Scînteia Tineretului, februarie 1983 (Anul 39, nr. 10475-10498)

1983-02-01 / nr. 10475

LA PANOUL­UL ONOAPL PATRU TINERI SALAJENS La secţia de asamblat a întreprinderii de anvelope Zalău, operatorul Nicolae Jancău este unul dintre muncitorii de nădejde Bento Iosif este recunoscut pentru exigenţa şi priceperea sa la standul de­ încercări rulaj anvelope. La fel ca tinăra ingineră electronistă Viorica Gorcioaia, in întreprinderea de conductori emailaţi Zalău sunt mulţi tineri stagiari care pun­ suflet şi pasiune profesională. Şerpii de metal sunt imblinziţi de fachirii focului, precum tinărul Benyö Laslo. Foto: NICOLAE STELE­A Prof?t?ri din toa­te ţările, cniti-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXIX SERIA II Nr. 10 475 4 PAGINI 50 BANI MARȚI 1 FEBRUARIE 1983 Din fondul de aur al gindirii revoluţionare, al operei tovarăşului Nicolae Ceauşescu STATUL SOCIALIST stat al democraţiei muncitoreşti în ansamblul operei teore­tice şi acţiunii practice ale tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU problema statu­lui, a dezvoltării şi afirmării sale în procesul istoric de fău­rire a societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate şi de înain­tare a României spre comu­nism ocupă un loc deosebit de important, expresie a în­semnătăţii sale teoretice şi practice efective. Aceasta de­curge din responsabilitatea profundă ce revine partidului comunist in a-şi defini stra­tegia cuceririi şi menţinerii puterii politice, din a-şi ela­bora o concepţie programatică proprie pe baza, şi in spiritul concepţiei despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, dar ţinind cont permanent de realităţile concrete specifice în lumina cărora să se fundamenteze şi să se dezvolte o viziune cu­prinzătoare despre esenţa ro­lului, funcţiilor şi modalităţi­lor de organizare şi activitate ale statului, ca şi la afirmarea şi dezvoltarea continuă a de­mocraţiei socialiste. Este meritul de excepţie al secretarului general al parti­dului acela că, in perioada inaugurată de Congresul al IX-Iea al partidului, a formu­lat o concepţie proprie, de o deosebită originalitate, de un profund simţ ştiinţific, in funcţie desigur de condiţiile interne şi internaţionale, asu­pra rolului şi funcţiilor statu­lui socialist în condiţiile ac­tualei etape de dezvoltare a societăţii româneşti. După cum se ştie, în concepţia ma­­terialist-istorică statul este un produs al împărţirii societăţii in clase antagoniste care ur­mează să dispară pe o anu­mită treaptă de evoluţie a so­cietăţii orrteneşti.­­ în acelaşi timp insă, tinind seama de în­văţămintele practicii sociale, partidul nostru a formulat teza de o deosebită valoare că pe întreg parcursul perioadei de edificare a societăţii socia­liste multilateral dezvoltate şi, ulterior, de trecere spre co­­munism, statului ii revine incă un rol important în organiza­rea şi conducerea unitară a întregii activităţi economico­­sociale, în apărarea cuceriri­lor revoluţionare ale poporu­lui, a independenţei şi suve­ranităţii patriei şi, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi in magistrala Ex­punere la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din iunie 1982, este de prevăzut că sta­tul va continua să aibă un rol important in organizarea şi reglementarea vieţii economi­­co-sociale, desigur adaptîn­­du-şi caracteristicile, formele de activitate in funcţie de (Riezvoltarea­­ forţelor de pro­ducţie şi a societăţii româ­neşti in ansamblul ei. Se poate afirma pe deplin temei că în etapele de după 1965 statul nostru socialist şi­-a amplifi­cat şi consolidat rolul său de creator şi organizator al ener­giilor