Scînteia Tineretului, decembrie 1971 (Anul 27, nr. 7011-7037)

1971-12-01 / nr. 7011

SPRIJIN EFECTIV PREGĂTIRII TEHNICO­­PRODUCTIVE A ELEVILOR Exact cu o saptamina în ur­mă publicam pe prima pagină a ziarului nostru chemarea comitetului U.T.C. al Uzinelor „Timpuri Noi" din Capitală a­­dresate organizaţiilor U.T.C. din întreaga ţară. Desprinsă din dorinţa de a sprijini prin efort propriu procesul de in­struire practică a elevilor din licee şi şcoli generale, iniţiati­va tinerilor din întreprinderea bucureşteană a găsit un ecou larg în rîndul organizaţiilor U.T.C. din întreprinderi, de pe şantiere, din cooperaţia meş­teşugărească. Zilele care s-au scurs de la publicarea chemă­rii au fost folosite pentru a stu­dia realitatea imediată, pen­tru a pregăti condiţiile de pre­luare a iniţiativei, începem astăzi să publicăm primele răspunsuri sosite la re­dacţie. M­ă număr printre cei care au luat cunoş­tinţă de iniţiativa tinerilor de la uzi­nele „Timpuri noi“ înainte ca ea să se fi cristalizat defi­nitiv. Pentru început comite­tul U.T.C. din uzină era preocupat să sprijine într-o cît mai mare măsură activi­tatea din atelier­ul-şcoală pa­tronat de fabrica lor. S-au gîndit, din capul locului, la confecţionarea de scule, de instrumente de măsură, de dispozitive. Cum putem ajuta pe elevii care fac practică chiar aici în uzină ? s-au în­trebat ei. Aşa a luat naştere o acţiune mult mai complexă concepută astfel ca uteciştii din atelierele şi secţiile de­ producţie, din servicii, să par­ticipe nemijlocit la desfăşu­rarea corespunzătoare a prac­ticii, la intensificarea educa­ţiei prin muncă şi pentru muncă a elevilor. Am fost de mai multe ori în uzina „Timpuri noi“ în a­­­ceste zile şi am avut prilejul să constat la faţa locului en­tuziasmul cu care tinerii ac­ţionează în sensul înfăptuirii angajamentelor luate prin declanşarea iniţiativei. Apre­ciem în mod deosebit felul cum s-a trecut, în fiecare or­ganizaţie U.T.C., la punerea în practică a programului de măsuri stabilit de comitetul U.T.C. al uzinei, sintetizat,­­de altfel,­ în textul chemării adresate organizaţiilor U.T.C. din întreaga ţară. Şi uzinele „Timpuri noi“ şi­­Liceul „Matei Basarab“ se află în raza sectorului nostru. De­­aceea, noi, comitetul U.T.C. al­­sectorului IV considerăm că avem datoria de a fi primit în preluarea şi generalizarea iniţiativei consacrate desfă­şurării în cele mai bune con­diţii a activităţii de instruire practică a elevilor, prin con­tribuţia directă, cu participa­rea nemijlocită a uteciştilor din unităţile economice ale sectorului. Imediat după lan­sarea iniţiativei am început la nivelul sectorului, acţiunea de inventariere a necesarului de scule şi dispozitive în cadrul atelierelor şcolare existente. Avem la această oră, o listă destul de bogată care expun­ STELIAN ENE prim-secretar al Comitetului U.T.C. al sectorului IV Bucureşti (Continuare in pag. a 11-a) C­hemarea lansată de comitetul U.T.C. de la Uzinele ,,Timpuri Noi“ din Bucureşti, document prin care se adre­sează tuturor organizaţiilor U­­niunii Tineretului Comunist îndemnul de a participa ne­mijlocit la succesul acţiunii de mare însemnătate privind e­­ducaţia prin muncă şi pentru muncă a elevilor din licee şi şcoli de cultură generală a stîrnit în cadrul organizaţiei orăşeneşti Făgăraş a U.T.C. un deosebit interes. Studiind cu deosebită atenţie conţinutul chemării, organizaţia noastră orăşenească a hotărît să preia fără întîrziere iniţiativa tine­rilor de la „Timpuri Noi“. Pe baza unei analize operative realizată la nivelul oraşului Făgăraş, în strînsă colaborare cu factori de răspundere, sub directa îndrumare a organiza­ţiei de partid, am întocmit propriul nostru program de activitate în baza căruia vom acţiona de