Scînteia Tineretului, octombrie 1974 (Anul 30, nr. 7888-7914)

1974-10-01 / nr. 7888

"JCtNTEIA TINERETULUI" pag. 2 întregul sistem de educaţie socialistă are in vedere forma­rea omului nou, înaintat, care va edifica, cu braţele şi cu mintea, societatea socialistă multilateral dezvoltată. A do­­bindi trăsăturile omului înain­tat, pe care îl prefigurează pro­iectul Programului P.C.R., repre­zintă pentru tineri valoarea unui ideal de viaţă. Şi, firesc, tinerii se întreabă : Cum va fi acest om nou, constructor al unei societăţi moderne ? Noţiu­nea înglobează toate acele va­lori morale, politice, profesio­nale, de cultură şi etice, ce al­cătuiesc un model de viaţă re­voluţionar, un om dăruit cu trup şi suflet idealurilor socia­lismului şi comunismului. între­gind ideea, proiectul de Pro­gram ne oferă, pe măsură ce înaintăm spre comunism, imagi­nea dispariţiei treptate a deose­birilor esenţiale dintre munca fizică şi munca intelectuală, un proces obiectiv condus şi diri­jat în mod conştient. Marx definea forţa de muncă drept o totalitate a aptitu­dinilor fizice şi intelectuale. Deşi cele două activităţi au fost dintotdeauna separate in divi­ziunea socială a muncii, munca fizică nu poate fi concepută,in actualele condiţii de progres tehnic, fără o pregătire intelec­tuală, fără însuşirea unui sis­tem de cunoştinţe. Cum se va realiza această apropiere ? Experienţa celor treizeci de ani de construcţie socialistă face ca încă de pe acum cei doi ter­meni ai procesului să nu fie ireductibili. Apropierea este vizibilă, concretă şi conţinută în înseşi realităţile dinamice ale prezentului : un sfert din populaţia ţării învaţă în sisteme organizate , învăţămintul gene­ral, mediu şi superior a cunos­cut o dezvoltare impetuoasă, generalizarea învăţămîntului o­­bligatoriu de zece clase şi, in perspectivă, de 12 clase, sistemul naţional de perfecţionare a cali­ficării cadrelor din toate sectoa­rele vieţii sociale ; peste 20 la sută din totalul lucrătorilor au studii superioare. In chip dia­lectic, într-o societate care re­clamă deopotrivă competenţa muncitorului, dar şi a intelectua­lului, nu mai putem separa ac­ţiunea de gindire, efortul mii­­nii de efortul minţii. Munca este şi ea un limbaj prin care în­ţelegem şi pătrundem realitatea, fie că producem unelte sau idei. Ce implicaţii sociale şi morale are acest proces obiectiv cu­noscut şi pină acum, dar in con­diţiile noastre mult accentuat . Iată cum gîndeşte un comunist, Marian Vasile, electrician de motoare, unul din tinerii Uzinei „Electrotehnica".­­ „Electrotehnica“ are două mii de lucrători, majoritatea ti­neri, toţi calificaţi şi chiar cu o înaltă specializare, mulţi aspi­­rind la categoriile a V-a şi a VI-a. Producţia uzinei este mo­dernă, automatizată. Din toam­na aceasta am fost, realmente, asaltaţi cu cereri de înscriere la liceul seral şi la cursurile de subingineri. Eu am terminat seralul, dar alţi 40 la sută din tinerii uzinei vor urma liceul. Muncitorul de azi se apropie deci mult de intelectualul de miine ca grad de pregătire. A­­cesta cred eu că este sensul in care se realizează evoluţia de la munca fizică la cea inte­lectuală. Producţia modernă, mecaniza­rea, automatizarea şi ciberneti­­zarea reclamă o altă condiţie de muncă, un alt tip de muncitor. „Aşa se face că o uzină ca a noastră, ne spunea Constantin Gavrilă, secretar al organizaţiei U.T.C., o uzină care fabrică aparatură Roentgen sau instalaţii de sudat, cu jet de plasmă schimbă şi condiţia de lucru, dezvoltă capacitatea intelec­tuală a muncitorilor. Participa­rea lor directă la executarea unor operaţii complexe, la su­pravegherea unor procese de mare fineţe tehnică, unde nu se mai poate acţiona numai pe baza deprinderilor fizice, inte­lectuale înnăscute sau form­ate printr-o pregătire