Scînteia Tineretului, februarie 1983 (Anul 39, nr. 10475-10498)
1983-02-01 / nr. 10475
LA PANOULUL ONOAPL PATRU TINERI SALAJENS La secţia de asamblat a întreprinderii de anvelope Zalău, operatorul Nicolae Jancău este unul dintre muncitorii de nădejde Bento Iosif este recunoscut pentru exigenţa şi priceperea sa la standul de încercări rulaj anvelope. La fel ca tinăra ingineră electronistă Viorica Gorcioaia, in întreprinderea de conductori emailaţi Zalău sunt mulţi tineri stagiari care pun suflet şi pasiune profesională. Şerpii de metal sunt imblinziţi de fachirii focului, precum tinărul Benyö Laslo. Foto: NICOLAE STELEA Prof?t?ri din toate ţările, cniti-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXIX SERIA II Nr. 10 475 4 PAGINI 50 BANI MARȚI 1 FEBRUARIE 1983 Din fondul de aur al gindirii revoluţionare, al operei tovarăşului Nicolae Ceauşescu STATUL SOCIALIST stat al democraţiei muncitoreşti în ansamblul operei teoretice şi acţiunii practice ale tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU problema statului, a dezvoltării şi afirmării sale în procesul istoric de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism ocupă un loc deosebit de important, expresie a însemnătăţii sale teoretice şi practice efective. Aceasta decurge din responsabilitatea profundă ce revine partidului comunist in a-şi defini strategia cuceririi şi menţinerii puterii politice, din a-şi elabora o concepţie programatică proprie pe baza, şi in spiritul concepţiei despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, dar ţinind cont permanent de realităţile concrete specifice în lumina cărora să se fundamenteze şi să se dezvolte o viziune cuprinzătoare despre esenţa rolului, funcţiilor şi modalităţilor de organizare şi activitate ale statului, ca şi la afirmarea şi dezvoltarea continuă a democraţiei socialiste. Este meritul de excepţie al secretarului general al partidului acela că, in perioada inaugurată de Congresul al IX-Iea al partidului, a formulat o concepţie proprie, de o deosebită originalitate, de un profund simţ ştiinţific, in funcţie desigur de condiţiile interne şi internaţionale, asupra rolului şi funcţiilor statului socialist în condiţiile actualei etape de dezvoltare a societăţii româneşti. După cum se ştie, în concepţia materialist-istorică statul este un produs al împărţirii societăţii in clase antagoniste care urmează să dispară pe o anumită treaptă de evoluţie a societăţii orrteneşti. în acelaşi timp insă, tinind seama de învăţămintele practicii sociale, partidul nostru a formulat teza de o deosebită valoare că pe întreg parcursul perioadei de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi, ulterior, de trecere spre comunism, statului ii revine incă un rol important în organizarea şi conducerea unitară a întregii activităţi economicosociale, în apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, a independenţei şi suveranităţii patriei şi, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi in magistrala Expunere la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din iunie 1982, este de prevăzut că statul va continua să aibă un rol important in organizarea şi reglementarea vieţii economico-sociale, desigur adaptîndu-şi caracteristicile, formele de activitate in funcţie de (Riezvoltarea forţelor de producţie şi a societăţii româneşti in ansamblul ei. Se poate afirma pe deplin temei că în etapele de după 1965 statul nostru socialist şi-a amplificat şi consolidat rolul său de creator şi organizator al energiilor materiale şi spirituale ale naţiunii socialiste, şi-a perfecţionat trăsăturile democratismului proprii statului socialist, pe baza integrării sale mai puternice în societate, a accentuării împletirii activităţii de stat cu cea de masă şi obştească, a pus un accent mai sistematic, mai decis, pe dezvoltarea participării libere, creatoare a întregului popor, deci şi a tineretului la viaţa economico-socială, pe afirmarea noilor principii ale autoconducerii muncitoreşti in toate sferele de activitate. Esenţa concepţiei despre stat a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU in etapa istorică actuală este limpede pusă în evidenţă odată cu elaborarea noţiunii de democraţie muncitorească sau de stat al democraţiei muncitoreşti, socialiste, revoluţionare. Elaborarea acestei definiţii a fost făcută ţinind seama de faptul că in evoluţia societăţii româneşti au avut loc importante mutaţii în ce priveşte exercitarea puterii