Scînteia Tineretului, martie 1971 (Anul 27, nr. 6774-6800)
1971-03-01 / nr. 6774
Proletari din toate ţările, uriţi-vă ! © ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6774 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 1 MARTIE 1971 HOTĂRÎREA ADUNĂRII GENERALE A C.A.P. PROGRAM DE LUCRU PENTRU FIECARE ZI De la data ţinerii adunărilor generale în multe cooperative agricole de producţie a trecut o bună bucată de vreme. Desfăşurate, după cum se ştie, intr-un climat propice lărgirii democraţiei, caracteristică a întregii politici a partidului nostru, adunările cooperatorilor au analizat într-o atmosferă dominată de spiritul de exigenţă probleme majore care privesc activitatea prezentă şi de perspectivă a agriculturii cooperatiste. Stabilind în condiţiile fiecărei unităţi modalităţile concrete de aplicare a măsurilor elaborate de conducerea partidului privind îmbunătăţirea organizării, planificării şi conducerii agriculturii, aceste adunări au imprimat muncii, din primele zile ce le-a urmat, un caracter dinamic, mobilizator, menit să valorifice mai bine ansamblul posibilităţilor existente. De la adunarea generală a cooperatorilor din Drăgăneşti- Olt au trecut cinci săptămini. Un timp relativ scurt şi totuşi suficient pentru ca măsurile aprobate să prindă conturul faptelor, să dovedească maturitatea hotăririlor adoptate şi să verifice totodată competenţa celor aleşi în fruntea obştei, a celor răspunzători de aici înainte de coordonarea şi organizarea muncii de zi cu zi în unitate. Sectorul cu cele mai vizibile urmări, în care se poate constata cel mai bine modul cum se împlinesc hotărîrile adunării generale este, dat fiind caracterul lui permanent, cel zootehnic. Pentru a-şi spori contribuţia la veniturile cooperativei, acestui sector foarte dezvoltat adunarea generală din luna ianuarie i-a stabilit o serie întreagă de sarcini. Unele pentru perioada imediată, altele cu termen eşalonat pe întregul an. Imediat, hotărîse adunarea, sâ scăpăm de efectivele îmbătrînite, nerentabile scopului pentru care sunt hrănite. Lucru care la numai o săptămină se şi împlineşte : 28 de vaci sterile sint reformate. Dintr-o dată producţia de lapte pe cap de vacă furajată, la efectivul de 296, creşte cu 15 la sută, furajele nu mai sunt aruncate în vint. Sistemul de plată în acord global îşi pune pentru prima dată amprenta, la plata chenzinală cîştigul îngrijitorilor creşte în aceeaşi proporţie şi colectivele fermelor zootehnice hotărăsc să devanseze termenele şi pentru alte măsuri preconizate de adunare. Aşa se face că, înainte de termenul stabilit de adunare, se introduce şi adăpatul mecanic la încă două grajduri, se amenajează bazine pentru administrarea hranei calde la toate speciile de animale. Toate astea fac ca la data de 20 februarie producţia medie de lapte să ajungă la 600 litri faţă de 400 litri cit era la aceeaşi dată a anului trecut. fac sporul .in greutate al animalelor la îngrăşat să crească cu 30 la sută faţă de sarcina zilnică planificată, dind astfel posibilitatea cooperativei să livreze în avans în contul contractelor 6 tone de carne şi să ofere fiecărui îngrijitor un cîştig mediu lunar de 1 050 lei. Aceste rezultate sunt, aşa cum ne spunea şi preşedintele cooperativei, inginerul Stan MACAFEI, doar unprim pas făcut în noile condiţii, organizatorice. Consiliul de conducere urmăreşte in continuare ca planul de măsuri adoptat de adunarea generală să fie îndeplinit punct cu punct. Pentru asigurarea bazei furajere au fost transportate 100 vagoane de gunoi de grajd pe suprafaţa de 125 hectare, destinată însămînţării lucernei; cu o parte din banii încasaţi din livrarea laptelui şi animalelor îngrăşate se vor cumpăra pînă la 1 martie 50 de juninci din rasa Holstein, în acest scop fiind deja făcute toate demersurile; îngrijitorilor li s-au pus gratis la dispoziţie 3 rînduri de haine de protecţie , a fost procurat cimentul necesar , pentru amenajarea unui drum cu circuit închis in sector, — strict necesar pentru aprovizionarea cu furaje — sarcina executării acestui drum preluînd-o organizaţia