minimă, so­licită, deci, o instruire tehnică continuă“. Apropiind munca fizică de munca intelectuală ar trebui, în primul rând, să biruim o pre­judecată instalată la unii tineri. „Anual, spunea Andrei Pîrcă­­labu, unul din veteranii uzinei, întreprinderea noastră primește­­contingente proaspete de forţă de muncă, absolvenţi ai şcolii profesionale şi ai cursurilor postliceale. In acest cincinal, uzina şi-a dublat numărul de lucrători, fiind, sub raportul mediei de vîrstă, o uzină a ge­neraţiei tinere. Ce constat ? Unii absolvenţi de liceu, pregă­tiţi in meseria de­ electronist sau electrician montator, se soco­tesc parcă ofensaţi dacă îmbracă salopeta şi îi pui cot la cot cu muncitorii. Bineînţeles, respec­­tindu-le calificarea care se exercită neapărat­ în perimetrul uzinei. Atitudinea izvorăşte din­­tr-un orgoliu mărunt, infantil. Există însă şi o explicaţie de ordin mai general : te apasă, te umileşte ceea ce nu înţelegi. Golită de miezul ei creator, de inteligenţă şi demnitate, munca devine, în această accepţie, o servitute, o prestaţie. Tot ce-am realizat noi în această uzină este, dacă vreţi, rodul îngemă­nării dintre gîndirea tehnică şi puterea creatoare a mîinilor“. Procesul apropierii dintre munca fizică şi intelectuală nu trebuie însă prospectat unilate­ral, ca şi cum s-ar realiza nu­mai prin ridicarea nivelului de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice ale clasei muncitoare. Sigur, acel muncitor multilateral dezvoltat va avea o înaltă calificare pro­fesională, va fi instruit la ni­velul ştiinţei şi tehnologiei, va aspira spre un larg orizont de cultură, conştient fiind de rolul său politic revoluţionar în so­cietatea socialistă multilateral dezvoltată. Nu trebuie ignorată nici cealaltă faţetă : faptul că fără a scădea cu nimic nivelul pregătirii de specialitate, dim­potrivă, ridi­cîndu-l continuu spre a ține pasul cu cuceririle mon­diale, tinăra intelectualitate teh­nică va cunoaște tot mai mult, prin propria sa experienţă, exi­genţele muncii nemijlocite, no­bleţea efortului fizic. Confrun­­tindu-se cu valorile elice ale colectivităţii de muncă socia­liste se va apropia şi de modul de a gindi şi acţiona al clasei muncitoare. In definitiv, omul nou, cu o personalitate multila­terală pe care ne străduim să-l făurim va îmbina armonios deprinderile şi satisfacţiile mun­cii productive cu pasiunea crea­ţiei spirituale. LUCIA HOSSU UN ADEVĂR, UN IMPERATIV COMUNIST TOŢI TINERII uzinei Învaţă MARIAN VASILE, electrician de motoare CONSTANTIN CAVRILA, secretar al organizaţiei U.T.C. ANDREI PIRCĂLABU, şef al biroului personal­­învăţămînt Tinerii întreprinderii „Electrotehnica" montează o instalaţie de mare fineţe tehnică: aparatura Roentgen. Foto: VASILE RANGA rimul pas, cel mai im­portant, de trecere la generalizarea treptei initia de liceu, — sarcină pusă in faţa invăţămîntului încă la plenara C.C. al P.C.R. din iunie 1973 — s-a realizat în această toamnă. Peste 280 000 adoles­cenţi, promovaţi ai clasei a VlII-a, au devenit elevi de li­ceu. Pentru învăţămînt, eveni­mentul semnifică o nouă altitu­dine cucerită în consolidarea u­­nei şcoli care să-şi împlinească menirea sa ca factor de progres al societăţii, ca loc unde se formează omul nou, omul socie­tăţii socialiste. Se împlineşte astfel şi un deziderat de înalt umanism, posibil a fi realizat numai într-o societate ca a noastră, socialistă, de egalizare a şanselor tineretului privind a­­firmarea în muncă, în profesie, in viaţa socială, întreg tineretul nostru, la vîrsta de 14—15 ani poate şi trebuie să intre în liceu, după cum toţi tinerii noştri, aşa cum prevăd documentele programa­tice ale Congresului al XI-lea al partidului, se vor afla în faţa obligativităţii de a deveni baca­laureaţii învăţămîntului de 12 ani, începînd din 1980. In