Scînteia Tineretului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 6879-6906)

1971-07-22 / nr. 6898

CU CE RANDAMENT LUCREAZĂ TINERII? Colinele Tulcei sunt, în aceste zile, pline de oameni şi maşini agricole. De-a lun­gul a cinci sute de kilometri, pretutindeni unde am umblat, împreună cu tovarăşul Alexan­dru Rizu — prim-secretar al Comitetului judeţean U.T.C. Tulcea, oamenii, combinele, tractoarele cu remorci, atela­jele, au constituit prezenţe per­manente, în continuă mişcare, de dimineaţa şi pînă în întune­ricul nopţii. Iar pentru noi a fost un prilej de maximă satis­facţie constatarea că majorita­tea celor care, pe tractor sau combină, pe atelaj sau pe au­tocamioane se străduiau să „vă­muiască“ de rod cît mai grab­nic şi fără pierderi lanurile în­tinse, erau utecişti, băieţi şi fete, arşi de soare, plini de un optimism şi de o veselie conta­minantă. In toate cooperativele agricole de producţie vizitate ni s-a răspuns la fel . „Tinerii sa­tului au venit cu toţii la muncă. De cîţi a fost nevoie la combi­ne, la transportul paielor, la strinsul spicelor, atîţia au fost prezenţi în fiecare zi“. In acest context, am căutat să aflăm care este eficienţa acestei par­ticipări, dacă fiecare tinăr în parte îşi aduce contribuţia pe măsura puterilor sale, a nevoi­lor unităţii respective, care este bilanţul unei zile de lucru pres­tate de un tinăr. Cei mai mulţi dintre cei cu care am stat de vorbă ne-au adus la cunoştinţă realizări bune, ce le permit să se de­clare mulţumiţi de aportul lor, mulţumire caracterizind şi a­­precierile conducătorilor de u­­nităţi, ale specialiştilor. Despre conducătorii de atelaje Mihai Grigore, Ion Fîrlogea, Ion Speriaru, Mihai Trandafir, inginerul-şef al cooperativei a­­grcole din Baia ne spune că în fiecare zi aleargă pur şi simplu de la o combină la alta, preluind sacii plini de griu şi transportîndu-i la magazie, că in fiecare zi realizează două şi chiar peste două norme de muncă. Lucrind de dimineaţa pină seara şi Constantin Paris, de la brigada a doua a coope­rativei din Boldaud a realizat cu atelajul său 2,5 norme, ceea ce a făcut ca numele lui să fie trecut la gazeta de perete a ariei lingă cele ale altor frun­taşi : Gheorghe Lungu, Dumi­tru Samara, Felomel Paşata. Alţii îşi fac datoria cum trebuie sus pe combine, trecind prin mîinile lor sute de saci pe zi. Vitezele mari de recoltare atinse de către mecanizatorii fruntaşi se datoresc şi lor, celor care în­­fruntind căldura şi praful, fac operativă „uşurarea“ combine­lor de povara sacilor încărcaţi. Niculina Cristoiu, Elena Mis­­trianu, Chiriţa Raiciu, Constan­ţa Dumitru,­­foiţa Gheorghiţă, de la Baia şi Elena Odleanu sau Maria Șerban, tinere coopera­toare de la cooperativa agricolă Casimcea, sunt prezente in fie­care zi cu mult folos, sus pe combine. Aici, la Casimcea, la chemarea comitetului comunal OCTAVIAN MILEA (Continuare­ în pag. a TV-a) La barajul de pe Lotru se spală anrocamentele pentru o nu bună aderare a blocurilor de piatră. Foto : GH. CUCU MUNCA DE LA OM LA OM Tn expunerea prezentată la Consfătuirea de lucru a activului de partid din do­meniul ideologiei şi al ac­tivităţii politice şi cultu­ral-educative, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, sub­linia rolul mai mare pe care trebuie să-l aibă orga­nizaţiile U.T.C. în promo­varea mai consecventă în rîndul membrilor lor a spiri­tului de combativitate şi exi­genţă comunistă, a atitudi­nii înaintate faţă de muncă, faţă de îndeplinirea îndato­ririlor ce le revin. În acest context, întărirea muncii de la om la om a fost remarca­tă ca unul din obiectivele spre care organizaţiile U.T.C. trebuie să-şi canalize­ze