Scînteia Tineretului, iunie 1981 (Anul 37, nr. 9957-9981)

1981-06-01 / nr. 9957

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST O EXPRESIE A COMPETITIVITĂŢII Concepute şi realizate la ni­velul normelor de calitate exis­tente pe plan mondial, produse­le renumitei întreprinderi si­­biene „Libertatea“ au reuşit „performanţa“ ca în numai câţi­va ani să cucerească numeroase şi exigente pieţe de desfacere, chiar în ţări cu tradiţie in arta ţesutului de stofe fine. Dinami­ca exportului, care înregistrează creşteri spectaculoase de la an la an (de peste 3 ani a sporit vo­lumul de export într-un singur cincinal) exprimă sintetic apre­cierea pe meridianele globului a prestigioasei „mărci“ a acestei unităţi de frunte din cadrul Cen­tralei Industriei Linii. Numai in 1981, prevederile de plan sunt cu 10,4 la sută mai mari decit realizările anului trecut, ceea ce demonstrează că solicitările clienţilor sunt in continuă creş­tere. Şi cum un prestigiu cîşti­­găt. Se cere menţinut, consoli­dat colectivul Celor peste 2 200 de oameni ai muncii, în majori­tate femei, tinere, a dovedit şi în primele luni din acest an că este capabil să realizeze produse de înalt nivel calitativ, cu para­metri tehnico-economici ridicaţi. Realizările pe 4 luni sunt în acest sens convingătoare, de­păşirea producţiei marfă cu pes­te 5 milioane lei, cu 4 milioane lei a producţiei nete, precum şi realizarea suplimentară a 43 000 mp de ţesături tip lină şi a 9 tone de fire pieptănate. In ce priveşte indicatorul — export, colectivul a raportat realizarea planului in procent de 104,1 la sută. Unul dintre „secretele“ a­­cestor realizări remarcabile ale întreprinderii sibiene îl consti­tuie efortul colectivului de aici pentru diversificarea sortimen­tală şi îmbunătăţirea permanen­tă a calităţii produselor, dovadă fiind faptul că marca întreprin­derii „Libertatea“ a devenit tot mai mult o garanţie pentru par­teneri statornici din multe ţări ca : Franţa, Italia, S.U.A., An­glia etc. „întreprinderea noas­tră produce în proporţie de peste 85 la sută pentru export, ne preciza tovarăşul Tom­a Mihu, directorul comercial. In aceste condiţii, obligaţia noastră de a fi competitivi­ impune exigenţe sporite“. Şi cum o nouă piaţă de desfacere se cucereşte greu şi se menţine la fel de greu, cali­tatea produselor şi respectarea disciplinei contractuale sunt sin­gurele căi de amplificare a unor legături comerciale cu parteneri deveniţi tradiţionali. Măsurile luate pentru buna organizare a muncii, respectarea disciplinei tehnologice pe întregul­ flux de fabricaţie, începînd de la prepa­raţia in filatură pînă la finisaj se subscriu aceluiaşi obiectiv: calitatea ■ ireproşabilă a produ­selor. De remarcat, după cum­ ne-au precizat factorii de con­ducere, că întreaga producţie realizată pe primele 4 luni şi destinată exportului (direct — prin metraje şi indirect — prin confecţii) a trecut­ examenul ca­lităţii cu calificativul maxim, la nici unul dintre sortimentele ex­pediate neînregistrîndu-se vreun refuz de calitate.­ După cum aveam să constatăm pe parcursul vizitei noastre in întreprindere, la „Libertatea“ îndeplinirea planului la export mobilizează energiile creatoare ale întregului colectiv. Grija constantă pentru menţinerea prestigiului de „marcă“ se ma­nifestă încă din faza de conce­pere a noilor modele. „Avem permanent în atenţie ca tot ceea ce proiectăm­­să răspundă exi­genţelor clienţilor noştri, ne spunea inginera Elena Păun, şefa atelierului proiectare-pro­­duse. La contractările pentru acest an am prezentat o colecţie de modele care a cuprins peste 2 000 de sortimente în circa 400 de desene noi.