Scînteia Tineretului, noiembrie 1982 (Anul 38, nr. 10397-10422)

1982-11-01 / nr. 10397

,SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 MOBIErEA EFORTULUI Fotografie de VASILE RANGA ARUNCAREA CU SUIA Se pare că un nou sport se profilează la orizont . Bote­­zindu­-l în, grabă, i-am zice: aruncarea’cu suta. Nu se practică, așa cum s-ar cre­de, in incinta vreunui sta­dion, ci în unele restaurante cunoscute ale Capitalei. Să vezi și să nu crezi. Lo­cul: restaurantul „MOLDO­VA“. Restaurant categoria I. Iau loc, comand şi­ aştept. Pină să Vină bucatei», nea­­vind altceva mai bun de fă­cut decit să ascult muzica or­chestrei, am dat o roată cu privirea prin sală. Sunt în­conjurat de nişte consuma­tori care după comportamen­tul lor aşteptam din clipă în clipă să se ia la bătaie. Lunii îşi aruncă „vorbe dulci“, al­ţii se înjură de-a binelea, se rostesc vulgarităţi, se dă cu pumnul în masă. Lingă mine, la o masă vecină, doi indi­vizi care cred că erau de la deschidere un restaurant, a­­bia se mai ţineau pe... scau­ne. Unul­ precis se numea Marian, căci aşa era strigat de celălalt... Să vi-l descriu: brunet, blugi, crocati, geacă și pachetul de Kent asortat. Cred că nu avea mai mult de 25 ani. Al doilea, tot bron­zat, puternic ca si prietenul său, rataţi „SUPER RIFLE“, capsat şi la propriu şi la fi­gurat. Orchestra: un viorist, un acordeonist, un suflător bărbos și cam obosit, cu ghiu­­lul de rigoare pe degetul mic, își derula programul. Marian, îl văd­ e fericit. Ride mereu, veselie care însă nu i-o transmite și tovarășului său. Se ridică la un moment dat și, mai mult împleticindu-se, ajunge la orchestră și cu un gest de silă întinde o bancno­tă a 100 lei pe care bărbosul o umflă rapid dosind-o in buzunar. Suflătorul se prinde că e rost de un ban grăma­dă şi ca la o comandă, aten­ţia orchestrei se exercită în exclusivitate pentru Marian. Cred că i-a plăcut melodia, căci acesta, simţindu-S se în­datorat pentru marea-i fa­voare făcută, de a-i fi exe­­cutat preferinţa muzicală, se ridică şi mai mult sprijinin­­du-se de mese, mai pasă o sută de lei Acelaşi „adri­­sant“. După alte citeva mi­nute. Pe la urechea mea tre­cu aruncată cu năduf o altă sută, încercare reuşită, bine­înţeles de Marian, direct pe ringul de dans unde cînta orchestra, fază la care „şefu’“, deşi destul iie gras, se opri din cintat şi aplecindu-se o ciuguli de jos cu vioiciune. De la o masă vecină, altă sută, lua drumul spre buzunarul clari­netistului. „Fie primită!“. La concurenţă cu acesta, Marian, fără a se lăsa mai prejos mai aruncă tot pe lin­gă urechea mea o „centă“, punindu-1 iarăşi in dificulta­te pe „maestru“. Uite-o mai fi primit înain­te, nu știu, că nu am fost de faţă. Sigur e că buzunarele tuturor erau bine garnisite cu sule. Incepuse să-mi placă arun­cările cu suta de lei, imagi­­nindu-mi cit exerciţiu ii tre­buise lui Marian să arunce acea sută la punct fix, adică, in picioarele neîntrecuţilor instrumentişti. •Spectacolul devenise fra- | pant, accele­at in continuare si mai abitir din clipa in care şi-a făcut apariţia­­ „steaua“ restaurantului, so­lista vocală, Fansoluţa Fiera-­­ ru. Nu ştiu dacă locuieşte in­­ Vitan, in Vudeşti sau in Fe­rentari, cert este că a primit­­ atitea sute de lei incit hi­ermit in stilul acesta In eite- i­va luni îşi poate cu­mpăra uşor un mijloc de locomoţie ţie patru roate cu­ care să poată să meargă in oricare din cartierele de mai sus unde cred că are neamuri. Neavind buzunare, interpre­ta pasa sutele aceluiaşi com­ponent al formaţiei, adică suflătorului, probabil că a­cesta era şefu’ şi omul ei de încredere cu care împărţea Ia sfirşit darul. El toate acestea se petreceau sub ochii unui