Scînteia Tineretului, iunie 1981 (Anul 37, nr. 9957-9981)
1981-06-01 / nr. 9957
Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST O EXPRESIE A COMPETITIVITĂŢII Concepute şi realizate la nivelul normelor de calitate existente pe plan mondial, produsele renumitei întreprinderi sibiene „Libertatea“ au reuşit „performanţa“ ca în numai câţiva ani să cucerească numeroase şi exigente pieţe de desfacere, chiar în ţări cu tradiţie in arta ţesutului de stofe fine. Dinamica exportului, care înregistrează creşteri spectaculoase de la an la an (de peste 3 ani a sporit volumul de export într-un singur cincinal) exprimă sintetic aprecierea pe meridianele globului a prestigioasei „mărci“ a acestei unităţi de frunte din cadrul Centralei Industriei Linii. Numai in 1981, prevederile de plan sunt cu 10,4 la sută mai mari decit realizările anului trecut, ceea ce demonstrează că solicitările clienţilor sunt in continuă creştere. Şi cum un prestigiu cîştigăt. Se cere menţinut, consolidat colectivul Celor peste 2 200 de oameni ai muncii, în majoritate femei, tinere, a dovedit şi în primele luni din acest an că este capabil să realizeze produse de înalt nivel calitativ, cu parametri tehnico-economici ridicaţi. Realizările pe 4 luni sunt în acest sens convingătoare, depăşirea producţiei marfă cu peste 5 milioane lei, cu 4 milioane lei a producţiei nete, precum şi realizarea suplimentară a 43 000 mp de ţesături tip lină şi a 9 tone de fire pieptănate. In ce priveşte indicatorul — export, colectivul a raportat realizarea planului in procent de 104,1 la sută. Unul dintre „secretele“ acestor realizări remarcabile ale întreprinderii sibiene îl constituie efortul colectivului de aici pentru diversificarea sortimentală şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor, dovadă fiind faptul că marca întreprinderii „Libertatea“ a devenit tot mai mult o garanţie pentru parteneri statornici din multe ţări ca : Franţa, Italia, S.U.A., Anglia etc. „întreprinderea noastră produce în proporţie de peste 85 la sută pentru export, ne preciza tovarăşul Toma Mihu, directorul comercial. In aceste condiţii, obligaţia noastră de a fi competitivi impune exigenţe sporite“. Şi cum o nouă piaţă de desfacere se cucereşte greu şi se menţine la fel de greu, calitatea produselor şi respectarea disciplinei contractuale sunt singurele căi de amplificare a unor legături comerciale cu parteneri deveniţi tradiţionali. Măsurile luate pentru buna organizare a muncii, respectarea disciplinei tehnologice pe întregul flux de fabricaţie, începînd de la preparaţia in filatură pînă la finisaj se subscriu aceluiaşi obiectiv: calitatea ■ ireproşabilă a produselor. De remarcat, după cum ne-au precizat factorii de conducere, că întreaga producţie realizată pe primele 4 luni şi destinată exportului (direct — prin metraje şi indirect — prin confecţii) a trecut examenul calităţii cu calificativul maxim, la nici unul dintre sortimentele expediate neînregistrîndu-se vreun refuz de calitate. După cum aveam să constatăm pe parcursul vizitei noastre in întreprindere, la „Libertatea“ îndeplinirea planului la export mobilizează energiile creatoare ale întregului colectiv. Grija constantă pentru menţinerea prestigiului de „marcă“ se manifestă încă din faza de concepere a noilor modele. „Avem permanent în atenţie ca tot ceea ce proiectămsă răspundă exigenţelor clienţilor noştri, ne spunea inginera Elena Păun, şefa atelierului proiectare-produse. La contractările pentru acest an am prezentat o colecţie de modele care a cuprins peste 2 000 de sortimente în circa 400 de desene noi.