azi înainte în ve­derea sprijinirii efective a pro­cesului de pregătire tehnico­­productivă a elevilor. In acest sens am prevăzut : • Îndrumarea şi instruirea concretă la locul de muncă a elevilor în cadrul orelor de practică în uzină se va reali­za cu sprijinul organizaţiei U.T.C. de către cei mai buni utecişti — muncitori, tehni­cieni, ingineri. • Tinerii din organizaţiile U.T.C. de la Combinatul chi­mic Făgăraş, Uzina de proto­tipuri şi reparaţii utilaj chi­mic (U.P.R.U.C.), întreprinde­rea de industrie locală, Uni­tatea de exploatare şi indus­trializare a lemnului, coopera­tiva meşteşugărească „Viito­rul“, prin muncă patriotică, vor contribui la dotarea ate­lierelor de producţie cu in­ventarul necesar, confecţio­­nind din deşeuri sau materia­le economisite , scule, dispo­zitive, verificatoare, alte us­tensile necesare în procesul de instrucţie practică. • In mod deosebit vom ac­ţiona in vederea recondiţio­­nării de scule, dispozitive, a­­parate maşini şi­­ în vederea dotării atelierelor şi labora­toarelor de pe lingă şcolile din oraş. • Pe baza unor grafice în­tocmite între şcoală şi uzină cadrele tehnice tinere de la U.P.R.U.C. şi de la Combina­tul chimic Făgăraş, în afara orelor de program, vor parti­cipa efectiv la instruirea ele­vilor — tehnică şi în domeniul protecţiei muncii — îndru­­mînd în permanenţă activita­tea atelierelor productive de pe lingă şcolile ce le patro­nează. • Vom crea, pe lingă ate­lierele şcolare, micro-ateliere de proiectare în scopul iniţie­rii elevilor în citirea şi execu­ţia desenului tehnic, pentru întocmirea proiectelor la pie­sele ce le confecţionează. Ac­tivitatea acestora se va des­făşura sub directa conducere şi îndrumare a membrilor cercurilor de creaţie tehnico­­ştiinţifică de la Combinatul chimic şi U.P.R.U.C. Făgăraş. • La sfirşitul anului şcolar va fi organizată, la nivelul o­­raşului, o expoziţie şcolară cuprinzînd cele mai reprezen­tative lucrări realizate de e­­levi la orele de practică în a­­telierele şcolare. BIROUL COMITETULUI ORĂŞENESC FĂGĂRAŞ AL U.T.C. Peisaj industrial în Lunca Su­cevei (Combinatul de hîrtie şi celuloză) Foto : ION C­UCU SCRISOARE DESCHISĂ DESPRE CE POATE ŞI, MAI ALES, CE NU POATE SĂ FACĂ O ŞEDINŢA CU PĂRINŢII „Vin conştiincios la şedin­ţele cu părinţii de zece ani. Alţi 12 ani am fost la fel de­­ conştiincios la şedin­ţele cu părinţii din clasa fiicei mai mari. Am venit cu scepti­cism, dar am venit. Sunt 12 părinţi prezenţi din 38. Mai ales mame. Anul trecut, imi a­­mintesc, ne întîlneam mai mulţi. Pînă cînd copiii ne vor ajunge în clasa a Xll-a, vom rămîne oare doar şase-şapte părinţi care vom răspunde di­rigintei „prezent“ ? In clasele mici — pînă intr-a patra mai ales — nu lipseam la şedinţe mai nici unul dintre noi, părinţii, veneam chiar şi la consultaţiile învăţătoarei. Dar ne-am tot împuţinat iar cei care ve­nim acum o facem pen­tru că aşa ne-am obişnuit noi, să fim la şcoală, cînd ne chea­mă, poate şi din respect pentru dirigintă. Se face prezenţa. E penibil , cutare e absent, cuta­re absent. La un moment dat, diriginta, care-i nouă — de ce s-or fi schimbînd atît de des diriginţii? — închide catalogul şi ne trece numele prezenţilor pe o hîrtie — a fost mai sim­plu. Ce să discutăm ? De acum ne jenăm să întrebăm de note, ni se pare că nu se mai cade la clasa a X-a. Diriginta ne spune ceva despre noile exi­genţe ale disciplinei şcolare, face apel ,la noi să-i trimitem pe copii într-o ţinută ordonată la şcoală. Şi trecem la alegerea comitetului de părinţi. Scena se repetă de cîţiva ani. Nimeni nu propune pe nimeni, mai ales după precizarea dirigintei că îndeplinim aşa, o formalitate, pentru­­că ,trebuie­­ ales un­ co­mitet, dar să nu ne speriem, comitetul n-are nimic de