Scînteia Tineretului, mai 1979 (Anul 35, nr. 9311-9336)
1979-05-01 / nr. 9311
ANUL XXXV, SERIA II, Nr. 9311 6 PAGINI 30 BANI MARJI 1 MAI 1979 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST TRĂIASCĂ 1 MAI-ZIUA MUNCH! Stimaţi tovarăşi, Sărbătorim 1 Mai — ziua primăverii şi a muncii, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, cu noi şi remarcabile succese în înfăptuirea măreţului Program al partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe pămîntul României. (Aplauze puternice, prelungite). Cu prilejul acestei tradiţionale sărbători muncitoreşti, în numele Comitetului Central al partidului, al Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al meu personal, vă adresez dumneavoastră, participanţilor la această mare adunare populară, clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregului nostru popor, un călduros salut şi cele mai bune urări. (Aplauze puternice, urale îndelungate. Se scandează: „Ceauşescu — P.C.R.!“). Anul acesta se împlinesc 90 de ani de cînd Congresul de la Paris al Internaţionalei a II-a condusă de Engels, a hotărît ca la 1 Mai să se sărbătorească Ziua solidarităţii internaţionale a muncitorilor şi, tot în acest an, aniversăm 40 de ani de la marile demonstraţii antifasciste şi antirăzboinice din 1 Mai 1939 şi 35 de ani de la făurirea Frontului Unic Muncitoresc la 1 Mai 1944, care a marcat o etapă nouă în mişcarea revoluţionară din România. (Vii şi îndelungate aplauze). De la Congresul Internaţionalei a II-a din 1889, de-a lungul deceniilor, ziua de 1 Mai a devenit tot mai mult un simbol al uriaşei energii revoluţionare a clasei muncitoare, al hotărîrii sale de a lichida exploatarea şi asuprirea omului de către om, de a clări o societate, nouă, aegalităţii şi dreptăţii sociale, a bunăstării şi fericirii celor ce muncesc, de a asigura o lume mai dreaptă şi mai bună, fără războaie, o lume a păcii şi frăţiei. (Aplauze puternice). Intrînd pe arena politică, în a doua jumătate a secolului trecut, clasa muncitoare din România se poate mîndri cu faptul că a participat, prin reprezentanţii săi, la reuniunea internaţională de la Paris, sărbătorind apoi tradiţionala zi a primăverii ca zi a solidarităţii cu proletariatul şi oamenii muncii de pretutindeni, cu popoarele asuprite care luptă pentru eliberarea naţională, împotriva imperialismului şi colonialismului. (Aplauze puternice). Privite în timp, manifestările muncitoreşti prilejuite an de an în ţara noastră de sărbătorirea zilei de 1 Mai jalonează însăşi istoria bogată şi eroică a proletariatului român, drumul pe care l-a străbătut, de la începuturile organizării sale, pină la victoria revoluţiei socialiste şi edificarea cu succes a noii orînduiri în România. Obiectivele politice şi lozincile sub semnul cărora s-a desfăşurat la noi an de an sărbătorirea zilei de 1 Mai au relevat rolul istoric al clasei muncitoare în unirea forţelor înaintate ale societăţii în lupta pentru libertate, democraţie, independenţă şi suveranitate naţională, pentru progresul economico-social al patriei. (Aplauze puternice, îndelungate). In sărbătorirea zilei de 1 Mai şi-a găsit, de asemenea, oexpresie grăitoare spiritul de solidaritate internaţională ce a caracterizat întotdeauna mişcarea noastră revoluţionară, muncitorească, mişcarea socialistă, partidul nostru comunist. Proletariatul din România a fost prezent, prin exponenţii săi, încă la lupta pe baricadele Comunei din Paris, apoi pe frontul apărării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi, în general, la marile bătălii de clasă duse pretutindeni, la lupta mondială a forţelor revoluţionare pentru cauza socialismului şi democraţiei, împotriva imperialismului, a fascismului, pentru pace, prietenie între popoare şi o viaţă mai bună, liberă. (Aplauze puternice). De 34 de ani oamenii muncii din România sărbătoresc 1 Mai trecînd în revistă măreţele succese obţinute, la început în lupta pentru democratizarea ţării, pentru transformarea revoluţionară a societăţii, apoi în zidirea celei mai drepte şi mai umane orînduiri, orînduirea socialistă, în făurirea noii civilizaţii materiale şi spirituale pe pămîntul patriei noastre. Fiecare 1 Mai reprezintă o nouă treaptă pe care poporul nostru, liber şi stăpîn pe destinele sale, o urcă pe drumul progresului, al bunăstării şi fericirii. (Aplauze puternice, îndelungate). Dragi tovarăşi, In anii premergători celui de-al doilea război mondial, în Europa şi pe arena internaţională se ascuţeau tot mai, mult contradicţiile, se agrava încordarea ca urmare a actelor de agresiune, a