Scînteia Tineretului, noiembrie 1982 (Anul 38, nr. 10397-10422)

1982-11-01 / nr. 10397

Ţara trăieşte intr-un climat de profundă efervescenţă poli­tică, marcat de evenimente cu o semnificaţie aparte in actua­litatea vieţii şi muncii noastre, in primul rînd de perspectiva desfăşurării la sfirşitul­ acestui an a Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român. Pentru întregul partid, pentru întregul popor, pentru noi toţi, fiii României socialiste, acest moment este menit să dea un nou impuls dezvoltării econo­­mico-sociale a patriei, con­strucţiei socialismului în Româ­nia, ridicând pe o treaptă su­perioară munca pe care o des­făşurăm, viaţa pe care o trăim. Semnificaţia majoră a eveni­mentului decurge din atribu­tele etapei în care ne aflăm, din problemele înscrise pe a­­genda de lucru a Conferinţei şi pe care acest înalt forum al partidului este chemat să le rezolve, să le dea soluţii în consens cu cerinţele şi legile continuării măreţei opere de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, cu si­tuaţia generală a ţării, în con­textul situaţiei lumii contem­porane. Fireşte, Conferinţa Naţională se instituie ca un moment de­ bilanţ al activităţii desfăşurate în perioada care a trecut de la Congresul al XII- lea şi in egală măsură de tra­sare­ a­ perspectivei îndeplinirii exemplare a sarcinilor şi obi­ectivelor stabilite in documen­tele­ istorice ale Congresului al XII-lea. Aşa cum arăta secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Plenara din 1—2 iunie a.C. şî Plenara din 9—10 octombrie a.c. ale C.C. al P.C.R., ideea funda­mentală căreia, i se subordo­nează, in întregime analiza pe care o va face Conferinţa Na­ţională, precum şi hotărârile ce le va adopta, este aceea a per­fecţionării generale a activită­ţii economico-sociale, a muncii în toate domeniile de activi­tate. In, termenii acestor exi­genţe, problema cheie este a­­ceea de a ridica la noi cote procesul trecerii la o nouă calitate a muncii şi vieţii, pro­cesul obţinerii unui nivel de sporită eficienţă economică. Şi aceasta pe terenul unirii mai strinse, mobilizării mai acute a eforturilor întregii noastre na­ţiuni, a tuturor resurselor ma­teriale­­ şi umane de care dis­punem. Este vorba deci, astăzi şi aici, la mijlocul cincinalului, de a descoperi şi pune în va­loare noi şi noi resurse de cre­ativitate, de angajare si abne­gaţie, astfel incit ceea ce ne-am propus să înfăptuim să fie dus în întregime la, înde­plinire, pentru a determina creşterea in continuare a avu­ţiei naţionale, a bunăstării în­tregului popor, a asigura o bază mereu mai trainică li­bertăţii şi independentei pa­triei. In magistralele cuvîntări pe care secretarul general al par­tidului le-a rostit de la înalta tribună a plenarelor, C.C. al P.C.R., tovarăşul . Nicolae Ceauşescu sublinia cu deose­bită putere de convingere fap­tul că soluţionarea corespun­zătoare a problemelor inain­­tării şi pe mai departe a ţării pe coordonatele progresului şi dezvoltării impune un efort unanim şi responsabil de va­lorificare la un nivel superior a marilor posibilităţi pe care le­­avem, posibilităţi umane şi materiale, totodată, de a asi­gura o eficienţă superioară u­­riaşelor investiţii materiale fă­­­cute pentru a realiza o puter­nică bază materială, forţe de producţie de un înalt nivel tehnic. Este astăzi momentul, remarca secretarul general al partidului, ca baza materială creată să dea rezultate şi mai mari in sfera producţiei de bunuri, de a folosi mai bine şi mai eficient resursele exis­tente, deterroinînd creşterea nivelului de civilizaţie al pa­triei, bunăstarea tuturor oa­menilor muncii. In acest spirit