politice, dezvoltarea formelor noi, democratice de conducere a societăţii care au imprimat un curs inedit ascendent întregii vieţi economico-sociale, întărind în primul rind instrumentele democratice de conducere, perfecţionind conţinutul democratic al puterii. Iată de ce a apărut necesar să se înlocuiască noţiunea de dictatură a proletariatului, care nu mai corespunde realităţilor socialistorice ale României de azi, cu acest concept nou, de stat al democraţiei muncitoreşti socialiste care exprimă in principal esenţa statului nostru, dar are şi implicaţii multiple, complexe, de ordin teoretic şi practic. în elaborarea acestui concept original, îndrăzneţ, s-au luat în calcul modificări din structura de Clasă a societăţii noas-* tre socialiste, trăsăturile noi în primul rind de ordin calitativ dar şi cantitativ survenite în rindul clasei muncitoare, al ţărănimii, al intelectualităţii, unitatea de tip nou între toţi cetăţenii patriei fără deosebire de virstă, profesiune şi naţionalitate, inclusiv prin rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale, care au permis generalizarea trăsăturilor noi ale naţiunii socialiste in condiţiile în care statul este cu adevărat şi pe deplin un stat democratic, in care puterea aparţine exclusiv poporului şi se exercită prin şi pentru popor. Pe această bază, a acestor acumulări succesive, a transformărilor petrecute in viaţa societăţii româneşti, a edificini unui cadru nou, democratic de participare a maselor la conducerea statului şi societăţii se poate spune că in momentul de faţă democratismul puterii de stat se manifestă şi mai larg d in extensiune şi in profunzime, determinând cuprinderea tuturor claselor si categoriilor sociale, practic ale întregului popor. Evidenţiind şi în această perspectivă legătura indisolubilă pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu o subliniază în permanenţă intre stat şi democraţie, se poate spune că în etapa actuală de evoluţie a ŞEI’BAN CIONOF (Continuare în pag. a II-a) Telegrame şi mesaje de felicitare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu Vibrantă expresie a unităţii de monolit a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, fierbinte dragoste şi recunoştinţă faţă de ctitorul celei mai glorioase epoci din istoria ţării în pagina a 3-a V NOUA TINEREŢE A OLTENIŢEI Drumurile mele la Olteniţa au fost întotdeauna ’ scurte. Poate de aceea, de fiecare dată, oraşul mi-a dezvăluit lucruri noi, făcîndu-mă să-i simt pulsul vibrant al dezvoltării, în cursul firesc al definirii profilului său urban, puternic industrializat. Pentru că acesta este destinul Olteniţei, aşa ii văd locuitorii săi, aşa îl conduc ei prin travaliul comun de fiecare zi. „Avem toate condiţiile să devenim municipiu, îmi spune cu mindrie şi încredere prietenul Nicu Gheorghişan, ghidul meu de fiecare dată, un tînăr crescut odată cu noua împlinire a oraşului. Producţia industrială va creşte prin dezvoltarea noilor capacităţi. Evident, populaţia activă va spori. Obiectivele edilitar-gospodăreşti vor îmbogăţi şi mai mult zestrea socială şi de noi frumuseţi a Olteniţei, iar nivelul de cultură şi civilizaţie al oamenilor va fi cu totul altul“. De fapt, aşa a şi început să devină Olteniţa de azi. Şi, vorbind de „azi“, avem în vedere doar o scurtă vîrstă a oraşului — anii ce au trecutde la cel de al IX-lea Congres al partidului — am zice anii majoratului său, ai unei tinereţi viguroase, explozive, pecetluindu-i întreaga viaţă economico-socială. — îmi amintesc, in 1965, după ce terminasem şcoala profesională — relatează tînărul Spirea Paniţă, vicepreşedinte al Consiliului popular orăşenesc. in Olteniţa exista un singur bloc, cu 12 apartamente, aparţinînd lucrătorilor de la Şantierul na- BIOGRAFII CITADINE val. I se spunea, şi aşa i-a rămas numele — „Blocul mic“. In rest, numai case dărăpănate, magherniţe adăpostind dughenele negustorilor care profitau de starea de port la Dunărea oraşului, ce abia depăşea 10 000 de locuitori. Puţina industrie era reprezentată mai ales de şantierul naval, care trecuse de faza de reparare a bărcilor pescăreşti. Cam de atunci a început construcţia motonavelor şi şlepurilor. Atunci s-a lansat la apă nava „Olteniţa“, de 2 000 tdw. Apoi spărgătoarele de gheaţă „Voinicul“ şi „Viteazul“... Remarc în glasul şi privirea tinărului vicepreşedinte mindria firească a celui ce iubeşte munca, şantierul, oraşul. O mindrie pe care un alt tinăr, electricianul Marian Cotoi de la