făcut. Totuşi, alegem, fără un criteriu anume, în cele din urmă pe baza ofertei din proprie iniţia­tivă. Asta a fost totul. N-am iz­butit să ne cunoaştem mai bine între noi, s-o cunoaştem pe dirigintă, atmosfera nu s-a încălzit de fel ; vroiam să în­treb cum va fi acum, în noul colectiv, căci s-a făcut despăr­ţirea real-uman, să aflu amă­nunte despre programă, des­pre materiile pe care le fac a­­nul acesta, să-mi limpezesc lu­crurile cum e cu ziua aceea de practică, fiindcă i-am cumpă­rat băiatului halat de lucru, dar nu prea lucrează, şi-l văd că-şi ia cu el la practică că­rţi şi caiete să-şi facă lecţiile, ori o carte să citească, că uneori vine acasă mai devreme. Dacă totul a fost atît de expe­ditiv, am renunţat. Şi acum, am în faţă o hîrtie cu vreo şapte-opt întrebări dictate de dirigintă. îmi dau seama că e vorba de o fişă personală a fiului. Nu ştiu cîţi părinţi vor răspunde la aceste­­întrebări. Trăsături esenţiale de caracter, cum se manifestă ele, mijloace pe care le socotiţi propice pen­tru a-i atrage in diferite acti­vităţi , aptitudini pe care le con­sideraţi necesar a-i fi cultiva­te... Nu că nu ne-ar­ cunoaşte copiii, dar noi, în general, îi cu­noaştem, altfel, folosind simţul acela de părinte, care ne ţine uneori, ori deseori, prizonieri LUCREŢIA LUSTIG (Continuare in pag. a V-a) dinţii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. In ziua de 30 noiembrie 1971 a avut loc şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Au participat, ca invitaţi, miniştri şi alţi conducători ai unor organe centrale. Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a examinat proiectul de lege privind gos­podărirea apelor în Republica Socialistă România şi proiectul de lege cu privire la regimul de stabilire a preţurilor şi tarifelor. Ambele proiecte vor fi supuse dezbaterii publice şi prezentate spre le­giferare Marii Adunări Naţionale. Au fost examinate, de asemenea, pro­iectele de decret cu privire la asigurările de stat şi la organizarea şi funcţionarea Administraţiei Asigurărilor de Stat, care urmează să fie supuse spre aprobare Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Comitetul Executiv a hotărît reducerea, cu începere de la 1 decembrie 1971, a preţurilor cu amănuntul la aparatele de radio din producţia internă în medie cu 22 la sută şi la televizoare în medie cu 11­ la sută. Comitetul Executiv a trasat Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini sarcina de a elabora un program de măsuri pentru reducerea preţului de cost, diversificarea producţiei de aparate de radio şi televizoare, pentru mai buna organizare a activităţii centrelor de re­paraţii în acest domeniu. Comitetul Executiv a mai adoptat hotâ­­riri cu privire la principalii indicatori tehnico-economici ai unor lucrări de in­vestiţii care urmează să fie puse în func­ţiune în actualul cincinal şi a stabilit măsurile ce trebuie luate de către mi­nistere, centrale industriale şi întreprin­deri pentru folosirea mai bună a capa­cităţilor de producţie, pentru pregătirea forţei de muncă necesare şi asigurarea condiţiilor tehnico-organizatorice pentru extinderea schimbului doi şi trei de lucru în industrie, în încheierea şedinţei, Comitetul Execu­tiv al C.C. al P.C.R. a soluţionat unele probleme ale activităţii curente. Înalta responsa­bilitate socială Avem la îndemână un pro­gram de acţiune, un instrument izvorit din practică şi conceput pentru practică. Este Progra­mul P.C.R. pentru îmbunătăţi­rea activităţii ideologice, ridi­carea nivelului general al cu­noaşterii şi educaţia socialistă a maselor, pentru aşezarea rela­ţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii­ şi echită­ţii socialiste şi comuniste. ■ întrevăd in semnificaţiile fiecărui pasaj