Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-15 / nr. 6632

COMENTARIUL POLITIC Săptămîna care a trecut a fost bogată în eveni­mente politice şi sociale, o deosebită importanţă tre­buind să se dea intîlnirii dintre conducătorii Româ­niei şi Bulgariei, fructifi­cată prin acorduri semni­ficative privind efortul de edificare economică a ce­lor două ţări, încă o dată se dovedeşte justeţea po­liticii noastre externe, în centrul căreia se găseşte prietenia cu ţările socia­liste, sincera dorinţă de a găsi formele cele mai e­­ficace de colaborare, pe baza egalităţii, indepen­denţei şi a avantajului re­ciproc, temelie sigură şi în fapt a unităţii. Presa a comentat pe larg acest e­­veniment, noi ne mulţu­mim să-l menţionăm, o­­prindu-ne asupra a două alte fapte. Ziarele de ieri relatează primirea entu- APROPIERE ŞI UNITATE zi asta făcută tovarăşului Nicolae Ceauşescu în por­turile Galaţi şi Tulcea, o nouă expresie a dragostei ce-o poartă şefului statu­lui nostru poporul român. Este evidentă această legă­tură afectivă, verificată în timp, rezultat al iden­tificării secretarului ge­neral al partidului cu o politică internă şi exter­nă, expresie a intereselor profunde ale ţării. Dacă insist asupra ei acum, nu e pentru a o demonstra ei ca prilej de meditaţie asupra raporturilor sociale. Conducătorul partidului şi statului a inaugurat un vast sistem de luare de contact cu masele, prin vizite oficiale şi vizite de lucru în întreprinderi, în judeţe, prin prezenţa di­rectă în momente grele cum au fost acelea din primăvara trecută, în re­giunile inundate. Această continuă prezenţă în mij­locul maselor desenează un tip de conducător cu o­­con­tinu­are în pag. V) UTILAJELE TREBUIE FOLOSITE LA CAPA­CITATEA MAXIMA DE 5,30, A1. ...IN DIMINEATA ZILEI 26 AUGUST A.C., ORELE COMPRESORUL NR. 1 SECȚIEI UREE DIN CADRUL COMBINATULUI CHIMIC — TURNU MĂGURELE A TRE­BUIT SA FIE OPRIT. SINTETIC CAUZA ACESTUI ACCIDENT TEHNIC POATE FI EXPRIMATA PRINTR-O SIN­GURA PROPOZIŢIE : EX­PLOATAREA NECORESPUN­­ZATOARE A COMPRESORU­LUI. Detaliile suplimentare ne sunt oferite de inginerul Mircea Florescu, şeful serviciului plan­­urmărire-reparaţii. M-aş opri in primul rand la faptul că în­ unele cazuri compresorul a fost lăsat să funcţioneze cu temperatura bioxidului de carbon — la aspi­raţia treptei întîia — pînă la 50 grade C, deşi în instrucţiu­nile de folosire se specifică clar doar 35 de grade. Aş aminti, datorită valorilor mult GH. GHIDRIGAN Fotografiile : O. PLECAN arini­ca (Continuare în vas. a Ill-a) mai mici a temperaturii purje­­lor de la treapta a doua, sepa­rarea vaporilor de apă nu s-a făcut suficient, aceştia pătrun­­zînd pînă la treptele a treia, a patra şi a cincea, contribuind, in timp record, la mărirea uzu­rii lor. O precizare se impune: DA­TORITĂ DEFECŢIUNII COM­PRESORULUI NR. 1 O LINIE DE UREE A STAŢIONAT TIMP DE 33 DE ORE. CE ÎNSEAMNĂ ACEASTA CIFRA IN PRODU­SE ? NICI MAI MULT NICI MAI PUŢIN DECIT 396 TONE UREE. GRAVITATEA ACES­TUI ACCIDENT TEHNIC VNE APARE IN TOATA AMPLOA­REA EI DACA ADĂUGAM CA, LA SFIRSITUL LUNII IULIE, In dimineaţa zilei de 26 august, ora 5 si 30 de minute a fost oprit compresorul nr. 1. Cînd a observat obiectivul aparatului fotografic îndreptat asupra sa lăcătuşul a ţnut să dea impresia că e foarte conştiincios. Vină atunci însă... sprijinea o scară pe post de... ajutor de zugrav Despre „vacanţa în salopetă“ s-a mai scris, despre aportul de­loc neglijabil al tinerilor la bi­lanţul economic al ţării s-a dis­cutat adesea. Acum, cînd umbrele toamnei apropie clipa­ în care sălile de clasă şi amfiteatrele vor deveni gazdele unui nou an de învăţă­­mînt rindurile de faţă îşi propun să se ocupe numai de acel „ce" inedit, sub steaua căruia s-a pe­trecut