întreg restaurant, inclusiv ai ospătarilor şi chiar ai şefului de sală care se ocupa personal ca lui Marian şi prietenului său să nu li­­­psească ceva la un moment dat. Marian n-a mai vrut să se ridice, extenuat de cite drumuri fă­cuse spre orchestra miluită cu sute ce ar fi vrut să le lipească pe fruntea instru­mentiștilor, și-l trimise pe un ospătar cu altă sută să o depună la „cutia mitei“. A­­cesta, docil, execută coman­da nababului. Obosit de efor­tul de peste zi (de fapt, din restaurant), Marian, care în acest timp se ospătase din belșug mîncînd vreo 3—4 fripturi, ficat, salate, garni­turi, direct cu mina din far­furie (peştiind probabil să folosească furculiţa şi cuţi­tul) a mai şi împărţit tot aşa şi pe la mesele vecine frip­turi şi sticle cu vin, căzu dintr-o dată frint cu papul pe masă şi dormi somn adine vreo oră, două, fiind vegheat de ospătarii localului. Doar avantaiele lipseau din recu­zită­ . Neştiind că somnul e contagios, colegul său ador­mi şi el pe dată, molipsit de sforăiturile lui Marian, cu care de-acum dialog e stereo. Deşi au fost priviţi şi ad­miraţi de un întreg tocat, nici o persoană oficială a lo­calului nu a îndrăznit să le tulbure somnul decit la în­chidere, fiind trataţi in a­­ceastă manieră că persoane de vază ale restaurantului. Am plecat gindindu-mă ce uşor se pot ciştiga banii fi­ind angajatul „MOLDOVEI“. De unde pînă unde acest o­­bicei, nu ştiu. Cert e că în acest restaurant al papilălei mişună inşi care făcînd o ri­sipă ieşitâ din comun de bani, nu pot crede că sint ciştigaţî cu sudoarea frunţii. Ce despre instrumentiştii no­rocoşi, ce să mai vorbim? , pleacă seară de seară fericiţi că nu are cine-i întreba­­te sănătate Şi ca să nu uit aruncarea cu sută“ se practică »M» unele baruri de noapte ale Bunu­eştiului. Singura soluţie pentru re­glementarea acestor recor­duri ar fi ca organele în drept să dea şi ele cu un pa­ragraf de lege şi să nime­rească în plin. , THEODOR RABAN Priviţi prin lentila fragilă a toamnei, ziua petrecută la Şin­­tereag are contururile înceţo­şate de emoţie, tulburate cre­un inceput de răcoare, cu semne ferise-n frunzele plopilor în­şiraţi cuminte şi melancolie pe şosea. De-o parte şi de alta, covor de brinduşe, sfioase şi violete, răsfăţate in soarele blind, cirezi şi mirişti. ..aici am scos nici multe kilograme porumb boabe la hectar“, li­vezi ,,atacate“ de micii culegă­tori, dealuri împestriţate trac­toare, batoze, saci plini, lăzi, fura­je şi cite altele, şi căi brinduşe de toamnă. „Ehei, ăsta-i semn de vreme faină !“ zice cineva. Ca nişte buni gospodari ce sunt, gazdele mele şi-au pregătit ceea ce se chea­mă cu un termen consacrat „baza furajeră“ şi ceea ce în­seamnă pe înţelesul nostru, al nespecialiştilor, finul adunat in căpiţele imense, silozuri­le cu ..de toate“ : norumb furajer, eopeni măcinaţi, fin, tăieţei de sfeclă, totul pre­gătit in aşteptarea vacilor şi-a vitelelor care se vor intoarce-n curînd de la pă­şune, în grajdurile noi-nouţe ale Asociaţiei et­mornice inter­­copparatiste Micu-Odorhei, Sub ochiul Competent şi pasiunea profesională a Unărului direc­tor Mircea Zagrai, a ingine­rului Isidor Zăpriţan, care, după cum zice toată lumea, „ de dimineaţă pină seara stă numai un cimp“ şi­ a medicu­lui veterinar Mincu Sorin, foarte exigent de altfel, con­vins că „Orice poate să meargă şi mai bine“. Sene, calculea­ză, dă lămuriri şi se mişcă peste tot cu mare dezinvoltură economista Ana Anton : „Dau telefon acasă, la fetiţei* mele. O-ntreb pe Monta, cea din cla­sa a doua. Ţi-ai scris ? îmi răspunde : Nu mi-am scris ni­mic, te-aştept pe tine ! De ce nu ţi-ai scris ? Păi nu-mi gă­sesc stiloul! Mama-mi spune la telefon : Vino, că