Scînteia Tineretului, martie 1983 (Anul 39, nr. 10499-10525)
1983-03-01 / nr. 10499
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi întreprinderea poligrafică din Bacău numără 100 de tineri utecişti cuprinşi într-o singură organizaţie. Un colectiv de tineri integrat celor mai în virată tipografi care au intrat in tipografia de la Bacău încă de la începuturile sale. Nu cunosc tipografie din ţară în care meseria de tipograf să nu fie îmbrăţişată de cel puţin membrii a două generaţii, transmisă cum se mai spune, din tată în fiu. Cind secretarul de azi al organizaţiei U.T.C., Gabriel Sahaghian a venit cu ani în urmă in tipografie, primul lui gind a fost să pună pe roate organizaţia. Erau — îmi spune el — tineri ambiţioşi cu care se putea lucra foarte bine. Ne-am propus să fim cei mai buni din cei buni. Am vrut să formăm o echipă de oameni, un schimb de tineri care să meargă pe flux de la culegere pină la produsul finit. Adică un schimb care să treacă prin toate secţiile — un lucru echivalent cu ceea ce se întîmplă in alte ramuri de producţie. Este cel cum ai face o piesă pe care o urmăreşti de la proiectare pină la produsul finit. Tot in sprijinul producţiei am reuşit să avem in întreprindere tineri care să scoată producţia la un nivel mult mai mare. Tipografii noştri sunt absolvenţi ai liceului „Dimitrie Marinescu“ din Bucureşti. Fiecare nou venit — am observat de-a lungul timpului — caută să arate că este un bun meseriaş, că s-a întors după absolvirea unor cursuri obţinind un maxim de cunoştinţe pe care caută să şi le pună în valoare. A executa lucruri de calitate, aici este nu numai un titlu de minerii din partea tinerilor dar şi un lucru obişnuit. Avem concursuri profesionale şi chiar o tradiţie in concursurile pe meserii.’ De pildă, în cadrul concursului partea de aur, care atestă cel mai bun zeţar, cea mai bună tipăritură, cel mai bun legător, Gheorghe Berescu a ciştigat unul dintre locurile fruntaşe primind unul dintre titlurile de Onoare, de cel mai bun zeţar. Spre sfîrşitul anului trecut Anton Deac a obţinut locul trei pe ţară in cadrul concursului Cartea de aur. Ne obligă mult acest titlu mărturiseşte Gabriel Sahaghian, cu atit mai mult cu cit a intra în competiţie cu alţi tipografi din ţară, dintre cei mai buni, demonstrează la un moment dat şi spiritul de echipă al nostru, fără de care meritele unuia sau ale altuia dintre noi nu ar fi posibile. Ar mai fi de spus că alături de economiile care se realizează în celelalte întreprinderi şi la noi se fac economii însemnate la materia primă : film, carton, zinc. Astfel s-a constituit o comisie care să contabilizeze hîrtia folosită. Fiecare secţie ţine o evidenţă a materialelor deficitare aduse din import , zinc şi filme. S-a reuşit ca intr-o lună să se dea înapoi o tonă de hirtie. Nu consider, spune secretarul comitetului U.T.C., că a fi secretar al unui comitet înseamnă doar să string cotizaţia sau să dau un talon- Am crezut de cuviinţă că trebuie să fiu alături de ei, muncind cot la cot cu aceştia, cunoscindu-le munca lor de fiecare zi dar şi familiile lor. O problemă de mare însemnătate pentru viaţa noastră a tipografilor este mutarea intr-un local nou a tipografiei. Tinerii de aci s-au pregătit sufleteşte pentru acest eveniment pe care-l aşteaptă cu toţii de foarte multă vreme. Ei au organizat totul în aşa fel incit în momentul mutării lor totul să fie pregătit. în aşa fel se fac pregătirile, spun ei, incit nici o maşină odată mutată dinvechea in noua tipografie să nu stea mai mult de o zi. Există şi în cadrul tipografiei un speck care înregistrează producţia, noile titluri de carte care sunt în lucru sau cele care vor intra în curind in