de înaltă exigenţă revoluţio­nară, de analiză temeinică, ştiinţifică, realistă a datelor muncii şi vieţii noastre, acum. In 1982 şi in perspectiva ani­lor ce vin, Conferinţa Naţio­nală urmează a da răspunsuri adecvate unor probleme esen­ţiale, probleme care privesc cu prioritate calitatea muncii, a­ factorului uman creator. Pentru fiecare dintre noi este limpede că problemele ce vor fi dezbătute la înaltul fo­rum al comuniştilor sunt pro­blemele de fiecare, zi ale mun­cii fiecăruia dintre noi privite la nivelul global al societăţii. Legitimitatea înscrierii lor pe agenda dezbaterilor rezultă din însemnătatea excepţională pe care o au pentru asigura­rea viitorului României socia­liste. Sunt problemele ţării, ale noastre şi ele pretind mobili­zarea eforturilor creatoare ale Întregii naţiuni. Este cazul să amintim problema cheie a noii calităţi a muncii, a creşterii eficienţei economice cu toate implicaţiile lor vaste in geo­grafia politică, economică şi socială a ţării. Conferinţa Na­ţională este chemată să adopte hotărâri care vor determina satisfacerea în condiţii mai bune a acestui imperativ su­prem de care depind dezvol­tarea multilaterală a ţării, în­deplinirea sarcinilor Congre­sului al XII-lea al partidului. Aceasta este problema cheie, spuneam, privită din perspec­tiva funcţionării mai eficiente a sistemului autoconducerii şi autogestiunii muncitoreşti care, după cum se ştie, constituie una din direcţiile fundamen­tale ale politicii partidului şi (Continuare In pag. a IV-a) CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN - important eveniment în viaţa partidului şi a ţării Desfăşurarea pregătirilor pentru Conferinţa Naţională trebuie să dea un puternic impuls întregii acti­vităţi în vederea înfăptuirii neabătute a sarcinilor pe acest an, a perfecţionării activităţii în toate domeniile, a creşterii rolului organizaţiilor şi organelor de partid. Conferinţa Naţională trebuie să reprezinte un moment important în viaţa partidului şi a ţării, să dea o nouă perspectivă luptei şi muncii poporului nostru pentru înfăp­tuirea Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. NICOLAE CEAUȘESCU Tinerii, prezenţă activă pe frontul recoltei CU ACELEAŞI BUNE REZULTATE, DIN PRIMA PINA IN ULTIMA ZI A CAMPANIEI DE TOAMNA In aceste zile de sfirşit de campanie, lucrează pe ogoare­le judeţului Galaţi peste 5 500 elevi. Printre aceştia, 1100 sunt la I.A.S. Galaţi, la depă­­nuşat şi încărcat porumb, la recoltarea ultimelor rădăci­­noase, cite 900 la I.A.S. Bujoru şi I.A.S. Frumuşiţa, alţi 300 in podgoriile Nicoreştiului. Efor­turile lor de a stringe roadele care se mai află incă pe­ cimp sint intens susţinute atit de şcoală cit şi de factorii respon­sabili din unităţile agricole. „Elevii noştri, ne spunea prof. Viorica Pop, directoare ad­junctă a Liceului industrial nr. 4 din Galaţi, muncesc in 3 puncte de lucru, la C.A.P. Ca­vadineţ, unde avem 145 băieţi, la I.A.S. Bereşti la recoltat struguri şi porumb, la I.A.S. Frumuşiţa la depănuşat şi în­cărcat porumb, la recoltat car­tofi şi sfeclă de zahăr. In con­diţiile unei bune organizări, eforturile elevilor sunt foarte rodnice. Ne-am oprit şi la C.A.P. Vi­­nători, unde 480 elevi de la li­ceele „Al. I. Cuza“ şi ind. nr. 1 adunau cartofi, a doua oară, de pe o tarla de citeva zeci de hectare. „In urma noastră nu vrem să rămină nici­ un cartof, ne spunea Costel Banaga, din anul 1 profesională. Ieri am umplut 24 saci, astăzi ne stră­duim să realizăm mai mult, să încheiem cit mai repede strin­­gerea acestei recolte“. Cele 10 clase de elevi de la liceele res­pective erau îndrumate tot de atâtea cadre didactice, cu