eforturile. Consemnarea condiţiilor concrete în care organizaţiile îşi propun să valorifice practic acest de­ziderat al formării comunis­te a uteciştilor a fost obiec­tul de investigaţie al arti­colului prezent. Documentarea a început neaşteptat de viu. Intrînd în secţia trefilare A a Uzinei de sîrma din Buzău, acolo unde îşi desfăşurau munca de zi cu zi membrii organziaţiei U.T.C. nr. 1, văzusem doi tineri care în timp ce maşinile continuau să funcţioneze, nu găsiseră alt­ceva de făcut decît să se joa­ce, lovindu-se cu resturile ră­mase de la masa pe care unul din ei tocmai o servise. Era de mirare ceea ce se întîmpla. TRAIAN GINJU (Continuare în pag. a TV-a) adică cu legile statului, ci cu (Continuare în pag. a 11-a) SPECTATORII DESPRE FILME Ce aşteaptă tinerii de la cineaştii noştri? Dar de la repertoriul cinematografic în general? Ne răspund astăzi cinefili de la Uzina „ELECTRONICA“-Bucureşti O morală nocivă: suplimentarea venitului propriu prin diminuarea cîştigului celorlalţi Unul dintre ziarele noastre centrale publica ieri un articol despre specula pe care un funcţionar ieşean o făcea folo­­sindu-se chiar de puterile ofe­rite de instituţia de unde pri­mea salariu. Sistemul acesta al ciuperii din buzunarul ce­tăţeanului, fiind practicat de către un număr deloc neglija­bil de indivizi puşi pe căpă­tuială cu orice preţ, ar trebui să ne preocupe mai mult, noci­vitatea lui avînd de două ori efecte păgubitoare. Unul finan­ciar, celălalt moral, exemplul pe care-l voi da fiind, cred su­ficient de sugestiv pentru a­­mîndouă. Mă găseam, vara aceasta, la o întreprindere agricolă de stat din judeţul Vilcea. Se aflau acolo, la o masă, ciţiva ingineri, toţi tineri. Era perioada recoltă­rii cireşelor, şi pe frunţile lor de tineri specialişti fluturau um­brele îngrijorării, întreprinde­rea avea un plan — cantitativ şi calitativ — de îndeplinit, şi, pe lingă preocupările pentru buna recoltare, pentru asigurarea transportului (producţia era bu­nă), se mai înscria una : „în­ţelegerea“ la care trebuiau să a­­jungă cu unii funcţionari de la întreprinderea care asigură di­rijarea spre piaţă a legumelor şi fructelor din raza de activitate a comunei lor. Rog a se observa sublinierea , nu cu instituţia, nişte persoane. De ce era ne­cesară această tirguială ? Din cauza unei adevărate terori la care îi supun se pare cu des­tulă frecvenţă funcţionarii I.L.F. pe ceilalţi, salariaţi şi ei. Meto­da este simplă : dacă nu dai ceva, repartizarea unei maşini care să transporte fructele de­vine dintr-o dată enormă gre­utate. Şi închipuiţi-vă o întîrzi­­ere de numai două zile pentru vagoanele de fructe deja culese ! Dacă nu dai ceva (caz petrecut chiar atunci, la acea întreprin­dere) încadrarea la categoria superioară de calitate devi­ne o problemă de uite-o nu e... Şi, iată ruşinea ruşini­­lor pe care cu greu ar pu­tea-o egala vreo imagine creată fie şi pe calea fanteziei literare, ingineri, funcţionari ai unei în­treprinderi agricole aparţinind statului, dau bacşiş ( a se în­ţelege : păsări, miei, putini cu brînză etc.) altor funcţionari, lu­crători şi salariaţi tot într-o în­treprindere a statului, ca să bi­­nevoiască dumnealor a-şi înde­plini sarcina de gospodărire a bunurilor statului, treabă pentru care iau, de fapt, salariu de la stat! Cind am pronunţat acest cu­­vint — salariu — inginerii cei EUGEN FLORESCU Soare, apă fi... vacanţă la Buda-Argeş. Ruşinosul ban--------------------------------------­nemuncit UN RĂSPUNS CONCRET AMPLULUI PROGRAM DE ACŢIUNE PREZENTAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Putem realiza cu forţe proprii instalaţii şi uzine incă