atitia co­pii sunt in curte ! Nu-şi scriu ! Nu vii odată ? Mom­a ii, smulge telefonul din mină. Zice : Am 0 diagramă la aritmetică da’­­ te-aştept pe tine“. Ana Anton zimbeşte, pune receptorul în furcă, iese din birou şi dă o fugă, nu, nu acasă ci la Consiliul intercooperatist fiindcă are de rezonat o pro­blemă urgentă de serviciu cu inginerul legumicultor Anton Gheorghe (coincidenţa de nume nu este intim­plătoare) pentru că „Vedeţi dumnea­voastră, asociaţia noastră este nouă, totul e nou şi la-nceput aicea, de la gra­jduri şi silo­zuri la moara de furaje şi la personal ! Şi lucrurile trebuie să meargă strună ! Fin avem pregătit vreo 8­50 de tone şi 1 800 de tone fiara insilozate !“ ★ Inginerul Tămăşoiu iese vi­jelios pe poarta unuia din grajduri, chemindu-şi oame­nii irmprejur. Cutare curăţă grajdurile, cutare se ocupa de silozul 2, tăbliţele de agăţat pe şirele de fin sunt proaspăt pictate (din ele aflăm noi cu precizie, fiecare „şiră“ , cind va fi folosită, ce conţine ea, cam ce cantitate), în Curînd se va trece la operaţia de lotizare a ultimului transport de vite aduse de la Niiniştea, la con­trolul gestației, hrana de iar­nă pentru cele 1 300 de capete este de-acum asigurată. Ingi­nerul Radu tămășoiu, cu o te­ribilă alură sportivă,­­ haina albastră și Cizme de cauciuc,­­inuit (peste 1.85) blond (foar­te), asltînd în mina stingă niș­te, chei de mastrta,­pate proas­păt descins dintr-o peliculă fericită şi fără griji pe Easte­man Color. — E un şef de fermă la cea de creştere a vitelelor de re­producţie C.A.P. Şintereag, ce nu s-a pomenit ! Şi obţine niş­te rezultate, asta-i drept ! Ce-nseamnă să aibă omu’ ta­lent la o meserie ! (Biro Vil­mos, Îngrijitor). Radu Tămâşoiu nu e de pă­rere că e păcat să ,.se iroseas­că“ un fel de fel de treburi, in­tră în birou de două ori pe zi, o dată dimineața, la şapte cinci își iasă geanta diplomat şi-şi pune cizmele de courtiuc, a doua oară seara la şapte, „îna­inte de static“, cum se spune, când lasă cizmele și-și ia gean­ta, se ocupă deopotrivă de fu­raje (aţi văzut vreodată tăieţei de sfeclă , mă-ntreabă in timp ce-şi viră minun­e în borhotul răsturnat peste paie) de turna­rea grătarelor din beton chiar in curtea fermei (dacă nu le-am face noi aici, ar fi tare scumpe) merge din grajd în grajd,­ de la o cireada la alta, responsabil in înțelesul cel mai frumos si mai bun al cuvintu­­lui, de soarta fiecărei viceluşe. Dar cel mai „impresionant“ e Radu Tămăşoiu cind ii mingii* ,pe coamă pe cei cițiva cai fo­losiți pentru atelajele de in­cintă. — Uitați-1 pe roibul ăsta. îl vedeți cum li freamătă nările? Şi minzul cei murg ! Mie-mi place şi surul ! Caii se mişcă infloraţi sub palma ingineru­lui, care le zburleşte coamele cu tandreţe. „Fac treabă buni, să ştiţi,!“. . Covor de brinduşe sfioase, nişte lacrimi ciudate, violete sub soarele care scapătă, miros de fin, mă rătăcesc printre şi­ret» numerotate, e toamna scrisă-n frunzele aurii ale plopilor! scrisă-n hectarele în­­sămintate unde orzul înfrăţeş­te, scrisă-n grămezile de po­­rumb şi-n movilele cu gulii furajere pîrtrecoase, în coroa­nele roşcate ale arţarilor şi-n unda răcoroasă a Şieulu­i, in colinele gălbui ale Bretei şi-n fumul amărui al Blăjenilor. E toamnă chiar şi pe parbrizul maşinii tinărulu­i inginer, cîte­­va frunze galbene de plop, pă­tate şi melancolice, un semn din ultima călătorie. „Dar eu sper dacă aveţi de sind să scrieţi cuiva să vă consultaţi­ şi cu un specialist. Că pe­ urmă, cine , ştie, ce noutăţi m­ai aflu din ziar despre mine ! Aflu şi eu în ce piesă am jucat !“ Ride cu poftă, decide, ia măsuri, se „repede pînă la“, îndreaptă, „pune mină, la moară“, bate cu palma viţelele grăsuţe, proas­păt venite în grajdurile C.A.P.