producţie. S-au format echipe care să ajute la mutare, altele care să preia din mers lucrul în aşa fel incit să nu sufere nici o carte odată intrată in fluxul de fabricaţie. Au fost mulţi tineri — ni se povesteşte, care au venit în tipografie cu gind să treacă prin ea, s-o vadă şi să plece. N-a fost nevoie să ceară adresa tipografiei, că o ştia toată lumea. E drept că pentru cei veniţi aici, imediat după anii ’50 tipografia avea un aer dezolant, erau doar citeva maşini, o magazie de bobine de hirtie şi carton, o tipografie în care se făceau manuale şcolare. Pe mulţi i-au atras casele de litere aşezate nu in ordine alfabetică ci într-una ştiută doar de cei care reuşeau să facă din litere cuvinte. Au fost tipografi care şi-au făcut ucenicia aici: Dumitru Zaharia, Petru Şerbănescu, de numele lor legîndu-se multe momente ale începutului. Sint la rînd alte generaţii care se mîndresc cu performanţe in meserie. Drumul de la manualele şcolare, de la ziarele de întreprindere la Epica Magna, să spunem, n-a fost un drum tocmai uşor, presărat cu flori, ci cu litere, caractere de litere care îmblinzeau pagini de carte. Şi oamenii s-au legat de carte ca de propria lor viaţă. Ce-a însemnat cartea în viaţa tipografilor din Bacău ? întreb. Grafic, ca trebuia îmbunătăţită. O carte incepe cu coperta, cu primele pagini. O carte nu trebuie să intirzie la tipografie, spun tinerii tipografi de aici. O care trebuie să stea la Cititor. Acolo e locul ei. Şi noi trebuie s-o dăm in mina lui, aşa cum ne-ar plăcea nouă să ne-o ofere cineva. Şi iată, devenim înainte de a fi tipografi, cititori. Tipografia este viaţa celor de aici. Este universul bogat al celor care află primii cele mai frumoase veşti despre lume. O tipografie care colaborează cu 13 edituri. O tipografie al cărui prag e trecut de toţi scriitorii din Moldova care işi urmăresc cartea şi dincolo de manuscris. O tipografie în care pe parcursul anului trecut au apărut 250 de titluri intr-un tiraj de 2,1 milioane, întreprinderea expediază lunar către cititori 225 mii exemplare de carte. Rămîne să-mi notez alături de citeva cifre pe care le solicit, un lucru nu lipsit de importanţă. Vestea că o carte este bună pleacă in primul rînd de la tinerii finotipişti. Şi părerea lor este cea justă pentru că ei pot aprecia înaintea criticilor o carte. Şi fără voie devin primii recenzori orali. Şi Încă ceva: la ora cinci mulţi dintre noi se grăbesc să-şi scoată cărţi de vizită am intîlnit aici, ca respect faţă de memoria marelui poet, faţă de naşterea lui petrecută în Moldova, cartea de vizită a lui Eminescu editată de tinerii tipografi de aici. ARETA ŞANDRU PROFESIA LA NOI COTE CALITATIVE NOTA, ÎNTRE REAL ŞI IDEAL (Urmare din pag. I) litate de a atrage atenţia părinţilor asupra nivelului şcolar atins de copiii lor? Poate, desigur, cite ceva, din toate acestea, dar pentru mine notele sunt cuvintele şi limbajul unui dialog. Un dialog in care profesorul nu e un termen absolut, ci din contra, intr-un anume sens, o absenţă. Nota este un dialog al elevului cu el insuşi. O oglindă pe care profesorul i-o aşază in faţa ochilor. Şi ca oglinda din poveste ea nu minte: „Uite, acesta eşti! Iţi place de tine? Te consideri egal cu imaginea ta? Oare nu poţi mai mult?