importate Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al acti­vităţii politice şi cultural-educa­tive dă expresie unor gînduri care de multă vreme ne frămîn­­tă şi pe noi, tinerii care lu­crăm în sectorul de proiectare al marilor uzine ce se constru­iesc pretutindeni pe teritoriul patriei. Aş vrea să mă opresc asupra unor idei din cuvîntare care au fost subliniate cu mare satisfacţie de colegii mei — este vorba de modul ferm şi tranşant în care secretarul ge­neral al partidului pune proble­ma încrederii în capacitatea de creaţie tehnică a cadrelor din ţara noastră, de convingerea că noi suntem în stare să conce­pem şi să fabricăm o serie de produse cel puţin la acelaşi ni­vel cu firmele străine de la care le mai cumpărăm încă. Şi le cumpărăm fiindcă uneori este mai comod să faci o fişă de import decît să-ţi baţi capul ca să găseşti resursele interne de a depăşi o situaţie aparent nere­zolvabilă ! Institutul nostru, care proiec­tează uzine şi instalaţii pentru construcţia de maşini a înregis­trat în ultimii ani o dezvoltare care reflectă tocmai efortul în­treprins de stat pentru a redu­ce importul de inteligenţă teh­nică şi de utilaje pe seama spo­ririi capacităţii interne de crea­ţie. Numărul cadrelor a sporit de peste două ori în acest răs­timp, o bună parte dintre ele fiind tineri absolvenţi. în scurtă vreme ne-am complectat astfel forţele cu 200 de ingineri, luaţi direct de pe băncile facultăţii. Trebuie subliniat că în ciuda a­­­cestui efort de dezvoltare şi a infuziei masive de specialişti cu o experienţă relativ modestă am izbutit să realizăm o serie de proiecte care au adus însemnate economii de valută. Ing. PETRE ŞERBAN secretând Comitetului U.T.C. din Institutul de proiectări pentru uzine şi instalaţii din construcția de maşini (Continuare în pag. a IV-a) • „NU ÎMI PLAC COMPOR­TAMENTELE PREVIZIBILE"­­ „BUCUREŞTIUL NU ÎN­SEAMNĂ DOAR BULEVAR­DUL MAGHERU ŞI PIAŢA UNIVERSITĂŢII" „MAI MULTE CINTECE RO­MÂNEŞTI IN FILMELE RO­MÂNEŞTI" „SUBIECTE EMOŢIONAN­TE, DESPRE OAMENI EMO­ŢIONANŢI" „MESAJ CLAR, FARA E­­CHIVOCURI" „GUSTUL MEU CERE FIL­MELOR ADEVĂR, AUTEN­TICITATE, INFORMAȚII E­­XACTE" Criticul cinematografic, ECATERINA OPROIU, este de părere că: Gustul publicului face parte din viaţa artei MĂSURILE DE PERFECŢIONARE A ACTIVITĂŢII POLITICO-EDUCATIVE ELABORATE DE SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI NOSTRU ÎNSUFLEŢESC INTREGUL POPOR IN OPERA DE DEZVOLTARE A CONŞTIINŢEI SOCIALISTE Telegrame şi scrisori adresate C.C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU NOI ÎN MUNCĂ ÎN VIAŢA DE ORGANI­ZAŢIE • Ce relevă primii paşi în profesie • Dialog despre problemele satu­lui • Cum aşteptau e­­lectricienii un elec­trician să le repa­re întrerupătorul Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe tovarăşul Agostino Novella Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, a primit miercuri dimineaţa, la Mangalia Nord, pe tovarăşul Agostino Novella, mem­bru al Direcţiunii şi al Biroului Politic ale Partidului Comunist Italian, care se află în ţara noa­stră la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român. La primire a participat tova­răşul Paul Niculescu-Mizil, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român. In cursul convorbirilor s-a rea­lizat o informare reciprocă pri­vind activitatea celor două parti­de, a fost reafirmată hotărirea comună a P.C.R. şi P.C.I. de a dezvolta în continuare relaţiile de prietenie şi colaborare dintre ele şi s-a efectuat un schimb de păreri asupra unor probleme ac­tuale ale situaţiei internaţionale, ale mişcării comuniste şi mun­citoreşti. Intîlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie şi înţelegere tovărăşească. Proletari din toate tarile, uniti-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUN­II TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6898­6 PAGINI —30 BANI JOI 22 IULIE 1971 La Porţile de Fier ECLUZA DE PE HALUL ROMÂNESC DATA ÎN EXPLOA­TARE ÎN ETAPA DEFINITIVĂ De ce „dragoste cu sila“? de NICOLAE ŢIC Pentru a tr­eia oară într-un an şi jumătate, un băiat­­ cumsecade aşteaptă cu sufletul la gură afişarea rezultatelor­­ de la examenul de admitere. Părinţilor, îngrijoraţi peste o măsură, le-a spus că de data asta s-a descurcat binişor­u­l şi cam ăsta e adevărul, binişor. Dar alţi candidaţi şi nu­­ puţini, se pare că s-au descurcat foarte bine. Şi atunci ?­­ Peste două luni va trebui să se prezinte la sesiunea de­­j toamnă. Ordin­e de la părinţi şi de la toate neamurile. ^ Te prezinţi de cite ori o fi nevoie. Pînă cînd reuşeşti...­­ încă o vară de chin, fără prea mari şanse de a satisface­­ vanitatea părinţilor. Cinstit, nu se prea simte în stare să­­ ■ treacă pragul unei facultăţi, şi mai cu seamă pragul făcui­­­­tăţii impuse de părinţi. Dar el este un băiat cumsecade,­­ silitor, se prezintă la examene, spune tot ce ştie şi ştie cam­­ puţine. în liceu a scăpat de corijenie, dar niciodată nu s-a­­ numărat printre primii zece. Nici la coadă, nici în­ frunte­ ? De învăţat a învăţat în rînd cu cei buni, l-au mai ajutat­­ şi meditatorii. De priceput, a priceput mai puţin. De ani de­­ zile se gîndeşte la o meserie care-i place. Ar vrea să fie , tehnician — pe urmă, cine ştie, poate că o să reuşească­­ la Politehnică. Tehnician cum sînt atîţia, oameni serioşi,­­ pricepuţi — da, dar i s-a spus să-şi bage minţile-n cap !­­ Nu-i după cum vrea el. Şi mai trece o vară, mai trece o­­ toamnă — degeaba , nu-şi află numeie printre cei reuşiţi­­ la admitere.­­ Părinţii au şi ei o mîndrie, că sint a doua generaţie de­­ intelectuali —• şi dacă ei sînt a doua, cum o să-i tragă­­ băiatul înapoi ? Ar fi o mare ruşine, nu şi-ar mai afla li- * niştea. Părinţii dau vina pe profesori, pe sistemul de în- n văţămînt — iar pe băiatul lor cuminte şi­ silitor îl scot­e basma curată. Ca să nu mai vorbim de ei înşişi ! Cînd­­ băiatul recunoaşte că nu se simte în stare să intre în corn- i petiţie cu alţii mai buni, îl plesnesc peste gură. lată, ruşinea­­ familiei ! lată cine îi trage pe ei înapoi ! Dar unde s-a mai­­ pomenit ca băiatul unor intelectuali din a doua generaţie » s-o ia de la capăt,, într-o uzină oarecare?!­­ Ar munci băiatul cu multă rîvnă ca s-ajungă un­ foarte ^ bun tehnician, şi într-o zi, poate inginer. Dar părinţii nu ţin­­ la muncă, ci la rang. Au prieteni, cunoscuţi, tot intelectuali­i din a doua generaţie. Şi copiii acestor prieteni şi cunoscuţi­­ sînt azi intelectuali din generaţia a treia. Iar odrasla lor­­ vrea să-i facă de rîs. Nu, n-o s-admită una ca asta. Alţi­­ meditatori, alţi bani, alte promisiuni, rezultatul acelaşi.­­ Băiatul silitor şi cumsecade, cu gîndul la muncă, trebuie­­ să stea în casă şi să suporte cicăleala părinţilor şi a nea­­­­murilor. Stă pe tonii părinţilor, pe asigurarea lor că totul­­ se va rezolva cu bine. Stă şi se plictiseşte îngrozitor. Sta­i şi se-ntreabă dacă-i ruşine să fii tehnician, sau e altceva ^ la mijloc... sau vanitatea părinţilor... Dar el nu şi-a îngă­ , duit niciodată să gîndească urît despre^ părinţi. Prea mult ! nu mai are de aşteptat, o zi, două. Dacă nu-şi află numele­­ printre reuşiţii la examen, nu-i mai rămîne altceva de­­ făcut decît­­ să-şi poarte singur de grijă. Asta vrea,­­ asta și-a dorit. Poate că într-o zi se va mîndri cineva cu­­ el. Poate chiar părinții. 4

Next