Scînteia Tineretului, noiembrie 1982 (Anul 38, nr. 10397-10422)
1982-11-01 / nr. 10397
,SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 MOBIErEA EFORTULUI Fotografie de VASILE RANGA ARUNCAREA CU SUIA Se pare că un nou sport se profilează la orizont . Botezindu-l în, grabă, i-am zice: aruncarea’cu suta. Nu se practică, așa cum s-ar crede, in incinta vreunui stadion, ci în unele restaurante cunoscute ale Capitalei. Să vezi și să nu crezi. Locul: restaurantul „MOLDOVA“. Restaurant categoria I. Iau loc, comand şi aştept. Pină să Vină bucatei», neavind altceva mai bun de făcut decit să ascult muzica orchestrei, am dat o roată cu privirea prin sală. Sunt înconjurat de nişte consumatori care după comportamentul lor aşteptam din clipă în clipă să se ia la bătaie. Lunii îşi aruncă „vorbe dulci“, alţii se înjură de-a binelea, se rostesc vulgarităţi, se dă cu pumnul în masă. Lingă mine, la o masă vecină, doi indivizi care cred că erau de la deschidere un restaurant, abia se mai ţineau pe... scaune. Unul precis se numea Marian, căci aşa era strigat de celălalt... Să vi-l descriu: brunet, blugi, crocati, geacă și pachetul de Kent asortat. Cred că nu avea mai mult de 25 ani. Al doilea, tot bronzat, puternic ca si prietenul său, rataţi „SUPER RIFLE“, capsat şi la propriu şi la figurat. Orchestra: un viorist, un acordeonist, un suflător bărbos și cam obosit, cu ghiulul de rigoare pe degetul mic, își derula programul. Marian, îl văd e fericit. Ride mereu, veselie care însă nu i-o transmite și tovarășului său. Se ridică la un moment dat și, mai mult împleticindu-se, ajunge la orchestră și cu un gest de silă întinde o bancnotă a 100 lei pe care bărbosul o umflă rapid dosind-o in buzunar. Suflătorul se prinde că e rost de un ban grămadă şi ca la o comandă, atenţia orchestrei se exercită în exclusivitate pentru Marian. Cred că i-a plăcut melodia, căci acesta, simţindu-S se îndatorat pentru marea-i favoare făcută, de a-i fi executat preferinţa muzicală, se ridică şi mai mult sprijinindu-se de mese, mai pasă o sută de lei Acelaşi „adrisant“. După alte citeva minute. Pe la urechea mea trecu aruncată cu năduf o altă sută, încercare reuşită, bineînţeles de Marian, direct pe ringul de dans unde cînta orchestra, fază la care „şefu’“, deşi destul iie gras, se opri din cintat şi aplecindu-se o ciuguli de jos cu vioiciune. De la o masă vecină, altă sută, lua drumul spre buzunarul clarinetistului. „Fie primită!“. La concurenţă cu acesta, Marian, fără a se lăsa mai prejos mai aruncă tot pe lingă urechea mea o „centă“, punindu-1 iarăşi in dificultate pe „maestru“. Uite-o mai fi primit înainte, nu știu, că nu am fost de faţă. Sigur e că buzunarele tuturor erau bine garnisite cu sule. Incepuse să-mi placă aruncările cu suta de lei, imaginindu-mi cit exerciţiu ii trebuise lui Marian să arunce acea sută la punct fix, adică, in picioarele neîntrecuţilor instrumentişti. •Spectacolul devenise fra- | pant, acceleat in continuare si mai abitir din clipa in care şi-a făcut apariţia „steaua“ restaurantului, solista vocală, Fansoluţa Fiera- ru. Nu ştiu dacă locuieşte in Vitan, in Vudeşti sau in Ferentari, cert este că a primit atitea sute de lei incit hiermit in stilul acesta In eite- iva luni îşi poate cumpăra uşor un mijloc de locomoţie ţie patru roate cu care să poată să meargă in oricare din cartierele de mai sus unde cred că are neamuri. Neavind buzunare, interpreta pasa sutele aceluiaşi component al formaţiei, adică suflătorului, probabil că acesta era şefu’ şi omul ei de încredere cu care împărţea Ia sfirşit darul. El toate acestea se petreceau sub ochii unui întreg