pe care il cuprin­de: prezenţa comunistului, ca premisă şi finalitate a acţiunii. Dacă perioada pe care o par­curgem este — pe planul între­gii vieţi a societăţii noastre — încadrabilă in atributul multi­lateralităţii, în aceeaşi măsură individul, cetăţeanul este solici­tat să­ se exprime plenar în tot ceea ce face,­in toate împreju­rările vieţii sale. Şi — mai mult — condiţiile de care dispune şi creează posibilitatea nemijloci­tă a autoperfecţionării, a ridi­cării nivelului său de cunoaşte­re şi de conştiinţă militantă. în aceste articulaţii, atît de profund dialectice, ale raportu­lui dintre individual şi social re­zidă, cred, exerciţiul fecund al responsabilităţii comuniste. Mai clar şi mai concret , viaţa în­lector univ. ADULIN CAZACU Iaşi, mersul obiectiv al societă­ţii noastre ridică la nivele su­perioare cerinţele efortului de creaţie. In focul producţiei, în laborator şi în şcoală, peste tot, Se dezvăluie cimpul larg, al pre­facerilor ce trebuie să , configu­reze chipul mereu­ mai convin­gător al realităţii socialismului. Dacă — de pildă — prezenţa muncitorului in întreprindere tinde să fie completă, adică nu doar lucrativă, producătoare de valori materiale, ci şi decisivă, modelatoare în raport, cu stări­le de spirit şi caracterele, im­­­plicată in toate sferele mecanis­melor vieţii comunitare, aceasta înseamnă o afirmare a intensi­ficării gradului său de partici­pare la desfăşurarea tuturor proceselor din întreprindere. E­­xistă, in această extensiune de planuri, de altfel expresie a de­mocratismului socialist, o veri­gă principală, un moment de a­­cărei plenaritate depinde în mare măsură atingerea indici­lor unei participări de conţinut, nu formale : veriga sau momen­tul responsabilităţii comuniste. Dacă, mai departe,-­în labora­toare şi institute de cerce­tare se impune tot mai mult calculul de eficienţă a cunoaşterii ştiinţifice şi, dacă aceasta în­seamnă unitate între cercetare şi producţie, comenzi şi redi­­mensionări reciproce între cei (Continuare în pag. a V-a) Ocupantul locului IV la concursul pe meserii disputat la Arad, strungarul piteștean Ion Buşea. IDEALURILE VÄ SINT MARI CUM VÄ SINI EFORTURILE ‘ • „CARE EFORTURI?!" M-AU ÎNTREBAT ELE, CLIPIND MIRATE • „AM AVUT UN IDEAL, AM MUNCIT LA ÎNCEPUT PENTRU TRANSPUNEREA LUI IN VIATA, DAR MAI TIRZIU M-A CUPRINS LENEA!" • „EFORTURILE NE SINT MARI CUM NE SINT SI IDEALURILE", AU RĂSPUNS, CU SERIO­ZITATE, MAJORITATEA TINERILOR INTEROGAŢI GHICEŞTE-MI, TE ROG, ANUL ACESTA VOI REUŞI LA FACULTATE ? Ora 10,30. Intr-un bar de zi, la o masă, cu vedere la stradă, trei capete s-au unit deasupra unei ceşti, ornate cu arabescuri ciudate de cafea, întoarse cu gura în jos, alte două ceşti, îşi aşteaptă cuminţi, pe masă, ringul ia ghicit. Cu tot regretul a tre­buit să le întrerup pe cele trei fete din plăcuta lor îndeletnici­re, propunîndu-le... o discuţie despre idealuri. Spre surpriza mea conversaţia s-a legat uşor cu cele trei absolvente de liceu (căci erau trei absolvente de liceu !) care, rămase de doi ani fără ocupaţie îşi făcuseră din visurile nobile o pavăză pen­tru trîndăvia evidentă. De aceea întrebarea mea indiscretă nu a necesitat nici o clipă de gîn­­dire. „Idealul meu ? — îmi răs­punde energic Vişu Elena ‘— vreau să fiu doctoriţă“, „şi eu tot doctoriţă“ — vorbeşte mai blind Mihaela Năstase. ..Eu — se îmbujorează toată — blonda, Luminiţa Ioroveanu, am un ideal mai... deosebit, poate o să-l consideraţi neserios, dar eu visez să devin actriţă de film“. Nu ştiu ce anume din felul de­gajat de a se comporta a fete­lor mă face să bănuiesc că îşi petrec aici multe ore din zi, ore destinate de obicei muncii. — Veniţi des aici ?. — Da, dar numai dimineaţa — îmi răspunde cu durere in glas Mihaela. După amiaza şi in special seara, cînd este mai mul­tă mişcare, nu mă lasă părinţii să ies din casă. Spun că dacă nu m-au băgat în servici, măcar să stau să învăţ. Le-am expli­cat de nenumărate ori că nu se poate „toci“ aşa de dimineaţă pînă seara, dar­­nu vor să mă înţeleagă ! — Eu le-am spus clar­­— vor­beşte „energica“ Elena Visu. Vă interesază să intru la facul­tate. Cum ? — treaba mea ! Ne-am înţeles să încerc de patru ori? Binee...