Scînteia Tineretului, august 1970 (Anul 26, nr. 6595-6619)

1970-08-01 / nr. 6595

• Panteon: Un luptător înflăcărat pentru victo­ria socialismului în pa­tria noastră . GHEORGHE NICULESCU-MIZIL • UNIVERSITARE : Fa­cultate de medicină la Craiova • VACANŢA: „Tabăra laureatilor" — Cu bi­cicleta în... mitologie. • INIŢIATIVE : Ştafetă folclorică — „Zilele George Enescu" • VERNISAJ: Expoziție rară. • CONCURSURI: „Buna servire" GRĂBIŢI ÎNSĂMÎNŢAREA CULTURILOR DUBLE! In timp util, specialiştii Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, ai direcţiilor agricole şi din unităţile de producţie, cercetătorii din institutele şi staţiunile experimentale au apreciat că în condi­ţiile acestui an, cu destulă umiditate în sol, este posibil ca pe circa 1,2 milioane hectare să se obţină a doua recoltă de porumb şi fasole boabe, legume şi furaje, care să contribuie la compensarea pagu­belor provocate de inundaţii, la îmbunătăţirea aprovizionării cu produse agro-alimentare, la com­pletarea stocurilor de furaje necesare creşterii efectivelor şi producţiei animaliere. Statul a iniţiat măsuri cu ecou în sensul asigurării cantităţilor de seminţe necesare, şi în sorturile solicitate , către producţie au fost dirijate cantităţi suplimentare de îngrăşăminte chimice, iar unităţile pentru me­canizarea agriculturii au fost asigurate cu toate cele necesare desfăşurării activităţii şi in schimburi­ de noapte, in schimburi prelungite. Toate acestea au permis bunilor gospodari, celor ce au dat dovadă de multă iniţiativă să transpună în fapte ceea ce îşi stabiliseră ca cifre de plan. In judeţul Ialomiţa, de pildă, pînă în seara zilei de 39 iulie se însăminţa­seră cu culturi duble peste 40 000 hectare, în judeţul Brăila realizările însumau peste 85 la sută din ceea ce se planificase, iar în Tulcea, Galaţi, Ilfov, supra­feţele pregătite şi insăminţate, după ce au fost eliberate, sunt destul de întinse. Oricum, realizările la zi in ce priveşte îndeplinirea acestui important angajament patriotic sunt departe de a fi mulţumitoare. Două cifre sunt concludente în acest sens : în întreprinderile agri­cole de stat planul insăminţării culturilor duble a fost îndeplinit, pînă acum, în procent de sub 50 la sută, iar in cooperativele agricole, din cele peste 900 000 de hectare planificate nu s-a realizat decit o treime. Condiţii au existat pentru obţinerea unor succese mai bune. Dar, aşa cum a reieşit şi din raidul nostru, întreprins in judeţele Dîmboviţa şi Ilfov, în cadrul unităţilor agricole se manifestă încă destulă lipsă de răspundere în ce priveşte executarea acestei importante lucrări. C­u fiecare zi, cu fiecare oră suprafeţele de grîu s-au restrîns şi în cadrul coo­perativelor agricole din judeţul Dîmboviţa. Firesc ar fi fost ca forţele mecanice cîştigate să se afle în aceste zile la executarea arăturilor, la însămînţarea cultu­rilor duble pe suprafeţele plani­ficate. La cooperativa agricolă din Lunguleţu, de pildă, mai mult de jumătate dintre tractoa­re se odihneau în după-amiaza zilei de ieri. Tractoriştii se... au­­toînvoiseră. Nu aveau de lucru ? Ne îndoim, mai ales dacă ţinem seama de faptul că la această cooperativă agricolă griul aşteap­tă încă să fie recoltat de pe mai bine de o sută de hectare, arătu­rile n-au fost executate nici pe a zecea parte din suprafaţa elibe-GH. BRADIŞTEANU (Continuare în pag. a VII-a) cârti fără