restaurant, inclusiv ai ospătarilor şi chiar ai şefului de sală care se ocupa personal ca lui Marian şi prietenului său să nu lipsească ceva la un moment dat. Marian n-a mai vrut să se ridice, extenuat de cite drumuri făcuse spre orchestra miluită cu sute ce ar fi vrut să le lipească pe fruntea instrumentiștilor, și-l trimise pe un ospătar cu altă sută să o depună la „cutia mitei“. Acesta, docil, execută comanda nababului. Obosit de efortul de peste zi (de fapt, din restaurant), Marian, care în acest timp se ospătase din belșug mîncînd vreo 3—4 fripturi, ficat, salate, garnituri, direct cu mina din farfurie (peştiind probabil să folosească furculiţa şi cuţitul) a mai şi împărţit tot aşa şi pe la mesele vecine fripturi şi sticle cu vin, căzu dintr-o dată frint cu papul pe masă şi dormi somn adine vreo oră, două, fiind vegheat de ospătarii localului. Doar avantaiele lipseau din recuzită . Neştiind că somnul e contagios, colegul său adormi şi el pe dată, molipsit de sforăiturile lui Marian, cu care de-acum dialog e stereo. Deşi au fost priviţi şi admiraţi de un întreg tocat, nici o persoană oficială a localului nu a îndrăznit să le tulbure somnul decit la închidere, fiind trataţi in această manieră că persoane de vază ale restaurantului. Am plecat gindindu-mă ce uşor se pot ciştiga banii fiind angajatul „MOLDOVEI“. De unde pînă unde acest obicei, nu ştiu. Cert e că în acest restaurant al papilălei mişună inşi care făcînd o risipă ieşitâ din comun de bani, nu pot crede că sint ciştigaţî cu sudoarea frunţii. Ce despre instrumentiştii norocoşi, ce să mai vorbim? , pleacă seară de seară fericiţi că nu are cine-i întrebate sănătate Şi ca să nu uit aruncarea cu sută“ se practică »M» unele baruri de noapte ale Bunueştiului. Singura soluţie pentru reglementarea acestor recorduri ar fi ca organele în drept să dea şi ele cu un paragraf de lege şi să nimerească în plin. , THEODOR RABAN Priviţi prin lentila fragilă a toamnei, ziua petrecută la Şintereag are contururile înceţoşate de emoţie, tulburate creun inceput de răcoare, cu semne ferise-n frunzele plopilor înşiraţi cuminte şi melancolie pe şosea. De-o parte şi de alta, covor de brinduşe, sfioase şi violete, răsfăţate in soarele blind, cirezi şi mirişti. ..aici am scos nici multe kilograme porumb boabe la hectar“, livezi ,,atacate“ de micii culegători, dealuri împestriţate tractoare, batoze, saci plini, lăzi, furaje şi cite altele, şi căi brinduşe de toamnă. „Ehei, ăsta-i semn de vreme faină !“ zice cineva. Ca nişte buni gospodari ce sunt, gazdele mele şi-au pregătit ceea ce se cheamă cu un termen consacrat „baza furajeră“ şi ceea ce înseamnă pe înţelesul nostru, al nespecialiştilor, finul adunat in căpiţele imense, silozurile cu ..de toate“ : norumb furajer, eopeni măcinaţi, fin, tăieţei de sfeclă, totul pregătit in aşteptarea vacilor şi-a vitelelor care se vor intoarce-n curînd de la păşune, în grajdurile noi-nouţe ale Asociaţiei etmornice intercopparatiste Micu-Odorhei, Sub ochiul Competent şi pasiunea profesională a Unărului director Mircea Zagrai, a inginerului Isidor Zăpriţan, care, după cum zice toată lumea, „ de dimineaţă pină seara stă numai un cimp“ şi a medicului veterinar Mincu Sorin, foarte exigent de altfel, convins că „Orice poate să meargă şi mai bine“. Sene, calculează, dă lămuriri şi se mişcă peste tot cu mare dezinvoltură economista Ana Anton : „Dau telefon acasă, la fetiţei* mele. O-ntreb pe Monta, cea din clasa a doua. Ţi-ai scris ? îmi răspunde : Nu mi-am scris nimic, te-aştept pe tine ! De ce nu ţi-ai scris ? Păi nu-mi găsesc stiloul! Mama-mi spune la telefon : Vino, că atitia copii