Scînteia Tineretului, iunie 1972 (Anul 28, nr. 7166-7191)

1972-06-23 / nr. 7185

IM EXCURSIE ? MU. PE ŞANTIER LA LOTRU!­­ Constituiţi într-o brigadă, sugestiv numită „Hei-rup", 25 de liceeni au pornit ieri spre şantierul marelui o­­biectiv energetic animaţi de un însufleţit angajament . „Fiecare elev *—un brigadier de frunte“ La ora la care scriem aceste rîn­­duri brigada, care şi-a atribuit nu­mele atît de sugestiv „Hei rup se află pe drum, în autobuzul ca­­re-i poartă entuziasmul spre mun­că . "Oricum,—tttrpă cum—i-am­ cu­­­noscut, dimineaţă, în faţa Liceului „I. L. Caragiale“, avem dreptul să spunem că şantierul tineretului de la Lotru a primit întărituri. O brigadă de 25 de entuziaşti, care au dorit să-şi întreacă colegii bucureşteni — pe cei 30 000 de bri­gadieri aflaţi în aceste zile la puncte de lucru în Bucureşti şi în împrejurimi — luîndu-şi titlul şi atribuţiile de brigadieri ai Lotru­lui. Este o iniţiativă pe care 25 de băieţi, elevi la Caragiale şi la Li­ceul 35 , cu program sportiv, au îmbrăţişat-o fără să stea pe gîn­­duri. „De fapt, ştafeta pentru o ase­menea brigadă a fost lansată în februarie — ne spunea tovarăşul ing. Marin Voinea, preşedintele consiliului tineret muncitoresc al municipiului Bucureşti. Atunci, Lo­trul a primit o brigadă de tineri bucureşteni, muncitori aflaţi în concediu de odihnă, concediu pe care hotărîseră să-l dedice tot muncii. Acum au preluat elevii ştafeta unei vacanţe ca brigadieri la Lotru“. După spusele lui Cris­tian Ficiu, fost elev în primul an de liceu — acum in anul II — brigada „Hei rup“ se ambiţionea­ză s-o întreacă pe cea care a lan­sat ştafeta. Sigur, acum trebuie sâ-i credem doar pe cuvint. Iar cuvîntul lor este spus cu fermi­tate utecistă. Neoficial, dar demn de luat in seamă, le-a onorat botezul con­stituirii şi al angajamentelor un fost brigadier al Salvei Vişeului,­­ing. Domnariu, venit astăzi să-şi vadă fiul cum pleacă spre şan­tier, ca brigadier. ..Şi l-aţi lăsat să plece ? Ştiţi doar cum e pe şan­tier — nu e deloc uşor“. „Nu nu­mai că l-am lăsat, dar l-am şi în­demnat. Aştept impresii de briga­dier după 25 de ani, de la fiu“ — mi-a răspuns. Maşina a pornit la drum. Băieţii avîndu-l alături pe prof. Aurel Manolescu, au lăsat în urmă, en drept, consumarea unui regret­­ al colegelor de clasă care ar fi vrut­ şi ele să devină brigadiere pe acest şantier. Dar s-a hotărît să plece doar băieţii. Fetele păstrea­ză angajamentul colegilor că se vor întoarce cu fapte de laudă. Asta le-a ambiţionat să-i aştepte peste două săptămîni, tot cu a­­semenea fapte, culese din locurile unde muncesc deja de cîteva zile. Vă vom ţine la curent cu întîlni­­rea unor asemenea fapte de mun­că ale unor brigadieri, băieţi şi fete, care-şi petrec, ca alţi zeci de mii de elevi, vacanţa în salo­petă. L. L. Fotografia V. RANGA VĂ PREZENTĂM, ÎN CONTINUARE, CHIPURILE ALTOR TINERI INVESTIŢI CU ÎNALTA CINSTE Şi­ RĂSPUNDERE DE A FI DELE­GAŢI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI J LIMA CIU­RU,­­ muncitoare I la Fabrica de confecţii f­­ din Vaslui ANNA BODIAN, riitoare la Întreprinderea de industrie locală „Steaua Roşie“-Zalău PE TRI­FEŞTI, LA NUMĂ­RUL 21... S-a petrecut întîmplarea ale cărei amănunte le-am aflat din scrisoarea pe care poşta ne-a adus-o ieri . Către redacţia „Scînteii tineretului“. Subsemnata Ambruş Adriana, domiciliată în Bucureşti, strada Trifeşti nr. 21, sectorul 1, vă aduc la cunoştinţă următoarele : în seara zilei de 13 iunie a.c., orele 21:00 a izbucnit un incen­diu la magazia vecinului. Din cauza vîntului, incendiul s-a extins şi la imobilul pe care-l ocup. Datorită efortului, abnegaţiei şi