aceste condiţii, rolul orientării profe­sionale devine mai complex. Toţi absolvenţii clasei a VIII-a devin liceeni. Realitatea din a­­ceastă vară, cînd s-a constituit primul an al primei trepte de liceu a demonstrat că acum se ridică o nouă problematică pen­tru această acţiune. In primul rînd, pentru că ne aflăm în faţa unei experienţe noi, că nici elevii şi nici părinţii acestora n-au stăpînit — şi poate că nici acum cei care urmează să de­vină liceeni nu stăpînesc bine — datele referitoare la liceul ge­neralizat pe prima treaptă. In­cit. prima sarcină care, după opinia noastră, se ridică pentru şcoală — ca şi pentru organiza­ţia U.T.C. şi organizaţia pionie­rilor — este de a înlesni adoles­cenţilor din ultima clasă gimna­zială cunoaşterea, în toate deta­liile sale, a organizării actuale a liceului, a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a deveni elevi de liceu. Lucru la care ne propunem să contribuim şi noi în spaţiul acestei rubrici. Liceul, în concepţia de astăzi, este organizat ca un sistem de învăţămînt unitar, asigurînd elevilor o pregătire de cultură generală unitară, care să le faciliteze, în condiţii de şanse egale, opţiunea pentru alte trepte şcolare în vederea dobîn­­dirii unor profesii. Un aseme­nea sistem unitar este reflectat de organizarea liceelor pe tipuri şi profile, oferind elevilor po­sibilitatea ca, de pe această treaptă să se orienteze spre acele domenii de pregătire în care, în viitor, să lucreze ca profesionişti. Mai întii, sunt cele opt tipuri de liceu în treapta întii : real, umanist, industrial, agricol şi silvic, economic, sanitar, peda­gogic, de artă. La rindu­le, ti­purile de liceu sunt diversificate în 24 de profile : real, umanist, mecanică, electrotehnică, chimie industrială, construcţii, metalur­gie, prelucrarea lemnului, in­dustrii alimentare, textile şi confecţii, poligrafie, navigaţie, informatică, economie, alimen­taţie publică, agricol, mecanică agricolă, îmbunătăţiri funciare şi gospodărirea apelor, silvicul­tură şi exploatări forestiere, sa­nitar, pedagogie, muzică, arte plastice, coregrafie. In unele licee ale ţării funcţionează şi clase cu profil de educaţie fizică şi sport. Iată, dar, că nu poate fi în nici un caz vorba de o simplifi­care a sarcinilor privind acţiu­nea de orientare şcolară şi pro­fesională. Adolescentul are ne­voie de o îndrumare chiar mai atentă decît pină acum, pentru ca opţiunea din clasa a VIII-a să fie atît de durabilă incit, după cei doi ani obligatorii de liceu, el să nu abandoneze pro­filul ales, ci să-l continue fie în treapta a doua de liceu, fie in alte forme de pregătire pro­fesională. Şcolarizarea, chiar în condiţiile unui liceu generalizat, nu se face la întîmplare, ci se ţine seama de comanda socială, de perspectiva dezvoltării econo­miei. La noi, în mod firesc, se dezvoltă cu preponderenţă li­ceul de specialitate : industrial, agricol, economic, pedagogic etc. întrucît în aceste domenii ne­voia de cadre este foarte mare. Dealtfel, încă din acest an procentajele şcolarizării arată locul pe care-l ocupă în con­textul liceului profilele aminti­te : le urmează astăzi, în anul I, peste 70 la sută din promovaţii clasei a VIII-a, iar aproximativ 50 la sută din elevi sunt cuprinşi în liceele de tip industrial. Cu­rentul de opinie favorabil li­ceului de specialitate este evi­dent. Totuşi, să nu ne bizuim numai pe acest climat bun dacă dorim să avem o repartizare echilibrată, de la început, a ti­nerilor în profilele liceelor. Se ştie, prima treaptă de li­ceu fiind obligatorie, nu mai presupune un concurs de admi­tere , adolescentul devine licean prin simpla alegere a liceului. Pentru motive lesne de înţeles, numai în cazul liceelor de artă, pedagogice şi al claselor cu pro­fil sportiv au fost prevăzute probe, eliminatorii, de