grijă, cu participare directă la reali­zarea lucrării, preocupate me­reu de buna organizare a mun­cii. Maistrul instructor Octa­­vian Bolea şi subinginerul Tudorache Tatu ■ au ţinut să sublinieze că toţi elevii lor merită să fie evidenţiaţi, că in această campanie fiecare dintre ei a înţeles ce înseamnă răspunderea, pentru strîngerea tuturor roadelor de pe cimp, răspundere pe care au dove­dit-o prin fapte. Un scurt popas am făcut şi la baza de recepţie din satul Costea, comuna, Vinători. Aco­lo am găsit la lucru elevii din clasele a X-a A şi B de la Liceu,­ ind. nr. 10. Unii încăr­cai­i în pătule, alţii pregăteau benzile rulante in aşteptarea primelor camioane încărcate cu porumb care urmau să soseas­că de la I.A.S. Galaţi. „Ne-am organizat munca in două schimburi, ne spunea maistrul instructor Paraschiva Schwartz. Suntem deci, prezenţi aici de dimineaţa pînă seara tirziu şi asigurăm preluarea operativă a recoltei şi depozi­tarea ei în condiţii cit mai bune“. Cu alte cuvinte, muncă in­tensă in continuare pe frontu­rile recoltei. ION CHIRIC O înaltă datorie faţă de societate, faţă de noi înşine: SÅ TRĂIM ŞI SĂ MUNCIM SUB SEMNUL EXIGENŢELOR ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE! (PAGINA A 2-A) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SPOR­T România — Franţa 13-9 in Campionatul european de rugbi — F.I.R.A. VICTORIE A TENACITĂŢII (PAGINA A 5-A) ANUL XXXVIII, SERIA II, Nr. 10397 LUNI 1 NOIEMBRIE 1982 6 PAGINI 50 BANI TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU s-a reintilnit CU TOVARĂŞUL YASSER ARAFAT, preşedintele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, s-a reintîlnit, simbătă, cu tovară­şul Yasser Arafat, preşedintele Comitetului Executiv al Organi­zaţiei pentru Eliberarea Palesti­nei. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser­­ Arafat au continuat schimbul de păreri cu privire la dezvoltarea relaţiilor dintre Par­tidul Comunist Român şi Orga­nizaţia pentru Eliberarea Pales­tinei,­­ precum şi în legătură cu situaţia din Orientul Mijlociu, cu alte probleme actuale ale vieţii politice internaţionale. In timpul convorbirilor, condu­cătorul partidului şi statului nostru şi preşedintele Comitetu­lui Executiv al O.E.P. au reafir­mat hotărirea de a extinde şi întări prietenia, solidaritatea şi colaborarea dintre Partidul Co­munist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, po­trivit orientărilor şi înţelegerilor convenite. A fost exprimată con­vingerea că promovarea largă a bunelor relaţii dintre P.C.R. şi O.E.P. corespunde dorinţei şi as­piraţiilor popoarelor român şi palestinian, este in folosul şi spre binele lor, reprezentând, totodată, o contribuţie importan­tă la eforturile generale pentru soluţionarea politică, pe calea tratativelor, a conflictului din Orientul Mijlociu, pentru rezol­varea problemei palestiniene, pentru instaurarea păcii în regi­une. Reluînd examinarea ultimelor evoluţii ale situaţiei din Orien­tul Mijlociu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat au subliniat că în actua­lele condiţiii internaţionale se impune, mai mult ca oricînd, să fie intensificate acţiunile politice şi diplomatice pentru realizarea unei reglementări globale, juste şi durabile a conflictului din zonă, pentru statornicirea unei păci trainice, bazată pe retrage­rea Israelului din toate teritorii­le arabe ocupate în urma războ­iului din 1967, pe recunoaşterea dreptului poporului palestinian la autodeterminare, la constitui­rea unui stat palestinian inde­pendent. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat şi-au manifestat satisfacţia faţă de noile convorbiri purtate, afir­­mindu-şi încrederea că ele vor contribui,, prin rezultatele lor, la adîncirea, pe mai departe, a re­laţiilor prieteneşti dintre Parti­dul Comunist Român şi Organi­zaţia pentru Eliberarea Palesti­nei, în spiritul stimei şi respect­­ului reciproc, în interesul am­plificării şi aprofundării raportu­rilor dintre cele două popoare, al solidarităţii şi unităţii forţelor revoluţionare, antiimperialiste de pretutindeni, al cauzei păcii, În­ţelegerii şi cooperării interna­ţionale. Convorbirile s-au desfăşurat intr-o atmosferă de caldă cor­dialitate şi prietenie. PAGINA A 3-A: ECONOMIA de la o săptămînă la alta Craiova ’82 Fotó : VASILE RANGA învingătorii cunosc S-ar putea spune despre ora­şul Motru că este un copil al cărbunelui. Existenţa sa este le­gată de această bogăţie natura­lă, de oamenii care au venit s-o exploateze şi care şi-au durat aici o aşezare stabilă. Motru îşi afişează cu ostentaţie tinereţea. Nu există nimic vechi de care să te agăţi, căci istoria lui de­­abia a început. Totul a fost con­struit in plin cimp , oţel, be­ton şi sticlă, intr-o urbanistică modernă, funcţională. Deşi aşe­zat pe o comoară, oraşul nu are trepidaţia aglomerărilor de cău­tători de comori. Dimpotrivă, este chiar paşnic, calm, viaţa se scurge aici liniştită, nimic nu pare să-l tulbure. Şi totuşi, in spatele acestei blinde aparenţe, există aici o încleştare dramati­că intre om şi natură, o luptă ascunsă ai cărei învingători se cunosc. Din păcate, faptele, aces­tor oameni nu intră în legende. Cu toate că această trudă eroică a­re măreţia unei epopei. UN GIGANT MAI MIC Motru este creierul unui bazin minier de o suprafaţă aprecia­bilă. Pe o rază de zeci de kilo­metri numai mine şi cariere. Evident, lupta din adincimi este greu de observat, dar călătorul care trece prin zonă va fi im­presionat de altceva. Utilaje gi­gantice, co­cerite parcă dintr-o odisee spaţială, te intimpină in cele patru zări. Ce tint acestea ? Desigur, toată lumea ştie ce e acela un excavator. Mai puţini au văzut da aproape un excava­tor pe şenile cu rotor port cupe. Mai ales că un astfel de utilaj a fost fabricat pentru prima dată in tară la Întreprinderea Meca­nică Timişoara. Faţă de fraţii săi mai mari, el este deocamda­tă un copil. Capacitatea lui, doar 470 ml per cupă, faţă de 1 200 la ceilalţi. „Micuţul“ este totuşi impresionant. Are 16 metri înăl­ţime şi cintăreşte 700 de tone. Altfel spus, este cu­ un bloc de şase etaje. Văzut de-aproape, arată de-a dreptul înspăimântă­tor. O încrengătură de fiare, faţă de care te simţi copleşit. Un om nu-i ajunge nici măcar până la înălţimea şenilei. Alcă­tuirea lui pare totuşi simplă. Un şasiu, pe care se află mecanis­mul de deplasare, turnul — de fapt construcţia superioară, bra­ţul roţii port cupe şi un co­ntra­braţ cu rol de echilibru. Iar, pentru a-şi face treaba are nea­părat nevoie de o bandă de de­versare sau un circuit propriu. Monstrul îşi are o viaţă proprie. Inima lui se află in casa electri­că sau celula de comandă care are un grup propriu de transfor­matoare. Iar creierul este o ca­bină spaţială care poate culisa vertical. Pe ci­te de uriaş şi greoi, pe­ atit e de docil si uşor de condus. Un echipaj de şapte oameni este suficient pentru a-l îndruma. Dintre aceştia, trei sunt lăcătuşi mecanici, doi electri­cieni de întreţinere şi alţi doi excavatorişti. Practic, numai ul­timii doi il comandă , restul il veghează. Această premieră industrială a adus un lanţ şi alte noutăţi şi performanţe. Utilajul a fost proiectat şi livrat in subansam­­ble mari. Astfel, timpul de mon­tare a fost redus la cinci luni. Insă transportul uriaşelor com­ponente a pus