lucrări. Stupefacţie! Mecanizatorii ce deservesc cooperativa agricolă din Corbii Mari şi-au părăsit, în cîmp, plugurile. Pînă în seară mai erau cel puţin şase ore bune de lucru. Dar ei au mers să se... odihnească(?!). Fotografiile raidului N. SCARLET Căldură mare... dar într-o oază de umbră o lectură în doi te mai face să uiți de arşiță SPECIALIST — PRODUCŢIE — SAT O relaţie vitală pentru progresul agriculturii, investigată din perspectiva tinereţii PE ORDINEA DE ZI A ADUNĂRII GENERALE Există o artă a conducerii dezbaterilor ? Ne-am pus adeseori această întrebare. Numeroasele adunări generale la lucrările cărora am luat parte ca invitaţi ne-au demonstrat că obiectivele propuse, la o primă vedere lesne de atins, rămăseseră celor prezenţi cu totul intangibile sau numai în parte explorate. Ceea ce le lipsise pentru o reuşită deplină fusese, de fiecare dată, pierderea unei încărcături emoţionale presupusă ca existînd la început, demarajul lent, însumarea unor renunţări la combativitate, la adevăr, convenţionalismul sterp care înlocuise treptat promisiunile iniţiale cu un soi de parlamente, sfioase, fragile, viciate de concesiuni reciproce: „Nu spui tu, ştiu eu ce, nu spun nici eu, ştii tu ce“. Adunarea generală a tinerilor care lucrează în centrala termică a Combinatului de celuloză şi hîrtie din Suceava, la care am asistat de curînd, a urmat, însă, alte coordonate. Nu este desigur în intenţia noastră să reproducem cu toate amănuntele fiecare intervenţie a celor care au cerut cuvîntul acolo. Din punctul de vedere care ne interesa nu acesta era lucrul de reţinut. Ceea ce nu ne-a fost, însă, deloc greu să remarcăm dincolo de amănuntele procedurale aparent nediferenţiate de ale altor adunări au fost MIRCEA TACCIU (Continuare în pag. a VII-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 65958 PAGINI—30 BANI SÎMBĂTĂ 1 AUGUST 1970 VA REZISTA ENERGIA ELECTRICĂ LA TOT MAI ACUTA „FOAME DE ENERGIE" ? *—’Ancheta internaţională —* ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SLĂBICIUNILE ARGUMENTULUI Martorul relatează sec, imparţial, cu o voce monotonă, cenuşie, care nu izbuteşte totuşi să atenueze grozăvia şi oroarea faptelor. — Era noapte, tîrziu. Noi veniserăm în excursie sus, la Păltinişul Sibiului. Eram mai mulţi, fete şi băieţi, un grup de prieteni şi colegi de întreprindere. Am fost cazaţi la un complex de vile numit „Schit“, la vreun kilometru de cabană. Lingă noi, în altă vilă, tot un grup de sibieni. Pe cîţiva îi cunoşteam din vedere dar nu ştiam cum ii cheamă. La cabană am petrecut pînă spre ora 24. Apoi am plecat spre vile, prin pădure, pe un drum careiu e luminat. Atunci era insă lună plină şi o mulţime de stele. Ne-am risipit în lungul drumului, ştiţi, ca tinerii, fiecare cu perechea lui. — Victima cu cine era ? intervine anchetatorul. — Speranţa era cu Nicu şi Tudor. Rămăseseră ceva mai în urmă. Dintr-acolo se auzeau şi chiotele grupului celuilalt. Băieţii se cam îmbătaseră şi urlau de răsuna pădurea. Nici nu ajunsesem bine sus în vilă, cînd apare mai întîi Nicu, apoi şi Tudor. Erau cu părul răvăşit iar lui Nicu îi curgea singe din nas. „Repede, băieţi! Au luat-o pe Speranţa şi au tîrit-o în pădure!“ N-am mai cerut amănunte. Speranţa ne era dragă tuturor. Ne-am repezit spre întunericul pădurii de unde se auzea, ţipăt de femeie. In cale ne-au ieşit însă cîţiva băieţi din celălalt grup. Ne-am încăierat cu ei. „Căraţi-vă, bă! Nu e nimic !