“ Modelele de referinţă au întrunit aprecieri unanime din partea partenerilor de comerţ, fiind tot atîtea „cărţi de vizită“, pentru tinerele creatoare Elena Mihăiloaie, Cecilia Zamfirescu, Eugenia Cruciat, Ziţa Wilhelem, Valeria Mândrie etc. în prezent. In atelierul de proiectare, la început de vară este ... iarnă. Se elaborează noutăţile pentru contractările anului 1982, fiind deja concepute peste 200 de modele din cele 780 prevăzute a reînnoi colecţia. Concomitent cu îmbunătăţirea şi diversificarea colecţiilor, colectivul de creatori a pus un accent deosebit pe reducerea consumurilor specifice, preocupările la acest capitol concretizindu-se în realizarea de ţesături uşoare de 246 gr/mp (faţă de 280 gr/mp în anul trecut). Un accent deosebit s-a pus pe valorificarea superioară a materiilor prime indigene. In primul trimestru al anului, peste 40 la sută din materia primă utilizată au fost linurile indigene (este vorba în acest mod de o reducere substanţială a importului)... Dar dacă noul, conceput şi elaborat în atelierul de creaţie şi, exprimat in multiple variante este condiţia sine-qua-non a competitivităţii, calitatea produsului finit este argumentul nr. 1 al activităţii tuturor secţiilor de producţie, proba competenţei şi probităţii profesionale a întregului colectiv. Bătălia pentru calitate, de la care nu ar admite nici un rabat, este numitorul comun al tuturor acţiunilor şi iniţiativelor din secţiile filatură, ţesătorie şi apretură (finisaj). „Filtrul“ exigent al calităţii, începînd de la recepţia materiei prime, pînă la miile de metri pătraţi de ţesătură produşi aici într-o singură lună, reprezintă constanta întregii activităţi. întărirea controlului interfazic, precum şi a celui final se reflectă in rezultatele bune înregistrate pe linia calităţii, stofele de la „Libertatea“ fiind în procent de 100 la sută de calitate extra. Dar calificativul maxim primit pentru calitatea stofelor ,reprezintă nu în ultimul rînd argumentul hotărîtor pentru modul in care tineretul (peste 60 la sută din totalul oamenilor muncii) acţionează în competiţia permanentă pentru creşterea prestigiului întreprinderii lor. După opinia tinerei Mariana Dragosin, secretara co- ILEANA PODOLEANU (Continuare in pap. a ll-a) STOFELE CU MARCA „LIBERTATEA“ SIBIU SOLICITATE ANUAL ÎN 40 DE ŢĂRI ALE LUMII ZIUA-LUMINA programul normal al muncii pe ogoare Ogoarele judeţului Cluj cunosc în aceste zile efervescenţa specifică acestei perioade din campania agricolă. Oameni şi utilaje acţionează pe întreg spaţiul zilei lumină pentru a menţine în grafic lucrările la zi, lucrări impuse de starea vegetaţiei şi a terenului, întreţinerea culturilor, încheierea plantării legumelor şi plantelor tehnice, strîngerea furajelor concentrează mii de locuitori ai satelor. Secvenţe ale acestei ample participări ne oferă popasul în citeva unităţi agricole din Consiliul unic agroindustrial cooperatist şi de stat Mociu. Cu primii cooperatori din Cămăraşu facem cunoştinţă în Hodaia Cătinii : Maria Bărăian, Ioan Bărăian, Eugen Bărăian, Otilia Bărăian. O familie. E ora cînd în sat, unii dintre gospodari, cu sapele ori coasele pe umăr, mărturisindu-şi fără vorbe intenţiile zilei, mai poartă spre centrul de preluare găleţile, pline cu lapte. Se anunţă o zi frumoasă. O zi ce se vrea să fie ultima în calendarul primei serii de lucrări de întreţinere a culturilor semănate în epoca I. De la Ion Oprea, Pompei Vermeşan, Nela Aluaş, Maria Egri, Elisabeta Molnár aflăm că prăşitul sfeclei de zahăr s-a încheiat pe întreaga suprafaţă de 250 ha. S-a executat, de asemenea, prima praşilă a cartofilor pe cele 100 ha, iar în ziua vizitei se lucrează la prăşitul sfeclei furajere, la plantatul tutunului şi strîngerea furajelor. Intrăm in sat pe lingă secţia de mecanizare şi una din fermele zootehnice. Acordăm prioritate unui şir de 10 remorci încărcate cu Îngrăşăminte organice a căror destinaţie este cîmpul. Pe inginera Antoaneta Neamţu, şefa fermei de cîmp din localitate, o reperăm în cabina unui tractor echipat pentru erbicidare. Discuţia