­­ului. Striveşte în palmă o tocă­­tură de porumb verde, face o glumă, povesteşte ceva din studenţie, de la practică, trage cu ochiul hîtru, persiflează uşor, mai mult de plăcerea conversaţiei, dă indicaţii şi-şi struneşte roibii. Grozav ingi­ner avem, zice-im moş căzut In admirație pentru tinărul zootehnist. Și-i tinăr ! — Și bade dragă, e pasionat, «sta-i cel mal bine ! adaug eu înțeleaptă. — O fi cum ziceți, da știu că­­-s dragi mirhaide astea, de nurr­a , numa ! Ztmbesc, trag cu urechea 1« • verbele­ inginerului care se a­­mestecă printre frunzele serii răcoroase. Covor de brinduşe de toamnă, e toamnă serină-rt finul căpiţelor şi-n frunzele plopilor. Seara sa­lă­ adormi­toare, am ord­inare chiar şi pen­­tru Radu Tămăşoiu, chiar şi peste notele mele conştiincioa­se despre „asigurarea bazei furajere’*. CLEOPATRA LORINŢIU PORTRETUL PASIUNII Ca orice oraş mare, Capitala atrage, facilitea­­ză pe vizitator. N-ar fi insă şi, singurul din ţară. Nu vrem să forţăm comparaţii inutile , să dăm deci Bucureştiului ce-i al lu­i, dar in acelşi timp să recunoaştem că diferenţele de altă dată dintre Bucureşti şi celelalte oraşe importante ale ţârii sunt tot mai mici prin dezvoltarea lor urbană, economică şi culturală din Ultimii ani. Motivele vopirii in Bucureşti sunt variate, in­­ecuind cu problemele pe linie de serviciu, cu aşteptarea intre două trenuri şi ieriniciind cu vizita de plăcere la sfirşitul unei săptiminl. Re Intimptă In Bucureştiul, privit din epitanii» sau orarul natal, de undeva, să zicera, din Dagiţa sau Vaslui, si apară ca o atrăgătoare Insulă a Iul Monte trist«, pe care fabulos«« comori (profesionale sau matrimoniale — după ras) aşteaptă răbdătoare lopata harnici a desco­peritorului. Pe vorba unei rude iau a unui vecin, stimulau in îmbietoare anunţuri publicitare sau pur şi simplu din Spirit de aventură, unii tineri sosesc d­in Bucureşti blind cu sine doar fragila filosofie a lui „mă descurc eu“. Sigur vă plăcerea de a te pierde in mişcarea formotitonie a bulevardelor, de a vedea eu ochii tăi crea ce aflasei deja din ch­et’» fotografii e mare. Fără serviciu, fără un Ioc sigur de dor­mit, această plăcere nu poate să dureze mai mult de 2—1 rit». După asta ce urmează 1 Iată • întrebare la car« vrem să răspundem fără să teoretizăm ipoorit prin intermediul unor bio­grafii nedorite ale unor astfel de tineri, Bertaiul care urmează tpeeps, cum e şi nor­mal, in Gara de Nord, primul joc de­­Miluire cu oraşul pentru orice vizitator. O QAR4 CIT­I ORAŞE Gara de Nord este o adevărată instituţie naţională. Numărul ce­lor cara tranzitează pe aici zilnic este aproximativ 250 900 de per­soane, popi, aproximativ popu­le­ţiu şi 3 oraşe de mărimea Dă­­căulu­i, să zicem. Practic, într-un aig de zile, prin Gara de Nord trece cam da două ori populaţia întregii gari. E ceva. Activitatea gării, transcrisa pe un imaginar grafic, ar aminti de liniile park­insk­ipene ale unei encefalograme. Se lucrează, cu alte cuvinte, din plin, cu nenu­mărate ore de vîrf, în funcţie de numărul trenurilor ce vin şi pleacă in diverse direcţii. Pe­roanele, rasele de bilete, sălile de aşteptar se umplu şi se go­lesc după cunoscutul şi vitalul sistem : sistelă-diasistolă. Orele de vîrf, zilele de dinainte Şi de după o sărbătoare, fac din aceste puncte adevărate modele de aglomeraţie. Dacă îţi dă cineva o palmă nu ştii cine. Tovarăşul lt. col. Gheorghe Nicola, comandan­tul Miliţiei Gării de Nord, zim­­başte concesiv... „Misiunea noas­tră e să ştim să aflăm cine anu­me dă această palmă. Probleme ar fi destule. Să nu ne sfiim deci să le­ recunoaştem. Dar în acelaşi timp să nu pierdem din vedere că faptele