Scînteia Tineretului, noiembrie 1982 (Anul 38, nr. 10397-10422)
1982-11-01 / nr. 10397
Ţara trăieşte intr-un climat de profundă efervescenţă politică, marcat de evenimente cu o semnificaţie aparte in actualitatea vieţii şi muncii noastre, in primul rînd de perspectiva desfăşurării la sfirşitul acestui an a Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român. Pentru întregul partid, pentru întregul popor, pentru noi toţi, fiii României socialiste, acest moment este menit să dea un nou impuls dezvoltării economico-sociale a patriei, construcţiei socialismului în România, ridicând pe o treaptă superioară munca pe care o desfăşurăm, viaţa pe care o trăim. Semnificaţia majoră a evenimentului decurge din atributele etapei în care ne aflăm, din problemele înscrise pe agenda de lucru a Conferinţei şi pe care acest înalt forum al partidului este chemat să le rezolve, să le dea soluţii în consens cu cerinţele şi legile continuării măreţei opere de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, cu situaţia generală a ţării, în contextul situaţiei lumii contemporane. Fireşte, Conferinţa Naţională se instituie ca un moment de bilanţ al activităţii desfăşurate în perioada care a trecut de la Congresul al XII- lea şi in egală măsură de trasare a perspectivei îndeplinirii exemplare a sarcinilor şi obiectivelor stabilite in documentele istorice ale Congresului al XII-lea. Aşa cum arăta secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Plenara din 1—2 iunie a.C. şî Plenara din 9—10 octombrie a.c. ale C.C. al P.C.R., ideea fundamentală căreia, i se subordonează, in întregime analiza pe care o va face Conferinţa Naţională, precum şi hotărârile ce le va adopta, este aceea a perfecţionării generale a activităţii economico-sociale, a muncii în toate domeniile de activitate. In, termenii acestor exigenţe, problema cheie este aceea de a ridica la noi cote procesul trecerii la o nouă calitate a muncii şi vieţii, procesul obţinerii unui nivel de sporită eficienţă economică. Şi aceasta pe terenul unirii mai strinse, mobilizării mai acute a eforturilor întregii noastre naţiuni, a tuturor resurselor materiale şi umane de care dispunem. Este vorba deci, astăzi şi aici, la mijlocul cincinalului, de a descoperi şi pune în valoare noi şi noi resurse de creativitate, de angajare si abnegaţie, astfel incit ceea ce ne-am propus să înfăptuim să fie dus în întregime la, îndeplinire, pentru a determina creşterea in continuare a avuţiei naţionale, a bunăstării întregului popor, a asigura o bază mereu mai trainică libertăţii şi independentei patriei. In magistralele cuvîntări pe care secretarul general al partidului le-a rostit de la înalta tribună a plenarelor, C.C. al P.C.R., tovarăşul . Nicolae Ceauşescu sublinia cu deosebită putere de convingere faptul că soluţionarea corespunzătoare a problemelor inaintării şi pe mai departe a ţării pe coordonatele progresului şi dezvoltării impune un efort unanim şi responsabil de valorificare la un nivel superior a marilor posibilităţi pe care leavem, posibilităţi umane şi materiale, totodată, de a asigura o eficienţă superioară uriaşelor investiţii materiale făcute pentru a realiza o puternică bază materială, forţe de producţie de un înalt nivel tehnic. Este astăzi momentul, remarca secretarul general al partidului, ca baza materială creată să dea rezultate şi mai mari in sfera producţiei de bunuri, de a folosi mai bine şi mai eficient resursele existente, deterroinînd creşterea nivelului de civilizaţie al patriei, bunăstarea tuturor oamenilor muncii. In acest