sunt in curte ! Nu-şi scriu ! Nu vii odată ? Moma ii, smulge telefonul din mină. Zice : Am 0 diagramă la aritmetică da’ te-aştept pe tine“. Ana Anton zimbeşte, pune receptorul în furcă, iese din birou şi dă o fugă, nu, nu acasă ci la Consiliul intercooperatist fiindcă are de rezonat o problemă urgentă de serviciu cu inginerul legumicultor Anton Gheorghe (coincidenţa de nume nu este intimplătoare) pentru că „Vedeţi dumneavoastră, asociaţia noastră este nouă, totul e nou şi la-nceput aicea, de la grajduri şi silozuri la moara de furaje şi la personal ! Şi lucrurile trebuie să meargă strună ! Fin avem pregătit vreo 850 de tone şi 1 800 de tone fiara insilozate !“ ★ Inginerul Tămăşoiu iese vijelios pe poarta unuia din grajduri, chemindu-şi oamenii irmprejur. Cutare curăţă grajdurile, cutare se ocupa de silozul 2, tăbliţele de agăţat pe şirele de fin sunt proaspăt pictate (din ele aflăm noi cu precizie, fiecare „şiră“ , cind va fi folosită, ce conţine ea, cam ce cantitate), în Curînd se va trece la operaţia de lotizare a ultimului transport de vite aduse de la Niiniştea, la controlul gestației, hrana de iarnă pentru cele 1 300 de capete este de-acum asigurată. Inginerul Radu tămășoiu, cu o teribilă alură sportivă, haina albastră și Cizme de cauciuc,inuit (peste 1.85) blond (foarte), asltînd în mina stingă niște, chei de mastrta,pate proaspăt descins dintr-o peliculă fericită şi fără griji pe Easteman Color. — E un şef de fermă la cea de creştere a vitelelor de reproducţie C.A.P. Şintereag, ce nu s-a pomenit ! Şi obţine nişte rezultate, asta-i drept ! Ce-nseamnă să aibă omu’ talent la o meserie ! (Biro Vilmos, Îngrijitor). Radu Tămâşoiu nu e de părere că e păcat să ,.se irosească“ un fel de fel de treburi, intră în birou de două ori pe zi, o dată dimineața, la şapte cinci își iasă geanta diplomat şi-şi pune cizmele de courtiuc, a doua oară seara la şapte, „înainte de static“, cum se spune, când lasă cizmele și-și ia geanta, se ocupă deopotrivă de furaje (aţi văzut vreodată tăieţei de sfeclă , mă-ntreabă in timp ce-şi viră minune în borhotul răsturnat peste paie) de turnarea grătarelor din beton chiar in curtea fermei (dacă nu le-am face noi aici, ar fi tare scumpe) merge din grajd în grajd, de la o cireada la alta, responsabil in înțelesul cel mai frumos si mai bun al cuvintului, de soarta fiecărei viceluşe. Dar cel mai „impresionant“ e Radu Tămăşoiu cind ii mingii* ,pe coamă pe cei cițiva cai folosiți pentru atelajele de incintă. — Uitați-1 pe roibul ăsta. îl vedeți cum li freamătă nările? Şi minzul cei murg ! Mie-mi place şi surul ! Caii se mişcă infloraţi sub palma inginerului, care le zburleşte coamele cu tandreţe. „Fac treabă buni, să ştiţi,!“. . Covor de brinduşe sfioase, nişte lacrimi ciudate, violete sub soarele care scapătă, miros de fin, mă rătăcesc printre şiret» numerotate, e toamna scrisă-n frunzele aurii ale plopilor! scrisă-n hectarele însămintate unde orzul înfrăţeşte, scrisă-n grămezile de porumb şi-n movilele cu gulii furajere pîrtrecoase, în coroanele roşcate ale arţarilor şi-n unda răcoroasă a Şieului, in colinele gălbui ale Bretei şi-n fumul amărui al Blăjenilor. E toamnă chiar şi pe parbrizul maşinii tinărului inginer, cîteva frunze galbene de plop, pătate şi melancolice, un semn din ultima călătorie. „Dar eu sper dacă aveţi de sind să scrieţi cuiva să vă consultaţi şi cu un specialist. Că pe urmă, cine , ştie, ce noutăţi mai aflu din ziar despre mine ! Aflu şi eu în ce piesă am jucat !