Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-01 / nr. 6620

Pentru profesori anul şcolar a început Preocupările care concentrează atenţia Aşa cum le-au definit inspectori din mai multe judeţe Profitind de şedinţele de lucru din prag de toamnă, ale Ministerului Invăţămîntului cu inspectorii generali din judeţele ţării am transcris in cele ce urmează cîteva preocupări, iniţiative, deziderate privind acest nou an şcolar. BAZA MATERIALA Construcţiile, reparaţiile, făţuirea nouă a claselor, asigurarea manualelor. Elementele enumerate ţin de acum de un reflex. Sunt ca o teoremă care nu mai trebuie demonstrată. Am ajuns acolo, incit treburile acestea cu totul gospodăreşti le ridicăm, precum se exprima tovarăşa Sofia Puşcaşu inspector general al municipiului Bucureşti, la denumirea de estetică a anului şcolar. „Ne interesează ca totul să fie gata, dichisit, finisat, să nu existe nicăieri urme de şantier, pentru că elevul trebuie să-şi înceapă activitatea intr-o ambianţă estetică care să-l oblige la ordine, disciplină, calm, să-i facă plăcere. Chiar şi o instalaţie de încălzire neterminată i-ar putea crea elevului impresia provizoratului“. Inspectorii generali, deci şi şcolile din subordinea lor, sa gindesc agaim la baza materială ca o corenggientă a modernizării invăţării literei. în modul acesta, a avea laboratoare şcolare, cabinete şi muzee, înseamnă — cum sintetiza inspectorul general al judeţului Braşov, tovarăşa Elena Georgescu — „a asigura piinea de astăzi a procesului de învăţămînt, pe care ii vrem eu puternice determinante formative“. Intrutotul de acord, dar repetatele investigaţii care s-au făcut au pus in evidenţă o chestiune : „Multe şcoli se justifică prin lipsa fondurilor şi a posibilităţii de a procura aparatură. Alocaţiile statului din buget pentru laboratoare se cifrează anual la zeci de milioane. Totuşi ele nu pot acoperi dintr-odată nevoile tuturor şcolilor. Iată, însă, că se poate şi altfel ajunge la o largă dezvoltare a laboratoarelor „Prin interes local — precizează tovarăşa Georgescu. Avem o experienţă care germinează o acţiune şi ne înlesneşte un plan de perspectivă, dar nu prea îndepărtată. Nu contest că trebuie bani pentru laboratoare, dar aş cuteza să afirm că trebuie mai inainte suflet, pasiune şi ambiţie din partea cadrelor didactice. Acel plan proiectiv de care pomeneam se referă la dezvoltarea laboratoarelor şcolilor generale. De ce la şcolile generale ? Pentru că in viitor ele se vor dezvolta cel mai mult, odată cu generalizarea învăţămintului de zece clase. Şcoala generală trebuie să-i dezvolte copilului de timpuriu capacitatea de a învăţa creator, gîndirea, să-i testeze înclinaţiile, dîndu-i posibilitatea să Ie exerseze. Laboratorul este ideal pentru împlinirea acestui deziderat“. Am aflat apoi ce rezultă din pasiune şi interes. In două comune, Precea şi o alta mai mică, Sinea Nouă, doi directori au făcut în şcolile lor cite un laborator polifuncţional, folosibil şi adaptabil pentru predarea mai multor discipline. Asemenea exemple ambiţionează incit, la ora actuală, mai multe şcoli generale — chiar din mediul său LUCRETIA LUSTIG (Continuare in pag. a IV-a) Acel du-te-vino caracteristic orelor de intrare şi ieşire în şi din schimb a încetat complet. Parcurgînd compartimentele de producţie ale uzinei de maşini agricole „7 Noiembrie“ din Craiova la o primă vedere, de ansamblu, s-ar părea că activitatea îşi menţine pulsul alert, că toţi muncitorii se află la locurile lor, concentraţi asupra reperelor ce li s-au dat spre execuţie. Dar nu. Indiferent dacă e vorba de schimbul I, II sau III nu