materiale şi spirituale ale naţiunii socialiste, şi-a per­fecţionat trăsăturile democra­­­­tismului proprii statului so­cialist, pe baza integrării sale mai puternice în societate, a accentuării împletirii activi­tăţii de stat cu cea de masă şi obştească, a pus un accent mai sistematic, mai decis, pe dezvoltarea participării libere, creatoare a întregului popor, deci şi a tineretului la viaţa economico-socială, pe afirma­rea noilor principii ale auto­­conducerii muncitoreşti in toate sferele de activitate. Esenţa concepţiei despre stat a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU in etapa isto­rică actuală este limpede pusă în evidenţă odată cu elabora­rea noţiunii de democraţie muncitorească sau de stat al democraţiei muncitoreşti, so­cialiste, revoluţionare. Elabo­rarea acestei definiţii­ a fost făcută ţinind seama de faptul că in evoluţia societăţii româ­neşti au avut loc importante mutaţii în ce priveşte exerci­tarea puterii politice, dezvol­tarea formelor noi, democra­tice de conducere a societăţii care au imprimat un curs ine­dit ascendent întregii vieţi e­­conomico-sociale, întărind în primul rind instrumentele de­mocratice de conducere, per­fecţionind conţinutul democra­tic al puterii. Iată de ce a a­­părut necesar să se înlocu­iască noţiunea de dictatură a proletariatului, care nu mai corespunde realităţilor social­­istorice ale României de azi, cu acest concept nou,­ de stat al democraţiei muncitoreşti socialiste care exprimă in principal esenţa statului nos­tru, dar are şi implicaţii mul­tiple, complexe, de ordin teo­retic şi practic. în elaborarea acestui concept original, îndrăzneţ, s-au luat în calcul modificări din struc­tura de Clasă a societăţii noas-* tre socialiste, trăsăturile noi în primul rind de ordin calita­tiv dar şi cantitativ survenite în rindul clasei muncitoare, al ţărănimii, al intelectualităţii, unitatea de tip nou între toţi cetăţenii patriei fără deosebire de virstă, profesiune şi naţio­nalitate, inclusiv prin rezol­varea marxist-leninistă a pro­blemei naţionale, care au per­mis generalizarea trăsăturilor noi ale­ naţiunii socialiste in condiţiile în care statul este cu adevărat şi pe deplin un stat democratic, in care pu­terea aparţine exclusiv po­porului şi se exercită prin şi pentru popor. Pe această bază, a acestor acumulări succesive, a transformărilor petrecute in viaţa societăţii româneşti, a edifici­ni unui cadru nou, de­mocratic de participare a ma­selor la conducerea statului şi societăţii se poate spune că in momentul de faţă democratis­mul puterii de stat se mani­festă şi mai­ larg d in exten­siune şi in profunzime, deter­minând cuprinderea tuturor claselor si categoriilor sociale, practic ale întregului popor. Evidenţiind şi în această pers­pectivă legătura indisolubilă pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu o subliniază în per­manenţă intre stat şi demo­craţie, se poate spune că în etapa actuală de evoluţie a ŞEI’BAN CIONOF (Continuare în pag. a II-a) Telegrame şi mesaje de felicitare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu Vibrantă expresie a unităţii de monolit a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, fierbinte dragoste şi recunoştinţă faţă de ctitorul celei mai glorioase epoci din istoria ţării în pagina a 3-a V NOUA TINEREŢE A OLTENIŢEI Drumurile mele la Olteniţa au fost întotdeauna ’ scurte. Poate de aceea, de fiecare dată, ora­şul mi-a dezvăluit lucruri noi, făcîndu-mă să-i simt pulsul vi­brant al dezvoltării, în cursul firesc al definirii profilului său urban, puternic industrializat. Pentru că acesta este destinul Olteniţei, aşa ii