munca de vară a elevilor şi studenţilor. De la „TREBUIE la „VREAU De ani de zile, două—trei săp­­tămîni din răgazul estival al ti­neretului studios se consumă în­tr-o unitate productivă. Această activitate s-a numit în mai multe feluri : muncă patriotică, practi­că în producţie, muncă voluntară, dar titulatura contează mai pu­ţin. Semnificaţiile se pierduseră undeva pe drum, munca de vară era o activitate acceptată, ca ori­ce punct din programa şcolară de care tinerii înţelegau să se achi­te conştiincios. Atît şi nimic mai mult. Anul acesta însă... I.A.S. Agigea. într-unul din bi­rouri, care miroase a motorină ca o sală de clasă în prag de an şcolar, am întîlnit-o pe Adriana Viriu, studentă în anul V la Fa­cultatea de limbi germanice, sec­ţia engleză. — N-am putut fi împreună cu colegii mei. Am fost internată la Agigea pentru un tratament, dar acum mă simt bine și vreau să lucrez. SA DISCUTĂM DESPRE TINEREŢE. EDUCAŢIE, RĂSPUNDERI Am insistat. Pe undeva, zilele petrecute împreună cu colegii, departe de sălile de seminar au un anumit farmec. „Seriile“ care pleacă la muncă patriotică se a­­ranjează în funcţie de prietenii, nimănui nu-i este indiferent antu-SOFIA SCORTARU (Continuare în vas. a V-a) !! // Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6632 6 PAGINI — 30 BANI MARȚI 15 SEPTEMBRIE 1970 SALUTUL COMITETULUI CEN­TRAL ,AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, CONSILIULUI DE STAT ŞI CONSILIULUI DE MINIŞTRI AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA­ ADRESAT CADRELOR DIDACTICE SI ELEVILOR CU PRILEJUL DESCHIDERII NOULUI AN ŞCOLAR Stimaţi tovarăşi învăţători şi profesori, Dragi elevi, Cu prilejul începerii noului an de învăţă­­mînt, Comitetul Central al Partidului Co­munist Român, Consiliul de Stat şi Consiliul de Miniştri ale Republicii Socialiste România adresează un călduros salut corpului didac­tic şi elevilor, organizaţiilor de partid şi tine­ret din şcoli, părinţilor şi tuturor acelora care, prin munca şi strădaniile lor, participă la nobila operă de instruire şi educare a ti­neretului patriei, la progresul şi înflorirea şcolii româneşti. Deschiderea noului an şcolar are loc în con­diţiile cînd întreaga ţară îşi desfăşoară larg forţele pentru înfăptuirea cu succes a preve­derilor ultimului an al cincinalului şi trece­rea la următorul plan de cinci ani, cînd acti­vitatea creatoare din patria noastră se con­cretizează în noi şi însemnate realizări înn do­meniul economiei, ştiinţei şi culturii — ex­presie a ataşamentului nemărginit al întregu­lui popor faţă de politica marxist-leninistă a partidului şi statului, a hotărîrii sale de a transpune în viaţă vastul program stabilit de cel de-al X-lea Congres al Partidului Comu­(Continuare în pag. a ,V-a) Un moment aşteptat cu ne­stăpânită bucurie şi emoţie : prima zi de şcoală, primii paşi spre clasă... DIN BIOGRAFIA ANULUI ŞCOLAR 1970-1971 • Şcoala generală de 10 ani va cuprinde 50 000 de elevi în clasa a IX-a şi 80 000 în clasa a X-a. * S-au editat 1 001 tit­luri manuale şcolare, într-un tiraj de 15 milioane exemplare. • Pentru prima oară în învățămîntul românesc toţi copiii în vîrstă de 6 ani au fost înscrişi în clasa I a şcolii generale. • Cursurile şcolilor profesionale şi tehnice vor fi urmate de 320 500 de elevi, • La catedrele învățămîntului profesional şi tehnic vor fi prezente 14.330 cadre didactice. • Liceele de specialitate vor fi frecventate de 124 100 elevi ; 6 200 de pro­fesori predau în acest tip de şcoală. • Corpul profesoral care lucrează în învățămîntul de cultură generală reprezintă 1 lo sută din populaţia ţării. DINAMISM SI TINEREŢE IN VIAŢA ORGANIZAŢIEI U.T.C. A SCOLII A reînceput şcoala ! Odată cu acest eveniment organizaţiile U.T.C. ale elevilor