demarează fără prezentări. — Vă rog să mă scuzaţi, dar mă grăbesc. Mă aşteaptă oamenii la Recea, începem erbicidatul porumbului. Cultura este frumoasă, cu excepţia a 15 ha pe care a trebuit să le reînsâmînţăm în parcela „sub pădure“. De fapt nu am venit la Cămăraşu să ţinem oamenii de vorbă. Am venit să vedem cum se munceşte. Ne convinge o altă secvenţă a dimineţii intilnite pe tarlaua „După pietre“. Interlocutor — mecanizatorul Solovăstru Mocean. — Eu şi cu Vasile Florea, ne informează, lucrăm la I.A.S. Erbicidăm soia pe această parcelă care are suprafaţa de 50 ha. Am erbicidat porumbul şi inul. In „Faţa Cămăraşului“, se vede, erbicidează porumbul pentru C.A.P. tinerii Pintea Mureşan şi Vasile Musta, iar în dreapta, formaţia lui Vasile Bozedean recoltează furaje tot pentru I.A.S. In vale, continuă interlocutorul, unde se văd mai mulţi oameni, se plantează tutun. Informaţii mai ample cu privire la stadiul lucrărilor în unităţile agricole din cadrul C.U.A.S.C. Mociu primim de la tovarăşul Sigismund Pethö, inginerul şef al acesteia. — Am încheiat praşila I la sfecla de zahăr pe cele 720 ha cultivate, astăzi încheiem, credem, prăşitul la sfecla furajeră. MIRCEA BORDA £ ANUL ^XXXVII, SERIA Kr. 1 Nr. 9 957 6 PAGINI 30 BANI LUNI % 1 IUNIE 1 1981 ' • ' 1 IUNIE — Ziua internaţională a copilului «’ Foto : GHEORGHE CUCU J PATRIA, castelul fermecat al tuturor bucuriilor copilăriei DE LA FĂT-FRUMOS, LA CIOBANUL „MIORIŢEI» Ce mănîncă eroiidin basme şi cum îşi prepară ei meniul ? Iată o întrebare ce ne poate duce spre felul structurii sociale şi economice a timpului în care se petrec poveştile. La paradisul adamic protagoniştii nu-ş i puneau o asemenea problemă, nu exista o penurie alimentară trăiau intr-o grădină plină de roade. Nu în puţine poveşti este evidentă nostalgia după un asemenea spaţiu plin de roade, şi unde laptele curge în rîuri şi unde malurile râurilor sunt de mămăligă. Nostalgia după un timp al începuturilor, deplin, este şi ea evidentă în visele atîtor eroi dornici de călătorii spre rădăcinile timpului primordial. Eroii pleacă de la împărăţia părinţilor lor spre locul visat,, dorit... Probele bărbăţiei lor sînt verificate chiar de tatăl împărat, care se ascundea sub poduri, îmbrăcînd o blană de urs, făcînd pe ursul!... Probele vredniciei şi ale curajului ar fi înfrângerea unor animale sălbatice. Vămile prin care trece Făt-Frumos spre ţara „Tinereţii fără bătrîneţe“ sînt Gheonoaia, din ţara ei, Scorpia, din ţara ei... Animale şi păsări trebuie ucise, în frunte, ca într-o vinătoare , fapt ce ne face să credem că „acţiunea“ basmelor se petrece într-un timp al vînătoritului, anterior societăţilor de agricultori, ale celor care-şi cîştigau hrana cea de toate zilele scormonind pămîntul, avînd, brăzdînd întinderile cîmpiilor, semănînd. PUNCTE DE VEDERE de DUMITRU RADU POPESCU secerînd, crescînd orătănii, capre, oi. Făt-Frumos nu cunoaşte plugul. Iar calul tatălui său n-a fost niciodată pus în ham, n-a tras o brazdă, n-a urnit o căruţă. Roata nu fusese inventată. Nici calul, nici căruţa, ca să aducă, bucatele de pe cîmp, nici moara, ca să le macine. Timpul basmelor s-ar situa deci între lumea Facerii și cea a agriculturii, într-o vreme a vînătoritului deci. întîmplarea povestită este extraordinară, exemplară, nu e una de fiecare zi, și ea a avut loc o singură dată, odată ca niciodată, cînd făcea plopul pere şi răchita micşunele, cînd se bateau urşii în coade, cînd se luau lupii de git cu mieii, de se sărutau, înfrăţindu-se... Şi cînd a avut loc această nerepetabilă poveste, dacă nu in vremea cînd totul era posibil, cînd puricele se potcovea la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier ? In timpul deci apropiat de starea paradisiacă, inocentă a lumii, cînd lupii cu mieii se sărutau copleşiţi de dragoste