BIBLIOTECARI SI BIBLIO­TECARI SI V­ FARA CÂRTI In timp ce bibliotecilor sindi­cale de la cluburile „Siderur­­gistul“ şi „Constructorul“ din Hunedoara li s-au alocat an de an fonduri substanţiale pentru procurarea de cărţi, schemele de încadrare s-au redus progresiv pînă a mai rămas doar cite un singur bibliotecar. La biblioteca municipală în schimb, numărul de posturi a crescut, şi încă în­­tr-un ritm mult mai accelerat de­cit fondul de publicaţii. Intr-o parte există aşadar cărţi dar nu există bibliotecari suficienţi, iar în alta există bibliotecari... fără cărţi. Despre o redistribuire a a­­cestora nu poate fi vorba în ac­tualele condiţii. Bibliotecile de club aparţin comitetelor sindica­le de la cele două mari întreprin­deri — C.S.H. şi I.C.S.H. — iar cea municipală este subordonată Comitetului pentru cultură şi artă. Din această cauză fiecare se conduce după ordine şi indicaţii proprii, întemeiate, în multe ca­zuri, pe consideraţii străine bi­blioteconomiei. De aici diferen­ţierile atit de pregnante dintre ele. Se ignoră faptul că activita­tea de răspîndire a cărţii, indife­rent cine şi unde o practică, este o profesie complexă, cu un înalt grad de specificitate şi, am adău­ga, de dificultate, neputînd fi a­­daptată după preferinţe şi capri­cii decit cu inevitabile riscuri. Aşa s-a intîmplat în cazul schemelor de funcţionare fixate. Al. BALGRADEAN (Continuare in pag. a IV-a) Pe terenurile cooperativei agrico­le din Pitaru se lucrează intens la executarea arăturii şi la însă­­mînţarea culturilor duble. Petre Niţă este unul dintre tractoriştii ce se evidenţiază la executarea acestor lucrări. Stupefacţie! Mecanizatorii ce deservesc cooperativa agricolă din Corbii Mari şi-au părăsit, în cîmp, plugurile. Pînă în seară mai erau cel puţin şase ore bune de lucru. Dar ei au mers să se... odihnească(?!). Fotografiile raidului N. SCARLET Căldură mare... dar într-o oază de umbră o lectură în doi te mai face să uiți de arşiță SPECIALIST — PRODUCŢIE — SAT O relaţie vitală pentru­ progresul agricul­turii, investigată din perspectiva tinereţii PE ORDINEA DE ZI A ADUNĂRII GENERALE Există o artă a conducerii dezbaterilor ? Ne-am pus adeseori această întrebare. Numeroasele adu­nări generale la lucrările cărora am luat parte ca invitaţi ne-au demonstrat că obiectivele propuse, la o primă vedere lesne de atins, rămăseseră celor prezenţi cu totul intangibi­le sau numai în parte explorate. Ceea ce le lipsise pentru o reuşită deplină fusese, de fie­care dată, pierderea unei în­cărcături emoţionale presu­pusă ca existînd la început, demarajul lent, însumarea unor renunţări la combativi­tate, la adevăr, convenţiona­lismul sterp care înlocuise treptat promisiunile iniţiale cu un soi de parlamente, sfioase, fragile, viciate de con­cesiuni reciproce: „Nu spui tu, ştiu eu ce, nu spun nici eu, ştii tu ce“. A­dunarea generală a tineri­lor care lucrează în cen­trala termică a Combina­tului de celuloză şi hîrtie din Suceava, la care am asistat de curînd, a urmat, însă, alte coor­donate. Nu este desigur în in­tenţia noastră să reproducem cu toate amănuntele fiecare inter­venţie a celor care au cerut cu­­vîntul acolo. Din punctul de ve­dere care ne interesa nu acesta era lucrul de reţinut. Ceea ce nu ne-a fost, însă, deloc greu să re­marcăm dincolo de amănuntele procedurale aparent nediferen­­­­ţiate de ale altor adunări au fost