reintră într-o nouă etapă de muncă, pe care o dorim cu toţii complexă, dinami­că, eficientă. Există toate premi­­zele ca organizaţiile U.T.C. ale elevilor să fie, şi în acest an, cei mai buni colaboratori ai şcolii în procesul multilateral de edu­care a tinerei generaţii, promo­­vînd forme şi metode de muncă specifice, atractive. In sfera de preocupări a orga­nizaţiilor U.T.C. din şcoli culti­varea răspunderii elevului faţă de învăţătură ocupi un rol de prim rang, explicabil dacă avem în vedere că învăţătura este, forma specifică prin care tînă­­rul, aflat la vîrstă acumulărilor intelectuale, îşi face datoria faţă de societate, faţă de sine. Cre- FLOAREA ISPAS, secretar al C.C. al U.T.C. înd un climat de muncă serioa­să, de disciplină, de interes pen­tru tot ce oferă orele de curs, manualele şi activităţile de labo­rator, stimulînd curiozitatea şi pasiunea cunoaşterii culturii, şti­inţei, artei, organizaţiile U.T.C. pot sprijini larg şcoala. Cu con­diţia ca activităţile sale în aceas­tă direcţie să se consolideze la nivelul organizaţiilor de bază, al claselor şi anilor de studiu, adi­că în colectivele restrânse unde elevii îşi trăiesc zi de zi viaţa, unde se cunosc preocupările, in­teresele şi reacţiile lor. In ace­laşi scop pot fi mai bine folosite cercurile pe obiecte, tehnice şi tehnico-aplicative, societăţile şco­lare ştiinţifice şi culturale. Acest an de învăţămînt oferă elevilor multiple posibilităţi de a activa în domeniul preferat, de a-şi cultiva aptitudinile căpătînd de­prinderi practice în specialităţile spre care se simt chemaţi. Or­ganizaţiile U.T.C. au competen­ţa de a dinamiza activitatea cercurilor, cenaclurilor şi socie­tăţilor incit acestea să ofere cul adevărat elevilor cadrul uceni­ciei ştiinţifice şi artistice, locul de întîlnire preferat al celor cu pasiuni comune. In ce mod ? Or­ganizaţiile U.T.C. pot ajuta şcoala în stabilirea programelor,­ în conceperea vieţii de cerc, pot (Continuare în pag. a IV-a) MISIUNEA FUNDA­MENTALA MIRCEA MALIŢA, ministrul învățămîntului Peste 350 000 de elevi în vîrstă de 6 pina la 7 ani se aşează pentru prima dată ,pe băncile şcolii, într-un sis­tem căruia i s-au adus, în ultimii ani, îmbunătăţiri­ însem­nate. Este primul an în care funcţionează din plin şcoala de 10 ani. La timpul cuvenit, aceşti elevi, care cu toţii o vor par­curge în întregime, o vor găsi, desigur, mult perfecţionată. Cei ce se aşează astăzi pen­tru prima dată pe băncile şco­lii vor fi în anul 1980 absol­venţi ai sistemului de învăţă­­mînt obligatoriu de 10 ani. în 1982, o bună parte dintre ei vor termina liceul, alţii se vor­ integra în producţie ca elemen­te calificate. In 1985 mulţi vor fi tehnicieni, în 1986 şi 1987, unii vor fi absolvenţi de facul­tăţi şi de institute de învăţă­­mînt superior, iar anul 1990 va găsi în întregime această gene­raţie în plină maturitate ca ele­mente utile şi valoroase.­ Şcoala ori este prospectivă, ori nu îşi satisface misiunea ei fundamen­tală. Care este prima întrebare a acestui an şcolar, cu numeroase elemente noi ? Acum cîteva zile s-au încheiat lucrările unui sim­pozion în care pedagogii şi cadrele didactice, la un loc cu Centrul de cercetări pentru pro­blemele tineretului de pe lîngă Comitetul Central al U.T.C., au dezbătut o temă de o deosebită importanţă pentru sarcinile prezente : educaţia prin muncă şi pentru muncă. În acest an şcolar, munca nu mai este con­siderată — oarecum din afara programului — ca o activitate suplimentară, neintegrată or­ganic în circuitul instructiv­­educativ. Ea începe pentru pri­ma dată să devină disciplină , de învăţămînt cu profesori şi notare. Este important de re­marcat că în ultimii ani, îrn foarte multe unităţi şcolare, prin iniţiativa valoroasă şi