ICMPT, o exprimă, ca autor direct la construcţia navelor, prin oferirea unor noi detalii. — Azi, ne spune el, producem motonave de 5 000 tdw şi 2 150 tdw pentru export, remorchereîmpingătoare de 2 400 e.p., dragi de 600 mc, elevatoare-plutitor, nave speciale etc. Spre deosebire de alte şantiere, producţia noastră este destinată în mare parteexportului. Poate aţi aflat că noi am dobîndit trofeul internaţional „Mercurul de aur“, consfinţind calitatea în construcţia de nave. Şantierul naval , a cărui firmă se mai păstrează astfel pe frontispiciul clubului din centrul oraşului („Să se ştie că Olteniţa se bizuie pe acest pilon industrial“, spune directorul general Ion Cristea, om care conduce de 35 de ani acest VASILE RAVESCU (Continuare în pag. a II-a) DE LA PROGRAME LA ACŢIUNI ENERGICE, EFICIENTE PENTRU SPORIREA PRODUCŢIEI DE CĂRBUNE ŞI MINEREURI Iată drumul faptei revoluţionare pe care o cere tuturor secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Cuvîntarea rostită la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. cu cadre de conducere, specialişti şi muncitori din industria minieră şi geologie „Am convingerea că oamenii muncii din sectoarele miniere, din toate domeniile, vor acţiona cu întreaga răspundere şi că aplicarea acestor măsuri va asigura realizarea programelor stabilite, va crea posibilitatea ca minerii să-şi îndeplinească în bune condiţii sarcinile mari pe care le au şi va duce şi la creşterea în continuare a veniturilor, a bunăstării lor materiale, odată cu creşterea generală a veniturilor întregii ţări". NICOLAE CEAUŞESCU tehnologii de inaltă productivitate , pentru reducerea la maximum a duratei lucrărilor. O a doua cerinţă, esenţială pentru realizarea sarcinilor sporite din planul pe acest an şi anii următori la extracţia de cărbune şi minereuri, priveşte folosirea raţională, la întreaga capacitate a utilajelor de care dispunem, fiind cunoscut că deficienţele manifestate pină acum in această privinţă au fost cele care au afectat in cea mai mare măsură nerealizarea planului in multe dintre unităţile miniere. Soluţionarea imediată a acestei probleme comportă luarea unor măsuri hotărîte privind buna organizare a activităţii, atit de producţie, cit şi de reparaţii şi de întreţinere. Aceasta presupune desigur realizarea în întregime de către unităţile constructoare de maşini a programelor de asimilare şi producere a pieselor de schimb şi subansamblelor, dar mai cu seamă presupune întărirea ordinii şi disciplinei in unităţile miniere, asigurarea forţei de muncă — atit numeric cit şi calitativ —, a unor programe de lucru care să determine folosirea continuă a costisitoarelor utilaje intrate in dotarea minelor şi carierelor. Pornind de la această necesitate, secretarul general al partidului a pus pe bună dreptate accentul pe revederea cadrului de formare şi calificare a muncitorilor mineri, in sensul lărgirii lui (prin organizarea şcolilor profesionale), a scurtării duratei de pregătire (pentru muncitorii calificaţi recrutaţi din alte sectoare ale producţiei materiale) şi, mai cu seamă, a creşterii calităţii pregătirii. Totodată, accentul pus în cuvintare pe necesitatea şi direcţiile de reorganizare a activităţii miniere la nivelul sectoarelor, carierelor, minelor reflectă pregnant preocuparea statornică a secretarului general al partidului pentru aplicarea in practică a principiilor noului mecanism economico-financiar, pentru perfecţionarea acestora în sensul de a fi în concordanţă deplină şi permanentă cu realităţile şi necesităţile producţiei. Criteriul valorii fizice a acesteia trebuie să fie principalul criteriu în stabilirea cuantumului retribuţiilor, mărirea producţiei trebuie să determine o sporire corespunzătoare a veniturilor oamenilor muncii, aşa cum nerealizarea planului trebuie să determine o diminuare pe măsură a retribuţiilor. Este un principiu de etică şi echitate socialistă, un principiu obiectiv al autoconducerii şi autogestiunii, pe care secretarul general al partidului îl cere aplicat atit în industria minieră, cit şi în celelalte ramuri ale economiei naţionale intr-o perspectivă apropiată, pentru intreg personalul muncitor. Această cerinţă implică organizarea activităţii pe principiile acordului global, în cadrul căruia, alături de muncitori, să fie cuprinse atit cadrele tehnice, de specialitate şi func-S-au încetăţenit în practica democratică de conducere promovată cu atîta consecvenţă de secretarul general al partidului