MIRCEA TACCIU (Continuare în pag. a VII-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6595­­­8 PAGINI—30 BANI SÎMBĂTĂ 1 AUGUST 1970 VA REZISTA ENERGIA ELECTRICĂ LA TOT MAI ACUTA „FOAME DE ENERGIE" ? *—’Ancheta internaţională —* ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SLĂBICIUNILE ARGUMENTULUI Martorul relatează sec, impar­ţial, cu o voce monotonă, cenu­şie, care nu izbuteşte totuşi să atenueze grozăvia şi oroarea fap­telor. — Era noapte, tîrziu. Noi ve­­niserăm în excursie sus, la Păl­tinişul Sibiului. Eram mai mulţi, fete şi băieţi, un grup de prie­teni şi colegi de întreprindere. Am fost cazaţi la un complex de vile numit „Schit“, la vreun ki­lometru de cabană. Lingă noi, în altă vilă, tot un grup de sibieni. Pe cîţiva îi cunoşteam din vede­re dar nu ştiam cum ii cheamă. La cabană am petrecut pînă spre ora 24. Apoi am plecat spre vile, prin pădure, pe un drum care­­iu e luminat. Atunci era insă lună plină şi o mulţime de ste­le. Ne-am risipit în lungul dru­mului, ştiţi, ca tinerii, fiecare cu perechea lui. — Victima cu cine era ? in­tervine anchetatorul. — Speranţa era cu Nicu şi Tudor. Rămăseseră ceva mai în urmă. Dintr-acolo se auzeau şi chiotele grupului celuilalt. Băie­ţii se cam îmbătaseră şi urlau de răsuna pădurea. Nici nu ajunsesem bine sus în vilă, cînd apare mai întîi Nicu, apoi şi Tudor. Erau cu părul ră­văşit iar lui Nicu îi curgea singe din nas. „Repede, băieţi! Au luat-o pe Speranţa şi au tîrit-o în pădure!“ N-am mai cerut a­­mănunte. Speranţa ne era dragă tuturor. Ne-am repezit spre în­tunericul pădurii de unde se au­zea, ţipăt de femeie. In cale ne-au ieşit însă cîţiva băieţi din celălalt grup. Ne-am încăierat cu ei. „Căraţi-vă, bă! Nu e ni­mic !“ strigau, împărţindu-ne palme şi pumni. Eram mai mulţi şi i-am biruit. Unul singur s-a lăsat mai greu. — II recunoşti ? Şi anchetato­rul îi întinse o fotografie. — Da. Dar nu ştiu cum se numeşte. Ceilalţi îl strigau Au­rel. Asta e tot ce-mi pot a­­minti. — Intr-adevăr. Se numeşte Aurel Căianu. Dar cei doi, cei care i-au atacat pe Nicu și Tu­dor, apoi au tîrit-o pe Speranța în pădure, cum se numesc ? — Nu pot să spun sigur. Știu că atunci cînd am izbutit să-i prindem, în momentul în care în­cercau să dispară cu un autoca-OVIDIU PĂUN (Continuare in pag. a Vl-a) VIOLENȚĂ Celei de a 16-a Conferinţe internaţionale împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen - Gensuikyo In numele poporului român şi al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, am deosebita plăcere să adresez un cald salut participanţilor la cea de-a 16-a Conferinţă in­ternaţională împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen. Activităţile desfăşurate de „Consiliul japo­nez împotriva bombelor atomice şi cu hidro­gen“ — Gensuikyo — constituie un însemnat aport la lupta popoarelor împotriva planurilor agresive ale imperialismului şi a politicii sale de dominaţie, pentru înfăptuirea dezarmării şi în primul rînd a dezarmării nucleare, pentru asigurarea unui climat de pace, colaborare şi securitate internaţională. Este convingerea noastră fermă că a sosit timpul să se acţioneze în modul cel mai hotărît pentru a pune capăt cursei înarmări­lor, să se întreprindă măsuri practice în do­meniul dezarmării generale, şi în primul rînd pentru distrugerea armelor de nimicire în masă, astfel incit fiecare popor să aibă certi­tudinea securităţii