“ Ride cu poftă, decide, ia măsuri, se „repede pînă la“, îndreaptă, „pune mină, la moară“, bate cu palma viţelele grăsuţe, proaspăt venite în grajdurile C.A.P.ului. Striveşte în palmă o tocătură de porumb verde, face o glumă, povesteşte ceva din studenţie, de la practică, trage cu ochiul hîtru, persiflează uşor, mai mult de plăcerea conversaţiei, dă indicaţii şi-şi struneşte roibii. Grozav inginer avem, zice-im moş căzut In admirație pentru tinărul zootehnist. Și-i tinăr ! — Și bade dragă, e pasionat, «sta-i cel mal bine ! adaug eu înțeleaptă. — O fi cum ziceți, da știu că-s dragi mirhaide astea, de nurra , numa ! Ztmbesc, trag cu urechea 1« • verbele inginerului care se amestecă printre frunzele serii răcoroase. Covor de brinduşe de toamnă, e toamnă serină-rt finul căpiţelor şi-n frunzele plopilor. Seara sală adormitoare, am ordinare chiar şi pentru Radu Tămăşoiu, chiar şi peste notele mele conştiincioase despre „asigurarea bazei furajere’*. CLEOPATRA LORINŢIU PORTRETUL PASIUNII Ca orice oraş mare, Capitala atrage, facilitează pe vizitator. N-ar fi insă şi, singurul din ţară. Nu vrem să forţăm comparaţii inutile , să dăm deci Bucureştiului ce-i al lui, dar in acelşi timp să recunoaştem că diferenţele de altă dată dintre Bucureşti şi celelalte oraşe importante ale ţârii sunt tot mai mici prin dezvoltarea lor urbană, economică şi culturală din Ultimii ani. Motivele vopirii in Bucureşti sunt variate, inecuind cu problemele pe linie de serviciu, cu aşteptarea intre două trenuri şi ieriniciind cu vizita de plăcere la sfirşitul unei săptiminl. Re Intimptă In Bucureştiul, privit din epitanii» sau orarul natal, de undeva, să zicera, din Dagiţa sau Vaslui, si apară ca o atrăgătoare Insulă a Iul Monte trist«, pe care fabulos«« comori (profesionale sau matrimoniale — după ras) aşteaptă răbdătoare lopata harnici a descoperitorului. Pe vorba unei rude iau a unui vecin, stimulau in îmbietoare anunţuri publicitare sau pur şi simplu din Spirit de aventură, unii tineri sosesc din Bucureşti blind cu sine doar fragila filosofie a lui „mă descurc eu“. Sigur vă plăcerea de a te pierde in mişcarea formotitonie a bulevardelor, de a vedea eu ochii tăi crea ce aflasei deja din chet’» fotografii e mare. Fără serviciu, fără un Ioc sigur de dormit, această plăcere nu poate să dureze mai mult de 2—1 rit». După asta ce urmează 1 Iată • întrebare la car« vrem să răspundem fără să teoretizăm ipoorit prin intermediul unor biografii nedorite ale unor astfel de tineri, Bertaiul care urmează tpeeps, cum e şi normal, in Gara de Nord, primul joc deMiluire cu oraşul pentru orice vizitator. O QAR4 CITI ORAŞE Gara de Nord este o adevărată instituţie naţională. Numărul celor cara tranzitează pe aici zilnic este aproximativ 250 900 de persoane, popi, aproximativ populeţiu şi 3 oraşe de mărimea Dăcăului, să zicem. Practic, într-un aig de zile, prin Gara de Nord trece cam da două ori populaţia întregii gari. E ceva. Activitatea gării, transcrisa pe un imaginar grafic, ar aminti de liniile parkinskipene ale unei encefalograme. Se lucrează, cu alte cuvinte, din plin, cu nenumărate ore de vîrf, în funcţie de numărul trenurilor ce vin şi pleacă in diverse direcţii. Peroanele, rasele de bilete, sălile de aşteptar se umplu şi se golesc după cunoscutul şi vitalul sistem : sistelă-diasistolă. Orele de vîrf, zilele de dinainte Şi de după o sărbătoare, fac din aceste puncte adevărate modele de aglomeraţie. Dacă îţi dă cineva o palmă nu ştii cine. Tovarăşul lt. col. Gheorghe Nicola, comandantul Miliţiei Gării de Nord, zimbaşte concesiv... „Misiunea noastră e să ştim să aflăm cine anume dă această palmă. Probleme ar fi destule. Să nu ne sfiim deci să le recunoaştem. Dar în acelaşi timp să nu pierdem din vedere că faptele antisociale