­Mai am încă două încercări de făcut. Dacă nu reu­şesc — îmi găsesc servici. Dar, pină atunci, cinstit, mă lăsaţi să mă pregătesc cum vreau... Intrigată de „pregătirea“ mis­terioasă a Elenei, lansez între­barea : — Şi cum vă pregătiţi ? Faceţi MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare în pag. a 11-a) Oţelarii Proletari din toate ţărfile, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II ,Nr. 7011 6 PAGINI —30 BANI MIERCURI 1 DECEMBRIE 1971 publicăm răspunsurile criticului DAN ZAMFIRESCU la ancheta noastră SARCINA MAJORĂ A LITERATURII REALISTE DE AZI ESTE DE A CONTRIBUI LA CREAREA OMULUI NOU ALTĂ LUME de MIHAI STOLAN întîmplarea a făcut să-mi cadă în mină, aproape simultan, două texte : a) un cercetător­­francez analizează „popu­larizarea", abuzivă, în presa capitalistă, a actelor de vio­lenţă făptuite de unii tineri ; b) un om de ştiinţă român ţine să comunice presei noastre de copii, sub semnătură, descoperirea de către pionieri a unei fortificaţii dacice ne­ fi necunoscute... Dar iată, mai amănunţit, faptele : cercetătorul francez în­tocmeşte o listă de titluri culese din ziarele respective, cum ar fi „28 de tineri atacă oamenii de culoare arestaţi", „înar­maţi cu bîte şi drugi de fier, cu centiroane, cu lanţuri, chiar măciuci şi cravaşe...", „Banda de la St. Lambert o aştepta , pe cea de la Pernety, 28 de arestări. Supăraţi că n-au întrînit­­ banda de la Pernety, Bluzele Negre ocupă o cafenea", „O bjilda de trişori din Toulon atacă oameni în vacanţă, 18 răniţi dintre care 3 grav". „încăierarea, noi iubim asta, face parte din noi". „Un articol care răspunde angoasei a 300 000 de părinţi : ce-i de făcut dacă fiul dvs. cumpără o bluză neagră? Aveţi dreptate să vă neliniştiţi, sunt 300 000 de adolescenţi în pericol moral în Franţa, după datele Mi­nisterului­­de Justiţiei, etc. Cercetătorul combate „suprain­formarea" de această factură, absolut nocivă, aducînd în plus un „argument" : dacă într-un cotidian, sub titlul foarte vizibil „La Nisipurile din Olonne tineri delincvenţi aflaţi în plimbare supravegheată fac K.O. cinci oameni " aflaţi" în vacanţă", ştirea ocupă 58,8 cm2, plus un desen mare,o altă ştire din acelaşi număr, care arată cum un băiat de 13 ani se aruncă într-un rîu şi salvează o femeie şi o fată, gata să se înece, n-are... dreptul decît la a zecea parte din spaţiul acordat celeilalte. Aşadar, un evident „cult al violenţei", în­­cercarea de a transforma agresivitatea într-un fel de... mit. In revista noastră pentru copii, textul sună extrem de sim­plu : „Stimaţi tovarăşi, vă scriem pentru a vă informa des­pre unul dintre aspectele activităţii echipajului de pionieri „Sargedava" de la Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara, condus de profesorul Viorel Manolescu, care şi-a adus şi anul acesta contribuţia la descoperirea de noi puncte ar­heologice în zona Munţilor Orăştiei. în una din excursiile sale, echipajul menţionat a aflat pe baza informaţiilor lo­calnicilor, despre descoperirea de fragmente ceramice în hotarul satului Cucuiş din valea Sibişelului. Deplasîndu-se la faţa locului, împreună cu pionierii, profesorul V. Mano­lescu a recunoscut fragmentele ceramice ca fiind dacice şi a anunţat imediat cercetătorii clujeni care conduceau supă­(Continuare în pag. a II-a)

Next