U.T.C. Cea de a doua ramură, vegetală, la Drăgăneşti este reprezentată de cereale şi de viticul- tură. Şi ,dacă în zootehnie organizarea producţiei în fermespecializate şi introducerea a-cordului global s-au dovedit a corespunde întru totul condiţiilor unităţii, vegetalul impunea găsirea altei soluţii. Datorită faptului că, faţă de necesar, existentul de braţe de muncă este foarte redus, adunarea generală a hotărît ca cele aproape 2 000 hectare cu cereale şi 247 hectare cu vie, plus 35 hectare cu pomi să nu fie repartizate pe formaţiuni de lucru. Organizaţi în 5 ferme ce numără între 25 şi 50 de inşi, coopera- , torii acoperă în cea mai mare • parte a anului întregul volum de muncă, in perioadele de vir’f unitatea apelînd la circa 200— N. COŞOVEANU (Continuare în pag. a 11-a) O lumină roşie clipeşte pe neaşteptate deasupra uşii capi’ tonate de la jumătatea coridorului. „Linişte“ — ne avertizează încă un bec colorat, plasat lingă cel dinţii. Intrăm, în tăcere, pe o altă uşă, alăturată, marcată cu anunţul „Sală de proiecţie“. O cămăruţă luminoasă, cu pereţii decoraţi de un pictor original. . Suntem într-o disco-filmotecă, ‘ în jurul nostru sunt aranjate în rafturi, etichetate cu grijă, sute şi sute de discuri, benzi de magnetofon, role de film,pelicule loto. Este şi un pupitru de observaţie, prin care chiar acum priveşte o fe- I tişcană subţire, îmbrăcată in negru. Aşa o cunoaştem ne laboranta Mariana Eneiu, preocupată tocmai de „răspunsurile“ sonore pe care trebuie să le dea semnalelor primite din încăperea alăturată. Privim şi noi prin fereastra de observaţie. Vedem un amfiteatru de dimensiuni LA LICEUL DIN BABADAG niversitare, cu pereţii acoperiţi de lambriuri albe. In semiîntuneric abia se ghicesc siluetele ascultătorilor, aplecate asupra caietelor de notiţe. Pe ecran apar, succesiv, fotografii reprezentînd momente din viaţa unuia din marii clasici ai literaturii româno-Caragiale. Vocea de la catedră intervine discret, explicind, comentînd, orientind. Pe panoul laborantei se aprinde o luminiţă verde. Mariana Enciu manevrează nişte butoane şi pe ecranul din amfiteatru apar doi cunoscuţi actori comici contemporani, intr-un celebru „moment“ caragialesc. Un alt buton şi din difuzoare se revarsă, caustice replicile Cetăţeanului turmentat... Unde ne aflăm ? se vor întreba, firesc, cititorii. Suntem la o simplă oră de literatură, printre elevii liceului din Babadag. Am întilnit în acest orăşel, o bijuterie de tehnică modernă a învăţămîntului nostru, într-un fel un veritabil unicat, produs al entuziasmului manifestat pentru munca lor de tinerii profesori din localitate. N-am văzut, în multele licee din tară pe care am avut ocazia să le cunosc, un asemenea exemplu de ceea ce trebuie să însemne invățămîntul modern, o aplicare atit de reuşită, pe plan local, a amplei acţiuni de perfecţionare si modernizare care caracterizează invăţămintul nostru. Dar, să explicăm mai pe larg cititorilor ce au realizat profesorii liceului din Babadag, „încă de la primele ore pe care le-au OVIDIU PĂUN (Continuare în pag. a lll-a) LA DRĂGĂNEŞTI-OLT, PRIMELE REZULTATE DAU GARANŢIA DEPĂŞIRII SARCINILOR DE PLAN O LECŢIE DE ENTUZIASM Petroliştii RAPORTUL CREATOR - MUNCĂ Aproape toţi tinerii care intră în institut aspiră în secret sau declarat să devină creatori. Şi nu spun că, la urma urmelor, acest lucru este rău. Totul e însă ca această aspiraţie să fie dublată de luciditate, care să acţioneze în timp ca o cenzură sigură. Atitudinea unora faţă de profesorat — ocupaţie despre care nu am auzit şi nu ştiu pînă acum să fi „ucis“ vreo afirmare artistică, ce are la bază vocaţia, talentul autentic — poate fi privită la urma urmelor, ca un simptom al unui fenomen mai larg. Profesoratul, să spunem, oferă mai puţine satisfacţii în domeniul creaţiei. Dar luaţi de exemplu unii absolvenţi repartizaţi în serviciile de proiectare ale industriei uşoare unde au posibilitatea să facă creaţie, să intervină direct în procesul de educare, de rafinare a gustului public şi veţi vedea , cu excepţii, bineînţeles, dau bir cu fugiţii sau se