“. Nota te mingie şi poate chiar să te răsfeţe. Alteori ea te dojeneşte şi, dacă eşti Client, ea poate să te înfrunte şi să se răstească la tine. Dar, cel mai adesea, nota te îndeamnă. Iţi arată unde ai ajuns. Iţi arată pragul de pe care poţi pleca pentru mai departe. Nota pe care o primeşte un elev nu vineniciodată din afara lui: ea este o parte din el insuşi, e imaginea lui exprimată prin limbajul convenţional al celor zece cifre. In ochii multora notele sunt Un fel de Sesam fabulos, pentru care numai profesorul are formula potrivită (şi de multe ori, unii elevi încearcă să găsească „formula magică“ in ascunzişurile unei fiţuici, uitind că secretul e mult mai simplu: ore şi ore de muncă, răbdare şi sudoare). Confruntat cu bucuriile, tristeţile, satisfacţiile ori decepţiile unui extemporal sau teze, m-am întrebat adeseori de ce trebuie un profesor să dea note. Sau, tălmăcind întrebarea cu gindul meu ascuns, cine ii dă dreptul să deao anumită notă, să judece şi sâ evalueze? Cine arată care este valoarea exactă a unui conil şi cine li răscumpără greşelile? Nu o dată mi s-a părut că aud aceeaşi întrebare in tonul vindicativ sau îndurerat al unui părinte. Alteori ea zăcea in nemulţumirea, mai mult sau mai puţin ascunsă, a unui elev. Da, cine îmi dă puterea de a da un zece sau un patru? Acum, dacă aş auzi pe buzele cuiva o asemenea intrebare, cred că aş răspunde: „Dumneavoastră şi toţi părinţii la un loc! Dar mai ales societatea, pentru că nici şcoala, nici familia şi nici chiar profesorul nu stabilesc criteriile de notare după bunul lor plac, aceste criterii exprimă idealurile politice, economice, morale ale întregii noastre societăţi, exprimă cerinţele actualei etape istorice pe care o parcurgem şi ale viitorului pe care-l făurim“. Nota nu aparţine profesorului, ci este sinteza unui complex de relaţii in care intră şi el, şi părinţii, şi elevii, şi materia predată, şi cunoştinţele copiilor, şi atitudinea familiei lor faţă de muncă, învăţătură şi cunoaştere. Nota nu emană din profesor, nu e bunul ori arma profesorului; acesta doar constată o stare de lucruri şi stabileşte o anumită situaţie. Dealtfel nu numai profesorul poate da note, la fel de bine şi elevul ori părintele pot să noteze o anumită activitate. Şi, tot atit de bine, şi profesorul, şi părintele pot fi „notaţi“ pentru munca lor. De fapt, la un loc copiii, părinţii şi profesorii constituie ansamblul care, in situaţiile cele mai fireşti, trebuie să conducă la nota 10. Nu întrebaţi profesorul de ce a dat o anumită notă! Mai drept e să ne întrebăm cu toţii cum de am ajuns la o anumită notă. Să ne întrebăm şi apoi să vedem ce trebuie să facem pentru a tinde spre o alta, mai bună. Şi mai ales să nu privim notele ca pe nişte meteori veniţi din alte ceruri: ele se nasc in noi, iar atunci cind un profesor dă nota zece, el încununează şi munca elevului, răsplăteşte şi grija ori sacrificiile părinţilor şi constată cu mulţumire şi roadele activităţii sale. Iar dacă este să ne supărăm pentru note, atunci trebuie să vorbim la fel decât cei ce se acuză pentru o greşeală ce revine în egală măsură fiecăruia şi tuturora. Prin profilul activităţii sale, profesorul dă note pe care le consemnează în carnete ori cataloage. După cum e şi firesc, el nu e singurul care, în viaţă, „dă note“. Mereu, in jurul nostru, observăm, judecăm, apreciem ori criticăm, dăm note şi suntem notaţi. Ne-am obişnuit insă să-i întrebăm doar pe copiii noştri ce au făcut la şcoală şi ce notă au luat. Dar, pentru că fiecare din noi suntem elevii şi profesorii propriei noastre conştiinţe, ce ai răspunde dumneata, cititorule, dacă ai fi întrebat: „Ce notă ai luat sau ce notă ţi-ai da, astăzi, după o zi de muncă?