vir-­­urile de organizare ale condu­cerii şcolii, cu ajutorul părinţi­lor şi al organelor locale, s-au creat capacităţi de producţie, înainte vreme, nu se putea e­­numera, alături de clasă, decit cel mult laboratorul ; astăzi trebuie conceput un triptic, pu­ternic articulat, care se numeşte „sală de clasă — laborator — atelier“. În toate forile mari, în care industria a ajuns pînă la formele ei subtile, înalte, pre­tenţioase, la un loc cu cunoş­tinţele care se cer, adică la un loc cu performanţele intelec­tuale şi teoretice, şi poate chiar mai presus de acestea, stau abilitatea şi deprinderile muncii direct productive, iste­ţimea mîinilor, precizia, punc­tualitatea şi celelalte calităţi specifice muncii industriale. (Continuare în pag. a IV-a) PRIETENUL de GEORGE MACOVESCU Ne cunoaştem, ne iubim şi ne respectăm de mai bine de­ treizeci şi cinci de ani. Ne-am întîlnit într-o redacţie de pe strada Sărindar, robotind amîndoi în subsolurile paginilor dosnice ale ziarului. Vecinătatea de spaţiu grafic şi condei ne-a dus mai repede decît ne-am fi aşteptat noi doi la constatarea că ne învecinăm şi în idei şi idealuri, că în multe privinţe, în marile privinţe, avem aceleaşi păreri, acelaşi mod de a acţiona. Făceam amîndoi paşi în direcţia prieteniei, care avea să ne lege pe viaţă. Făceam acei paşi, dar nu ne grăbeam. Ne studiam reciproc şi nu ne iertăm atunci cînd unul observa la celălalt că nu este ceva în ordine, că s-a abătut de la ceea ce începuse să constituie baza legăturilor noastre, îşi va aduce aminte prietenul meu, dacă îi vor cădea sub priviri aceste rînduri, de acele nopţi albe în care ne în­fruntam pentru un gînd, o atitudine, un gest. Nu ne menajam deloc, dar niciodată, absolut niciodată, în ciocnirile noastre nu depăşeam o limită pe care ne-o impusesem noi înşine, fiecare, fără un aranjament negociat: respectul reciproc, în controversele noastre, intrau în joc argumentele şi niciodată sentimentele sau interesele meschine. In treizeci şi cinci de ani, nu l-am aflat pe prietenul meu interesat în a lovi pentru a se ridica pe el, în a dărîma pe cineva pentru a-şi înălţa propriu-i monument. Ne îndreptam unul împotriva celuilalt avînd în mîini ar­mele curate ale sincerităţii. Ne înfruntam pentru a găsi ade­vărul şi nu pentru a ne aşeza pe perne moi şi cît mai înalte, nu pentru a ne căţăra unul pe umerii celuilalt sau pe umerii altora. Ura reciprocă nu ne-a ars niciodată. Chiar atunci cînd unul rămînea înfrînt de celălalt, ne în­­tindeam mîna, ştiam că gestul nu este fals, gratuit şi, împreună, porneam mai departe, spre zările roşii. Au trecut anii şi viaţa ne-­a încercat greu, pe unul, pe celălalt, pe amîndoi. Ne-am găsit mereu laolaltă, sprijinin­­du-ne cu discreţia pe care marile prietenii fi-o oferă. Ne-am bucurat reciproc, de cele mai multe ori în tăcere, de reuşi­tele fiecăruia dintre noi, ne-am întristat şi ne-am simţit mai aproape cîhd am avut Infringed, ne-am sfătuit la greu şi am continuat­ să ne înfruntăm atunci cînd am avut păreri diferite. După atîta timp trecut de cînd ne-am întîlnit, simt că duc cu mine prin viaţă o imensă bogăţie, la care mă uit cu linişte şi­ mîndrie : prietenia cu un om. Continuăm să ne întîlnim şi acum. Mai des, mai rar, după cum ne împing împrejurările. Sosesc, însă, clipe cînd simţim nevoia să ne vedem şi atunci nu există zăgazuri care să ne oprească. Uneori, zi sau noapte, iarnă sau vară, vorbind sau tăcuţi, umblăm prin Bucureşti, prin oraşul acesta unde, în tinereţe, s-a legat prie­tenia noastră. Vîrstă ne-a dat, poate, serenitate. Tinereţea ne-a dat prietenia. Pentru că, în anii generoşi ai tinereţii apar marile prietenii.­ ­/////////Z/ZZ/Z////ZZ/////////Af/Z///////////Z////////////Z//Z//ZZ//Z//ZZ/////iJ

Next