diversele forme ale dialogului de lucru cu făuritorii bunurilor materiale în vederea analizării şi dezbaterii concrete a problemelor cu care se confruntă economia naţională, a căilor şi mijloacelor de"soluţionare a acestora, de realizare a obiectivelor stabilite de forumurile supreme ale partidului — Congresul şi Conferinţa Naţională. La sfîrşitul săptămânii trecute o asemenea Consfătuire de lucru — organizată din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu — a avut drept scop analiza şi stabilirea măsurilor pentru înfăptuirea programelor speciale adoptate de Conferinţa Naţională a partidului cu privire la dezvoltarea bazei energetice, valorificarea şi creşterea bazei de materii prime, minerale şi energetice primare, pentru îndeplinirea importantei prevederi a Congresului al XII-lea al P.C.R. — realizarea independenţei energetice a ţării. Confirmind incă o dată stilul de muncă dinamic al secretarului general al partidului, această consfătuire, organizată la scurt timp după Conferinţa Naţională, constituie, prin orientările şi indicaţiile preţioase date cu acest prilej de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un puternic îndrumar de acţiune pentru toţi tinerii, pentru toţi oamenii muncii care-şi desfăşoară activitatea in acest domeniu, pentru toţi lucrătorii din diferite alte ramuri, care, prin specificul activităţii lor, au datoria de a sprijini dezvoltarea industriei miniere, realizarea exemplară a planului în acest domeniu vital pentru întreaga economie naţională. Dealtfel, întreaga cuvîntare a secretarului general al partidului constituie un mobilizator îndemn la acţiune energică, concretă, la găsirea şi afirmarea imediată în practică a soluţiilor tehnice şi organizatorice menite să ducă la creşterea productivităţii muncii şi a producţiei de cărbune şi minereuri,a măsurilor de natură să ducă la întărirea ordinii şi disciplinei, la asigurarea unei activităţi rodnice, eficiente în sectorul minier, în ansamblul acestor măsuri, cineva se recomandă cu o acuitate şi o importanţă deosebită. Astfel, în vederea sporirii rapide a producţiei de cărbune, şisturi şi diverse minereuri, se impune scurtarea substanţială a duratei lucrărilor de deschidere miniere. In acest sens, dispunem de o gamă largă de utilaje necesare, iar prin îndeplinirea sarcinilor industriei constructoare de maşini se va ajunge la asigurarea unui grad de mecanizare de cel puţin 80 la sută, pină in anul 1935, la lucrările de deschidere si înaintare în mine. Desigur, existenţa unor utilaje moderne, productive este o condiţie necesară care devine şi suficientă numai în măsura în care se va perfecţiona colaborarea intre geologi şi mineri, numai in măsura în care pe şantierele de investiţii se va acţiona cu toate forţele — printr-o bună organizare şi aplicarea unor în prezent se realizează 130 -136 Planar pe acest an prevede 160 -170 (mii tone cărbune extras pe zi) VIRGIL SIMION (Continuare in pag. a 11-a) CÎNTECUL CUVENIT PATRIEI Patria este o planetă de dor. Şi de pămint în care, dacă sînt curat răsădite, rodesc toate visele. Pămintul patriei fiindu-şi sie, la rîndul său, ţinutul cald şi albastru unde i se nasc fiii. Aici, la sinul pămintului şi al patriei s-au ivit pe lume chiar aştri atinşi de nemurire. Ar fi deajuns să-l invocăm pe Eminescu, cel ce s-a topit apoi, fluid viu de aur mişcător, in fiinţa alor săi din strălucire limbii şi cugetului ce au izvodit Mioriţa, şi Voroneţul, şi Luceafărul... Ce demonstraţie firească şi suficientă de contopire în eternitate a fiilor patriei cu nesfîrşita ei frumuseţe de stea ginditoare ! Incit, iată, ajunge să spui numele unui ţinut, Ipoteştii să zicem, şi în mintea noastră auzim rostindu-se limpede numele patriei. Tot astfel, ajunge ca buzele noastre să tremure abia auzit, numele unui bărbat, Ştefan să zicem, ori Alexandru, ori Mihai, ori Nicolae, şi în inima noastră se rotunjesc statui cu profil de marmură vie lungă care potrivite sunt împerecherile cele mai adevărate firii lor : cel Mare, cel Bun, cel Viteaz... Şi iarăşi, iniinind noi brizeputul oricărui cîntec, un vers măcar ori numai • frîntură din el — „trei culori cunosc pe lume; sara peboi; de din vale de Rovine; de ce m-aţi dus de lingă voi; eu nu strivesc corola de minuni a lumii; eu nu mai sint, e-un cintec tot ce sint ; sint suflet, in sufletul neamului meu ; nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte , a fi RADU FELIX (Continuare in pag. a II-a) IAUNTÎNĂR ANOTIMP