sale. Dînd expresie sentimentelor care animă în­­tregul nostru popor, România, alături de for­ţele progresiste şi democratice de pretutin­deni, îşi va aduce şi în viitor contribuţia la această cauză nobilă. Ea va milita în conti­nuare pentru zădărnicirea politicii de război promovate de cercurile imperialiste, pentru încetarea agresiunii imperialismului ameri­can împotriva popoarelor din Indochina, pen­tru stingerea focarelor de tensiune şi conflict existente în diferite regiuni ale lumii, pentru unirea în această luptă a tuturor forţelor anti­­imperialiste. Urez succes deplin lucrărilor Conferinţei dumneavoastră şi folosesc acest prilej pentru a reafirma ataşamentul poporului român faţă de idealurile progresului social, democraţiei, independenţei naţionale, păcii şi înţelegerii între popoare. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România PRIMIRE LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România, a primit vineri la amiază, la Mangalia Nord, pe tovarăşul Zang Zun Thek, mem­bru supleant al Comitetului Poli­tic al C.C. al Partidului Muncii din Coreea, vicepreşedinte al­ Cabinetului de Miniştri al R.P.D. Coreene, conducătorul delegaţiei guvernamentale coreene aflate in vizită în ţara noastră. La primire au luat parte tova­răşii Iosif Banc, membru su­pleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Grigo­­re Bîrgăoanu, vicepreşedinte al Comisiei guvernamentale de co­laborare şi cooperare economi­că şi tehnică. Au fost de faţă Kang Jang Săp, ambasadoril R.P.D. Coreene la Bucureşti, şi Zan Song Nam, vi­cepreşedinte al Comitetului pen­tru relaţiile economice cu străi­nătatea. In cursul convorbirii cordiale, prieteneşti, care a avut loc cu a­ceastă ocazie, s-a exprimat de ambele părţi satisfacţie pentru evoluţia continuă, favorabilă, a relaţiilor de prietenie şi colabo­rare statornicite între partidele şi popoarele celor două ţări socia­liste, dorinţa comună de dezvol­tare şi pe viitor a acestor relaţii, bazate pe principiile internaţio­nalismului socialist, independen­ţei şi respectului reciproc, nea­mestecului în treburile interne. Abordîndu-se unele aspecte ale situaţiei internaţionale actua­le, s-a subliniat voinţa celor două partide şi popoare de a milita pentru întărirea unităţii ţărilor socialiste, a colaborării dintre ele, în interesul cauzei socialis­mului şi păcii în lume. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a exprimat cu acest prilej solidari­tatea deplină a poporului român cu lupta dreaptă a poporului co­reean pentru unificarea pe cale paşnică a patriei sale. După primire, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reţinut la dejun pe oaspetele coreean şi celelalte persoane oficiale. Transparenţa exemplarităţii de NICULAE BELLU Materia exemplului se constituie, fără excepţie, din auten­ticitatea unor trăiri. Sau, altfel spus, numai trăirea ca atare, în complexitatea mecanismului ei se instituie şi e recunos­cută ca posedînd valoarea exemplarităţii. Falsul trece ca atare, de fiecare dată într-un anti-exemplu, în sensul că face exemplară anularea de sine a exemplului, devalorizarea sa, prin chiar falsul, echivocul, duplicitatea din care intenţiona să se constituie. Liantul dinăuntru al faptului exemplar este absenţa oricărei disimulări, vidul de vanitate, în schimb pli­nul de firesc, plinul de adevăr, plinul de omenesc. Iar ome­nescul nu