mai mari sau mai mici pe care le înregistrăm în medie intr-o zi trebuie să ia raportări la acei 250 000 de oameni cinstiţi care tranzitează pe această uriaşă poartă a Bucurestiului". Nu a mare lucru să ne dăm si noi seama că locurile aglomerate sunt adevărate medii de cultură faicrobian-socială. Formula poate că nu e tocmai fericită dar este exactă. în consecinţă, cele mai frecvente infracţiuni in perimetrul gării sînt furturilede toate nuanţeiei. In cauză sînt de regulă turiştii neîncadrali ai Bucureştiului, micile şi fragilele zburătoare din jurul presupusului borcan cu miere. Popescu Gheorghe la 20 de ani ai lui, cînd ii vezi. Ai toate motivele să schimbi citeva cuvinte cu el fără nici o teamă. Drăguţ, prezentabil, vocabulă, ales, privire uşor inocentă, Ionescu Gheorghe leagă cu uşurinţă prietenii de citeva opp şi toate numai în perimetrul gării. Ce caută el din Galaţi In Bucureşti. afli ceva maitimi (chiar prea, tirziu). Pentru început tg priveşte citeva minute. îşi dă seama recede dună vanză şi după fplu! in' cm eşti tlÂTM&fu pă eşti venit din rarbvipfijți. ,\tir'i! țăij Plictisit, pe grăbit. îl confirmă trirpi'ptg că oliţă 1» *»• si.roa trp'r'Hji ne carg ţi astepti, rpai trebuie să treacă eţfţvş ore bune. Intră, cum spuneam, cu uşurinţă în discuţie. Şi «1 * lhtr-o situaţie asemănătoară. Valiza pe care o ţine in mină confirmă. L’rmesz» *poi micile confesiuni, bancurile, bun» dispoziţie şi bunsinţeles invitaţi» la restaurant, dar nu înainte de a depune bagajul (alături de-al tău) la mesagerie, pe acelaşi bon. Nu uită niciodată în«i s» reţină el bonul. Urmează apoi cinstea pe care o face la restaurant, buna dispoziţie creşte, fotbalul şi femeile sunt subiecte nelipsite, intimplari nostime, spuse cu sau fără perdea, Pină cînd sa 'scuză, ieşind să meargă !» toaletă, pe unde să ştii că el pleacă să ridice bagajei* înscrise pe bon pantru * »3urge în timp util la primul tren care pleacă ? La prima staţie, de preferinţă Ploieştiul, coboară şi îţi vinde lucrurile pe un preţ de nimic. Restul aruncă fără «iei un regret pentru a prinde trenul care să-l readucă în Bucureşti, unde se va distra pe cinste atitea zii® cit îi va fi permis banii căpătaţi- Lg tersiinarsâ M*V 'î Pofi reintilni cp o valiză e regardă in minâ,.ă«teptind liniştit pe peron sau la casa de bilete privind, ltiind aminte, alegind. Olteana Gheorghe pu.a ajuns încă la asemenea performanţe infracţionale, dar nici ţpuit nul mai are. Om aparent serios, cu 4 copii acasă, dispare din comuna lui natală Victoria, jud. Brăi Ia şi se aţiuează in Bucureşti. De trei săptămini, familia lui nu mai ştie nimic despre el. Ea crede ai geurp că Gheorghe a pălit ceva rău. Ar fi trebuit totuşi să facă o legătură intre această dispariţie şi e*te citeva ITii| de Îşi sustrgs* din casă. TspUfL's jârgit de crerdt că up om U al di ani poate fugi de-acasă fSră să nu anunţe pe niimeni Zgribulit, fără să aibă unde dormi, evitind patrulele minţiţi, DHagnu Gheorghe aşteaptă uf miracol, 0 vătîuVă bogată ssu măgar o vşnză burduşită cu bani şi iubUri seuwp?, îh »stă» trei sşptămmi inşi nu l-a trecut 0 clipă prin cap idee® s& se întoarcă »cgsS De ce preferă Bucureştiul ? Nici el nu ştie ce să răspundă. Lihnit de foame, cu şireturile şi cureaua de la pantaloni lipsă (ţinută de arest), ezită, ridică din umeri, se gindeşte şi intr-un tirziu se explică......Atei sunt multe posibilităţi culturale : teatre, cinematografe, biblioteci". Luat mai din souri redevine sincer, în trei săptâmini, nu a ieşit dacît de două ori in OraşIn rest, casa lui a fost Gara de Nord. Cambareasa pentru unul ca el, Iftode Florin (din