spirit de înaltă exigenţă revoluţionară, de analiză temeinică, ştiinţifică, realistă a datelor muncii şi vieţii noastre, acum. In 1982 şi in perspectiva anilor ce vin, Conferinţa Naţională urmează a da răspunsuri adecvate unor probleme esenţiale, probleme care privesc cu prioritate calitatea muncii, a factorului uman creator. Pentru fiecare dintre noi este limpede că problemele ce vor fi dezbătute la înaltul forum al comuniştilor sunt problemele de fiecare, zi ale muncii fiecăruia dintre noi privite la nivelul global al societăţii. Legitimitatea înscrierii lor pe agenda dezbaterilor rezultă din însemnătatea excepţională pe care o au pentru asigurarea viitorului României socialiste. Sunt problemele ţării, ale noastre şi ele pretind mobilizarea eforturilor creatoare ale Întregii naţiuni. Este cazul să amintim problema cheie a noii calităţi a muncii, a creşterii eficienţei economice cu toate implicaţiile lor vaste in geografia politică, economică şi socială a ţării. Conferinţa Naţională este chemată să adopte hotărâri care vor determina satisfacerea în condiţii mai bune a acestui imperativ suprem de care depind dezvoltarea multilaterală a ţării, îndeplinirea sarcinilor Congresului al XII-lea al partidului. Aceasta este problema cheie, spuneam, privită din perspectiva funcţionării mai eficiente a sistemului autoconducerii şi autogestiunii muncitoreşti care, după cum se ştie, constituie una din direcţiile fundamentale ale politicii partidului şi (Continuare In pag. a IV-a) CONFERINŢA NAŢIONALA A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN - important eveniment în viaţa partidului şi a ţării Desfăşurarea pregătirilor pentru Conferinţa Naţională trebuie să dea un puternic impuls întregii activităţi în vederea înfăptuirii neabătute a sarcinilor pe acest an, a perfecţionării activităţii în toate domeniile, a creşterii rolului organizaţiilor şi organelor de partid. Conferinţa Naţională trebuie să reprezinte un moment important în viaţa partidului şi a ţării, să dea o nouă perspectivă luptei şi muncii poporului nostru pentru înfăptuirea Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. NICOLAE CEAUȘESCU Tinerii, prezenţă activă pe frontul recoltei CU ACELEAŞI BUNE REZULTATE, DIN PRIMA PINA IN ULTIMA ZI A CAMPANIEI DE TOAMNA In aceste zile de sfirşit de campanie, lucrează pe ogoarele judeţului Galaţi peste 5 500 elevi. Printre aceştia, 1100 sunt la I.A.S. Galaţi, la depănuşat şi încărcat porumb, la recoltarea ultimelor rădăcinoase, cite 900 la I.A.S. Bujoru şi I.A.S. Frumuşiţa, alţi 300 in podgoriile Nicoreştiului. Eforturile lor de a stringe roadele care se mai află incă pe cimp sint intens susţinute atit de şcoală cit şi de factorii responsabili din unităţile agricole. „Elevii noştri, ne spunea prof. Viorica Pop, directoare adjunctă a Liceului industrial nr. 4 din Galaţi, muncesc in 3 puncte de lucru, la C.A.P. Cavadineţ, unde avem 145 băieţi, la I.A.S. Bereşti la recoltat struguri şi porumb, la I.A.S. Frumuşiţa la depănuşat şi încărcat porumb, la recoltat cartofi şi sfeclă de zahăr. In condiţiile unei bune organizări, eforturile elevilor sunt foarte rodnice. Ne-am oprit şi la C.A.P. Vinători, unde 480 elevi de la liceele „Al. I. Cuza“ şi ind. nr. 1 adunau cartofi, a doua oară, de pe o tarla de citeva zeci de hectare. „In urma noastră nu vrem să rămină nici un cartof, ne spunea Costel Banaga, din anul 1 profesională. Ieri am umplut 24 saci, astăzi ne străduim să realizăm mai mult, să încheiem cit mai repede stringerea acestei recolte“. Cele 10 clase de elevi de la liceele respective