“ Modelele de re­ferinţă au întrunit aprecieri u­­nanime din partea partenerilor de comerţ, fiind tot atîtea „cărţi de vizită“, pentru tinerele creatoare Elena Mihăiloaie, Ce­cilia Zamfirescu, Eugenia Cru­ciat, Ziţa Wilhelem, Valeria Mândrie etc. în prezent. In atelierul de pro­iectare, la început de vară este ... iarnă. Se elaborează noutăţile pentru contractările anului 1982, fiind deja concepute peste 200 de modele din cele 780 prevăzu­te a reînnoi colecţia. Concomi­tent cu îmbunătăţirea şi diversi­ficarea colecţiilor, colectivul de creatori a pus un accent deo­sebit pe reducerea consumuri­lor specifice, preocupările la a­­cest capitol concretizindu-se în realizarea de ţesături uşoare de 246 gr/mp (faţă de 280 gr/mp în anul trecut). Un accent deosebit s-a pus pe valorificarea supe­rioară a materiilor prime indi­gene. In primul trimestru al anului, peste 40 la sută din ma­teria primă utilizată au fost linurile indigene (este vorba în acest mod de o reducere sub­stanţială a importului)... Dar dacă noul, conceput şi ela­borat în atelierul de creaţie şi, exprimat in multiple variante este condiţia sine-qua-non a competitivităţii, calitatea produ­sului finit este argumentul nr. 1 al activităţii tuturor secţiilor de producţie, proba competenţei şi probităţii profesionale a între­gului colectiv. Bătălia pentru calitate, de la care nu ar admi­te nici un rabat, este numitorul comun al tuturor acţiunilor şi iniţiativelor din secţiile filatură, ţesătorie şi apretură (finisaj). „Filtrul“ exigent al calităţii, în­cepînd de la recepţia materiei prime, pînă la miile de metri pătraţi de ţesătură produşi aici într-o singură lună, reprezintă constanta întregii activităţi. în­tărirea controlului interfazic, precum şi a celui final se re­flectă in rezultatele bune înre­gistrate pe linia calităţii, stofe­le de la „Libertatea“ fiind în procent de 100 la sută de cali­tate extra. Dar calificativul ma­xim primit pentru calitatea sto­felor ,reprezintă nu în ultimul rînd argumentul hotărîtor pen­tru modul in care tineretul (peste 60 la sută din totalul oa­menilor muncii) acţionează în competiţia permanentă pentru creşterea prestigiului întreprin­derii lor. După opinia tinerei Mariana Dragosin, secretara co- ILEANA PODOLEANU (Continuare in pap. a ll-a) STOFELE CU MARCA „LIBERTATEA“ SIBIU SOLICITATE ANUAL ÎN 40 DE ŢĂRI ALE LUMII ZIUA-LUMINA programul normal al muncii pe ogoare Ogoarele judeţului Cluj cunosc în a­­ceste zile efervescenţa specifică acestei pe­rioade din campania agricolă. Oameni şi utilaje acţionează pe întreg spaţiul zilei lumină pentru a menţine în grafic lucră­rile la zi, lucrări impuse de starea vege­taţiei şi a terenului, întreţinerea culturi­lor, încheierea plantării legumelor şi plan­telor tehnice, strîngerea furajelor concen­trează mii de locuitori ai satelor. Secven­­ţe ale acestei ample participări ne oferă popasul în citeva unităţi agricole din Consiliul unic agroindustrial cooperatist şi de stat Mociu. Cu primii cooperatori din Că­­măraşu facem cunoştinţă în Ho­­daia Cătinii : Maria Bărăian, Ioan Bărăian, Eugen Bărăian, Otilia Bărăian. O familie. E ora cînd în sat, unii dintre gospo­dari, cu sapele ori coasele pe umăr, mărturisindu-şi fără vor­be intenţiile zilei, mai poartă spre centrul de preluare gă­leţile, pline cu lapte. Se anunţă o zi frumoasă. O zi ce se vrea să fie ultima în calendarul pri­mei serii de lucrări de întreţi­nere a culturilor semănate în epoca I. De la Ion Oprea, Pom­pei Vermeşan, Nela Aluaş, Ma­ria Egri, Elisabeta Molnár a­­flăm că prăşitul sfeclei de za­hăr s-a încheiat pe întreaga su­prafaţă de 250 ha. S-a executat, de asemenea, prima praşilă a cartofilor pe cele 100 ha, iar în ziua vizitei se lucrează la pră­şitul sfeclei furajere, la plan­tatul tutunului şi strîngerea fu­rajelor. Intrăm in sat pe lingă secţia de mecanizare şi una din fer­mele zootehnice. Acordăm pri­oritate unui şir de 10 remorci încărcate cu Îngrăşăminte orga­nice a căror destinaţie este cîm­­pul. Pe inginera Antoaneta Neamţu, şefa fermei de cîmp din localitate, o reperăm în ca­bina unui tractor echipat pen­tru