spiritului de sacrificiu al elevilor utecişti­­ de la Liceul api­col, în frunte cu tov. pedagog, incendiul a pu­tut fi localizat. Aceşti elevi au lucrat foarte or­ganizat, împărţindu-se in două grupe, salvîn­­du-ne bunurile din casă, precum şi restul imo­bilului care a rămas nears. Doresc pe această cale să aduc viile mele mulţumiri elevilor aces­tei şcoli, pedagogilor şi profesorilor care i-au educat. Prin curajoasa lor intervenţie ei au sal­vat nu numai bunurile mele ci şi întregul car­tier care ar fi putut să fie transformat într-o mare de flăcări. NOTA REDACŢIEI : Fotoreporterul nostru a intenţionat să realizeze o fotografie cu eroii acestei întimplări. N-a fost cu putinţă. Pentru că încheindu-se cursurile ei se află răspîndiţi în diferite unităţi de specialitate unde îşi efectu­ează practica de producţie. Am aflat, însă, că şi in această deosebită confruntare cu viaţa ei se situează la aceeaşi înălțime. Felicitări. ZECE TONE DE CĂRBUNE PE POST ÎN ABATAJ FRONTAL Răspund iniţiativei lui PETRE CONSTANTIN. MIHAI CEUCĂ GHEORGHE SCORPIE Două săptămîni s-au scurs de la lansarea ini­ţiativei „Să realizăm zece tone cărbune pe post în abatajele frontale“, aparţinînd minerilor din brigada lui PETRE CONSTANTIN, Erou al Muncii Socialiste, de la Exploatarea minieră Lupeni. An­trenaţi în marea întrecere socialistă în întîmpina­­rea Conferinţei Naţionale a partidului şi a celei de a 25-a aniversări a Republicii, pentru realiza­­rea cincinalului înainte de termen, numeroase alte brigăzi de mineri de la diferite exploatări, ani­maţi de dorinţa obţinerii unor randamente mereu sporite, au răspuns iniţiativei pornite din abata­jul lui Petre Constantin. O bună parte din aceste răspunsuri au fost deja publicate. Astăzi le alătu­răm alte două, primite de la Exploatarea U­țcani,­ pe care le publicăm în pag. a 111-a. LA VASLUI PRIMA PROMOŢIE DE CONSTRUCTORI IŞI DĂ EXAMENUL PE SCHELE I VASLUI. — Cea mai tînără ij şcoală profesională de con­­­strucţii dă producţiei, în aceste I zile, prima promoţie de „meş­t­­eri mari, calfe şi zidari". In a-I ceste zile, băieţii din anul II A ^ îşi dau proba practică lucrînd S cu măiestrie si însufleţire la I clădirea „Clubului tineretului" , din localitate — clubul lor. Cu I ce calificativ vor trece ei acea-I stă importantă probă ? (In le­­­gătură cu aceasta, citiţi un re­­­portaj în pagina a lll-a). AlTiLIVIREA TOVARĂŞULUI KIM CEAUŞESCU ! -­ CU tOVMAŞI­l LUIS CMOS PRESTES, secretar general al Partidului Comunist Brazilian Joi după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Ro­mân, s-a întîlnit cu tovarăşul Luis Carlos Prestes, secretar ge­neral al Partidului Comunist Brazilian, care, la invitaţia C.C. al P.C.R., face o viz­ită de prie­tenie în Republica Socialistă România. La primire, au participat to­varăşii Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., Con­stantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie­ la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii, a avut loc un schimb reciproc de infor­maţii referitoare la preocupările actuale ale celor două partide şi au fost discutate probleme ale situaţiei politice a lumii contem­porane, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Reprezentanţii celor două par­tide au constatat cu satisfacţie dezvoltarea legăturilor de priete­nie şi solidaritate internaţiona­­listă dintre P. C. Român şi P.C. Brazilian şi au subliniat, deopo­trivă, hotărirea de a extinde ra­porturile reciproce, schimbul de­ vederi şi de experienţă, informa­rea bilaterală, în interesul ambe­lor partide şi popoare, al cauzei întăririi unităţii mişcării comu­niste şi muncitoreşti internaţio­nale. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmosferă de caldă prie­tenie tovărășească. PLECAREA SEEh­ill SEM El CAMBODGIA prmbl moooM mm Joi dimineaţa, Alteţa Sa Regală, prinţul Norodom Sianuk,­ şeful statului Cam­­bodgia, preşedintele Frontului Unit Naţional al Cambodgiei, şi Alteţa Sa Regală, prinţesa Monique Sianuk şi-au înche­iat vizita oficială de prietenie făcută în ţara noastră la invi­taţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialis­te România, preşedintele Con­siliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. De la reşedinţa oaspeţilor, Alteţele lor Regale, prinţul Norodom Sianuk şi prinţesa Monique Sianuk, au venit, pînă la aeroportul internaţio­nal Bucureşti-Otopeni, împre­ună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, cu tovarăşii Ion Gheorghe Maurer şi soţia sa Elena Maurer, Janos Fazekas, Ştefan Andrei, Constantin Stătescu, secretarul Consiliu­lui de Stat, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Marin Alexie, ambasadorul Republicii Socialiste România acreditat pe lingă şeful statu­lui Cambodgia, întregul traseu străbătut, ca şi aeroportul, erau împodo­bite cu drapelele de stat ale României şi Cambodgiei. Pe fron dispiciul pavilionului cen­tral al aerogării se aflau por­tretele tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi prinţului Noro­dom Stanik. Urarea „trăias­că prietenia şi solidaritatea militantă dintre poporul ro­mân şi poporul cambodgian" se putea citi pe o mare pan­cartă înălţată pe platoul cen­tral al aeroportului. La aeroport au venit, de asemenea, să-i salute pe solii poporului cambodgian tovară­şii : Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Ilie Verdeţ, Gheor­ghe Cioară, Mihai Gere, mera­bri ai C.C. ai P.C.R., ai Consi­liului de Stat şi ai guvernului, vicepreşedinţi ai Marii Adu­nări Naţionale, conducători ai unor instituţii centrale şi or­ganizaţii obşteşti, generali. Erau de faţă şefi de misiuni diplomatice acreditaţi în ţara noastră şi alţi membri ai corpului diplomatic. O gardă militară aliniată pe aeroport prezintă onorul. In timp ce sunt intonate im­nurile de stat ale celor două (Continuare în vas. a IV-a) de aeroportul Otopeni, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi prinţul Norodom Stanik îşi iau un călduros rămas bun Fotó: AGERPRES Citiţi în pagina a IV-a Declaraţia comună adoptată cu prilejul vizitei oficiale în România a şefului statului Cambodgia, preşedintele Frontului Unit Naţional al Cambodgiei, Alteţa Sa Regală, prinţul Norodom Stanuk Cine sancţionează un „fault" la legile omeniei ? La începutul lunii o tânără s-a adresat redacţiei noastre. Nu era nici primul, nici singu­rul loc de unde Elvira Căciulă, acesta e numele tinerei, a ce­rut­ sprijinul. In răstimpul a peste 15 luni a scris în stingă şi in dreapta, reclamînd de fie­care dată, cu o egală insisten­ţă, acelaşi lucru : Consiliul ju­deţean Constanţa pentru edu­caţie fizică şi sport i-a desfă­cut ilegal contractul de muncă. Dar era îndreptăţită oare la a­­ceste stăruitoare demersuri ? Afirmaţiile sale ce se regăsesc în fiecare memoriu, erau sus­ţinute de fapte reale sau por­neau din inacceptabila menta­litate a omului persecutat de ideea absurdă că i s-a făcut o nedreptate ? Intr-o discuţie a­­vută pe marginea cazului cu tovarăşul Cristian Haralambie, şeful Oficiului forţelor de mun­că Constanţa, în final, tînăra a fost taxată drept „reclamaţie“. Şi această opinie am întîlnit-o şi la­ alţi reprezentanţi ai foru­rilor­ locale care s-au ocupat mai mult sau mai puţin de ne­cazurile Elvirei Căciulă, expri­mată uneori cu rezerve, alteori clar şi răspicat. Cu respectul datorat