încălcării independenţei şi suveranităţii unor popoare de către fascismul german şi din alte state. Aşa cum se ştie, după primul război mondial, fascismul a acaparat puterea politică în Ungaria, Italia, Portugalia, Bulgaria, apoi, în deceniul al patrulea, în Germania și Spania, iar în Asia s-a instaurat regimul militarist japonez. Prin politica sa agresivă, războinică, fascismul punea tot mai evident în primejdie gravă libertatea şi independenţa popoarelor, pacea şi securitatea mondială. Şi în România şi-au făcut apariţia o serie de organizaţii fasciste, printre care „Garda de fier“, ce îndeplinea rolul de agentură a Germaniei naziste in ţara noastră. In aceste condiţii, i-a revenit Partidului Comunist Român sarcina istorică de a acţiona pentru unirea tuturor forţelor revoluţionare, democratice, patriotice în lupta împotriva fascismului şi războiului, pentru apărarea democraţiei, a libertăţii şi integrităţii teritoriale a patriei. (Vii aplauze). După cum este cunoscut, la începutul anului 1939, armatele lui Hitler ocupaseră deja o parte a Cehoslovaciei. In faţa acestui act de cotropire samavolnică, în faţa pericolului iminent pe care-l reprezenta Germania fascistă pentru libertatea altor popoare, inclusiv pentru independenţa şi integritatea României, partidul nostru s-a ridicat cu fermitate, şi-a făcut auzit cu putere glasul, condamnînd agresiunea fascistă, chemînd masele populare la luptă pentru a se opune invadatorului, pentru a apăra patria. Marea demonstraţie de la 1 Mai 1939, desfăşurată sub semnul unităţii, al Frontului Unic dintre comunişti şi socialişti, a evidenţiat cu putere hotărîrea eroicei noastre clase muncitoare de a se opune fascismului şi politicii de război, de a apăra interesele naţionale supreme ale României. Manifestaţii similare cu cele din Bucureşti au avut loc şi în alte centre ale ţării, la Ploieşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Alba Iulia, în Valea Jiului şi altele. Toate acestea au exprimat combativitatea revoluţionară a clasei muncitoare, hotărîrea oamenilor muncii, a forţelor democratice, antifasciste de a lupta pentru cauza libertăţii şi democraţiei, a independenţei şi integrităţii României. (Aplauze puternice). Demonstraţiile de la 1 Mai 1939 au avut şi un puternic ecou internaţional, fiind apreciate în presa străină a vremii ca unele din cele mai mari manifestări muncitoreşti antifasciste pe plan mondial, în condiţiile în care Germania hitleristă trecuse la aplicarea planurilor ei de înrobire a popoarelor. Politica de cedare şi compromis, faţă de pretenţiile de dominaţie mondială ale Germaniei naziste, promovată de cercurile conducătoare din diferite state a încurajat acţiunile agresive ale hitleriştilor, a deschis calea declanşării de către forţele fascismului a celui de-al doilea război mondial. In aceste împrejurări deosebit de complexe ale situaţiei politice interne şi internaţionale, poporului român, aflat singur — ca urmare a politicii cercurilor conducătoare —, în faţa agresiunii Germaniei hitleriste, i-a fost impus odiosul Dictat de la Viena, iar în România a fost instaurată dictatura militaro-fascistă care a înrobit ţara Germaniei. Hitleriştii şi regimul antonescian au aruncat ţara în războiul agresiv dus de Germania împotriva Uniunii Sovietice, înţelegînd răspunderile ce-i reveneau în acest moment istoric de grea cumpănă pentru poporul nostru, ca şi pentru alte popoare, Partidul Comunist Român s-a ridicat cu toate forţele la luptă împotriva dictaturii antonesciene, a dominaţiei Germaniei naziste şi a războiului contra Uniunii Sovietice, organizînd mişcarea de rezistenţă, lupta pentru sabotarea maşini de război, pentru răsturnarea regimului, pentru alăturarea României coaliţiei antihitleriste. Totodată, Partidul Comunist a desfăşurat o largă activitate pentru realizarea unităţii clasei muncitoare, a tuturor forţelor muncitoreşti, ca nucleu al frontului democratic, patriotic şi antifascist naţional ce avea să asigure doborîrea dictaturii militaro-fasciste. Conştiente de sarcinile ce le reveneau, Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat au întărit colaborarea, realizind o platformă politică de luptă comună ce avea la bază salvgardarea intereselor ţării, grav ameninţata in însăşi fiinţa ei naţională. Tratativele între Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat au fost încheiate la mijlocul lunii aprilie 1944 prin făurirea Frontului Unic Muncitoresc, iar conducerile celor două partide au hotărît ca această realizare, cu adevărat istorică, să fie adusă la cunoştinţa