com. Zmulţţ, jud. Galaţi), Grasu George (Corn. Livezi, jud. Bacău) şi Vintilă George (com. Bozieni, jud. Buzătu) se aranjase ca incomparabil mai bine. Stăteau cu ţofii la o gazdă, pe strada Tabacului, ap. 36. Băieţi tineri de 18 - 20 4® ani spuneau la toată lumea că ei lucrează din greu şi că de aceea au banii pe care ii au. Judecindu-i după înfăţişare şi după felul in care iţi vorbeau, nimeni nu ar fi bănuit că adevăratul lor loc de muncă era peronul nr. 3 (de preferinţă), locul de unde plecau trenurile spre Constanţa. Unul dintre ei se suia în trep, avind grijă să se împiedice, să creeze o oarecare busculadă, ceilalţi doi se împingeau, căutind prin haine nortmaneele ceia măi SraSe. .Acum, chiar o discuţie sinceră cu el nu e de mart fiaieit. Şi «stiâ, bunăvoinţă 3f. ave» nUrŞi mai amintesc cite furturi de buzunare au făcut. Citeva zeci. Poate sute ? Poate. Cine le-a mai numărat ? In Bucureşti au venit c» să se angajez». Unde ? Griund». De ca ? Uite aș». D»r in comună s»u în jud»t pq era nimic demn de »tenție ? .' Po»ț»,, Bălificare ceva... ? încă nu. Doar d* acum înainte, ...„De fiui, ne «Tune tovarășul lț, «d. Gheorgh* h'ieet*. m»joriteie» acestei’ inlrgcWfi sint niște ®ei»a!j?»ti. își Birăsese locurile Uriah’ gin diferite motive : »Canturile sublicii şr», sfatul unui prieten, exemplul vreunei rude, orgoliul de a le putea fuduli cindva in faţa consătenilor că ai devenit bucureştean etc. Dori, sin aici ca să se angajeze, să urmeze diverse cursuri de calificare, să susţină un examen de admitere la facultate, nu reuşesc tot din diferite motive, in schimb refuză să se mai întoarcă de unde au venit. Nu suportă gindul infringerii. Astfel, lipsa de bani, train de pe o zi pe alta duc invariabil la infracţiune“. Asta ar fi o explicaţie. Să lui le ignorăm însă şi pe celelalte. Să luăm spre exemplu dorinţa de aventură (se inţelege că nu gratuită): MAI, ISTRATE, TU EŞTI SURDIA, ACU TRECU UN CIRC ! Nu ştiu cum se face, dar dacă discuţi cu cei ce se află prin Bucureşti fără vreo treabă anume, primeşti invariabil aceleaşi răsbuişuri : a sosit cu citeva ore înainte şi aşteaptă legătura spre .... legitimaţia a uitat-o acasă, e învoit de la serviciu de tov. maistru etc. In compania lor îi piere cheful de conversaţie pe cel puţin citeva săptămini... „Legitimaţia de serviciu“! Rate» Ion din corn. Gustavatu. jpd Olt se caută prin buzunare şi-şi aminteşte că soţia lui e bolnăvăi... „Ce legătură are una «O alta Ridică din umeri dar insistă să ne spună prin cite necazuri « trecut cu soţia. Lipsit de probleme, Anghel Marian, in timp ce aşteaptă trenul spre com. Vişineşti, jud. Dîmboviţa, acostează o femeie care, normal, reclamă cazul patrulei de miliţie. Anshel Marian e profund uimit... „Eu să o acostez ? „ Nu vedeţi cum arată „Ai acostat-o sau nu ?"......Sub nici un motiv. Cînd persoana de fată a trecut pre linsă mine, fără să-mi dau seama ce fac, am străputat. Ce n-am vale să strănut ?“ Ceva mai dincolo, rezemate de chioşcul de ziare, stau Pintea Atexandrin* (corn. Colodeni, jud. Botoşani) şi Băiceanu Elena (com Deieni, jud. Iaşi)... „Ce faceţi în gară ?“... „Sintem eleve“... „Şi din Bucureşti ce faceţi ?“ ....Sintem eleve !» Lic. ind. nr. 6“... „Buletin aveţi „Ni l-au oprit la cărata“... „Bilet d» voie aveţi .......Nu, că tov. pedagog Constantinesci nu ne-» d»t“.......Dar in Bucureşti vă place „Nu, că e gBlIfţţg, dar ce să faci“.......De pf n-»ţi găsit un liceu in judeţul vostru V“......Aiqi am venit la scoală“. Marig Mgrţţşn pistă şi *( la discuţie, zimbinit neîncrezător, vrind parcă să spună : iasă că vă ştiu eu. De fapt, nu curiozitatea îl reţine lingă 0°*cit plictiseai». E din Cra iovg şi a venit la un curs de calificare i» Frigotehnica, dar cei de acolo încă nu i-au asigurat foc de cazare. ...