testare a aptitudinilor. Totodată, s-a per­fectat­ un sistem de probe de verificare a cunoştinţelor, neeli­minatorii, pentru cazurile în care la un liceu se înscriu mai mulţi elevi decît cifra sa de şcolarizare. Dacă se recurge însă la o bună orientare şcola­ră, apelul la asemenea probe devine o situaţie cu totul şi cu totul excepţională. Vara aceasta a fost o vară de excepţie din acest punct de vedere ; neexis­­tind un răgaz suficient pentru o asemenea acţiune de îndru­mare, s-a recurs, poate în prea multe situaţii, la probe de ve­rificare a cunoştinţelor, elevii autosupunîndu-se unui efort în plus, cind, dacă ar fi cunoscut mai bine reţeaua liceală, s-ar fi îndreptat spre şcoli care aveau locuri disponibile, lucru care, dealtfel, pină la urmă s-a şi întîmplat. Pentru noul an şcolar, însă, situaţia de excepţie a fost depăşită : există un răgaz de trei trimestre pentru desfăşu­rarea unei ampl­e activităţi de orientare profesională. Lucruri­le trebuie însă gindite bine de pe acum, planificîndu-se acţiuni dintre cele mai eficace pentru ca pină in trimestrul al treilea, în fiecare şcoală generală să se cunoască situaţia opţiunilor tu­turor elevilor, iar liceele să ştie pe ce efectiv de tineri se bizuie. In rubrica noastră ne propu­nem să popularizăm pe larg li­ceele cu profilele lor, să între­ţinem dialogul tinerilor cu spe­cialiştii pe tema autocunoaşterii, asupra profesiilor care li se po­trivesc, pentru care posedă în­suşirile necesare. LUCREŢIA LUSTIG ORIENTAREA SPRE PROFESII ÎNCEPE CU: Opţiunea pentru profilul liceului Responsabilităţile ■ ■ ■ ■■ criticii filozofice „In activitatea politico­­educativă —­ se scrie in pro­iectul de Program al P.C.R. — se va demonstra ştiinţific netemeinicia concepţiilor idea­liste şi limitele altor filozofii*. Iată, aşadar, înscrise la loc de cinste, de mare răspunde­re, probleme critice de idei. Nu critica facilă, de fapt ne­garea fără argumente, nici atitudinea nediferențiată, deci nedialectică. Cui ar folosi substituirea criticii temeinice cu o simplă succesiune de nu ? Simplificînd la limită critica fără argumente nu co­munică nimic esențial preju­­diciind şi cunoaşterea poziţiei adverse şi perspectivele din care se judecă. Aşadar, alt­ceva se doreşte de la noi, şi anume o hotărîtă, fermă pre­cizare de poziţii. In genere, negativismul este nefilozofic, cu atît mai mult el este nemarxist, fiind nedialectic şi antidialectic. Să spui existenţialismului, bună­oară, un simplu nu ar servi prea puţin, mai exact deloc, cunoaşterii critice a proble­maticii sale şi poziţiei prin­cipiale marxiste. Opoziţia cere poziţie, este o regulă elementară a dialo­gului, iar critica este un dia­log. Cu spiritul filozofiei mar­xiste, polemic fiind în grad radical, deci revoluţionar, creator prin dialecticitatea sa firească, critica nedemonstra­tivă nu are nimic a face. Cerinţa formulată de proiec­tu­­­ de Program de a de­monstra ştiinţific netemeini­cia concepţiilor idealiste este, prin aceasta, singura posibilă ca adevăr, şi dă şansă sigură exerciţiului critic, atît a celui aplicat idealismului în genere, celui contemporan, în speţă, cit şi altor filozofii nemarxiste — trecute sau actuale — dar deschise către materialism, dialectică şi raţionalism. Faţă cu filozofii de acest fel se impune nu doar recunoaşterea meritelor, ci şi evidenţierea limitelor. Critica nu se toceş­te, astfel, ea capătă doar complexitate prin diversifi­carea modalităţilor sale de raportare. In acest fel, criticii filozo­fice marxiste i se confirmă o dată mai mult dialecticitatea sa firească, faptul de a fi critica filozofică în conceptul său ideal, de a fi un instru­ment eficace în înarmarea comunistului cu o temeinică informaţie filozofică şi — tot­odată — cu criteriile reale, obiective ale evaluării istoriei