deosebite proble­me. Pentru excavator s-a ame­najat o platformă proprie cu fundaţii speciale de beton. De aici va coborî autonom în ca­rieră. Acum, gigantul gata pre­gătit să muşte parcă zimbeşte triumfător. Dar cum a ajuns el pină aici ? UN BRAŢ CIT UN POD Braţul excavatorului sau elin­­da a fost poate cea mai mare piesă transportată pină acum pe drumurile româneşti. însuşi transportul a necesitat un pro­iect special. Dimensiunile sunt impresionante : aproape 40 m lungime, greutate in jur de 50 t, peste cinci metri înălţime şi cam tot atita lăţime. După cum se prezintă la vedere, dar şi după principiul de confecţionare, elin­­da seamănă foarte bine cu un pod. Probabil, asta a fost şi im­presia participanţilor la trafic, dintre care unii mai glumeţi. Pă­zind şi numărul de Gorj al ma­şinii şi-or fi uns în barbă : „Ia te uită, oltenii merg cu podul după ei !“. Glumă, glumă, numai că treaba era foarte serioasă. Au fost necesare două trailere ame­najate special. La capătul fiecă­ruia a fost montat un „virtej“ — adică un dispozitiv care antrena rotirea giganticei piese. Astfel, IULIAN COSTANDACHE (Continuare in pag. a IV-a) Lui Octav Onicescu Mărturisesc ruşinea de nu vă fi urat la 20 august „La mulţi ani , dar, sper să mă înţelegeţi, dumneavoas­tră care inţeleg­eţi atit. Nu v-am fost student, dar elev vă sunt permanent şi, pentru că nu ştiţi cum v-am cunos­cut, fără a vă fi văzut vreo­dată, vă voi povesti intilni­­rea mea cu dumneavoastră. Se intimpla in toamna anu­lui 1968, cam pe timpul aces­ta, şi aveam nevoie de o re­vistă „Izvoare de filosofie“ pentru o lucrare de seminar despre structură — eram in plin structuralism! Am găsit revista prin înţelegerea şi bunăvoinţa lui Constantin Noica, cârâia pentru atitea trebuie să-i mulţumesc, la fostul centru de logică. Am răsfoit-o şi mi-aţi apărut în faţă, la cincizeci de ani nu­mai, intr-o zi de septembrie a anului 1942, la Teţcani. Aţi început să-mi vorbiţi Despre infinit dumneavoastră, mate­maticianul, dumneavoastră, metafizicianul. Era vorba de LA UN TINAR ANOTIMP un Dicţionar metafizic, pri­mul articol fiind al dumnea­voastră. Am reţinut tot, dar ceea ce m-a marcat a fost a­­firmaţia că „noţiunea de in­finit are in general funcţiu­nea metafizică de a înlesni spiritului transformarea o­­biectelor experienţelor în no­ţiuni, adică trecerea de la un plan al gîndului la altul“. Această trecere — petrecere cum spune Constantin Noica -- mi-a deschis atunci ochii făcîndu-mă să înţeleg că, sub semnul infinitului, sun­tem­ condamnaţi la o eternă infidelitate faţă de tot ce ne înconjoară şi învăţăm, că tocmai ea, infidelitatea, e cea care ne duce dincolo mereu, obligindu-ne la creaţie şi, pină la urmă, ne împacă cu toate sfirşind prin a iubi şi ceea ce am părăsit. De fapt, şi dumneavoastră aţi practi­cat-o căci de n-ar fi nu s-ar povesti şi mărturie e faptul că iubiţi totul, făcindu-ne să înţelegem atitea , cum altfel aţi fi scris intr-un Dicţionar metafizic ? De la dumneavoastră mai ştim că „Este total nepotri­vită afirmaţia că Brâncuşi s-a inspirat din motivele ţă­răneşti ale artei lemnului ! Nu! El s-a identificat sau, mai exact, a avut geniala în­drăzneală să rămină identifi­cat cu modul de a gindi al lumii originilor sale, cu for­mele de ideaţie globală, sin­tetici , cuprinzind intr-un cuvint un întreg univers, in­tr-un dicton o regulă de viaţă. Formele de expresie artistică derivă de aici. Iar pentru cine crede că acest mod global, întreg, de a gindi este doar primitiv şi mărgi­nit in posibilităţi, ecoul uni­versal al artei şi întreaga personalitate a lui Brâncuşi ADRIAN BOERU (Continuare In pag. a IV-a)

Next