„Şi unde ăi să dflfmî „In gară, după cum se vede". .....$! dacă miine cei de la Frigotehnica nu te primesc „Aşa ceva nu se există, înseamnă că nu mă cunoaşteţi”. EXPRESUL, PAR NU OI BUFTEA Nu e prea arătos expresul gării dar e necesar. înghesuiala de acolo e concludentă : navaliști, oameni cu valize, mai rar localnici. La una din mese Betricernu Radu şi Baba Constantin aşteaptă ora la care pleacă trenul de Satu Mare. în Bucureşti au venit din timpul programului (invoiţi, desigur), ca să viziteze TIR-ul. Cind află de la noi că TIR-ul s-a închis de mult, par total dezamăgiţi şi Simt nevoia să se scuze......Ştiţi, doi nu prea citim presa“. La o altă masă Lungu Ni®«!»* priveşte ca un general in faţa hărţii masa pe care se odihnesc citeva plutoane de hartie ca bere. Nu-şi dă prea exact geam» dacă e bucureştean sau nu, pe focu din Bârlad, dar de trei ani lucrează în Bucureşti la prefabricat». Nici măcar pe şeful lui nu ştie cum ii cheamă. Mai trage o duşcă de bere şi la insistenţele noastre işi aminteşte că din Bîrlad a plecat pe motiv de lichidare. Dar de ce ?... ..Să vă spun că tot m-aţi solicitat , mi-au desfăcut contractul de muncă de la o bagaboandă“... „Şi acum, in Bucureşti e bine ?“ .„„Potrivit, căci eu între timp mi-am refăcut viaţa in concubinaj Cu Una care s-a căsătorit peste capul meu şi uitaţi ce bilet am găsit eu pe masă“. C-un gest precis goleşte halbă de bere şi nu se lasă pină nu n® arată biletul cu pricina, cauza nefericirii lui. Exemplele ar putea continua, conturind acea imagine mereu in mişcare specifică unui bufet de gară , oameni grăbiţi, cu ochii pe ceas, alături de clienţi permanenţi, proveniţi în mar«» lor majoritate din cindva vizitatorii visători ai Capitalei. Dacă discuţi cu ai şi îi întrebi de ce nu se intorc acasă, acolo unde au rude şi prieteni, răspund invariabil : „Ns-am obişnuit aici’, dacă nu cumva iţi iptorc spatele maimuţărind poza indiferenţei superioare . „Fac pe Vreau, tovarăşe. Păi, nu ?“ Raziile şi controalele efectuate de miliţie nu sint întîmplătoare. Nu control de rutină, cu acţiune serioasă, gihdită bine înainte de prevenire. Tinărul sau tinăra sosiţi din provincie nu sint nişte posibili infractori (măcar cei mai mulţi dintre ei), in schimb, uşor naivi, dezorientaţi, neinscrisi incă într-un anume circuit social, veniţi în Bucu reşti doar pe vorba unui prie ten său vecin, ei pot fi mai uşor atraşi, corupţi, eventual constrânşi de indivizi cu ii»-* te vechi în ,,meseria“ infracţională. Scăpaţi de sub controlul părinţilor sau »I şcolii, d» «i nu se mai ocupă nimeni. Procesul verbal d® contravenție este un fipa!. iar indiferent» noastră, modul grăbit, rece, nu o dată pun de prejudecăți. pu care (i tratăm pe upl) djh El. gp.besc acest final. Să nu uităm C» majoritate» infrgctiinilor »0? porhenite s-*u petrecut chi» sub ochii noițtri. Ne grăbim s; acuzarp. ctad noi sîntem in pbstură de victime dar nu ne grăbim să şi înţelegem, să lixăm atitudine, eventual să preîntimpinam, cind e vorbi de altcineva. SORIN BREB* FALSUL MIRAJ AL BUCUREŞTIULUI 1. GARA DE NORD — PRIMUL LOC DE ÎNTILNIRE, PRIMELE TENTAŢII LUNI 1 NOIEMBRIE 1982 Shop la domiciliu şi serviciu de cei 25 de ani. Cornelia Apostol, electronistă la Centrul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru semiconductoare Bucureşti, se putea considera la inceputul unui drum onorabil în viață, cu perspective optimiste. La o asemenea virsli, avea însă nu numai posibilitatea, ci şi obligaţia de a discerne profund asupra