este dificil de remarcat, că o parte din maşini nu funcţionează. Sunt defecte ? Utilajele se află în perfectă stare de funcţionare. Numai că iar n-au venit la lucru cei care în mod normal trebuie să le deservească. Cine anume ? In căzut de faţă, strungarii Aurel Cîrpici şi Florian Popa. Numai în trimestrul II ei au opt şi respectiv şapte absenţe nemotivate, împreună cu ei, chiar dacă aceştia din urmă însumează un număr mai redus de lipsuri de la program. — Cornel Bălan, forjorul Ion Firan, frezorii Au- E DIMA 514 cisterne n-au ajuns la montaj din cauza absențelor nemotivate. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6620 6 PAGINI 30 BANI MARŢI 1 SEPTEMBRIE 1970 ...UN CAPITOL DE MUNCA EROICĂ (PAGINA A 2-a). O succintă prezentare a dezbaterilor unei recente plenare a comitetului judeţean Mureş al U.T.C. şi un fotoreportaj ilustrînd subiectul analizat: contribuţia tinerilor la efortul de recuperare a pagubelor pricinuite de inundaţii. ...DOI UTECIŞTI DE LA ELECTROMOTOR. Îşi spun părerea despre activitatea colectivului din care fac parte, în cuprinsul aceleiaşi pagini, la rubrica „Tînărul despre organizaţia sa“. ...SCRIITORI IN LIBRARII (PAGINA A 4-a). Cîteva semne de întrebare privind LANSAREA noutăţilor editoriale . Cine prezintă și cine este prezentat la întilnirile cu cititorii. TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT DELEGAŢIA PARTIDULUI SOCIAL-DEMOCRAT DIN FINLANDA Luni după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit delegaţia Partidului Social-Democrat din Finlanda, condusă de tovarăşul Kalevi Sorsa, secretarul general al partidului, care se află in vizită in ţara noastră, la invitaţia C.C. al P.C.R. Din delegaţie fac parte tovarăşii Silvi Siltanen, membră a Comitetului Executiv, preşedinta Uniunii femeilor social-democrate din Finlanda, Volho Halme, membru al Comitetului Executiv al P.S.D.F. şi M. Seppalainen, redactor de politică externă la ziarul „Suomen Sosialidemokraatti“. La întilnire au participat tovarăşii Paul Niculescu - Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Voitec, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Mihai Dalea, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Colegiului Central de Partid, Ştefan Andrei, prim-adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. Discuţiile care au avut loc cu acest prilej s-au referit la întărirea şi dezvoltarea in continuare a relaţiilor dintre cele două partide şi a raporturilor politice, economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale dintre România şi Finlanda. Totodată, s-a efectuat un schimb de păreri în legătură cu unele probleme ale situaţiei actuale din Europa şi din lume, ale mişcării muncitoreşti internaţionale. Convorbirile s-au desfăşurat într-o ambianţă cordială, prietenească. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu televiziunii austriece Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, luni la amiază, un grup de ziarişti de la televiziunea austriacă. La primire a fost de faţă tovarăşul Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a acordat ziariştilor austrieci un interviu referindu-se la unele aspecte ale construcţiei socialismului în România și ale politicii externe a statului nostru. (Agerpres). DE UNDE ŞTIU SĂ CONSTRUIŢ! VAPOARE? DE LA MARINESCU• •• I-am adresat această întrebare aproape involuntar, surprins de chipul lui de adolescent, de tinereţea lui nefirească în acest peisaj de muncă, aici, lingă porţile apelor lumii. Ştiam demult că acesta trebuie să fie locul bărbaţilor încercaţi şi cutezători, al acelora ajunşi pe treapta de sus a