Scînteia Tineretului, iunie 1972 (Anul 28, nr. 7166-7191)
1972-06-23 / nr. 7185
IM EXCURSIE ? MU. PE ŞANTIER LA LOTRU! Constituiţi într-o brigadă, sugestiv numită „Hei-rup", 25 de liceeni au pornit ieri spre şantierul marelui obiectiv energetic animaţi de un însufleţit angajament . „Fiecare elev *—un brigadier de frunte“ La ora la care scriem aceste rînduri brigada, care şi-a atribuit numele atît de sugestiv „Hei rup se află pe drum, în autobuzul care-i poartă entuziasmul spre muncă . "Oricum,—tttrpă cum—i-am cunoscut, dimineaţă, în faţa Liceului „I. L. Caragiale“, avem dreptul să spunem că şantierul tineretului de la Lotru a primit întărituri. O brigadă de 25 de entuziaşti, care au dorit să-şi întreacă colegii bucureşteni — pe cei 30 000 de brigadieri aflaţi în aceste zile la puncte de lucru în Bucureşti şi în împrejurimi — luîndu-şi titlul şi atribuţiile de brigadieri ai Lotrului. Este o iniţiativă pe care 25 de băieţi, elevi la Caragiale şi la Liceul 35 , cu program sportiv, au îmbrăţişat-o fără să stea pe gînduri. „De fapt, ştafeta pentru o asemenea brigadă a fost lansată în februarie — ne spunea tovarăşul ing. Marin Voinea, preşedintele consiliului tineret muncitoresc al municipiului Bucureşti. Atunci, Lotrul a primit o brigadă de tineri bucureşteni, muncitori aflaţi în concediu de odihnă, concediu pe care hotărîseră să-l dedice tot muncii. Acum au preluat elevii ştafeta unei vacanţe ca brigadieri la Lotru“. După spusele lui Cristian Ficiu, fost elev în primul an de liceu — acum in anul II — brigada „Hei rup“ se ambiţionează s-o întreacă pe cea care a lansat ştafeta. Sigur, acum trebuie sâ-i credem doar pe cuvint. Iar cuvîntul lor este spus cu fermitate utecistă. Neoficial, dar demn de luat in seamă, le-a onorat botezul constituirii şi al angajamentelor un fost brigadier al Salvei Vişeului,ing. Domnariu, venit astăzi să-şi vadă fiul cum pleacă spre şantier, ca brigadier. ..Şi l-aţi lăsat să plece ? Ştiţi doar cum e pe şantier — nu e deloc uşor“. „Nu numai că l-am lăsat, dar l-am şi îndemnat. Aştept impresii de brigadier după 25 de ani, de la fiu“ — mi-a răspuns. Maşina a pornit la drum. Băieţii avîndu-l alături pe prof. Aurel Manolescu, au lăsat în urmă, en drept, consumarea unui regret al colegelor de clasă care ar fi vrut şi ele să devină brigadiere pe acest şantier. Dar s-a hotărît să plece doar băieţii. Fetele păstrează angajamentul colegilor că se vor întoarce cu fapte de laudă. Asta le-a ambiţionat să-i aştepte peste două săptămîni, tot cu asemenea fapte, culese din locurile unde muncesc deja de cîteva zile. Vă vom ţine la curent cu întîlnirea unor asemenea fapte de muncă ale unor brigadieri, băieţi şi fete, care-şi petrec, ca alţi zeci de mii de elevi, vacanţa în salopetă. L. L. Fotografia V. RANGA VĂ PREZENTĂM, ÎN CONTINUARE, CHIPURILE ALTOR TINERI INVESTIŢI CU ÎNALTA CINSTE Şi RĂSPUNDERE DE A FI DELEGAŢI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI J LIMA CIURU, muncitoare I la Fabrica de confecţii f din Vaslui ANNA BODIAN, riitoare la Întreprinderea de industrie locală „Steaua Roşie“-Zalău PE TRIFEŞTI, LA NUMĂRUL 21... S-a petrecut întîmplarea ale cărei amănunte le-am aflat din scrisoarea pe care poşta ne-a adus-o ieri . Către redacţia „Scînteii tineretului“. Subsemnata Ambruş Adriana, domiciliată în Bucureşti, strada Trifeşti nr. 21, sectorul 1, vă aduc la cunoştinţă următoarele : în seara zilei de 13 iunie a.c., orele 21:00 a izbucnit un incendiu la magazia vecinului. Din cauza vîntului, incendiul s-a extins şi