antisociale mai mari sau mai mici pe care le înregis­trăm în medie intr-o zi trebuie să ia raportări la acei 250 000 de oameni cinstiţi care tranzitează pe această uriaşă poartă a Bucu­­restiu­lui". Nu a mare lucru să ne dăm si noi seama că locurile aglomerate sunt adevărate medii de cultură faicrobian-socială. Formula poate că nu­ e tocmai fericită dar este exactă. în con­secinţă, cele mai frecvente in­fracţiuni in perimetrul gării sînt furturile­­de toate nuanţeiei. In cauză sînt de regu­lă turiştii neîncadrali ai Bucureştiului, mi­cile şi fragilele zburătoare din jurul presupusului borcan cu miere. Popescu Gheorghe la 20 de ani ai lui, cînd ii vezi. Ai toate motivele să schimbi citeva cu­vinte cu el fără nici o teamă. Drăguţ, prezentabil, vocabulă, ales, privire uşor inocentă, Io­­nescu Gheorghe leagă cu uşu­rinţă prietenii de citeva opp şi toate numai în perimetrul gării. Ce caută el din Galaţi In Bucu­reşti. afli ceva mai­­timi (chiar prea, tirziu). Pentru început tg priveşte citeva minute. îşi dă seama recede dună van­z­ă şi du­pă fplu! in' cm eşti tlÂTM&fu pă eşti venit din rarbvipfijți. ,\ti­­r'i! țăij Plictisit, pe grăbit. îl con­firmă trirpi'ptg că oliţă 1» *»• si.roa trp'r'Hji ne carg ţi astepti, rpai trebuie să treacă eţfţvş ore bune. Intră, cum spuneam, cu uşurinţă în discuţie. Şi «1 * lh­­tr-o situaţie asemănătoară. Va­liza pe care o ţine in mină con­firmă. L’rmesz» *poi micile confesiuni, bancurile, bun» dispo­ziţie şi bunsinţeles invitaţi» la restaurant, dar nu înainte de a depune bagajul (alături de-al tău) la mesagerie, pe acelaşi bon. Nu uită niciodată în«i s» reţină el bonul. Urmează apoi cinstea pe care o face la restau­rant, buna dispoziţie creşte, fotbalul şi femeile sunt subiecte nelipsite, intimplari nostime, spuse cu sau fără perdea, Pină cînd sa 'scuză, ieşind să meargă !» toaletă, pe unde să ştii că el pleacă să ridice bagajei* înscrise pe bon pantru * »3ur­ge în timp util la primul tren care pleacă ? La prima staţie, de preferinţă Ploieştiul, coboară şi îţi vinde lucrurile pe un preţ de nimic. Restul aruncă fără «iei un regret pentru a prinde trenul care să-l readucă în Bucureşti, unde se va distra pe cinste atitea zii® cit îi va fi permis banii căpătaţi- Lg tersiinarsâ M*V 'î Pofi reintilni cp o valiză e regard­ă in minâ,.ă«tep­­tind liniştit pe peron sau la casa de bilete privind, ltiind aminte, alegind. Olteana Gheorghe pu.a ajuns încă la asemenea perform­anţe infracţionale, dar nici ţpuit nul mai are. Om aparent serios, cu 4 copii acasă, dispare din comu­­na lui natală Victoria, jud. Brăi­ Ia şi s­e aţiuează in Bucureşti. De trei săptămini, familia lui nu mai ştie nimic despre el. Ea crede ai geurp că Gheorghe a pălit ceva rău. Ar fi trebuit to­tuşi să facă o legătură intre a­­ceastă dispariţie şi e*te citeva ITii| de Îşi sustrgs* din casă. Ts­­pUfL's jârgit de crerdt că up om U al di ani poate fugi de-aca­­să fSră să nu anunţe pe niimeni­ Zgribulit, fără să aibă unde dormi, evitind patrulele min­ţiţi, DHagnu Gheorghe aşteaptă uf­ miracol, 0 vătîuVă bogată ssu măgar o vşn­ză burduşită cu bani şi iub­Uri seuwp?, îh »stă» trei sşptămmi inşi nu l-a trecut 0 clipă prin cap idee® s& se întoar­că »cgsS De ce preferă Bucu­­reştiul ? Nici el nu ştie ce să răspundă. Lihnit de foame, cu şireturile şi cureaua de la panta­loni lipsă (ţinută de arest), ezită, ridică din umeri, se gindeşte şi intr-un tirziu se explică......Atei sunt multe posibilităţi culturale : teatre, cinematografe, biblioteci"­. Luat mai din souri redevine sincer, în trei săptâmini, nu a ieşit dacît de două ori in Oraş­­In rest, casa lui a fost Gara de Nord. Cam­­bare­­asa pentru unul ca el, Iftode Florin (din