complexe şi bogate a filozo­fiei, pentru asumarea efectivă, multilaterală a propriei sale condiţii, iar, prin aceasta, critica fi­lozofică dobîndeşte înalta investitură de act politic, de luare de poziţie lucidă, realistă, constructivă. GH. VLADUŢESCU JUDEŢUL BRĂILA ŞI-A INDEPLINIT PLANUL ANUAL Intr-o telegramă adresată Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, Comitetul ju­deţean Brăila al P.C.R. ra­portează că, la 30 septem­brie, oamenii muncii din­­in­dustria acestui judeţ au în­deplinit planul producţiei globale industriale pe primii patru ani ai actualului cin­cinal. Incadrindu-ne cu toată răspunderea şi dăruirea co­munistă în elanul nestăvilit stimulat de minunata per­spectivă prefigurată de do­cumentele Congresului al XI-lea al P.C.R. — se spu­ne în telegramă — intensifi­­cind întrecerea socialistă, valorificînd cu pricepere re­zervele interne de care dis­punem, ne angajăm, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca pină la sfîrşitul acestui an să realizăm peste preve­derile de plan o producţie în valoare de 2 miliarde şi jumătate lei. Bucureşti— oraşul viitorului Palatul Culturii şi Sportului amplasat pe o colină cu o super­bă panoramă a Bucureştiului de azi găzduieşte o expoziţie in care prin planşe, schiţe şi ma­chete constructorii şi arhitecţii contemporani ne arată o ima­gine de principiu a Bucureştiu­lui de miine. Desigur, toate a­­ceste planşe, schiţe şi machete realizate la scară, cu precizie matematică şi cu date tehnice lămuritoare, este departe de a fi numai atît. Este o punte spre viitor. Este un gind superb şi îndrăzneţ pentru urmaşi. Este o moştenire pe care o avem de lăsat. Bucureştiul de miine, aşa cum se conturează în aceste planuri este un Bucureşti gin­­dit îndelung, construit cu ştiin­ţa şi sufletul, un Bucureşti pen­tru oamenii viitorului — aşa cum gindim şi construim oame­nii viitorului. Va fi un oraş de o mare frumuseţe. Va fi un oraş ,fără umbre. Acoperit de ver­deaţă, va avea ferestre largi prin care să intre culoarea şi lumina. Va avea bulevarde am­ple, spectaculoase, străjuite de edificii monument. Fără risipă. Fără grandomanie, dar cu gran­doare. Va exprima — şi ne va exprima, pe noi, constructorii — pe ei, beneficiarii. S-a calculat totul, de la viteza de transport pină la timpul util pentru a privi oraşul. Funcţionalitatea, principiu fundamental, este în­globată în viziunea filozofică a arhitecturii — principiu funda­mental. N-am privit schiţele şi machetele probabile ale unui oraş gol. Ci ale unui oraş pen­tru oameni. Marile artere, mo­numentalele blocuri de locuinţe, parcurile, sălile de sport şi de spectacole, edificiile publice şi administrative sunt gindite com­pact şi unitar, în spiritul Cetă­ţii. O cetate a oamenilor, o ce­tate a oamenilor societăţii co­muniste. Un oraş gindit ca o Capitală ale cărei artere vitale merg spre Ţară, se întorc din­spre ţară intr-un sistem circu­­latoriu pulsînd viu, adevărat şi cald, fără stridenţe, o Capitală construită pe principiul armo­niei. Se va construi mult în sus — lăsind mai mult loc pămin­­tului verde să respire şi să se vadă. Cartiere întregi, roase de pecinginea unui trecut fără glorie vor fi rase complet de pe faţa oraşului, in locul lor construindu-se cu o ambiţie po­lemică mari ansambluri arhitec­turale in căre viaţă, munca, odihna oamenilor au fost ampla­sate cu gîndul la linişte, utili­tate îşi frumos, în anul 2 000 oraşul va avea probabil 2 260 000 de locuitori. Rata de creştere a populaţiei este preconizată ţi­­nindu-se seama de dezvoltarea naturală a oraşului, cit şi de dezvoltarea întreprinderilor de înaltă tehnicitate care vor cere braţe de muncă. Pentru aceste peste două milioane de oameni Capitala îşi va deschide larg porţile asigurîndu-le un trai demn de epoca în care ei vor