cunoaşte un punct terminus, care s-ar chema per­fecţiunea, ci mai curînd o continuă explozie de energie im­­plicînd căutări, pasiuni, contradicţii şi tensiunea care le po­tenţează. Firescul, adevărul, omenescul spulberă şi ridiculizează sub cruda lor autenticitate vanitatea perfecţiunii, contrapunîn­­du-i farmecul molipsitor al faptului brut şi real. Dar această continuă contrapunere între vanitatea perfecţiunii, întotdea­una duplicitară, şi firescul faptului omenesc, nu este un sim­plu joc, ci o adevărată confruntare fără împăcare posibilă, pe temeiul principiului „care pe care". E o luptă titanică între titani. O luptă în care, pe terenul exemplarităţii, supralici­tarea vanitoasă a exemplului sugerînd perfecţiunea, se trans­formă în contrariul a ceea ce vizează şi afirmă. Cu cît mai mult se auto-proclamă, cu atît mai mult îşi neagă natura, se dezice de sine, vorbeşte o altă limbă, sună echivoc, devine distant, intransparent, fără putere de comunicare şi fără audienţă. Condiţia de a fiinţa a exemplului se exprimă, astfel, în esenţă, prin autenticitate şi transparenţa acesteia. Căci con­diţia transparenţei devine mijlocul de recunoaştere şi con­trol al acestei autenticităţi. Fără transparenţă, autenticitatea însăşi poate fi pusă la îndoială, cu atît mai mult cînd va­nitatea exemplarităţii activează confuzia şi justifică îndo­iala, exprimată atît de plastic în vorba de duh care spune : „Popa predică apă şi bea vin". Predicînd apă şi bind vin, popa nu poate fi recunoscut, ca atare, drept model al ab­stinenţei. Predica sa sună în pustiu. Exemplul astfel oferit nu mai este acela al cumpătării. Mai grav. Pretenţia la exem­plaritate devine ea însăşi, pe această cale un model de du­plicitate, încurajînd mai curînd ipocrizia, decît comportarea deschisă, respectul adevărului, încît, abia transparenţa, înlă­turarea oricărui echivoc posibil, devine — în compensaţie — corolarul autenticităţii. Numai ceea ce este autentic n-are motive să evite condiţia transparenţei. Şi, cum este o temă care i-a preocupat încă pe cei vechi, iată-l pe Seneca, într-o scrisoare către Luciliu : „Socoteşte-te fericit numai atunci cînd vei putea să tră­ieşti în văzul lumii, cînd pereţii casei tale te vor adăposti, nu te vor ascunde"... „Trăim astfel ca şi cum, dacă am fi­ vă­­zuţi fără de veste, am fi prinşi în vină". Ideea cheie, aici, e că ascunsul, refuzul transparenţei de­fineşte fără nici un alt adaus o viaţă care se ruşinează de sine. O viaţă deţinînd o valoare de exemplaritate negativă. „Trăim astfel ca şi cum, dacă am fi văzuţi fără veste, am fi prinşi în vină". Seneca descrie, prin aceasta, o epocă în care duplicitatea moravurilor contribuie la eroziunea internă a imperiului roman. Dar se conturează, totodată, şi această modalitate de fiinţare a moralităţii, cînd însăşi duplicitatea devine exemplară, cînd prin aceasta funcţia etică a exem­­plului­ se dezvăluie ca putînd fi nu numai pozitivă, dar şi ne­gativă , cînd înrîurirea unui exemplu negativ nu se reduce numai la ceea ce poate fi vizibil şi cunoscut ca nociv într-un comportament, dar afectează chiar autoritatea, prestigiul şi atractivitatea modelului pozitiv, iar prin aceasta puterea lui de pătrundere şi influenţare. Inima­ exemplului bate, astfel, într-un spaţiu înscris între autenticitate şi transparenţă. Dincolo de care totul se trans­formă în contrariul său. "­

Next