la imobilul pe care-l ocup. Datorită efortului, abnegaţiei şi spiritului de sacrificiu al elevilor utecişti de la Liceul apicol, în frunte cu tov. pedagog, incendiul a putut fi localizat. Aceşti elevi au lucrat foarte organizat, împărţindu-se in două grupe, salvîndu-ne bunurile din casă, precum şi restul imobilului care a rămas nears. Doresc pe această cale să aduc viile mele mulţumiri elevilor acestei şcoli, pedagogilor şi profesorilor care i-au educat. Prin curajoasa lor intervenţie ei au salvat nu numai bunurile mele ci şi întregul cartier care ar fi putut să fie transformat într-o mare de flăcări. NOTA REDACŢIEI : Fotoreporterul nostru a intenţionat să realizeze o fotografie cu eroii acestei întimplări. N-a fost cu putinţă. Pentru că încheindu-se cursurile ei se află răspîndiţi în diferite unităţi de specialitate unde îşi efectuează practica de producţie. Am aflat, însă, că şi in această deosebită confruntare cu viaţa ei se situează la aceeaşi înălțime. Felicitări. ZECE TONE DE CĂRBUNE PE POST ÎN ABATAJ FRONTAL Răspund iniţiativei lui PETRE CONSTANTIN. MIHAI CEUCĂ GHEORGHE SCORPIE Două săptămîni s-au scurs de la lansarea iniţiativei „Să realizăm zece tone cărbune pe post în abatajele frontale“, aparţinînd minerilor din brigada lui PETRE CONSTANTIN, Erou al Muncii Socialiste, de la Exploatarea minieră Lupeni. Antrenaţi în marea întrecere socialistă în întîmpinarea Conferinţei Naţionale a partidului şi a celei de a 25-a aniversări a Republicii, pentru realizarea cincinalului înainte de termen, numeroase alte brigăzi de mineri de la diferite exploatări, animaţi de dorinţa obţinerii unor randamente mereu sporite, au răspuns iniţiativei pornite din abatajul lui Petre Constantin. O bună parte din aceste răspunsuri au fost deja publicate. Astăzi le alăturăm alte două, primite de la Exploatarea Uțcani, pe care le publicăm în pag. a 111-a. LA VASLUI PRIMA PROMOŢIE DE CONSTRUCTORI IŞI DĂ EXAMENUL PE SCHELE I VASLUI. — Cea mai tînără ij şcoală profesională de construcţii dă producţiei, în aceste I zile, prima promoţie de „meşteri mari, calfe şi zidari". In a-I ceste zile, băieţii din anul II A ^ îşi dau proba practică lucrînd S cu măiestrie si însufleţire la I clădirea „Clubului tineretului" , din localitate — clubul lor. Cu I ce calificativ vor trece ei acea-I stă importantă probă ? (In legătură cu aceasta, citiţi un reportaj în pagina a lll-a). AlTiLIVIREA TOVARĂŞULUI KIM CEAUŞESCU ! - CU tOVMAŞIl LUIS CMOS PRESTES, secretar general al Partidului Comunist Brazilian Joi după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a întîlnit cu tovarăşul Luis Carlos Prestes, secretar general al Partidului Comunist Brazilian, care, la invitaţia C.C. al P.C.R., face o vizită de prietenie în Republica Socialistă România. La primire, au participat tovarăşii Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii, a avut loc un schimb reciproc de informaţii referitoare la preocupările actuale ale celor două partide şi au fost discutate probleme ale situaţiei politice a lumii contemporane, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Reprezentanţii celor două partide au constatat cu satisfacţie dezvoltarea legăturilor de prietenie şi solidaritate internaţionalistă dintre P. C. Român şi P.C. Brazilian şi au subliniat, deopotrivă, hotărirea de a extinde raporturile reciproce, schimbul de vederi şi de experienţă, informarea bilaterală, în interesul ambelor partide şi popoare, al cauzei întăririi unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie tovărășească. PLECAREA SEEhill SEM El CAMBODGIA prmbl moooM mm Joi dimineaţa, Alteţa Sa Regală, prinţul Norodom Sianuk, şeful statului Cambodgia, preşedintele Frontului Unit Naţional al Cambodgiei, şi Alteţa Sa Regală, prinţesa Monique Sianuk şi-au încheiat vizita oficială de prietenie făcută în ţara noastră la invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, secretar general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. De la reşedinţa oaspeţilor, Alteţele lor Regale, prinţul Norodom Sianuk şi prinţesa Monique Sianuk, au venit, pînă la aeroportul internaţional Bucureşti-Otopeni, împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, cu tovarăşii Ion Gheorghe Maurer şi soţia sa Elena Maurer, Janos Fazekas, Ştefan Andrei, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Marin Alexie, ambasadorul Republicii Socialiste România acreditat pe lingă şeful statului Cambodgia, întregul traseu străbătut, ca şi aeroportul, erau împodobite cu drapelele de stat ale României şi Cambodgiei. Pe fron dispiciul pavilionului central al aerogării se aflau portretele tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi prinţului Norodom Stanik. Urarea „trăiască prietenia şi solidaritatea militantă dintre poporul român şi poporul cambodgian" se putea citi pe o mare pancartă înălţată pe platoul central al aeroportului. La aeroport au venit, de asemenea, să-i salute pe solii poporului cambodgian tovarăşii : Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Ilie Verdeţ, Gheorghe Cioară, Mihai Gere, merabri ai C.C. ai P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, vicepreşedinţi ai Marii Adunări Naţionale, conducători ai unor instituţii centrale şi organizaţii obşteşti, generali. Erau de faţă şefi de misiuni diplomatice acreditaţi în ţara noastră şi alţi membri ai corpului diplomatic. O gardă militară aliniată pe aeroport prezintă onorul. In timp ce sunt intonate imnurile de stat ale celor două (Continuare în vas. a IV-a) de aeroportul Otopeni, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi prinţul Norodom Stanik îşi iau un călduros rămas bun Fotó: AGERPRES Citiţi în pagina a IV-a Declaraţia comună adoptată cu prilejul vizitei oficiale în România a şefului statului Cambodgia, preşedintele Frontului Unit Naţional al Cambodgiei, Alteţa Sa Regală, prinţul Norodom Stanuk Cine sancţionează un „fault" la legile omeniei ? La începutul lunii o tânără s-a adresat redacţiei noastre. Nu era nici primul, nici singurul loc de unde Elvira Căciulă, acesta e numele tinerei, a cerut sprijinul. In răstimpul a peste 15 luni a scris în stingă şi in dreapta, reclamînd de fiecare dată, cu o egală insistenţă, acelaşi lucru : Consiliul judeţean Constanţa pentru educaţie fizică şi sport i-a desfăcut ilegal contractul de muncă. Dar era îndreptăţită oare la aceste stăruitoare demersuri ? Afirmaţiile sale ce se regăsesc în fiecare memoriu, erau susţinute de fapte reale sau porneau din inacceptabila mentalitate a omului persecutat de ideea absurdă că i s-a făcut o nedreptate ? Intr-o discuţie avută pe marginea cazului cu tovarăşul Cristian Haralambie, şeful Oficiului forţelor de muncă Constanţa, în final, tînăra a fost taxată drept „reclamaţie“. Şi această opinie am întîlnit-o şi la alţi reprezentanţi ai forurilor locale care s-au ocupat mai mult sau mai puţin de necazurile Elvirei Căciulă, exprimată uneori cu rezerve, alteori clar şi răspicat. Cu respectul datorat opiniei interlocutorilor cu care am discutat, subliniem încă de la început un fapt care se refuză oricărui comentariu. Atît angajarea cit și desfacerea contractului de muncă al unui salariat nu se face oricum, după voia unei persoane sau alta. Avem texte legale, limpezi, ce sa cer respectate. Tocmai de aceea în prezentarea cazului ne luăm îngăduinţa să facem cuvenitele trimiteri la reglementările în vigoare, să vedem cum şi în ce măsură au fost ele respectate. Răsfoim mai intii dosarul personal al Elvirei Căciulă, aflat la, C.J.E.F.S.