com. Zmulţţ, jud. Galaţi), Grasu George (Corn. Livezi, jud. Bacău) şi Vintilă George (com­. Bozieni, jud. Buzătu) se aranjase ca in­comparabil mai bine. Stăteau cu ţofii la o gazdă, pe strada Taba­cului, ap. 36. Băieţi tineri de 18 - 20 4® ani­ spuneau la toată lu­mea că ei lucrează din greu şi că de aceea au banii pe care ii au. Judecindu-i după înfăţişare şi după felul in care iţi vorbeau, nimeni nu ar fi bănuit că adevă­ratul lor loc de muncă era pe­ronul nr. 3 (de preferinţă), locul de und­e plecau trenurile spre Constanţa. Unul dintre ei se suia în trep, avind grijă să se împie­dice, să creeze o oarecare buscu­ladă, ceilalţi doi se împingeau, căutin­d prin haine nortmaneele ceia măi SraSe. .Acum, chiar o discuţie sinceră cu el nu e de mart fiaieit. Şi «stiâ, bunăvoinţă 3f. ave» nUrŞi mai amintesc cite furturi de buzunare au făcut. Citeva zeci. Poate sute ? Poate. Cine le-a mai numărat ? In Bucureşti au venit c» să se an­gajez». Unde ? Griund». De ca ? Uite aș». D»r in comună s»u în jud»t pq era nimic demn de »tenție ? .' Po»ț»,, Bălificare ceva... ? încă nu. Doar d* acum înainte, ...„De fiui, ne «Tune tovarășul lț, «d­. Gheorgh* h'ieet*. m»jo­­riteie» acestei’ inlrgcWfi sint niș­te ®ei»a!j?»ti. își Birăsese locu­rile Uriah’ gin diferite motive : »Canturile sublicii şr», sfatul u­­nui prieten, exemplul vreunei rude, orgoliul de a le putea fuduli cindva in faţa consătenilor că ai devenit bucureştean etc. Dori, sin aici ca să se angajeze, să urmeze diverse cursuri de calificare, să susţină un examen de admitere la facultate, nu reu­şesc tot din diferite motive, in schimb refuză să se mai întoarcă de unde au venit. Nu suportă gindul infringerii. Astfel, lipsa de bani, train­ de pe o zi pe alta duc invariabil la infracţiune“. Asta ar fi o explicaţie. Să lui le ignorăm însă şi pe celelalte. Să luăm spre exemplu dorinţa de aventură (se inţelege că­ nu gratuită): MAI, ISTRATE, TU EŞTI SURD­­IA, ACU TRECU UN CIRC ! Nu ştiu cum se face, dar dacă discuţi cu cei ce se află prin Bucureşti fără vreo treabă anu­me, primeşti invariabil aceleaşi răsbui­şuri : a sosit cu citeva ore înainte şi aşteaptă legătura spre .... legitimaţia a uitat-o acasă, e învoit de la serviciu de tov. maistru etc. In compania lor îi piere cheful de conversaţie pe cel puţin citeva săptămini... „Le­gitimaţia de serviciu“! Rate» Ion din corn. Gustavatu. jpd Olt se caută prin buzunare şi-şi amin­teşte că soţia lui e bolnăvăi... „Ce legătură are una «O alta Ridică din umeri dar insistă să ne spună prin cite necazuri « trecut cu soţia. Lipsit de pro­bleme, Angh­el Marian, in timp ce aşteaptă trenul spre com. Vi­­şineşti, jud. Dîmboviţa, acos­tează o femeie care, normal, re­clamă cazul patrulei de miliţie. Anshel Marian e profund ui­mit... „Eu să o acostez ? „ Nu vedeţi cum arată „Ai acos­tat-o sau nu ?"......Sub nici un motiv. Cînd persoana de fată a trecut pre linsă mine, fără să-mi dau seama ce fac, am străputat. Ce­ n-am vale să strănut ?“ Ceva mai d­incolo, rezemate de chioşcul de ziare, stau Pintea A­­texandrin* (corn. Colodeni, jud. Botoşani) şi Băiceanu Elena (com Deieni, jud. Iaşi)...­­ „Ce faceţi în gară ?“... „Sintem ele­ve“... „Şi d­in Bucureşti c­e fa­ceţi ?“ ....Sintem­ eleve !» Lic. ind. nr. 6“... „Buletin aveţi „Ni l-au oprit la cărata“... „Bi­let d» voie aveţi .......Nu, că tov. pedagog Constantinesci­ nu ne-» d»t“.......Dar in Bucureşti vă place „Nu, că e gBlIfţţg, dar ce să faci“.......De pf n-»ţi găsit un liceu in judeţul vos­tru V“......Aiqi am venit la scoa­lă“. Marig Mgrţţşn pistă şi *( la discuţie, zimbinit neîncreză­tor, vrind parcă să spună : iasă că vă ştiu eu. De fapt, nu cu­riozitatea îl reţine lingă 0°*­­cit plictiseai». E din Cra iovg şi a venit la un cu­rs de calificare i» Frigotehnica, dar cei de a­­colo încă nu i-au asigurat foc de cazare. ...