erbicidare. Discuţia dema­rează fără prezentări. — Vă rog să mă scuzaţi, dar mă grăbesc. Mă aşteaptă oa­menii la Recea, începem erbi­cidatul porumbului. Cultura este frumoasă, cu excepţia a 15 ha pe care a trebuit să le re­­însâmînţăm în parcela „sub pă­dure“. De fapt nu am venit la Că­­măraşu să ţinem oamenii de vorbă. Am venit să vedem cum se munceşte. Ne convinge o altă secvenţă a dimineţii intil­­nite pe tarlaua „După pietre“. Interlocutor — mecanizatorul Solovăstru Mocean. — Eu şi cu Vasile Florea, ne informează, lucrăm la I.A.S. Erbicidăm soia pe această par­celă care are suprafaţa de 50 ha. Am erbicidat porumbul şi inul. In „Faţa Cămăraşului“, se vede, erbicidează porumbul pen­tru C.A.P. tinerii Pintea Mure­şan şi Vasile Musta, iar în dreapta, formaţia lui Vasile Bozedean recoltează furaje tot pentru I.A.S. In vale, continuă interlocutorul, unde se văd mai mulţi oameni, se plantează tu­tun. Informaţii mai ample cu pri­vire la stadiul lucrărilor în uni­tăţile agricole din cadrul C.U.A.S.C. Mociu primim de la tovarăşul Sigismund Pethö, in­ginerul şef al acesteia. — Am încheiat praşila I la sfecla de zahăr pe cele 720 ha cultivate, astăzi încheiem, cre­dem, prăşitul la sfecla furajeră. MIRCEA BORDA £ ANUL ^XXXVII, SERIA Kr. 1 Nr. 9 957­­­ 6 PAGINI 30 BANI LUNI % 1 IUNIE 1 1981 ' • ' 1 IUNIE — Ziua internaţională a copilului «’ Foto : GHEORGHE CUCU J PATRIA, castelul fermecat al tuturor bucuriilor copilăriei DE LA FĂT-FRUMOS, LA CIOBANUL „MIORIŢEI» Ce mănîncă eroii­­din bas­me şi cum îşi prepară ei me­niul ? Iată o întrebare ce ne poate duce spre felul structu­rii sociale şi economice a timpului în care se petrec po­veştile. La paradisul adamic protagoniştii nu-ş i puneau o asemenea problemă, nu exista o penurie alimentară trăiau intr-o grădină plină de roade. Nu în puţine poveşti este e­­videntă nostalgia după un a­­semenea spaţiu plin de roade, şi unde laptele curge în rîuri şi unde malurile râurilor sunt de mămăligă. Nostalgia după un timp al începuturilor, de­plin, este şi ea evidentă în vi­sele atîtor eroi dornici de că­lătorii spre rădăcinile timpu­lui primordial. Eroii pleacă de la împărăţia părinţilor lor spre locul visat,, dorit... Pro­bele bărbăţiei lor sînt verifi­cate chiar de tatăl împărat, care se ascundea sub poduri, îmbrăcînd o blană de urs, fă­­cînd pe ursul!... Probele vred­niciei şi ale curajului ar fi în­frângerea unor animale sălba­tice. Vămile prin care trece Făt-Frumos spre ţara „Tine­reţii fără bătrîneţe“ sînt Ghe­onoaia, din ţara ei, Scorpia, din ţara ei... Animale şi păsări trebuie ucise, în frunte, ca în­tr-o vinătoare , fapt ce ne face să credem că „acţiunea“ basmelor se petrece într-un timp al vînătoritului, anterior societăţilor de agricultori, ale celor care-şi cîştigau hrana cea de toate zilele scormonind pămîntul, avînd, brăzdînd în­tinderile cîmpiilor, semănînd. PUNCTE DE VEDERE de DUMITRU RADU POPESCU secerînd, crescînd orătănii, ca­pre, oi. Făt-Frumos nu cu­noaşte plugul. Iar calul ta­tălui său n-a fost niciodată pus în ham, n-a tras o braz­dă, n-a urnit o căruţă. Roata nu fusese inventată. Nici ca­lul, nici căruţa, ca să aducă, bucatele de pe cîmp, nici moara, ca să le macine. Timpul basmelor s-ar situa deci între lumea Facerii și cea a agriculturii, într-o vre­me a vînătoritului deci. în­­tîmplarea povestită este ex­traordinară, exemplară, nu e una de fiecare zi, și ea a avut loc o singură dată, odată ca niciodată, cînd făcea plopul pere şi răchita micşunele, cînd se bateau urşii în coade, cînd se luau lupii de git cu mieii, de se sărutau, înfrăţindu-se... Şi cînd a avut loc această ne­repetabilă poveste, dacă nu in vremea cînd totul era posi­bil, cînd puricele se potcovea la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier ? In timpul deci apropiat de sta­rea paradisiacă, inocentă a lumii, cînd lupii cu mieii se sărutau copleşiţi de