“. f-----1—1 "jamiLiL ' i.juasu'iii----- PUBLICITATE PENTRU TINERET• PUBLICITATE PENTRU TINERET • PUBLICITATE PENTRU TINERET • UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE FILOLOGIE Catedra de limbi moderne Lector, poziţia 2.2.13, disciplinele : Limba franceză, Literatura franceză. Teoria şi practica textelor literare. facultatea de ştiinţe ECONOMICE Catedra de planificare şi analiză economico-financiară Lector, poziţia 3.4.7, disciplinele : Sisteme informaţionale şi analiză economică. Preţuri şi tarife. FACULTATEA DE ELECTROTEHNICA Catedra de maşini, aparate şi acţionări electrice Asistent, poziţia 5.2.24, disciplinele : Acţionări electromecanice, Acţionarea electrică a maşinilor-unelte, Catedra de automatizări şi calculatoare Şef de lucrări, poziţia 5.3.22, disciplinele : Utilizarea calculatoarelor electronice, Simularea sistemelor continue şi discrete, Calculatoare şi prelucrarea datelor, Limbaje şi compilatoare. FACULTATEA DE MECANICA Catedra de mecanică aplicată Şef de lucrări, poziţia 6.1.17, disciplina : Organe de maşini. Sef de lucrări, poziţia 6.1.18, disciplinele : Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Mecanica şi rezistenţa materialelor. Asistent, poziţia 6.1.33, disciplina : Rezistenţa materialelor. Asistent, poziţia 6.1.34, disciplinele : Rezistenţa materialelor. Mecanisme. Candidaţii la concurs vor depune la secretariatul rectoratului Universităţii din Craiova, str. Al. I. Cuza nr. 13, in termen de 36 de zile pentru posturile de lector (şef de lucrări) şi de 15 zile pentru posturile de asistent, de la data publicării acestui anunţ in Buletinul Oficial, cererea de înscriere, la care vor anexa într-un exemplar actele prevăzute de Legea nr. 6/1969, privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33, din 15 martie 1969 și de Instrucțiunile Ministerului Educației și Învâțămîntului nr. 84 539/1969. Concursul se va ţine la sediile facultăţilor în termenele legale. INSTITUTUL DE PETROL ŞI GAZE PLOIEŞTI FACULTATEA DE UTILAJ TEHNOLOGIC Catedra discipline mecanice generale • Asistent, disciplinele Mecanică şi rezistenţa materialelor. Desen tehnic, Organe de maşini, poz. 25. • Asistent, disciplinele Organe de maşini. Desen tehnic, Mecanică, poz. 27. • Catedra educaţie fizică şi limbi moderne • Lector, disciplina Educaţie fizică, poz. 5. FACULTATEA DE FORAJUL SONDELOR ŞI EXPLOATAREA ZĂCĂMINTELOR DE PETROL ŞI GAZE Catedra forajul sondelor şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze • Asistent, disciplinele Tehnologia extracţiei petrolului. Tehnologia extracţiei petrolului şi gazelor, poz. 43. • Asistent, disciplina Tehnologia extracţiei petrolului, poz. 50. FACULTATEA DE TEHNOLOGIE ŞI CHIMIZAREA PETROLULUI ŞI GAZELOR Catedra de chimie • Şef lucrări, disciplina Chimie, poz. 15. Candidaţii la concurs vor depune la sediul Institutului de petrol şi gaze Ploieşti, b-dul Bucureşti nr. 39, cererea de înscriere, la care vor anexa în dublu exemplar actele prevăzute de Legea nr. 6/1969, privind Statutul personalului didactic din R.S.R., publicată în Buletinul Oficial al R.S.R., partea I nr. 33/15.III.1969 și de In-strucţiunile M.E.I. nr. 84 539/ 1969, astfel : — pentru posturile de şef lucrări, în termen de 30 zile de la data publicării acestui anunţ in Buletinul Oficial, iar concursul se va ţine la sediul institutului in termen de 90 zile de la data expirării termenului de înscriere ; — pentru posturile de asistent, in termen de 15 zile de la data publicării acestui anunţ in Buletinul Oficial, iar concursul se va ţine la sediul institutului, in termen de 15 zile de la data expirării termenului de înscriere. SCOATEREA LA CONCURS A UNOR POSTURI DIDACTICE Tulcea Foto: V. RANGA ŞTIINŢĂ • TEHNICĂ • PRODUCŢIE Tăcut, îndurător, ascultător la nevoile omului, pămintul, acest suport material hotăritor al vieţii trece, pentru noi toţi, cei ce nu-i cunoaştem ritmul „biologie", drept un bun ciştigat odată şi pentru totdeauna de la natură. De mai mulţi ani, dar mai ales de la recenta Conferinţă Naţională a P.C.R., unde, printre altele, pămintuî s-a pus mai acut ca oricind inrelaţie directă cu omul, cu