„Şi unde ăi să dflfmî „In gară, după cum se vede". .....$! dacă miine cei de la Fri­­­­gotehnica nu­­ te primesc „Aşa ceva nu se există, în­seamnă că nu mă cunoaşteţi”. EXPRESUL, PAR NU OI BUFTEA Nu e prea arătos expresul gării dar e necesar. înghesuia­la de acolo e concludentă : na­­valiști, oameni cu valize, mai rar localnici. La una din mese Betricernu Radu şi Baba Con­­stantin aşteaptă ora la care pleacă trenul de Satu Mare. în Bucureşti au venit din timpul programului (invoiţi, desigur), ca să viziteze TIR-ul. Cind află de la noi că TIR-ul s-a închis de mult, par total dezamăgiţi şi Simt nevoia să se scuze......Ştiţi, doi nu prea citim presa“. La o altă masă Lungu Ni®«!»* priveşte ca un general in faţa hărţii masa pe care se odihnesc citeva plutoane de hartie ca be­re. Nu-şi dă prea exact geam» dacă e bucureştean sau nu, pe foc­u din Bârlad, dar de trei ani lucrează în Bucureşti la prefa­bricat». Nici măcar pe şeful lui nu ştie cum ii cheamă. Mai trage o duşcă de bere şi la in­sistenţele noastre işi aminteşte că din Bîrlad a plecat pe motiv de lichidare. Dar de ce ?... ..Să vă spun că tot m-aţi solicitat , mi-au desfăcut contractul de muncă de la o bagaboandă“... „Şi acum, in Bucureşti e bine ?“ .„„Potrivit, căci­ eu între timp mi-am refăcut viaţa in­ concubi­naj Cu Una care s-a căsătorit peste capul meu şi uitaţi ce bi­let am găsit eu pe masă“­. C-un gest precis goleşte halbă de bere şi nu se lasă pină nu n® arată biletul cu pricina, cau­za nefericirii lui. Exemplele ar putea continua, conturind acea imagine mereu in mişcare specifică unui bufet de gară , oameni grăbiţi, cu ochii pe ceas, alături de clienţi permanenţi, proveniţi în mar«» lor majoritate din cindva vizita­torii visători ai Capitalei. Dacă discuţi cu ai şi îi întrebi de ce nu se intorc acasă, acolo unde au rude şi prieteni, răspund in­variabil : „Ns-am obişnuit a­­ici’, dacă nu cumva iţi iptorc spatele maimuţărind poza indi­ferenţei superioare . „Fac pe Vreau, tovarăşe. Păi, nu ?“ Ra­ziile şi controalele efectuate de miliţie nu sint întîmplătoare. Nu control de rutină, cu­ acţiu­ne­­ serioasă, gihdită bine îna­inte de prevenire. Tinărul sau tinăra sosiţi din provincie nu sint nişte posibili infractori (mă­car cei mai mulţi dintre ei), in schimb, uşor naivi, dezorientaţi, neinscrisi incă într-un anume circuit social, veniţi în Bucu reşti doar pe vorba unui prie ten său vecin, ei pot fi mai uşor atraşi, corupţi, eventual constrânşi de indivizi cu ii»-* te vechi în ,,meseria“ infrac­­ţională. Scăpaţi de sub contro­lul părinţilor sau »I şcolii, d» «i nu se mai ocupă nimeni. Proce­sul verbal d® contravenție este un fipa!. iar indiferent» noas­tră, modul grăbit, rece, nu o dată pun de prejudecăți. pu care (i tratăm pe upl) djh El. gp.besc acest final. Să nu uităm C» majoritate» infrgctii­nilor »0? porhenite s-*u petrecut chi» sub ochii noițtri. Ne grăbim s; acuzarp. ctad noi sîntem in pbstură de victime dar nu­ ne grăbim să şi înţelegem, să lixăm atitudine, eventual să preîntim­­pinam, cind e vorbi de altcineva. SORIN BREB* FALSUL MIRAJ AL BUCUREŞTIULUI 1. GARA DE NORD — PRIMUL LOC DE ÎNTILNIRE, PRIMELE TENTAŢII LUNI 1 NOIEMBRIE 1982 Shop la domiciliu şi serviciu de cei 25 de ani. Cornelia Apostol, electronistă la Cen­trul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru semiconductoare Bucureşti, se putea considera la incepu­­tul unui drum onorabil în viață, cu perspective opti­miste. La o asemenea virsli, avea însă nu numai posibilitatea, ci şi obligaţia de a discerne profund asupra faptelor