dragoste frăţească, dezinteresată. Mun­ca nu fusese descoperită. Ni­meni din impărăţia tatălui lui Făt-Frumos nu sapă, nu ară. Ce­ ştiu ei să facă, e să vî­­neze. Şi să se mai bată,cu alte împărăţii — dacă împăratul mai are şi ostaşi, pe lingă slujitori şi boieri mari ! Iar armele pe care Făt-Frumos, îndemnat de calul răpciugos le cere de la împărat ca să plece să-şi găsească făgă­duinţa pentru care s-a năs­cut, sînt paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţi... Arme bune şi pentru vinătoare, în graj­durile împărăteşti, erau cei (Continuare In pag. a IV-a) LA UN TÎNĂR ANOTIMP DISCURS DESPRE COPII Intii Iunie este, sau ar tre­bui să fie, ziua miracolelor. Ziua in care planeta, omeni­rea, să se, privească cu ochi­i de copil, redescoperindu-şi măcar o dată un an, nevino­văţia şi candoarea, uimin­­du-se cu uimirea copiilor, bucurindu-se cu bucuria lor, ar trebui să fie ziua în care tot răul şi urîtul din lume si dispară ca prin farmec pen­tru a lăsa loc poveştilor mi­nunate despre izbinda bine­lui, despre frumuseţea uni­versului, despre pace, despre pacea care să legene jocul şi somnul copiilor de pretutin­deni. Căci, privită cu ochi de copil, lumea părăseşte contu­rul obişnuit pe lingă care privirea alunecă cu indife­renţă, intrind sub­ specia mi­racolului, îşi modifică legile, distanţele, perspectiva, după raporturile mult mai intime ale universului pe care doar retina proaspătă a copiilor le descoperă. Privită cu ochi de copil is­toria pierde grimasa barbari de singe, intrind sub zodia eroicului, a baladescului, a mitologiei. Dacă oamenii mari ar privi istoria cu ochii copiilor, dacă ar privi isto­ria uitîndu-se în ochii copii­lor, sînt sigur că universul li­man ar arăta altfel, că inima popoarelor ar bate altfel, că limbile pămîntului şi-ar găsi o înrudire mai adîncă şi mai adevărată decit cea pe care o stabilesc etimologii. Copilăria este o limbă uni­versală, este limba înţelegerii în numele ideii de om, de pace, de bucurie, de progres, este limba miraculoasă care nu ţine seamă de culoarea pielii, de mărimea sau mici­mea ţărilor, este limba care cheamă mina omului de aici pentru a stringe mina omu­lui de la antipozi in numele unui viitor planetar pe care ei, copiii, II refuză teroarei HORIA BADESCU (Continuare In pag. a IV-a) Exemplul eroic al luptătorului neînfricat pentru triumful idealurilor comuniste XIII Aflîndu-se în fruntea Comisiei de refa­cere a organizaţiei din Bucureşti a U.T.C., tinărul militant al partidului comunist Nicolae Ceauşescu avea să se deplaseze în fabrici şi întreprin­deri, să fie prezent la diferite şedinţe­ de analiză a activităţii desfăşurate de comi­siile U.T.C. organizate pe sectoare, acţio­­nînd cu devotamentul şi pasiunea-i ca­racteristică pentru ca reorganizarea ti­neretului comunist să devină o realitate. La 25 iulie 1939, a convocat, de pildă, şe­dinţa Comisiei locale din Bucureşti, în cadrul căreia a făcut o expunere amă­nunţită a stadiului atins în acel moment de munca pentru reorganizarea U.T.C. în Capitală , a pus în evidenţă succesele ob­ţinute, dar şi lipsurile care mai erau, re­­comandind responsabililor de sectoare di­recţiile de acţiune cele mai bune şi mo­dalităţile concrete de realizare a sarcinii încredinţate de partid. Cursul acţiunii de reorganizare a U.T.C. în Capitală su­ferea între altele şi din cauza unor ne­ajunsuri ce ţineau de activitatea parti­dului în acest domeniu. Tînărul comunist Nicolae Ceauşescu n-avea să ezite nici un moment ca să le dea la iveală, avînd con­vingerea fermă că pentru comunişti, indi­ferent de nivelul la care îşi desfăşurau ac­tivitatea, critica era o datorie partinică şi că numai procedînd în acest fel puteau fi remediate lipsurile, puteau fi obţinute rezultate noi, pozitive, pe linia unei ac­ţiuni atît de importante cum era aceea a reorganizării tineretului comunist din România. Concluziile