văd locuitorii săi, aşa îl conduc ei prin tra­valiul comun de fiecare zi. „Avem toate condiţiile să deve­nim municipiu, îmi spune cu mindrie şi încredere prietenul Nicu Gheorghişan, ghidul meu de fiecare dată, un tînăr cres­cut odată cu noua împlinire a oraşului. Producţia industrială va­ creşte prin dezvoltarea noi­lor capacităţi. Evident, popu­laţia activă va spori. Obiective­le edilitar-gospodăreşti vor îm­bogăţi şi mai mult zestrea so­cială şi de­ noi frumuseţi a Ol­teniţei, iar nivelul de cultură şi civilizaţie al oamenilor va fi cu totul altul“. De fapt, aşa a şi început să devină Olteniţa de azi. Şi, vor­bind de „azi“, avem în vedere doar o scurtă vîrstă a oraşului —­ anii ce au trecut­­de la cel de al IX-lea Congres al parti­dului — am zice anii majoratu­lui său, ai unei tinereţi vigu­roase, explozive, pecetluindu-i întreaga viaţă economico-so­­cială. — îmi­ amintesc, in 1965, după ce terminasem şcoala profesio­nală — relatează tînărul Spirea Paniţă, vicepreşedinte al Con­siliului popular orăşenesc. in Olteniţa exista un singur bloc, cu 12 apartamente, aparţinînd lucrătorilor de la Şantierul na- BIOGRAFII CITADINE val. I se spunea, şi aşa i-a ră­mas numele — „Blocul mic“. In rest,­­ numai case dărăpănate, magherniţe adăpostind dughe­­nele negustorilor care profitau de starea de port la Dunăre­a oraşului, ce abia depăşea 10 000 de locuitori. Puţina industrie era reprezentată mai ales de şantierul naval, care trecuse de faza de reparare a bărcilor pes­căreşti. Cam de atunci a început construcţia motonavelor şi şle­purilor. Atunci s-a lansat la apă nava „Olteniţa“, de 2 000 tdw. Apoi spărgătoarele de gheaţă „Voinicul“ şi­ „Viteazul“... Remarc în glasul şi privirea tinărului vicepreşedinte mindria firească a celui ce iubeşte mun­­ca, şantierul, oraşul. O mindrie pe care un alt tinăr, electricia­nul Marian Cotoi de la ICMPT, o exprimă, ca autor direct la construcţia navelor, prin oferi­rea unor noi detalii. — Azi, ne spune el, producem motonave de 5 000 tdw şi 2 150 tdw pentru export, remorchere­­împingătoare de 2 400 e.p., dragi de 600 mc, elevatoare-plutitor, nave speciale etc. Spre deosebire de alte şantiere, producţia noas­tră este destinată în mare parte­­exportului. Poate aţi aflat că noi am dobîndit trofeul internaţio­nal „Mercurul de aur“, consfin­ţind calitatea în construcţia de nave. Şantierul naval , a cărui fir­mă se mai păstrează astfel pe frontispiciul clubului din cen­trul oraşului („Să se ştie că Olteniţa se bizuie pe acest pi­lon industrial“, spune directo­rul general Ion Cristea, om care conduce de 35 de ani acest VASILE RAVESCU (Continuare în pag. a II-a) DE LA PROGRAME LA ACŢIUNI ENERGICE, EFICIENTE PENTRU SPORIREA PRODUCŢIEI DE CĂRBUNE ŞI MINEREURI Iată drumul faptei revoluţionare pe care o cere tuturor secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Cuvîntarea rostită la Consfă­tuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. cu cadre de con­ducere, specialişti şi muncitori din industria minieră şi geologie „Am convingerea că oamenii muncii din sectoarele miniere, din toate domeniile, vor acţiona cu întreaga răspundere şi că aplicarea acestor măsuri va asigura realizarea programelor stabilite, va crea posibilitatea ca minerii să-şi îndeplinească în bune condiţii sarcinile mari pe care le au şi va duce şi la creşterea în continuare a venitu­rilor, a bunăstării lor materiale, odată cu creşterea generală a veni­turilor întregii ţări". NICOLAE CEAUŞESCU tehnologii de inaltă productivitate , pentru reducerea la maximum a duratei lucrărilor. O a doua cerinţă, esenţială pentru realizarea sarcinilor sporite din planul