perfecţiunii profesionale, locul celor dotaţi de natură cu simţuri şi reflexe pentru ştiinţele exacte, al acelora pentru care profesiunea de constructor de nave şi-a dezvăluit cu generozitate toate tainele ei. Pentru că într-un astfel de loc şi într-o astfel de muncă cea mai neînsemnată abatere de la ştiinţă şi tehnologie, cea mai banală eroare de la aplicarea acestora este un autentic pas spre dezastru. Numai că aceste înalte calităţi umane şi profesionale sunt în perfect acord cu vîrsta inginerului Nicolae Peta, sînt atribute fireşti, atribute de reprezentare ale tinereţii. El este mecanic şef de predare, „căpitanul“ care ţine în mîinile sale soarta vasului aflat în construcţie, omul cu cea mai grea răspundere pentru calitatea lucrărilor, pentru siguranţa şi securitatea vasului în timpul navigaţiei. Ne-o spune cu zîmbetul care nu-l părăseşte niciodată, nici cînd dă cele mai straşnice dispoziţii, fără să bănuiască că am să mă mir, fără să intuiască întrebarea mea. — De unde ştiţi dumneavoastră construi vapoare ? — De la Virgil Marinescu... — Cine este Virgil Marinescu? — Un coleg de-al meu mai mare... Student foarte bun în facultate, pasionat cercetător în domeniul muncii lui, o veritabilă enciclopedie în materie de istorie a construcţiilor navale, impresionant cunoscător al tehnicilor aplicate la toate popoarele, proaspătul absolvent sosit pe Şantierul naval din Galaţi se afla totuşi în faţa unei „mări" necunoscute. Era ca ROMULUS EGAL nt -I In laboratorul şcolii. Pe şantierul naval din Galaţi. FEMINITATEA - o „problemă“ contemporană ? Serviciul de Studii şi sondaje al Franţei a început, cu cîteva luni în urmă, o anchetă naţională asupra statutului femeii în societatea modernă. Pentru psihologi şi sociologi problema este de multă vreme un prilej de studii şi, permiţîndu-ne o glumă, tot ceea ce ar fi trebuit scris şi cercetat în secole de neglijare a situaţiei femeii, se spune şi sute de mii de pagini. Iată dar problema feminină ridicată dintr-o dată la rangul de curiozitate ştiinţifică a epocii, studiată, alături de marile întrebări ale contemporaneităţii, pe toate meridianele globului. „De secole, — se spune în explicarea anchetei efectuate în Franţa — repartiţia rolurilor a fost aceea impusă de tribul primitiv : bărbatul căminului. De o parte forţa, inteligenţa şi puterea, de arta fragilitatea, delicateţea şi şiretenia, care este puterea celor supuşi“. Nu e nevoie să amintim cum şi de ce s-a produs, numai în cîteva zeci de ani de emancipare, mutaţia de valori în acest statut clasic al femeii, cum dintr-odată, alături de apărat unele noi, impuse de pătrunderea sa în lumea rezervată pînă atunci doar bărbaţilor. Egalitatea, s-a spus, şi această egalitate a însemnat respectarea vechilor atribuţii feminine plus apariţia altora. GALINA E NIŞTEANU TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU i-A PRIMIT PE TOVARĂŞII EMILIO SERENI, ALFREDO REICHLINişi ŞI AD ALBERTO MINUCCI - membri ai Direcţiunii P. C. Italian Luni, 31 august, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, i-a primit pe tovarăşii Emilio Sereni, membru al Direcţiunii P. C. Italian, director al revistei „Critica marxista“, Alfredo Reichlin, membru al Direcţiunii P. C. Italian, şef de secţie la C.C. al P.C.I., Adalberto Minucci, membru al Direcţiunii P. C. Italian, prim-secretar al Comitetului Federaţiei P.C.I. din Torino, care se află la odihnă in ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R. şi Ştefan Andrei, prim-adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In timpul convorbirilor, care s-au desfăşurat într-o atmosferă