frăţească, dezinteresată. Munca nu fusese descoperită. Nimeni din impărăţia tatălui lui Făt-Frumos nu sapă, nu ară. Ce ştiu ei să facă, e să vîneze. Şi să se mai bată,cu alte împărăţii — dacă împăratul mai are şi ostaşi, pe lingă slujitori şi boieri mari ! Iar armele pe care Făt-Frumos, îndemnat de calul răpciugos le cere de la împărat ca să plece să-şi găsească făgăduinţa pentru care s-a născut, sînt paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţi... Arme bune şi pentru vinătoare, în grajdurile împărăteşti, erau cei (Continuare In pag. a IV-a) LA UN TÎNĂR ANOTIMP DISCURS DESPRE COPII Intii Iunie este, sau ar trebui să fie, ziua miracolelor. Ziua in care planeta, omenirea, să se, privească cu ochii de copil, redescoperindu-şi măcar o dată un an, nevinovăţia şi candoarea, uimindu-se cu uimirea copiilor, bucurindu-se cu bucuria lor, ar trebui să fie ziua în care tot răul şi urîtul din lume si dispară ca prin farmec pentru a lăsa loc poveştilor minunate despre izbinda binelui, despre frumuseţea universului, despre pace, despre pacea care să legene jocul şi somnul copiilor de pretutindeni. Căci, privită cu ochi de copil, lumea părăseşte conturul obişnuit pe lingă care privirea alunecă cu indiferenţă, intrind sub specia miracolului, îşi modifică legile, distanţele, perspectiva, după raporturile mult mai intime ale universului pe care doar retina proaspătă a copiilor le descoperă. Privită cu ochi de copil istoria pierde grimasa barbari de singe, intrind sub zodia eroicului, a baladescului, a mitologiei. Dacă oamenii mari ar privi istoria cu ochii copiilor, dacă ar privi istoria uitîndu-se în ochii copiilor, sînt sigur că universul liman ar arăta altfel, că inima popoarelor ar bate altfel, că limbile pămîntului şi-ar găsi o înrudire mai adîncă şi mai adevărată decit cea pe care o stabilesc etimologii. Copilăria este o limbă universală, este limba înţelegerii în numele ideii de om, de pace, de bucurie, de progres, este limba miraculoasă care nu ţine seamă de culoarea pielii, de mărimea sau micimea ţărilor, este limba care cheamă mina omului de aici pentru a stringe mina omului de la antipozi in numele unui viitor planetar pe care ei, copiii, II refuză teroarei HORIA BADESCU (Continuare In pag. a IV-a) Exemplul eroic al luptătorului neînfricat pentru triumful idealurilor comuniste XIII Aflîndu-se în fruntea Comisiei de refacere a organizaţiei din Bucureşti a U.T.C., tinărul militant al partidului comunist Nicolae Ceauşescu avea să se deplaseze în fabrici şi întreprinderi, să fie prezent la diferite şedinţe de analiză a activităţii desfăşurate de comisiile U.T.C. organizate pe sectoare, acţionînd cu devotamentul şi pasiunea-i caracteristică pentru ca reorganizarea tineretului comunist să devină o realitate. La 25 iulie 1939, a convocat, de pildă, şedinţa Comisiei locale din Bucureşti, în cadrul căreia a făcut o expunere amănunţită a stadiului atins în acel moment de munca pentru reorganizarea U.T.C. în Capitală , a pus în evidenţă succesele obţinute, dar şi lipsurile care mai erau, recomandind responsabililor de sectoare direcţiile de acţiune cele mai bune şi modalităţile concrete de realizare a sarcinii încredinţate de partid. Cursul acţiunii de reorganizare a U.T.C. în Capitală suferea între altele şi din cauza unor neajunsuri ce ţineau de activitatea partidului în acest domeniu. Tînărul comunist Nicolae Ceauşescu n-avea să ezite nici un moment ca să le dea la iveală, avînd convingerea fermă că pentru comunişti, indiferent de nivelul la care îşi desfăşurau activitatea, critica era o datorie partinică şi că numai procedînd în acest fel puteau fi remediate lipsurile, puteau fi obţinute rezultate noi, pozitive, pe linia unei acţiuni atît de importante cum era aceea a reorganizării tineretului comunist din România. Concluziile acestei şedinţe