acestei şedinţe au fost re­dactate sub formă de rezoluţie şi înainta­te conducerii de partid. Erau expuse, în formă succintă, succesele obţinute de Co­misia locală U.T.C. în activitatea ei de reorganizare, erau menţionate şi minusu­rile sale, pentru a se insista asupra spri­jinului pe care Comisia îl aştepta din partea organelor şi organizaţiilor de partid, astfel încît activitatea ei de viitor să fie încununată de un succes deplin. Ajutorul solicitat de tinerii comunişti din Bucureşti conducerii partidului viza măsuri con­crete de ridicare a nivelului pregătirii po­litice şi ideologice a tineretului comunist cum ar fi : editarea şi difuzarea într-un ti­raj sporit a materialelor de propagandă, organizarea unor acţiuni politice şi educa­tive, cit mai diversificate, în rindurile tine­retului, sprijinirea de către partid, în­tr-o măsură mai mare, a activităţii pe care urma s-o desfăşoare Comisia lo­cală a U.T.C. (sau cele care funcţionau la nivelul sectoarelor­ în rindurile elevilor, în cadrul organizaţiei de străjeri şi premili­­tari ; o legătură mai strînsă între munca de reorganizare a U.T.C. şi lupta tinere­tului muncitor din fabrici şi întreprinderi contra ofensivei patronale, pentru reven­dicări economice şi politice specifice tine­rei generaţii, împotriva primejdiei fasciste şi de război, pentru apărarea independen­ţei şi suveranităţii patriei. O nouă şedinţă a Comisiei locale din Capitală însărcinată cu reorganizarea ti­neretului comunist a avut loc la 11 august 1939. A fost condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prezent fiind şi un delegat al Comitetului local din Bucureşti al­­P.C.R. Responsabilii comisiilor U.T.C. existente la nivelul sectoarelor, între care şi tînăra mi­litantă a partidului comunist Elena Petres­cu (Ceauşescu), au informat despre conţi­nutul activităţii desfăşurate, una din con­cluzii fiind aceea a necesităţii lărgirii ca­drului legal de acţiune pentru ca ideile partidului să pătrundă mai uşor în rindurile tineretului muncitor. S-a re­levat valoarea practică a principiu­lui îmbinării muncii desfăşurate în condiţii de conspirativitate cu aceea legală de masă, un domeniu în care partidul avea deja o experienţă bogată. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a propus ca toţi membrii Uniunii Tineretului Comunist să fie prezenţi şi in organizaţiile sportive sau culturale care funcţionau în Capitală. Cu acelaşi prilej s-a făcut din nou apel la organizaţia locală din Bucu­reşti a P.C.R., la Comitetul Central al P.C.R. ca membrii de partid să acţioneze in sensul sprijinirii mai efective a activi­tăţii de refacere a Uniunii Tineretului Co­munist. Urmarea firească a acestor eforturi, în care a fost încorporată o bogată şi sus­ţinută activitate organizatorică şi politică din partea luptătorului comunist Nicolae Ceauşescu, a fost aceea că procesul isto­ric de reorganizare a U.T.C. avea să intre într-o fază finală către sfîrşitul anului 1939. In cursul desfăşurării Conferinţei de reor­ganizare a Uniunii Tineretului Comunist, ţinută in Bucureşti într-o casă conspirati­vă a partidului, au fost prezentate şi su­puse dezbaterii mai multe rapoarte, intre care şi un referat cu privire la proble­mele organizatorice ale U.T.C., prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In final, conferinţa a adoptat un plan de acţiune, fixînd sarcinile imediate ale organizaţiei revoluţionare de tineret şi a ales organe­le de conducere ale U.T.C. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în secre­tariatul Comitetului Central, încheierea cu succes a acţiunii de re­facere a Uniunii Tineretului Comunist, ca şi prezenţa în conducerea organizaţiei a unor cadre politice dintre cele mai com­petente care s-au ridicat din rindurile ti­neretului revoluţionar din România, în pri­mul rind a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-au constituit într-un cîştig extrem de preţios pentru proletariatul român. A fost un moment cu adevărat semnificativ, care a generat consecinţe dintre cele mai po­zitive pentru ansamblul mişcării muncito­reşti, pentru lupta partidului comunist con­tra fascismului, pentru salvgardarea inde­pendenţei şi suveranităţii naţionale a pa­triei. fiind o prezenţă dintre cele mai active, acţionînd multilateral şi în planuri dintre cele mai diverse ale luptei desfăşurate de clasa muncitoare, de P.C.R. In aceşti ani contra regimului dictaturii regale, a peri­colului fascist şi revizionist, tînărul militant comunist Nicolae Ceauşescu a fost îndea­proape urmărit de organele represive ale statului, din ce în ce mai alertate de ac­tivitatea sa revoluţionară. A şi fost arestat la 27 mai 1939 în urma ordinului emis de Prefectura de poliţie din Bucureşti. A fost „cercetat" cu mijloacele specifice organe­lor de anchetă din România burgheză dar, aşa cum se consemnează într-o informa­ţie documentară memorialistică „In timpul persecutărilor, cu toate caznele sălbatice şi torturile fizice la care a fost supus, s-a purtat ca un erou demn al clasei munci­toare, ca un adevărat luptător comunist". Neputîndu-l găsi vinovat, autorităţile­­ re­presive au fost nevoite să-l elibereze, cu toate că se reţinea concluzia conform căreia comunistul Nicolae Ceauşescu con­tinua să fie „periculos" pentru siguranţa statului burghez. Activitatea revoluţionară, comunistă desfăşurată ulterior avea­­să furnizeze organelor poliţiei şi Siguranţei noi pretexte, în baza cărora s-au hotărit să-l aresteze şi să-l înainteze Tribunalului Mi­litar al Corpului II Armată, pentru a fi judecat sub culpa de „agitaţie comu­nistă". Hotărîrea organelor represive de a-l aresta pe luptătorul comunist Nicolae Ceauşescu survenea într-un moment în care primise spre rezolvare sarcini deosebit de importante pentru mersul acţiunii de re­organizare a U.T.C., aşa cum erau cele privind reorganizarea comitetelor regio­nale şi judeţene ale Uniunii Tineretului Co­munist. Nu putea risca o confruntare di­rectă cu autorităţile, deşi era conştient că a nu se prezenta în faţa organelor de an­chetă însemna o îngreunare sensibilă a situaţiei sale. A preferat să se retragă in adîncă ilegalitate, să dea curs înaltei da­torii de militant pentru cauza clasei mun­citoare, a poporului căruia îi aparţinea, îndeplinind sarcinile încredinţate de partid, propagînd cu aceeaşi dăruire de sine şi abnegaţie revoluţionară, în Bucureşti, la Iaşi, ca şi în numeroase alte localităţi din ţară, linia politică a partidului comunist. Tribunalul Militar al Corpului II Armată din Bucureşti l-a condamnat insă în con­tumacie, prin sentinţa nr. 2­696 din 22 au­gust 1939, la o pedeapsă grea : 3 ani de închisoare, 3 ani de interdicţie, 20 000 de lei amendă şi alţi 5 000 de lei cheltuieli de judecată. N-a putut fi depistat de către organele poliţiei şi Siguranţei statului decit în vara anului 1940, mai precis în ziua de 29 iulie 1940 într-o casă conspirativă a partidului situată pe strada Bibescu Vodă nr. 19. Era astfel împiedicat să ducă mai departe pregătirile pentru desfăşurarea unor im­portante acţiuni revoluţionare ale tinere­tului comunist din Bucureşti, care ur­mau să aibă loc cu prilejul zilei de 1 august, zi intrată în tradiţia mişcării muncitoreşti din România ca zi de luptă împotriva războiului. Tînărul luptător revoluţionar începea calvarul altor ani de închisoare, de pătimire pentru cauza credinţei sale în nobleţea idealurilor co­muniste, de propăşire a României pe căi de libertate şi progres social. A făcut mai întii carantina obligatorie a Văcăreştilor, înainte de a fi încarcerat la Jilava, întrucît închisoarea Doftana a cedat cutremurului din 9-10 noiembrie 1940, prăbuşindu-se peste sutele de deţinuţi politici comunişti şi antifascişti. OLIMPIU MATICHESCU doctor in istorie

Next