cordială, prietenească, au fost abordate unele probleme interesind cele două partide. Cu acest prilej s-a exprimat satisfacţia pentru relaţiile de stimă, respect şi solidaritate internaţionalistă existente între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Italian, s-a reafirmat do- rinţa de a dezvolta în continuare aceste raporturi corespunzător intereselor celor două partide, ale poporului român şi italian, ale unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, ale cauzei socialismului și păcii în lume. v MESAJUL preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România NICOLAE CEAUŞESCU, adresat participanţilor la cel de-al XXII-lea Congres internaţional de istoria medicinii In numele Consiliului de Stat, al guvernului Republicii Socialiste România şi al meu personal, adresez participanţilor la cel de-al XXII-lea Congres internaţional de istoria medicinii care îşi începe astăzi lucrările la Bucureşti, un salut cordial. România este bucuroasă să acorde — pentru a doua oară — ospitalitate acestui înalt for ştiinţific internaţional care reuneşte savanţi şi cercetători de prestigiu dintr-un însemnat număr de ţări ale lumii. In epoca noastră, caracterizată prin profunde şi continui prefaceri înnoitoare, ştiinţa este un aliat de nelipsit al popoarelor în lupta pentru o viaţă mai bună. In acest cadru, ştiinţele medicale au, prin însuşi obiectul lor, un rol de o covîrşitoare însemnătate, fiind chemate să contribuie la apărarea sănătăţii şi vieţii celui mai preţios fond al societăţii— omul. Fără îndoială, cunoaşterea preocupărilor umaniste ale savanţilor şi cercetătorilor din trecut, a uriaşelor investiţii de gîndire şi de strădanii ale omenirii în lupta împotriva bolilor şi a durerii, constituie un factor preţios în eforturile care se depun pentru a soluţiona cu succes problemele complexe ale medicinii contemporane. Apreciem de aceea, în mod deosebit această întîlnire a dumneavoastră, menită să aducă noi contribuţii la cunoaşterea doctrinelor şi practicilor medicale din trecut, să înlesnească, pe această bază, obţinerea de noi progrese în medicina zilelor noastre. Lupta împotriva bolilor, apărarea sănătăţii oamenilor este o cauză comună a tuturor popoarelor, un domeniu în care savanţii şi cercetătorii din toate ţările lumii pot colabora fructuos, cu bune rezultate. In acest spirit este orientată activitatea oamenilor de ştiinţă şi a tuturor slujitorilor pe tărîmul medicinii din patria noastră, activitate căreia statul, guvernul ţării se străduiesc să-i creeze condiţii tot mai bune de desfăşurare. Avem convingerea că abordarea în cadrul Congresului dumneavoastră a temei relaţiilor medicale ale României cu alte ţări — aşa cum se prevede în ordinea de zi a reuniunii , va înlesni mai buna cunoaştere şi punere în lumină a realizărilor şi a vocaţiei umaniste a medicinii româneşti, dornică să conlucreze strîns cu şcolile medicale de pretutindeni în lupta pentru ocrotirea sănătăţii individului şi a colectivităţii, pentru împlinirea înaltelor deziderate de bunăstare şi fericire, de progres şi pace ale popoarelor. Prin însăşi natura, ei, medicina slujeşte vieţii, ocrotirii sănătăţii omului, păcii şi, ca atare, ea este profund interesată ca popoarele să trăiască în pace, ca umanitatea să fie apărată de urgiile războiului, ca în lume să se instaureze relaţii de înţelegere şi colaborare între toate naţiunile. Progresul ştiinţelor, inclusiv al medicinii, este strîns legat de dezvoltarea largă a raporturilor multilaterale dintre savanţii şi cercetătorii de pretutindeni, intensificarea cooperării dintre toate statele pe baza