ţară, mitul acesta mă ispiteşte, frâmintindu-mă, pină in cele mai ascunse şi mai intime detalii ale existenţei Ilii. Dincolo de toate aparenţele, pămintul, în totalitatea structurii lui, dar mai ales la nivelul solului trebuie să fie, un organism viu, şi, ca orice organism, trebuie să aibă o anumită stare de sănătate care, in funcţie de atiţia şi atiţia factori naturali şi artificiali, se păstrează sau se degradează. Dacă omul şi-a creat — pentru el — medicul, acel instrument social care să vegheze in permanenţă asupra stării lui de sănătate, tot el, mi-am zis, trebuie să-şi fi creat o medicină a pămîntului, pentru a nu-1 lăsa în voia soartei, cum se zice. Logic, aşa trebuia să fie, pentru oricine. A trebuit, insă, găsit corespondentul social, organul institutional specific, creat anume In acest sens si scop. Eu, unul, l-am găsit, deocamdată, sub denumirea de Oficiul de studii pedologice și agrochimice din Suceava. întimplarea a fost, fericită, intrucit această regiune pedoclimatică însumează, aveau să ne arate la planşă şi pe teren, pedologii Victor Halca şi Ion Băieşu, o gamă variată de soluri, cu fertilitate naturală bună şi mai puţin bună. Chiar şi cele mai bune soluri (cum sunt cele cernozomoide), mari producătoare de cartofi şi de griu, suferă afecţiuni „organice“, datorate excesuluipluvial de umiditate,, de durată mijlocie şi prelungită, ca şi excesului de umiditate freatică, pinza interioară de apă ridicindu-se mult către suprafaţa solului, precum în zona Rădăuţilor şi a Baiei, fapt natural ce influenţează timpul de însămînţare şi de coacere a cerealelor, culturilor în general. Organism viu, cu o complexă structură fizico-chimică, solul este, in mod natural, supus şi altor degradări, precum erodărilor, datorate ploilor şi şuvoaielor ce duc partea fertilă şi o concentrează, nefolositor, pe spaţii foarte mici, ca şi acidităţii excesive. Interlocutorii noştri ne-au atras atenţia şi asupra degradărilor fizice, provocate, paradoxal, de om, mai concret spus de intensa mecanizare, solul tasindu-se, compactindu-se datorită deselor călcări ale maşinilor agricole, ca în cazul celui cultivat cu cartofi şi alte culturi, ce necesită dese lucrări şi amenajări pe parcursul perioadei de vegetare şi coacere. Văzusem cu ani in urmă din alte locuri, terenuri degradate din cauza alunecărilor şi-mi lăsaseră un sentiment de infirmitate şi durere in suflet. Aveam să văd şi aici, pe unii versanţi, alunecări active, semiactive şi stabilizate, datorate, la fel, factorilor naturali : alternanţă în structura solului a rocilor argiloase şi nisipoase, şi, bineînţeles, „nepoftitei“ pinze de apă freatică. In faţa acestei forţe (aş zice oarbe) a naturii, in faţa „bolilor“ acestui aparent sănătos organism viu, aveam alături pe medicii care se ocupau, de fapt, cu sănătatea pământului. Buni diagnosticieni, ei s-au dovedit a fi şi buni medici de profilaxie şi tratament a solului. Pentru combaterea alunecărilor, ei iniţiară şi întreprinseră de mai mulţi ani o susţinută acţiune de captare şi dirijare a izvoarelor de coastă, precum şi de nivelare pentru imprăştierea uniformă a apei de precipitaţii. De asemenea, mari suprafeţe de coastă fuseseră insuminţate cu ierburi perene şi plantaţii silvice, pentru consolidarea structurii fizice a solului. Pentru fertilizarea solurilor acide creaseră in laboratorul lor carbonatul de calciu, medicament administrat pentru corectarea acidităţii. Pentru solurile tasate, natural sau artificial, recomandau tratament cu afinare adincă, pină la 60—80 cm, iar pentru cele cu exces freatic, sistemul de drenaj in scopul coboririi nivelului apei pină la sub 1 m şi al ţinerii acestuia sub control. Am văzut