opiniei interlocutorilor cu care am discutat, subliniem încă de la început un fapt care se refuză oricărui comentariu. Atît angajarea cit și desfacerea contractului de muncă al unui salariat nu se face oricum, după voia unei persoane sau alta. Avem texte legale, limpezi, ce sa cer respectate. Tocmai de aceea în prezentarea cazului ne luăm îngăduinţa să facem cu­venitele trimiteri la reglemen­tările în vigoare, să vedem cum şi în ce măsură au fost ele res­pectate. Răsfoim mai intii dosarul personal al Elvirei Căciulă, a­­flat la, C.J.E.F.S.-Constanța. Două hotărîri. Una privind în­cadrarea tinerei în postul de pictor decorator, datată 15. 01. 1971, cealaltă, emisă cinci săptămîni mai tîrziu, prin care i se desface contractul de mun­că, cu art. 20, lit. d „ Codul Muncii“ (n.n. ca necorespunză­toare). Nici un act în plus care să justifice îndepărtarea din muncă, nici o sancţiune. Ne ve­dem nevoiţi să urmăm firul faptelor. Le reconstituim aşa MIRCEA NICOLAE (Continuare în pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 71851 4 PAGINI —30 BANI VINERI 23 IUNIE 1972 IDEEA DE FÎNTÎNA de NICOLAE IOANA într-una din Cronicile mizantropului, Călinescu scria des­pre sentimentul Cetăţii. Italienist prin vocaţie, el vorbea despre Roma, locul unde civilizaţiile s-au aşternut unele peste altele într-o armonie a timpului, conferindu-i oraşului strălucirea urbanistică şi culturală de astăzi. De atunci o serie de mutaţii s-au produs în lume, mutaţii care nu au în­tunecat vechile civilizaţii şi nici ideile propuse de ele. în schimb s-a evidenţiat posibilitatea omului modern de a adăuga pe scara culturii mondiale noi forme de existenţă ale umanităţii, efort în care se înscriu şi schimbările sur­venite în ultimele decenii la noi. Astăzi viziunea asupra sentimentului cetăţii — idee-liant şi conştiinţă a unui grup sau a unei comunităţi civilizate — apare mult modi­ficată. Spiritul constructiv descătuşat, a determinat firesc şi un sentiment al cetăţii, cerinţele de atunci ale artistului care acuzau oraşul românesc de lipsa unei coeziuni efi­ciente nemaipotrivindu-se prezentului. Dar Călinescu mai vorbea despre un lucru tot atît de acut astăzi ca şi atunci : Fîntînile. Fîntînile despre care spunea, referindu-se la acelaşi exemplu, că produc o muzică odihnitoare şi ele­vată fiind construite nu întîmplător, ci incluse arhitecturii oraşului. Trebuie să recunoaştem că la fîntîni ne-am gîndit puţin, deşi fac parte din noi, ideea de fîntînă fiind una din obse­siile noastre culturale de bază. Este necesar să amintim ce loc ocupă fîntîna în folclor, în operele poeţilor, în bas­mele şi în proverbele noastre, ca să ne dăm seama că am trecut cu uşurinţă pe lingă un lucru atît de apropiat nouă. Bucureştiul, care în vechime trebuie să fi avut fîn­tîni, dacă nu multe la număr cel puţin de importanţă isto­rică, deşi locul nu este cel mai propice dar tocmai din acest motiv prezenţa ei se face simţită, este în mare parte văduvit de ele. Cred că edilii oraşului, arhitecţii lui — pentru că a construi o fîntînă nu e o treabă uşoară dacă ne gîndim la încadrarea ei în pulsul urbanistic actual — ar putea să cinstească mai mult prin fapte o idee româ­nească, găsindu-i simbolul material cuvenit. La aceasta s-ar putea gîndi în aceeaşi măsură artiştii pietrei şi metalului pentru a găsi ideea artistică unificatoare a arteziene­­lor care să ne dea melodia, frumuseţea citadinului. O arhitectură a fintînilor, a elementului primordial cred că aşteptăm cu toţii să se adauge zidirilor monumen­tale ale prezentului. A construi de la Manole, chiar şi mai de departe, e un cuvînt cu rezonanţă de fîntînă.

Next