deplinei egalităţi în drepturi, a respectului independenţei şi suveranităţii fiecărui popor. Urez succes deplin lucrărilor celui de-al XXII-lea Congres internaţional de istoria medicinii, exprimîndu-mi convingerea că el va reprezenta un moment important în dezvoltarea ştiinţelor medicale, în întărirea colaborării internaţionale a oamenilor de ştiinţă. Contradicţii de GEORGE MACOVESCU Prietenul meu cel tînăr m-a căutat mai devreme decît am aşteptat. După ultima noastră convorbire, m-am gîndit că poate l-am supărat şi mi-ar fi părut rău dacă s-ar fi întîmplat aşa. Cred în puritatea lui sufletească, mă încîntă curiozitatea lui de a cunoaşte, îi admir mintea scotocitoareşi — de ce nu aş spune-o —nu mă deranjează prea mult spiritul lui de contradicţie. L-am văzut venind contrariat. Ceva îl chinuia. M-a privit in ochi, m-a cercetat îndelung şi cu atenţie şi, după o vreme, a început să vorbească. — Mi-ai spus odată că pretutindeni şi întotdeauna tineretul s-a aflat în primele rînduri ale mişcărilor de progres, de înnoire, iar acolo unde s-a declanşat revoluţia, a trecut de partea revoluţiei. Am fost gata să accept întocmai aceste afirmaţii, dar m-am izbit de o realitate care le dezminte. Cum stăm astăzi cu acei tineri din ţările capitaliste care îşi afirmă categoric apolitismul, părăsesc locurile de muncă, şcolile, universităţile, căminul părintesc şi duc o viaţă lipsită de sens ? Ori, negi acest fenomen ? îmi venise acum mie rîndul să-l cercetez, să-i pătrund gîndurile şi starea de spirit. Nu pentru că mi-aş fi schimbat părerea despre el, dar voiam să înţeleg mai bine ce-l chinuie. M-a observat şi s-a liniştit. Cel puţin aparent. — Nu neg fenomenul, am început, şi nimeni nu-l poate nega, însă îngăduie-mi cîteva consideraţii. Socotesc că o condamnare totală şi definitivă a acestui tineret ar fi cît se poate de eronată. Pentru a avea o părere despre el şi despre acţiunile lui trebuie să luăm în considerare condiţiile în care trăieşte. Fie că este vorba de condiţii materiale, fie că este vorba de cele spirituale, societatea respectivă nu-i oferă o perspectivă care să-i satisfacă setea lui de nou, de cunoaştere, de afirmare. Pentru că noul, cunoaşterea, afirmarea fac parte din profilul oricărui tînăr, oriunde ar trăi el, la cazul cînd aceste cerinţe nu sunt satisfăcute, atunci tineretul reacţionează, în diferite moduri, dar reacţionează faţă de societate. Deci, în fond, este vorba de o atitudine politică şi nicidecum de apolitism. Desigur, nu sîntem de acord cu modul de reacţiune al unui anumit tineret, cu fuga lui de realitate, cu nerespectarea regulilor elementare de convieţuire umană ; cu încălcarea oricăror comportări morale sub formula dispreţuirii moralei societăţii care i-a produs ; cu refugierea în „vis" prin refuzarea muncii sau pe calea drogurilor. Nu, în mod categoric acestea nu pot fi mijloace de reacţiune împotriva unei stări de fapt, nu pot fi arme de luptă împotriva unei societăţi care şi-a terminat rolul său istoric şi trebuie să dispară. Dar, dacă pe de o parte nu putem altceva decît să dezaprobăm asemenea mijloace şi nu putem decît să milităm împotriva lor, pe de altă parte ar fi greşit dacă nu am vedea în frămîntările tineretului din ţările capitaliste fermentul politic. Rămîne ca aceste mişcări ale tineretului să fie captate şi conduse de forţele politice avansate din societăţile respective, iar dorinţa de înnoire a tineretului să fie dirijată către formele revoluţionare. Acolo unde nu se întîmplă astfel, frămîntările tineretului degenerează spre cele mai josnice manifestări, dar pierde(Continuare in pag. a IV-a)