erau îndrumate tot de atâtea cadre didactice, cu grijă, cu participare directă la realizarea lucrării, preocupate mereu de buna organizare a muncii. Maistrul instructor Octavian Bolea şi subinginerul Tudorache Tatu ■ au ţinut să sublinieze că toţi elevii lor merită să fie evidenţiaţi, că in această campanie fiecare dintre ei a înţeles ce înseamnă răspunderea, pentru strîngerea tuturor roadelor de pe cimp, răspundere pe care au dovedit-o prin fapte. Un scurt popas am făcut şi la baza de recepţie din satul Costea, comuna, Vinători. Acolo am găsit la lucru elevii din clasele a X-a A şi B de la Liceu, ind. nr. 10. Unii încărcaii în pătule, alţii pregăteau benzile rulante in aşteptarea primelor camioane încărcate cu porumb care urmau să sosească de la I.A.S. Galaţi. „Ne-am organizat munca in două schimburi, ne spunea maistrul instructor Paraschiva Schwartz. Suntem deci, prezenţi aici de dimineaţa pînă seara tirziu şi asigurăm preluarea operativă a recoltei şi depozitarea ei în condiţii cit mai bune“. Cu alte cuvinte, muncă intensă in continuare pe fronturile recoltei. ION CHIRIC O înaltă datorie faţă de societate, faţă de noi înşine: SÅ TRĂIM ŞI SĂ MUNCIM SUB SEMNUL EXIGENŢELOR ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE! (PAGINA A 2-A) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SPORT România — Franţa 13-9 in Campionatul european de rugbi — F.I.R.A. VICTORIE A TENACITĂŢII (PAGINA A 5-A) ANUL XXXVIII, SERIA II, Nr. 10397 LUNI 1 NOIEMBRIE 1982 6 PAGINI 50 BANI TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU s-a reintilnit CU TOVARĂŞUL YASSER ARAFAT, preşedintele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, s-a reintîlnit, simbătă, cu tovarăşul Yasser Arafat, preşedintele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat au continuat schimbul de păreri cu privire la dezvoltarea relaţiilor dintre Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, precum şi în legătură cu situaţia din Orientul Mijlociu, cu alte probleme actuale ale vieţii politice internaţionale. In timpul convorbirilor, conducătorul partidului şi statului nostru şi preşedintele Comitetului Executiv al O.E.P. au reafirmat hotărirea de a extinde şi întări prietenia, solidaritatea şi colaborarea dintre Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, potrivit orientărilor şi înţelegerilor convenite. A fost exprimată convingerea că promovarea largă a bunelor relaţii dintre P.C.R. şi O.E.P. corespunde dorinţei şi aspiraţiilor popoarelor român şi palestinian, este in folosul şi spre binele lor, reprezentând, totodată, o contribuţie importantă la eforturile generale pentru soluţionarea politică, pe calea tratativelor, a conflictului din Orientul Mijlociu, pentru rezolvarea problemei palestiniene, pentru instaurarea păcii în regiune. Reluînd examinarea ultimelor evoluţii ale situaţiei din Orientul Mijlociu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat au subliniat că în actualele condiţiii internaţionale se impune, mai mult ca oricînd, să fie intensificate acţiunile politice şi diplomatice pentru realizarea unei reglementări globale, juste şi durabile a conflictului din zonă, pentru statornicirea unei păci trainice, bazată pe retragerea Israelului din toate teritoriile arabe ocupate în urma războiului din 1967, pe recunoaşterea dreptului poporului palestinian la autodeterminare, la constituirea unui stat palestinian independent. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat şi-au manifestat satisfacţia faţă de noile convorbiri purtate, afirmindu-şi încrederea că ele vor contribui,, prin rezultatele lor, la adîncirea, pe mai departe, a relaţiilor prieteneşti dintre Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, în spiritul stimei şi respectului reciproc, în interesul amplificării şi aprofundării raporturilor dintre cele două popoare, al solidarităţii şi unităţii forţelor revoluţionare, antiimperialiste de pretutindeni, al cauzei păcii, Înţelegerii şi cooperării internaţionale. Convorbirile s-au desfăşurat intr-o atmosferă de caldă cordialitate şi prietenie. PAGINA A 3-A: ECONOMIA de la o săptămînă la alta Craiova ’82 Fotó : VASILE RANGA învingătorii cunosc S-ar putea spune despre oraşul Motru că este un copil al cărbunelui. Existenţa sa este legată de această bogăţie naturală, de oamenii care au venit s-o exploateze şi care şi-au durat aici o aşezare stabilă. Motru îşi afişează cu ostentaţie tinereţea. Nu există nimic vechi de care să te agăţi, căci istoria lui deabia a început. Totul a fost construit in plin cimp , oţel, beton şi sticlă, intr-o urbanistică modernă, funcţională. Deşi aşezat pe o comoară, oraşul nu are trepidaţia aglomerărilor de căutători de comori. Dimpotrivă, este chiar paşnic, calm, viaţa se scurge aici liniştită, nimic nu pare să-l tulbure. Şi totuşi, in spatele acestei blinde aparenţe, există aici o încleştare dramatică intre om şi natură, o luptă ascunsă ai cărei învingători se cunosc. Din păcate, faptele, acestor oameni nu intră în legende. Cu toate că această trudă eroică are măreţia unei epopei. UN GIGANT MAI MIC Motru este creierul unui bazin minier de o suprafaţă apreciabilă. Pe o rază de zeci de kilometri numai mine şi cariere. Evident, lupta din adincimi este greu de observat, dar călătorul care trece prin zonă va fi impresionat de altceva. Utilaje gigantice, cocerite parcă dintr-o odisee spaţială, te intimpină in cele patru zări. Ce tint acestea ? Desigur, toată lumea ştie ce e acela un excavator. Mai puţini au văzut da aproape un excavator pe şenile cu rotor port cupe. Mai ales că un astfel de utilaj a fost fabricat pentru prima dată in tară la Întreprinderea Mecanică Timişoara. Faţă de fraţii săi mai mari, el este deocamdată un copil. Capacitatea lui, doar 470 ml per cupă, faţă de 1 200 la ceilalţi. „Micuţul“ este totuşi impresionant. Are 16 metri înălţime şi cintăreşte 700 de tone. Altfel spus, este cu un bloc de şase etaje. Văzut de-aproape, arată de-a dreptul înspăimântător. O încrengătură de fiare, faţă de care te simţi copleşit. Un om nu-i ajunge nici măcar până la înălţimea şenilei. Alcătuirea lui pare totuşi simplă. Un şasiu, pe care se află mecanismul de deplasare, turnul — de fapt construcţia superioară, braţul roţii port cupe şi un contrabraţ cu rol de echilibru. Iar, pentru a-şi face treaba are neapărat nevoie de o bandă de deversare sau un circuit propriu. Monstrul îşi are o viaţă proprie. Inima lui se află in casa electrică sau celula de comandă care are un grup propriu de transformatoare. Iar creierul este o cabină spaţială care poate culisa vertical. Pe cite de uriaş şi greoi, pe atit e de docil si uşor de condus. Un echipaj de şapte oameni este suficient pentru a-l îndruma. Dintre aceştia, trei sunt lăcătuşi mecanici, doi electricieni de întreţinere şi alţi doi excavatorişti. Practic, numai ultimii doi il comandă , restul il veghează. Această premieră industrială a adus un lanţ şi alte noutăţi şi performanţe. Utilajul a fost proiectat şi livrat in subansamble mari. Astfel, timpul de montare a fost redus la cinci luni. Insă transportul uriaşelor componente a pus deosebite probleme. Pentru