ceva din întinsele suprafeţe „tratate“ cu acest sistem şi cu cel de afinare adincă. Drept tratament profilactic pentru păstrarea „sănătăţii“ terenurilor, interlocutorii noştri „medici“ recomandă lucrarea pământului numai la umiditate optimă şi alternarea ştiinţifică a culturilor de la an la an, factori care întreţin în mod natural structura fizico-chimică a acestora, şi de care, din păcate, nu se ţine întotdeauna seama. La sfîrşitul ineditei şi interesantei noastre documentări am constatat un lucru ce ne-a dat, în plus, de gindit. Gazdele noastre interlocutoare, pedologi, ingineri chimişti şi laboranţi sunt oameni maturi am zice, in jur de patruzeci de ani. Lipsa unor tineri din acest foarte interesant şi important domeniu de activitate ne-a ridicat, fireşte, un justiţiar semn de intrebare. Explicaţia, mai bine-zis, răspunsul, l-am aflat tot de la interlocutorii noştri. Pedologia este o meserie care se acumulează in timp (măi îndelungat) în contact direct şi nemijlocit cu terenul, o meserie păminteană, care se îmbrăţişează, in condiţiile în care nici in facultăţi nu i se dă prea mare pondere, mai mult din pasiune. Astfel, deşi s-a constatat că pe plan naţional este nevoie de pedologi, nu s-a făcut, in afara unor propuneri şi sugestii, nimic concret pentru stimularea însuşirii şi practicării acestei ştiinţe-meserii. Aşa se explică şi faptul că in fiecare ap vin aici, ca şi in alte părţi, student, practicanţi, după absolvire insă nici unul nu îmbrăţişează practic pedologia. S-a făcut, cindva, propunerea înfiinţării unei secţii in cadrul (sau pe lingă) institutele agronomice. Ar fi, credem, interesant de studiat şi rezolvat această problemă ce ţine de Sănătatea pămintului şi, implicit, a noastră, a tuturora. MARIN RADU MOCANU Sănătatea pămintului PRODUSE DE (Urmare din pag. I) nivelul necesarului pe economie, respectiv pentru întreprinderile „Steagul roşu“ Braşov, „Progresul" Brăila şi Întreprinderea de tractoare şi maşini agricole Craiova. Prin tehnologia elaborată — fonta de înaltă puritate obţinindu-se exclusiv din fier vechi ! — se elimină total importurile, economia antecalculată pentru acest an ridicindu-se la peste 2 milioane dolari. Pornind de la aceste importantă creşteri cantitativă şi calitative se pune firesc întrebarea : ce suporturi de susţinere a avut in vedere colectivul de la I.P.T. Cimpina atunci cind s-a angajat ca şi în acest an sâ realizeze şi să depăşească sarcinile de plan ? Un prim răspuns ne oferă inginerii Marcel Greuş, şeful secţiei linii uşoare ! „Cunoscînd din timp planul de producţie al anului 1983, am avut posibilitatea ca în cursul trimestrului IV al anului 1982 să ne ocupăm foarte serios de pregătirea şi testarea fabricaţiei. Am reuşit astfel să facem organizarea fluxului şi a tehnologiilor, să realizăm toate SDV-urile necesare pentru ca încă din primele luni ale noului an să ne situăm la nivelul cerinţelor de plan“. La rândul său, inginerul Vasile Bucurică, şeful secţiei linii grele a ţinut să adauge : „Mai mult, prin hotărirea în BAZĂ tregului nostru colectiv, am reuşit să realizăm in ultimul trimestru al anului trecut un nivel de producţie echivalent cu planul primului trimestru al acestui an. Deci capacitatea de fabricaţie a fost testată, aşa că pentru noi creşterile din acest prim trimestru ni s-au părut fireşti. Rezultatul am încheiat planul de producţie marfă al lunilor ianuarie şi februarie cu însemnate depăşiri“, începind din primele zile ale noului an, aşa după cum am avut posibilitatea să ne convingem, aici s-a stabilit ca zilnic să aibă loc o şedinţă operativă de circa 15—30 minute, la care participă toţi factorii de decizie, in cadrul căreia se analizează modul de