sale, pentru a nu intra in conflict cu etica şi legile, pentru a nu-şi păta demnitatea, pentru a evita consecinţe­­freu repa­raţiile. Ignorind această ce­rinţă a păstrării integrităţii morale, lăsindu-se pradă ten­taţiei unor ciştiguri supli­mentare ilicite, Cornelia A­­postal a început să facă­ spe­­culă cu produse de prove­nienţă dubioasă, faptă dezo­norantă d­­in acelaşi timp, incriminată de legea penală. Cercetările începute recent de Miliţia sectorului 2 din Capitală au stabilit să tinăra electronistă a vindut la locul de muncă gumă de mestecat, blugi, pantaloni rataţi şi alte obiecte, in valoare de 2. 000 lei, iar la percheziţia domici­liară s-au mai găsit astfel de produse in valoare de alte citeva mii de lei. Drept pentru care ea va răspunde in faţa justiţiei, a­­semenea practici fiind inter­zise de normele legale. Cu privire la acest „caz" nu poate fi încă trecută cu ve­­derea nici atitudinea colegi­lor de muncă ai tinerei C.A., care, in loc să intervină prompt şi eficient pentru a o determina să renunţe la a­­temine­ fapte, ajutind-o ast­fel sa evite consecinţele pe care­ acum va trebui să le suporte, ei au Încurajat-o, retenmiif-sr*m-ewmpere ast­fel de produse. ■ Oare etica muncii, regula­mentul de ordine interioară, cunoaşterea şi respectarea le­gilor, grija pentru a-ţi fări aproapele de greşeli nu sunt reguli şi principii obligatorii şi la instituţia sus-amintită ? Vroiam să facem rost de bani Dacă n-ar fi răspuns coerent la toate întrebările, ba, uneori, picior cu palide nuanţe de regret pentru fap­tele comise, aă fi putut să Cred că cei patru tineri pe care i-am cunoscut recent la Miliţia judeţului Tulcea sunt lipsiţi de cel mai elementar discernământ. Orice om nor­mal, care ar fi fost martor la dialogurile purtate cu cei pa­tru — Constantin Negoiţă, de 18 ani, Vasile Lefter, de 18 ani, ambii din Bucureşti, Virgil Bobicescu, de 19 ani din Deva şi Mihai Bobicescu, de 25 ani, din judeţul Sucea­va — ar fi rămas de-a drep­tul perplex in faţa unor ex­plicaţii incredibil de puerile privind fapte deosebit de grave.­­„Dealtfel, vroiam doar să­­facem rost de ceva bani pini ne angajăm. Acum imi dau seama că a fost o... prostie" — spune Virgil Bobicescu, ca şi cind ar fi încercat şi el „norocul“ Httr­g cafenea, de altă dată. „Eu aveam acasă tot ce-mi trebuia. Sunt singur la pă­rinţi. Nu-mi dau seama de ce am făcut asemenea fapte. Ai mei spun că pe la 5 o­i­ aş fi căzut în cap şi de aceea fac prostii“, — mărturiseşte Vasile Lefter, fără să lase nici cea mai vagă impresia şi explicaţia părinţilor cu lo­vitura de la cap ar fi cauza comportamentului său antiso­cial. Cu aceeaşi nonşalanţă se confiază şi ceilalţi doi, de parcă ar fi fost aduşi la mi­liţie pentru simplul fapt de a fi călcat pe iarbă intr-un porc şi nu pentru că au spart şi jefuit, in două nopţi, nu mai puţin de 0 autoturisme, fiind prinşi in flagrant de către o patrulă a miliţiei mu­nicipale. Cum, adică, au vrut doar să facă rost de ceva bani pini la angajare ?! Eiegare fusese angajat da mai multe ori, in diverse intre­prinderi, chiar şi la Şantierul Naval din Tul­­ceaa,­­ unde Mihai Bobicescu lucra ,şi în perioada in care, noaptea, participa la sparge­rea autoturismelor. Ceilalţi îşi părăsiseră cu tot atita uşu­rinţă locurile de muncă, aşa cum vorbesc acum despre faptele comise. Postura penibilă de infrac ieri aflaţi in arestul miliţiei pentru furturi calificate ii ttflbifru prea puţin. O aseme­nea atitudine n-ăr surprinde imd se manifestă la vnd vizi­t cu Un cazier încărcat de fap­te penale, oameni rataţi, at taţi la o vîrstă cind greu se mai poate spera intr-o reve­nire la viata normală. Dar la 18—19 ani ?! MIHAI GROZAVU

Next