excavator s-a amenajat o platformă proprie cu fundaţii speciale de beton. De aici va coborî autonom în carieră. Acum, gigantul gata pregătit să muşte parcă zimbeşte triumfător. Dar cum a ajuns el pină aici ? UN BRAŢ CIT UN POD Braţul excavatorului sau elinda a fost poate cea mai mare piesă transportată pină acum pe drumurile româneşti. însuşi transportul a necesitat un proiect special. Dimensiunile sunt impresionante : aproape 40 m lungime, greutate in jur de 50 t, peste cinci metri înălţime şi cam tot atita lăţime. După cum se prezintă la vedere, dar şi după principiul de confecţionare, elinda seamănă foarte bine cu un pod. Probabil, asta a fost şi impresia participanţilor la trafic, dintre care unii mai glumeţi. Păzind şi numărul de Gorj al maşinii şi-or fi uns în barbă : „Ia te uită, oltenii merg cu podul după ei !“. Glumă, glumă, numai că treaba era foarte serioasă. Au fost necesare două trailere amenajate special. La capătul fiecăruia a fost montat un „virtej“ — adică un dispozitiv care antrena rotirea giganticei piese. Astfel, IULIAN COSTANDACHE (Continuare in pag. a IV-a) Lui Octav Onicescu Mărturisesc ruşinea de nu vă fi urat la 20 august „La mulţi ani , dar, sper să mă înţelegeţi, dumneavoastră care inţelegeţi atit. Nu v-am fost student, dar elev vă sunt permanent şi, pentru că nu ştiţi cum v-am cunoscut, fără a vă fi văzut vreodată, vă voi povesti intilnirea mea cu dumneavoastră. Se intimpla in toamna anului 1968, cam pe timpul acesta, şi aveam nevoie de o revistă „Izvoare de filosofie“ pentru o lucrare de seminar despre structură — eram in plin structuralism! Am găsit revista prin înţelegerea şi bunăvoinţa lui Constantin Noica, cârâia pentru atitea trebuie să-i mulţumesc, la fostul centru de logică. Am răsfoit-o şi mi-aţi apărut în faţă, la cincizeci de ani numai, intr-o zi de septembrie a anului 1942, la Teţcani. Aţi început să-mi vorbiţi Despre infinit dumneavoastră, matematicianul, dumneavoastră, metafizicianul. Era vorba de LA UN TINAR ANOTIMP un Dicţionar metafizic, primul articol fiind al dumneavoastră. Am reţinut tot, dar ceea ce m-a marcat a fost afirmaţia că „noţiunea de infinit are in general funcţiunea metafizică de a înlesni spiritului transformarea obiectelor experienţelor în noţiuni, adică trecerea de la un plan al gîndului la altul“. Această trecere — petrecere cum spune Constantin Noica -- mi-a deschis atunci ochii făcîndu-mă să înţeleg că, sub semnul infinitului, suntem condamnaţi la o eternă infidelitate faţă de tot ce ne înconjoară şi învăţăm, că tocmai ea, infidelitatea, e cea care ne duce dincolo mereu, obligindu-ne la creaţie şi, pină la urmă, ne împacă cu toate sfirşind prin a iubi şi ceea ce am părăsit. De fapt, şi dumneavoastră aţi practicat-o căci de n-ar fi nu s-ar povesti şi mărturie e faptul că iubiţi totul, făcindu-ne să înţelegem atitea , cum altfel aţi fi scris intr-un Dicţionar metafizic ? De la dumneavoastră mai ştim că „Este total nepotrivită afirmaţia că Brâncuşi s-a inspirat din motivele ţărăneşti ale artei lemnului ! Nu! El s-a identificat sau, mai exact, a avut geniala îndrăzneală să rămină identificat cu modul de a gindi al lumii originilor sale, cu formele de ideaţie globală, sintetici , cuprinzind intr-un cuvint un întreg univers, intr-un dicton o regulă de viaţă. Formele de expresie artistică derivă de aici. Iar pentru cine crede că acest mod global, întreg, de a gindi este doar primitiv şi mărginit in posibilităţi, ecoul universal al artei şi întreaga personalitate a lui Brâncuşi ADRIAN BOERU (Continuare In pag. a IV-a)