opiniei publice prin manifestul dat publicităţii, în mod simbolic, la 1 Mai. (Vii aplauze). Aniversăm acum împlinirea a 35 de ani de la acest eveniment istoric în mişcarea noastră muncitorească — crearea Frontului Unic Muncitoresc, care a constituit factorul esenţial în lupta pentru răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, pentru ieşirea României din războiul dus contra Uniunii Sovietice, alăturarea coaliţiei antihitleriste şi trecerea la dezvoltarea democratică şi la transformarea socialistă a ţării. în manifestul proclamat la 1 Mai 1944 se spunea : ..In ziua de 1 Mai, ziua ei de luptă şi speranţă, muncitorimea, organizată, unită de la comunişti pină la social-democraţi, cheamă întreaga clasă muncitoare, pe toţi muncitorii organizaţi şi neorganizaţi, întregul popor român, toate clasele şi păturile sociale, toate partidele şi organizaţiile, indiferent de culoarea politică, credinţă religioasă şi apartenenţă socială, la lupta hotărîtă pentru pace imediată, răsturnarea guvernului Antonescu, formarea unui guvern naţional din reprezentanţii tuturor forţelor antihitleriste... pentru o România liberă, democratică şi independentă“. (Aplauze puternice, îndelungate). Ne apare astăzi tuturor limpede uriaşa însemnătate a făuririi Frontului Unic Muncitoresc , care a pus bazele lichidării sciziunii proletariatului român. Acţionind unită, clasa muncitoare şi-a sporit forţa şi combativitatea, capacitatea de a mobiliza masele largi ale întregului nostru popor. Frontul Unic Muncitoresc a avut un rol esenţial în crearea frontului larg democratic antifascist, în unirea tuturor forţelor politice progresiste, a tuturor elementelor patriotice din ţara noastră împotriva dictaturii militaro - fasciste, pentru salvarea României de la dezastru naţional. Lupta antifascistă, îndelungată şi grea, condusă de partidul nostru, a dus la victoria Insurecţiei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste din august 1944, la eliberarea ţării de sub dominaţia străină, la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. Insurecţia din august 1944 — realizată în împrejurările internaţionale favorabile create de înaintarea victorioasă a Uniunii Sovietice şi de succesele celorlalte puteri ale coaliţiei antihitleriste , precum şi participarea României la războiul împotriva Germaniei fasciste, alături de glorioasa Armată Roşie, au constituit încununarea luptei antifasciste pur Intr-o atmosferă de vibrant patriotism, sub semnul înaltei stime şi preţuiri faţă de neobosita activitate revoluţionară a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ieri a avut loc în Capitală MAREA ADUNARE POPULARĂ CONSACRATĂ ZILEI DE 1 MAI Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, au participat, luni după-amiază, în Capitală, la tradiţionala Adunare populară consacrată zilei de 1 Mai, sărbătoare omagiată în acest an sub semnul a trei memorabile evenimente, cu profunde rezonanţe in conştiinţa întregii noastre naţiuni : 90 de ani de la declararea zilei de 1 Mai ca Zi internaţională a oamenilor muncii ; 40 de ani de la marile demonstraţii antifasciste şi antirăzboinice din ţara noastră, la organizarea cărora tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adus o contribuţie inestimabilă , 35 de ani de la realizarea Frontului Unic Muncitoresc, act politic care a constituit nucleul viguros al unităţii întregului popor in lupta împotriva dictaturii militaro-fasciste, pentru salvgardarea intereselor sale fundamentale, a însăşi fiinţei sale naţionale. Cu sentimente de neţărmurită dragoste, de profundă stimă şi preţuire, exprimate prin emoţionante urări, prin cîntec şi joc, au intimpinat numeroşi locuitori ai Capitalei pe secretarul general al partidului încă de la sosirea în Parcul Tineretului, pină la Palatul Sporturilor şi Culturii, unde a avut loc marea adunare populară, organizată de Comitetul municipal Bucureşti al P.C.R. Cu aceleaşi simţăminte de vibrant entuziasm, cu aceeaşi căldură, au intimpinat pe conducătorul partidului şi al statului nostru miile de participanţi la adunare. La intrarea în sală, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului sunt salutaţi cu puternice urale. Asistenţa scandează îndelung numele partidului, al secretarului său general, „Ceauşescu—P.C.R. !“. Acest refren întipărit ca un simbol in conştiinţa poporului nostru răsună apoi minute în şir în marea sală. (Continuare în pag. a ll-a) Reuniune tovărăşească organizată cu prilejul zilei de 1 Mai (ÎN PAGINA A 2A) Spectacol festiv dedicat muncii şi creaţiei (ÎN PAGINA A 3A)