faptelor sale, pentru a nu intra in conflict cu etica şi legile, pentru a nu-şi păta demnitatea, pentru a evita consecinţefreu reparaţiile. Ignorind această cerinţă a păstrării integrităţii morale, lăsindu-se pradă tentaţiei unor ciştiguri suplimentare ilicite, Cornelia Apostal a început să facă speculă cu produse de provenienţă dubioasă, faptă dezonorantă din acelaşi timp, incriminată de legea penală. Cercetările începute recent de Miliţia sectorului 2 din Capitală au stabilit să tinăra electronistă a vindut la locul de muncă gumă de mestecat, blugi, pantaloni rataţi şi alte obiecte, in valoare de 2. 000 lei, iar la percheziţia domiciliară s-au mai găsit astfel de produse in valoare de alte citeva mii de lei. Drept pentru care ea va răspunde in faţa justiţiei, asemenea practici fiind interzise de normele legale. Cu privire la acest „caz" nu poate fi încă trecută cu vederea nici atitudinea colegilor de muncă ai tinerei C.A., care, in loc să intervină prompt şi eficient pentru a o determina să renunţe la atemine fapte, ajutind-o astfel sa evite consecinţele pe care acum va trebui să le suporte, ei au Încurajat-o, retenmiif-sr*m-ewmpere astfel de produse. ■ Oare etica muncii, regulamentul de ordine interioară, cunoaşterea şi respectarea legilor, grija pentru a-ţi fări aproapele de greşeli nu sunt reguli şi principii obligatorii şi la instituţia sus-amintită ? Vroiam să facem rost de bani Dacă n-ar fi răspuns coerent la toate întrebările, ba, uneori, picior cu palide nuanţe de regret pentru faptele comise, aă fi putut să Cred că cei patru tineri pe care i-am cunoscut recent la Miliţia judeţului Tulcea sunt lipsiţi de cel mai elementar discernământ. Orice om normal, care ar fi fost martor la dialogurile purtate cu cei patru — Constantin Negoiţă, de 18 ani, Vasile Lefter, de 18 ani, ambii din Bucureşti, Virgil Bobicescu, de 19 ani din Deva şi Mihai Bobicescu, de 25 ani, din judeţul Suceava — ar fi rămas de-a dreptul perplex in faţa unor explicaţii incredibil de puerile privind fapte deosebit de grave.„Dealtfel, vroiam doar săfacem rost de ceva bani pini ne angajăm. Acum imi dau seama că a fost o... prostie" — spune Virgil Bobicescu, ca şi cind ar fi încercat şi el „norocul“ Httrg cafenea, de altă dată. „Eu aveam acasă tot ce-mi trebuia. Sunt singur la părinţi. Nu-mi dau seama de ce am făcut asemenea fapte. Ai mei spun că pe la 5 oi aş fi căzut în cap şi de aceea fac prostii“, — mărturiseşte Vasile Lefter, fără să lase nici cea mai vagă impresia şi explicaţia părinţilor cu lovitura de la cap ar fi cauza comportamentului său antisocial. Cu aceeaşi nonşalanţă se confiază şi ceilalţi doi, de parcă ar fi fost aduşi la miliţie pentru simplul fapt de a fi călcat pe iarbă intr-un porc şi nu pentru că au spart şi jefuit, in două nopţi, nu mai puţin de 0 autoturisme, fiind prinşi in flagrant de către o patrulă a miliţiei municipale. Cum, adică, au vrut doar să facă rost de ceva bani pini la angajare ?! Eiegare fusese angajat da mai multe ori, in diverse intreprinderi, chiar şi la Şantierul Naval din Tulceaa, unde Mihai Bobicescu lucra ,şi în perioada in care, noaptea, participa la spargerea autoturismelor. Ceilalţi îşi părăsiseră cu tot atita uşurinţă locurile de muncă, aşa cum vorbesc acum despre faptele comise. Postura penibilă de infrac ieri aflaţi in arestul miliţiei pentru furturi calificate ii ttflbifru prea puţin. O asemenea atitudine n-ăr surprinde imd se manifestă la vnd vizit cu Un cazier încărcat de fapte penale, oameni rataţi, at taţi la o vîrstă cind greu se mai poate spera intr-o revenire la viata normală. Dar la 18—19 ani ?! MIHAI GROZAVU