“ strigau, împărţindu-ne palme şi pumni. Eram mai mulţi şi i-am biruit. Unul singur s-a lăsat mai greu. — II recunoşti ? Şi anchetatorul îi întinse o fotografie. — Da. Dar nu ştiu cum se numeşte. Ceilalţi îl strigau Aurel. Asta e tot ce-mi pot aminti. — Intr-adevăr. Se numeşte Aurel Căianu. Dar cei doi, cei care i-au atacat pe Nicu și Tudor, apoi au tîrit-o pe Speranța în pădure, cum se numesc ? — Nu pot să spun sigur. Știu că atunci cînd am izbutit să-i prindem, în momentul în care încercau să dispară cu un autoca-OVIDIU PĂUN (Continuare in pag. a Vl-a) VIOLENȚĂ Celei de a 16-a Conferinţe internaţionale împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen - Gensuikyo In numele poporului român şi al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, am deosebita plăcere să adresez un cald salut participanţilor la cea de-a 16-a Conferinţă internaţională împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen. Activităţile desfăşurate de „Consiliul japonez împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen“ — Gensuikyo — constituie un însemnat aport la lupta popoarelor împotriva planurilor agresive ale imperialismului şi a politicii sale de dominaţie, pentru înfăptuirea dezarmării şi în primul rînd a dezarmării nucleare, pentru asigurarea unui climat de pace, colaborare şi securitate internaţională. Este convingerea noastră fermă că a sosit timpul să se acţioneze în modul cel mai hotărît pentru a pune capăt cursei înarmărilor, să se întreprindă măsuri practice în domeniul dezarmării generale, şi în primul rînd pentru distrugerea armelor de nimicire în masă, astfel incit fiecare popor să aibă certitudinea securităţii sale. Dînd expresie sentimentelor care animă întregul nostru popor, România, alături de forţele progresiste şi democratice de pretutindeni, îşi va aduce şi în viitor contribuţia la această cauză nobilă. Ea va milita în continuare pentru zădărnicirea politicii de război promovate de cercurile imperialiste, pentru încetarea agresiunii imperialismului american împotriva popoarelor din Indochina, pentru stingerea focarelor de tensiune şi conflict existente în diferite regiuni ale lumii, pentru unirea în această luptă a tuturor forţelor antiimperialiste. Urez succes deplin lucrărilor Conferinţei dumneavoastră şi folosesc acest prilej pentru a reafirma ataşamentul poporului român faţă de idealurile progresului social, democraţiei, independenţei naţionale, păcii şi înţelegerii între popoare. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România PRIMIRE LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit vineri la amiază, la Mangalia Nord, pe tovarăşul Zang Zun Thek, membru supleant al Comitetului Politic al C.C. al Partidului Muncii din Coreea, vicepreşedinte al Cabinetului de Miniştri al R.P.D. Coreene, conducătorul delegaţiei guvernamentale coreene aflate in vizită în ţara noastră. La primire au luat parte tovarăşii Iosif Banc, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Grigore Bîrgăoanu, vicepreşedinte al Comisiei guvernamentale de colaborare şi cooperare economică şi tehnică. Au fost de faţă Kang Jang Săp, ambasadoril R.P.D. Coreene la Bucureşti, şi Zan Song Nam, vicepreşedinte al Comitetului pentru relaţiile economice cu străinătatea. In cursul convorbirii cordiale, prieteneşti, care a avut loc cu această ocazie, s-a exprimat de ambele părţi satisfacţie pentru evoluţia continuă, favorabilă, a relaţiilor de prietenie şi colaborare statornicite între partidele şi popoarele celor două ţări socialiste, dorinţa comună de dezvoltare şi pe viitor a acestor relaţii, bazate pe principiile internaţionalismului socialist, independenţei şi respectului reciproc, neamestecului în treburile interne. Abordîndu-se unele aspecte ale situaţiei internaţionale actuale, s-a subliniat voinţa celor două partide şi popoare de a milita pentru întărirea unităţii ţărilor socialiste, a colaborării dintre ele, în interesul cauzei socialismului şi păcii în lume. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a exprimat cu acest prilej solidaritatea deplină a poporului român cu lupta dreaptă a poporului coreean pentru unificarea pe cale paşnică a patriei sale. După primire, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reţinut la dejun pe oaspetele coreean şi celelalte persoane oficiale. Transparenţa exemplarităţii de NICULAE BELLU Materia exemplului se constituie, fără excepţie, din autenticitatea unor trăiri. Sau, altfel spus, numai trăirea ca atare, în complexitatea mecanismului ei se instituie şi e recunoscută ca posedînd valoarea exemplarităţii. Falsul trece ca atare, de fiecare dată într-un anti-exemplu, în sensul că face exemplară anularea de sine a exemplului, devalorizarea sa, prin chiar falsul, echivocul, duplicitatea din care intenţiona să se constituie. Liantul dinăuntru al faptului exemplar este absenţa oricărei disimulări, vidul de vanitate, în schimb plinul de firesc, plinul de adevăr, plinul de omenesc. Iar omenescul nu cunoaşte un punct terminus, care s-ar chema perfecţiunea, ci mai curînd o continuă explozie de energie implicînd căutări, pasiuni, contradicţii şi tensiunea care le potenţează. Firescul, adevărul, omenescul spulberă şi ridiculizează sub cruda lor autenticitate vanitatea perfecţiunii, contrapunîndu-i farmecul molipsitor al faptului brut şi real. Dar această continuă contrapunere între vanitatea perfecţiunii, întotdeauna duplicitară, şi firescul faptului omenesc, nu este un simplu joc, ci o adevărată confruntare fără împăcare posibilă, pe temeiul principiului „care pe care". E o luptă titanică între titani. O luptă în care, pe terenul exemplarităţii, supralicitarea vanitoasă a exemplului sugerînd perfecţiunea, se transformă în contrariul a ceea ce vizează şi afirmă. Cu cît mai mult se auto-proclamă, cu atît mai mult îşi neagă natura, se dezice de sine, vorbeşte o altă limbă, sună echivoc, devine distant, intransparent, fără putere de comunicare şi fără audienţă. Condiţia de a fiinţa a exemplului se exprimă, astfel, în esenţă, prin autenticitate şi transparenţa acesteia. Căci condiţia transparenţei devine mijlocul de recunoaştere şi control al acestei autenticităţi. Fără transparenţă, autenticitatea însăşi poate fi pusă la îndoială, cu atît mai mult cînd vanitatea exemplarităţii activează confuzia şi justifică îndoiala, exprimată atît de plastic în vorba de duh care spune : „Popa predică apă şi bea vin". Predicînd apă şi bind vin, popa nu poate fi recunoscut, ca atare, drept model al abstinenţei. Predica sa sună în pustiu. Exemplul astfel oferit nu mai este acela al cumpătării. Mai grav. Pretenţia la exemplaritate devine ea însăşi, pe această cale un model de duplicitate, încurajînd mai curînd ipocrizia, decît comportarea deschisă, respectul adevărului, încît, abia transparenţa, înlăturarea oricărui echivoc posibil, devine — în compensaţie — corolarul autenticităţii. Numai ceea ce este autentic n-are motive să evite condiţia transparenţei. Şi, cum este o temă care i-a preocupat încă pe cei vechi, iată-l pe Seneca, într-o scrisoare către Luciliu : „Socoteşte-te fericit numai atunci cînd vei putea să trăieşti în văzul lumii, cînd pereţii casei tale te vor adăposti, nu te vor ascunde"... „Trăim astfel ca şi cum, dacă am fi văzuţi fără de veste, am fi prinşi în vină". Ideea cheie, aici, e că ascunsul, refuzul transparenţei defineşte fără nici un alt adaus o viaţă care se ruşinează de sine. O viaţă deţinînd o valoare de exemplaritate negativă. „Trăim astfel ca şi cum, dacă am fi văzuţi fără veste, am fi prinşi în vină". Seneca descrie, prin aceasta, o epocă în care duplicitatea moravurilor contribuie la eroziunea internă a imperiului roman. Dar se conturează, totodată, şi această modalitate de fiinţare a moralităţii, cînd însăşi duplicitatea devine exemplară, cînd prin aceasta funcţia etică a exemplului se dezvăluie ca putînd fi nu numai pozitivă, dar şi negativă , cînd înrîurirea unui exemplu negativ nu se reduce numai la ceea ce poate fi vizibil şi cunoscut ca nociv într-un comportament, dar afectează chiar autoritatea, prestigiul şi atractivitatea modelului pozitiv, iar prin aceasta puterea lui de pătrundere şi influenţare. Inima exemplului bate, astfel, într-un spaţiu înscris între autenticitate şi transparenţă. Dincolo de care totul se transformă în contrariul său. "