pe acest an şi anii următori la extracţia de cărbune şi minereuri, priveşte folosirea raţională, la întreaga capa­citate a utilajelor de care dispunem, fiind cu­noscut că deficienţele manifestate pină acum in această privinţă au fost cele care au afectat in cea mai mare măsură nerealizarea planului in multe dintre unităţile miniere. Soluţionarea imediată a acestei probleme comportă luarea unor măsuri hotărîte privind buna organizare a activităţii, atit de producţie, cit şi de repa­raţii şi de întreţinere. Aceasta presupune desi­gur realizarea în întregime de către unităţile constructoare de maşini a programelor de asimilare şi producere a pieselor de schimb şi subansamblelor, dar mai cu seamă presu­pune întărirea ordinii şi disciplinei in unităţile miniere, asigurarea forţei de muncă — atit numeric cit şi calitativ —, a unor programe de lucru care să determine folosirea continuă a costisitoarelor utilaje intrate in dotarea minelor şi carierelor. Pornind de la această necesitate, secretarul general al partidului a pus pe bună dreptate accentul pe revederea cadrului de formare şi calificare a muncitori­lor mineri, in sensul lărgirii lui (prin orga­nizarea şcolilor profesionale), a scurtării dura­tei de pregătire (pentru muncitorii calificaţi recrutaţi din alte sectoare ale producţiei ma­teriale) şi, mai cu seamă, a creşterii calităţii pregătirii.­­ Totodată, accentul pus în cuvintare pe nece­sitatea şi direcţiile de reorganizare a activităţii miniere la nivelul sectoarelor, carierelor, mine­lor reflectă pregnant preocuparea statornică a secretarului general al partidului pentru aplicarea in practică a principiilor noului mecanism economico-financiar, pentru perfec­ţionarea acestora în sensul de a fi în con­cordanţă deplină şi permanentă cu realităţile şi necesităţile producţiei. Criteriul valorii fizice a acesteia trebuie să fie principalul criteriu în stabilirea cuantumului retribuţiilor, mărirea producţiei trebuie să determine o sporire co­respunzătoare a veniturilor oamenilor muncii, aşa cum nerealizarea planului trebuie să determine o diminuare pe măsură a retribuţi­ilor. Este un principiu de etică şi echitate socialistă, un principiu obiectiv al autocon­­ducerii şi autogestiunii, pe care secretarul general al partidului îl cere aplicat atit în industria minieră, cit şi în celelalte ramuri ale economiei naţionale intr-o perspectivă apropiată, pentru intreg personalul muncitor. Această cerinţă implică organizarea activi­tăţii pe principiile acordului global, în cadrul căruia, alături de muncitori, să fie cuprinse atit cadrele tehnice, de specialitate şi func-S-au încetăţenit în practica democratică de conducere promovată cu atîta consecvenţă de secretarul general al partidului diversele forme ale dialogului de lucru cu făuritorii bunurilor materiale în vederea analizării şi dezbaterii concrete a problemelor cu care se confruntă economia­ naţională, a căilor şi mijloacelor de"soluţionare a acestora, de rea­lizare a obiectivelor stabilite de forumurile supreme ale partidului — Congresul şi Con­ferinţa Naţională. La sfîrşitul săptămânii tre­cute o asemenea Consfătuire de lucru — organizată din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu — a avut drept scop analiza şi stabilirea măsurilor pentru înfăptuirea pro­gramelor speciale adoptate de Conferinţa Na­ţională a partidului cu privire la dezvoltarea bazei energetice, valorificarea şi creşterea bazei de materii prime, minerale şi energetice primare, pentru îndeplinirea importantei prevederi a Congresului al XII-lea al P.C.R. — realizarea independenţei energetice a ţării. Confirmind incă o