-Constanța. Două hotărîri. Una privind încadrarea tinerei în postul de pictor decorator, datată 15. 01. 1971, cealaltă, emisă cinci săptămîni mai tîrziu, prin care i se desface contractul de muncă, cu art. 20, lit. d „ Codul Muncii“ (n.n. ca necorespunzătoare). Nici un act în plus care să justifice îndepărtarea din muncă, nici o sancţiune. Ne vedem nevoiţi să urmăm firul faptelor. Le reconstituim aşa MIRCEA NICOLAE (Continuare în pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 71851 4 PAGINI —30 BANI VINERI 23 IUNIE 1972 IDEEA DE FÎNTÎNA de NICOLAE IOANA într-una din Cronicile mizantropului, Călinescu scria despre sentimentul Cetăţii. Italienist prin vocaţie, el vorbea despre Roma, locul unde civilizaţiile s-au aşternut unele peste altele într-o armonie a timpului, conferindu-i oraşului strălucirea urbanistică şi culturală de astăzi. De atunci o serie de mutaţii s-au produs în lume, mutaţii care nu au întunecat vechile civilizaţii şi nici ideile propuse de ele. în schimb s-a evidenţiat posibilitatea omului modern de a adăuga pe scara culturii mondiale noi forme de existenţă ale umanităţii, efort în care se înscriu şi schimbările survenite în ultimele decenii la noi. Astăzi viziunea asupra sentimentului cetăţii — idee-liant şi conştiinţă a unui grup sau a unei comunităţi civilizate — apare mult modificată. Spiritul constructiv descătuşat, a determinat firesc şi un sentiment al cetăţii, cerinţele de atunci ale artistului care acuzau oraşul românesc de lipsa unei coeziuni eficiente nemaipotrivindu-se prezentului. Dar Călinescu mai vorbea despre un lucru tot atît de acut astăzi ca şi atunci : Fîntînile. Fîntînile despre care spunea, referindu-se la acelaşi exemplu, că produc o muzică odihnitoare şi elevată fiind construite nu întîmplător, ci incluse arhitecturii oraşului. Trebuie să recunoaştem că la fîntîni ne-am gîndit puţin, deşi fac parte din noi, ideea de fîntînă fiind una din obsesiile noastre culturale de bază. Este necesar să amintim ce loc ocupă fîntîna în folclor, în operele poeţilor, în basmele şi în proverbele noastre, ca să ne dăm seama că am trecut cu uşurinţă pe lingă un lucru atît de apropiat nouă. Bucureştiul, care în vechime trebuie să fi avut fîntîni, dacă nu multe la număr cel puţin de importanţă istorică, deşi locul nu este cel mai propice dar tocmai din acest motiv prezenţa ei se face simţită, este în mare parte văduvit de ele. Cred că edilii oraşului, arhitecţii lui — pentru că a construi o fîntînă nu e o treabă uşoară dacă ne gîndim la încadrarea ei în pulsul urbanistic actual — ar putea să cinstească mai mult prin fapte o idee românească, găsindu-i simbolul material cuvenit. La aceasta s-ar putea gîndi în aceeaşi măsură artiştii pietrei şi metalului pentru a găsi ideea artistică unificatoare a artezienelor care să ne dea melodia, frumuseţea citadinului. O arhitectură a fintînilor, a elementului primordial cred că aşteptăm cu toţii să se adauge zidirilor monumentale ale prezentului. A construi de la Manole, chiar şi mai de departe, e un cuvînt cu rezonanţă de fîntînă.