trăi şi construi pe pămîntul României. Planul este de per­spectivă — şi desigur, arhitec­ţii care vor construi în anul 1995 îl vor îmbogăţi cu propria lor gindire şi fantezie. Cel pe care l-au conceput contemporanii noştri este privit îndelung de locuitorii de as­tăzi ai Capitalei ca şi de vizi­tatorii de pretutindeni cu în­­cintare şi stimă. Oamenii caută pe planuri propriul lor cartier, casa in care locuiesc acum, discută îndelung şi cu însufle­ţire cum vor arăta toate acestea miine. Aici va fi un parc, o şcoală nouă, un edificiu cultu­ral, pe aici va trece metroul. Completează chestionare în care li se cere părerea. Pentru că şi de data aceasta, ca întotdeauna cînd Partidul şi statul nostru propun o viziune a viitorului, cetăţenii ţării îşi spun cuvîntul. Cuvîntul cetăţenilor — asupra Cetăţii în care vor trăi, vor creşte fii, vor gindi şi vor munci, în deplină libertate şi efervescenţă spirituală — pe care le pregătim noi, aici şi acum. SMARANDA JELESCU Foto: O., PLEC AN „VIAŢA BATE LA UŞA" aşteaptă corespondenţii „Viaţa bate la uşă" împlineşte aproape cinci ani de existenţă. Mulţi, foarte mulţi tineri „au bătut“ la această „uşă“ ce se des­chidea pentru ei cu o temă capitală : PROFESIA, VIITORUL. Au fost „primiţi d in coloanele ei cu întrebările şi frămintările lor. Poate nu toţi, fiindcă spaţiul nu ne-a permis să răspundem tuturor sutelor şi miilor de adolescenţi şi tineri care ni s-au adresat. O aşezăm din nou la locul ei, de fiecare marţi. Rubrica se doreşte însă nu numai un spaţiu în care să oferim adrese de şcoli, de facultăţi, răspunsuri strict informative. Şi pe acestea le vom da in continuare, dar e firesc să-l invităm pe cititor să se încredinţeze rubricii cu o problematică mai vastă legată de profesie, cu ginduri care-l preocupă, incit din dialogul cu el să poată trage învăţăminte şi colegii de generaţie, care n-au curajul să se confeseze, dar au nevoie de sfaturi. Corespondenţa este aşteptată pe adresa ziarului, rubrica „Viaţa bate la uşă“. MARȚI 7 OCTOMBRIE 1974 TEATRUL DE PĂPUŞI­­ DIN CRAIOVA LA UN SFERT DE VEAC Iată că se împlinesc, zile­le acestea, 25 de ani de când a luat fiinţă, la Craiova, un teatru ce avea menirea să educe, să formeze, prin in­termediul unei arte îndrăgite şi înţeleasă de copii, pe pre­şcolari şi şcolari , Teatrul de păpuşi. Desigur, un prilej de sărbătoare pentru micii spectatori, dar şi pentru cei care, fără să fie văzuţi şi, de cele mai multe ori, fără să fie cunoscuţi, au adus bucurie şi minunate momente de vis şi poezie publicului. Teatrul de păpuşi din Craio­­va şi-a propus să aniverseze cum se cuvine evenimentul: pe parcursul a patru zile el va oferi micilor săi spectatori o serie de manifestări de mare frumuseţe. Joi, la ora ÎS, va avea loc o adunare festivă. Apoi, la ora 19, un spectacol festiv cu piesa Ion Talion de Nelu Stroescu. Ziua de 4 octombrie va fi u­­na extrem de încărcată: la ora 9, va fi jucată piesa De-a Scufiţa Roşie de Ale­xandra Davidescu ; la ora 10:30, o întîlnire cu elevii şi cadrele didactice va pri­lejui o discuţie pe tema Eroul popular pe scena tea­trului de păpuşi. Va urma un spectacol cu Iancu Jianu de Alexandru Mitru şi Aurel Tita. La prînz, în sala de expoziţii a Naţionalului cra­­iovean se va deschide o ex­poziţie cuprinzînd desene ale copiilor. Iar la ora 16, in sa­la Teatrului de păpuşi, se va juca „De-a Scufiţa Roşie“. Două spectacole sunt progra­mate pentru 5 octombrie : u­­nul dat de echipa de păpu­şari a Şcolii nr. 29 din Cra­iova , celălalt, cu piesa Cinci săptămîni în balon de Anda Boldur, după cunoscu­tul roman al lui Jules Verne (orele 10,30 şi, respectiv, 16). In 6 octombrie, ultima zi a manifestărilor, se va juca Băieţelul şi paiaţa de Ana Uta Predescu şi Joaca de Ale­xandra Davidescu (orele 10,30 şi 11,30).

Next