dată stilul de muncă dina­mic al secretarului general al partidului, această consfătuire, organizată la scurt timp după Conferinţa Naţională, constituie, prin orientările şi indicaţiile preţioase date cu acest prilej de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un pu­ternic îndrumar de acţiune pentru toţi tinerii, pentru toţi oamenii muncii care-şi desfăşoară activitatea in acest domeniu, pentru toţi lucră­torii din diferite alte ramuri, care, prin speci­ficul activităţii lor, au datoria de a sprijini dezvoltarea industriei miniere, realizarea exemplară a planului în acest domeniu vital pentru întreaga economie naţională. Dealtfel, întreaga cuvîntare a secretarului general al partidului constituie un mobilizator îndemn la acţiune energică, concretă, la găsi­rea şi afirmarea imediată în practică a soluţi­ilor tehnice şi organizatorice menite să ducă la creşterea productivităţii muncii şi a pro­ducţiei de cărbune şi minereuri,­­a măsurilor de natură să ducă la întărirea ordinii şi disci­plinei, la asigurarea unei activităţi rodnice, eficiente în sectorul minier, în ansamblul acestor măsuri, cineva se recomandă cu o acui­tate şi o importanţă deosebită. Astfel, în vederea sporirii rapide a producţiei de cărbune, şisturi şi diverse minereuri, se impune scurtarea substanţială a duratei lucră­rilor de deschidere miniere. In acest sens, dispunem de o gamă largă de utilaje necesare, iar prin îndeplinirea sarcinilor industriei con­structoare de maşini se va ajunge la asigura­rea unui grad de mecanizare de cel puţin 80 la sută, pină in anul 1935, la lucrările de deschidere si înaintare în mine. Desigur, existenţa unor utilaje m­oderne, productive este o condiţie necesară care devine şi sufi­cientă numai în măsura în care se va perfec­ţiona colaborarea intre geologi şi mineri, numai in măsura în care pe şantierele de investiţii se va acţiona cu toate forţele — printr-o bună organizare şi aplicarea unor în prezent se realizează 130 -136 Planar pe acest an prevede 160 -170 (mii tone cărbune extras pe zi) VIRGIL SIMION (Continuare in pag. a 11-a) CÎNTECUL CUVENIT PATRIEI Patria este o planetă de dor. Şi de pămint în care, dacă sînt­ curat răsădite, ro­desc toate visele. Pămintul patriei fiindu-şi sie, la rîndul său, ţinutul cald şi albastru unde i se nasc fiii. Aici, la sinul pămintului şi al patriei s-au ivit pe lume chiar aştri atinşi de nemurire. Ar fi de­­ajuns să-l in­vocăm pe Emi­­nescu, cel ce s-a topit apoi, fluid viu de aur miş­cător, in fiinţa alor săi din­ strălucire limbii şi cugetului ce au izvodit Mio­riţa, şi Voro­­neţul, şi Luceafărul... Ce demonstraţie firească şi suficientă de contopire în eternitate a fiilor patriei cu nesfîrşita ei frumuseţe de stea ginditoare ! Incit, iată, ajunge să spui numele unui ţinut, Ipoteştii să zicem, şi în mintea noastră auzim rostindu-se limpede numele patriei. Tot astfel, ajunge ca buzele noastre să tremure abia auzit, numele unui băr­­bat, Ştefan să zicem, ori Alexandru, ori Mihai, ori Nicolae, şi în inima noastră se rotunjesc statui cu profil de marmură vie lungă care potrivite sunt împerecherile cele mai adevărate firii lor : cel Mare, cel Bun, cel Vi­teaz... Şi iarăşi, iniinind noi bri­­zeputul oricărui cîntec, un vers măcar ori numai •­ frîntură din el — „trei cu­­lori cunosc pe lume; sara pe­­b­oi; de din vale de Rovine; de ce m-aţi dus de lingă voi; eu nu strivesc corola de­ minuni a lumii; eu nu mai sint, e-un cintec tot ce sint ; sint suflet, in sufletul neamu­lui meu ; nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte , a fi RADU FELIX (Continuare in pag. a II-a) IAUNTÎNĂR ANOTIMP

Next