au fost redactate sub formă de rezoluţie şi înaintate conducerii de partid. Erau expuse, în formă succintă, succesele obţinute de Comisia locală U.T.C. în activitatea ei de reorganizare, erau menţionate şi minusurile sale, pentru a se insista asupra sprijinului pe care Comisia îl aştepta din partea organelor şi organizaţiilor de partid, astfel încît activitatea ei de viitor să fie încununată de un succes deplin. Ajutorul solicitat de tinerii comunişti din Bucureşti conducerii partidului viza măsuri concrete de ridicare a nivelului pregătirii politice şi ideologice a tineretului comunist cum ar fi : editarea şi difuzarea într-un tiraj sporit a materialelor de propagandă, organizarea unor acţiuni politice şi educative, cit mai diversificate, în rindurile tineretului, sprijinirea de către partid, într-o măsură mai mare, a activităţii pe care urma s-o desfăşoare Comisia locală a U.T.C. (sau cele care funcţionau la nivelul sectoarelor în rindurile elevilor, în cadrul organizaţiei de străjeri şi premilitari ; o legătură mai strînsă între munca de reorganizare a U.T.C. şi lupta tineretului muncitor din fabrici şi întreprinderi contra ofensivei patronale, pentru revendicări economice şi politice specifice tinerei generaţii, împotriva primejdiei fasciste şi de război, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii patriei. O nouă şedinţă a Comisiei locale din Capitală însărcinată cu reorganizarea tineretului comunist a avut loc la 11 august 1939. A fost condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prezent fiind şi un delegat al Comitetului local din Bucureşti alP.C.R. Responsabilii comisiilor U.T.C. existente la nivelul sectoarelor, între care şi tînăra militantă a partidului comunist Elena Petrescu (Ceauşescu), au informat despre conţinutul activităţii desfăşurate, una din concluzii fiind aceea a necesităţii lărgirii cadrului legal de acţiune pentru ca ideile partidului să pătrundă mai uşor în rindurile tineretului muncitor. S-a relevat valoarea practică a principiului îmbinării muncii desfăşurate în condiţii de conspirativitate cu aceea legală de masă, un domeniu în care partidul avea deja o experienţă bogată. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a propus ca toţi membrii Uniunii Tineretului Comunist să fie prezenţi şi in organizaţiile sportive sau culturale care funcţionau în Capitală. Cu acelaşi prilej s-a făcut din nou apel la organizaţia locală din Bucureşti a P.C.R., la Comitetul Central al P.C.R. ca membrii de partid să acţioneze in sensul sprijinirii mai efective a activităţii de refacere a Uniunii Tineretului Comunist. Urmarea firească a acestor eforturi, în care a fost încorporată o bogată şi susţinută activitate organizatorică şi politică din partea luptătorului comunist Nicolae Ceauşescu, a fost aceea că procesul istoric de reorganizare a U.T.C. avea să intre într-o fază finală către sfîrşitul anului 1939. In cursul desfăşurării Conferinţei de reorganizare a Uniunii Tineretului Comunist, ţinută in Bucureşti într-o casă conspirativă a partidului, au fost prezentate şi supuse dezbaterii mai multe rapoarte, intre care şi un referat cu privire la problemele organizatorice ale U.T.C., prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In final, conferinţa a adoptat un plan de acţiune, fixînd sarcinile imediate ale organizaţiei revoluţionare de tineret şi a ales organele de conducere ale U.T.C. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în secretariatul Comitetului Central, încheierea cu succes a acţiunii de refacere a Uniunii Tineretului Comunist, ca şi prezenţa în conducerea organizaţiei a unor cadre politice dintre cele mai competente care s-au ridicat din rindurile tineretului revoluţionar din România, în primul rind a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-au constituit într-un cîştig extrem de preţios pentru proletariatul român. A fost un moment cu adevărat semnificativ, care a generat consecinţe dintre cele mai pozitive pentru ansamblul mişcării muncitoreşti, pentru lupta partidului comunist contra fascismului, pentru salvgardarea independenţei şi suveranităţii naţionale a patriei. fiind o prezenţă dintre cele mai active, acţionînd multilateral şi în planuri dintre cele mai diverse ale luptei desfăşurate de clasa muncitoare, de P.C.R. In aceşti ani contra regimului dictaturii regale, a pericolului fascist şi revizionist, tînărul militant comunist Nicolae Ceauşescu a fost îndeaproape urmărit de organele represive ale statului, din ce în ce mai alertate de activitatea sa revoluţionară. A şi fost arestat la 27 mai 1939 în urma ordinului emis de Prefectura de poliţie din Bucureşti. A fost „cercetat" cu mijloacele specifice organelor de anchetă din România burgheză dar, aşa cum se consemnează într-o informaţie documentară memorialistică „In timpul persecutărilor, cu toate caznele sălbatice şi torturile fizice la care a fost supus, s-a purtat ca un erou demn al clasei muncitoare, ca un adevărat luptător comunist". Neputîndu-l găsi vinovat, autorităţile represive au fost nevoite să-l elibereze, cu toate că se reţinea concluzia conform căreia comunistul Nicolae Ceauşescu continua să fie „periculos" pentru siguranţa statului burghez. Activitatea revoluţionară, comunistă desfăşurată ulterior aveasă furnizeze organelor poliţiei şi Siguranţei noi pretexte, în baza cărora s-au hotărit să-l aresteze şi să-l înainteze Tribunalului Militar al Corpului II Armată, pentru a fi judecat sub culpa de „agitaţie comunistă". Hotărîrea organelor represive de a-l aresta pe luptătorul comunist Nicolae Ceauşescu survenea într-un moment în care primise spre rezolvare sarcini deosebit de importante pentru mersul acţiunii de reorganizare a U.T.C., aşa cum erau cele privind reorganizarea comitetelor regionale şi judeţene ale Uniunii Tineretului Comunist. Nu putea risca o confruntare directă cu autorităţile, deşi era conştient că a nu se prezenta în faţa organelor de anchetă însemna o îngreunare sensibilă a situaţiei sale. A preferat să se retragă in adîncă ilegalitate, să dea curs înaltei datorii de militant pentru cauza clasei muncitoare, a poporului căruia îi aparţinea, îndeplinind sarcinile încredinţate de partid, propagînd cu aceeaşi dăruire de sine şi abnegaţie revoluţionară, în Bucureşti, la Iaşi, ca şi în numeroase alte localităţi din ţară, linia politică a partidului comunist. Tribunalul Militar al Corpului II Armată din Bucureşti l-a condamnat insă în contumacie, prin sentinţa nr. 2696 din 22 august 1939, la o pedeapsă grea : 3 ani de închisoare, 3 ani de interdicţie, 20 000 de lei amendă şi alţi 5 000 de lei cheltuieli de judecată. N-a putut fi depistat de către organele poliţiei şi Siguranţei statului decit în vara anului 1940, mai precis în ziua de 29 iulie 1940 într-o casă conspirativă a partidului situată pe strada Bibescu Vodă nr. 19. Era astfel împiedicat să ducă mai departe pregătirile pentru desfăşurarea unor importante acţiuni revoluţionare ale tineretului comunist din Bucureşti, care urmau să aibă loc cu prilejul zilei de 1 august, zi intrată în tradiţia mişcării muncitoreşti din România ca zi de luptă împotriva războiului. Tînărul luptător revoluţionar începea calvarul altor ani de închisoare, de pătimire pentru cauza credinţei sale în nobleţea idealurilor comuniste, de propăşire a României pe căi de libertate şi progres social. A făcut mai întii carantina obligatorie a Văcăreştilor, înainte de a fi încarcerat la Jilava, întrucît închisoarea Doftana a cedat cutremurului din 9-10 noiembrie 1940, prăbuşindu-se peste sutele de deţinuţi politici comunişti şi antifascişti. OLIMPIU MATICHESCU doctor in istorie