lamentează continuu, acuzînd lipsa de condiţii şi de înţelegere. De acord aici, că şi în unele locuri din învăţămînt situaţia nu e ideală, e necesar uneori să depui o mare cantitate de efort pentru a convinge pe cineva de utilitatea evidentă a unui lucru. Dar aici ca în oricare domeniu, artistic sau neartistic, este necesar un efort de pionierat, efort ce oferă, cred eu, nu numai anumite privaţiuni (dacă le putem numi astfel), ci mai ales satisfacţii deosebite. Să privim GHEORGHE POPESCU pictor, prof. unic, la catedra de pictură monumentală a Institutului „N. Grigorescu“ Bucureşti deci mai larg această chestiune care nu e dintre cele mai simple şi a cărei „rezolvare“ nu poate veni peste noapte. Anumiţi studenţi pe care noi îi pregătim muncesc cu mai puţină exigenţă decât cred că ar fi normal. Ei pretind profesorului o dezvăluire rapidă şi totală a unei sume de cunoştinţe profesionale după care — cred ei — se pot arunca în viitoarea disputelor artistice, ca orice creator matur şi format. Ignoră tocmai munca pe care trebuie să o depună cu sine însuşi, munca de autoperfecţionare care nu încetează o dată cu absolvirea institutului. Există un soi de nerăbdare în formare (ce poate servi în egală măsură şi unor scopuri bune şi unor scopuri proaste) o dorinţă de eputare, de a obţine totul repede, toate privilegiile artistului de succes, evident fără calităţi şi eforturi, fără multe privaţiuni (căci există şi unele privaţiuni ale creaţiei) la care cine s-a înscris pe acest drum se presupune că a consimţit inevitabil. Sunt studenţi care în ultimii ani caută să-şi etaleze creaţia, în pripă, febril, undeva, în orice spaţiu, etalare care ar însemna pentru ei primii paşi ai afirmării. Nu spun cîtuşi de puţin că e rău ca un student să expună. Dimpotrivă, trebuie să facem mai mult şi în această direcţie — nerăbdarea lor este firească. Numai dacă acest lucru, această confruntare cu publicul este privită cu sinceritate din unghiul utilităţii creaţiei. Pentru că sunt şi grijulii, mai puţin (Continuare în pag. a 11-a) ® ATLETISM — C. Corbu — cea mai bună performantă mondiala. — Cros... pe Hipodrom ! • JUDO — Juniorii şi-au desemnat campionii. ® FOTBAL — Rapid—Odra Opole : 3—22—1). ® VOLE? — Dinamovistele au pierdut ca și... Cuior ! • BUCBI — Două cupe. Cîțiva juniori s-au detaşat în fruntea plutonului Primul mărţişor, prima iubire, cum spune cintecul . Foto : E. COJOCARU PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE A MIEI VA FACE O VIZITA OFICIALĂ ! REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA La invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, preşedintele Republicii Federale a Germaniei, Gustav Heinemann și doamna Heinemann vor face o vizită oficială în Republica Socialistă România, în perioada 17—19 mai 1971. Prin telefon de la corespondentul nostru Prima străpungere pe aducţiunea principală galerie împreună cu ortacii săi şi nu a părăsit frontul nici cind au urmat celelalte două schimburi. — Am mai avut treabă pe aici — justifica el rămînerea pe „poziţie“. Răspunsul — pe care l-am fi putut primi de la fiecare din cei 39 de constructori din brigada lui Dumitru Galeş de la lotul Mănăileasa — „maschează“ nerăbdarea acestor oameni de a-şi vedea încununată munca încordată pe care au investit-o aici timp de peste 4 ani de zile. Pe tabla de afară „numărătoarea“ inversă — care a început, ne informează inginerul topometrist Constantin Constantinescu, de la 17 februarie, cind s-a făcut verificarea de ax — a ajuns la ultimul moment: 2,5 m. Toţi muncitorii — mineri, mecanici, electricieni, artificieni, topometrişti — sunt în galerie. Nevestele aduc mîncarea dar nimeni nu se atinge de ea. Prin găurile dintre fronturi, ca printr-un telefon fără fir, oamenii lui Dumitru Galeş dialoghează cu cei ai lui Ion Paloşan de la lotul Rudăreasa. Mihai Spătăruc şi-a găsit „dincolo“ un prieten, pe Gheorghe Buganu, pe care nu l-a mai văzut de doi ani. Se informează reciproc despre cei de acasă, cunoscuţi şi tovarăşi de muncă. Se schimbă glume. Apoi artificierul Isai Buda, împreună cu cinci mineri, încarcă pentru ultima dată acest front. Se cuplează găurile, se retrag lămpile electrice şi personalul, se face legătura la explozor. — „Ardeee !“ răsună comanda maistrului Dumitru Galeş, în timp ce tovarăşul Petre Dănică, prim-secretar al comitetului judeţean de partid Vîlcea, răsuceşte butonul de la explozor. La ora 15,27 explozia străpungerii galeriei Rudăreasa-Mănăileasa — care însumează3724,78 metri din cei 13 500 m ai aducţiunii principale — a consemnat data de 27 februarie 1971 ca zi a uneia dintre remarcabilele succese ale constructorilor de pe Lotru. Peste sterilul încă fumegînd, minerii celor două brigăzi îşi string mîinile, se îmbrăţişează. Bucuria este de nedescris. Cuvintele de felicitare adresate de către tovarăşii Petre Dănică, Nicolae Armencoiu, ministru adjunct al energiei electrice, Gheorghe Cocoş, director general al angajamentele celor doi şefi de lot, inginerii Gh. Bila şi Constantin Sandu, sunt însoţite de urale şi aplauze. O bucurie firească, dezlănţuită, care a continuat pină tîrziu, culminind cu festivitatea ce a avut loc în colonia de la Mănăileasa. Străpungerea galeriei Mănăileasa-Rudăreasa cu 6 zile înaintea angajamentului şi cu 30 de zile faţă de plan dimen- VASILE RAVESCU Cind tînărul șef de schimb Dumitru Antoni a citit pe tabla aflată la gura galeriei „pînă la străpungere mai sînt 8 metri“ nu și-a mai putut stăpîni bucuria. A intrat în Cine asigură sandvişul din recreaţia mare ? Aproape toţi scriitorii români care şi-au povestit amintirile despre anii de şcoală s-au referit, într-o formă sau alta, la „Moşul cu alvită“, la acei vînzători de plăcintă ori acadele care, prin prezenţa lor cotidiană în preajma şcolilor, a elevilor, intrau în tradiţie. Aceşti vinzători, comercianţi ambulanţi care, dincolo de latura sentimentală a amintirilor, reprezentau nişte veritabile bufete mobile, aprovizionau elevii cu micile gustări atit de necesare şi de dorite în recreaţii, ii scuteau, într-un fel, de mai puţin comoda aducere de acasă a alimentelor. Desigur, tradiţionalii vinzători de gogoşi, alviţă, covrigi etc., născuţi parcă o dată cu şcoala lungă care îşi vindeau marfa, nu puteau oferi mare lucru ; pe de altă parte marfa lor era, deseori, de proastă calitate şi pregătită in condiţii care ar fi stîrnit protestele oricărui medic igienist. Tocmai de aceea, oricît de mult i-ar afecta pe romantici, dispariţia vinzătorilor ambulanţi din preajma şcolilor a marcat un pas spre o mai mare securitate sanitară a elevilor, spre un aspect mai civilizat al şcolilor. Cine şi cum a înlocuit, însă, pe „moşul cu alintă“, cine şi cum a înlocuit oferta prin care acesta acoperea nişte cerinţe fireşti ale elevilor, răspundea dorinţelor şi preferinţelor micilor consumatori ? Iată întrebările cu care am pornit în căutarea bufetelor din şcolile şi liceele cîtorva din oraşele ţării. Mai întîi, o constatare generală pentru şcolile şi liceele din provincie, în care prezenţa unui bufet e cu adevărat o „rara avis“. In zadar am căutat asemenea unităţi la Liceul „Ştefan cel Mare“ din Suceava sau la Liceul pedagogic din aceeaşi localitate, la liceele şi şcolile generale din Piatra Neamţ, din Constanţa, Tulcea sau Medgidia. Necesitatea de a lua o gustare, un sandviş, o prăjitură etc. e comună tuturor elevilor, în general între orele 9—11 dimineaţa şi 16—18 după-amiază. Nu toţi, însă, au pe cineva care le poate pregăti acasă sandvişuri pe care să le poarte în serviete, printre caiete şi cărţi. Şi nu tuturor le convine să alerge pînă la primul chioşc, unde să se îmbulzească printre ceilalţi cumpărători, să înghită, apoi, pe apucate, ceea ce oferă alimentaţia publică. Fără îndoială, amenajarea unui bufet în incinta școlii presupune oarecari eforturi din partea conducerii sale. a medi- S. PITU O. NEGRU (Continuare în pag. a lll-a) (Continuare în pag. a lit-a) Turiştii sosiţi în Poiana Braşov au la dispoziţie de cîteva zile îrte nou mijloc de ascensiune spre crestele Postăvarului. Telefericul pe care-l vedeţi în imagine, cu o capacitate de 40 persoane, parcurge distanţa de 2 400 metri în circa 5 minute. A. V.