îndeplinire a planului. „Celor peste 1 500 de tineri din Întreprinderea noastră — a ţinut să ne precizeze la rindul său Traian Drăguşin, secretarul comitetului U.T.C. — le revin în acest an obligaţii deosebite. De fapt, organizaţia de tineret şi-a asumat încă in cursul anului 1982 sarcina pregătirii necesarului de forţă de muncă, organizind si coordonind direct cursurile de calificare in meseriile de turnător-formator, sudor, macaragiu, prelucrător prin aschiere, așa incit în prezent întreprinderea dispune de personalul muncitor necesar lucrului in trei schimburi. In ceea ce priveste realizarea sarcinilor concrete de producţie, iniţiativele uteriste şi-au dovedit, de asemenea, eficienţa, multe dintre acestea fiind generalizate la nivel de întreprindere şi fiind preluate chiar de echipe cu multă experienţă". Afirmaţia interlocutorului nostru este argumentată chiar şi de exemplul brigăzii de tineret condusă de topitorul Gheorghe Barbu, care, printr-o metodă originală, a reuşit ca un loc de 2 şarje la 8 ore pe un cuptor de 6 tone să obţină un număr de 4 şarje. Noua metodă, generalizată deja în întreprindere, conduce şi la reducerea consumului de energie de la 800 kWh la 740, kWh pe tonă. Este aceasta doar una din multele iniţiative tinereşti despre care, cu justificată mindrie, ne-au vorbit Gheorghe Ceoceanu, Gheorghe Tudor, Sorin Comşa şi Dumitru David, ciţiva dintre tinerii de nădejde ai acestei unităţi înscrisă ferm pe coordonatel deplinei consacrări. MARTI 1 MARTIE 1983 VIATA, DESIGUR Mama puiului mort de guanaco gonea instinctiv păsările de pradă care prindeau mărunta victimă : vulturii moţaţi, condorii ce pluteau pe deasupra. Mama işi păzea puiul mort, in vintul aspru, privindu-l cu un fel de neputinţă. La ,,Teleenciclopedia“, imaginile captivante se succedau : pumnele Vindeau in tufişuri, o anume floare creştea numai in apa pulverizată a cascadei. Viaţa, ciudată, tulburătoare, cu legile ei, derulindu-se pe înălţimile Anzilor sau in clinicile moderne, cum o vedeam in serialul „Corpul uman“, pe chipul pacienţilor care sperau. Imaginea vieţii. Adică tot ce incită, ne sensibilizează, ne alertează şi impresionează. Iată, din noul serial de Jacques Cousteau. ..Din tainele mărilor“, primul episod, urmăreşte cu minuţie căutarea şi, identificarea vasului „Britannic“. Ce e acum vasul Britannic ? o epavă pe fundul mării, crabi, viermi şi burefi peste enigmele războaielor trecute. O elice acoperită de alge, noaptea nesfirşită, cercul de alamă al climei adus la suprafaţă, pe care se mai poate descifra numele producătorului, cabluri, fringhii putrede, telegraful de boraj — o masă amorfă, „regina vaselor britanice — un moment sumbru care ne arată că suntem vulnerabili“, spune comentariul, dacă mai aveam nevoie de dovada acestei vulnerabilităţi ! “. In „Cadranul mondial“, amplul documentar despre încheierea lucrărilor Conferinţei de la Alger, reuniunea la nivel inait a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei era întrerupt de imaginile din taberele refugiaţilor palestinieni : magherniţe, cocioabe improvizate, cu sutele, aliniate, in care femei, copii, bătrîni dezrădăcinaţi din locurile lor, exislaţi, alungaţi din propriile lor case, supravieţuiesc în mizerie, teamă şi nesiguranţă. Victime sub moloz la Sabra şi Shatilla, victime ale exilului, disperare şi chin şi un singur gind afirmat cu puterea justiţiei din sufletele năpăstuite : dreptul poporului palestinian la o pace a sa. Viaţa, desigur, cu dreptăţile şi cu nedreptăţile ei, cu impetuozitatea şi iureşul ei, viaţa pe care o trăim, pe care o contemplăm, clipi de clipă, viaţa derulată pe ecranele televizoarelor noastre. Viaţa in piesa shakespeariană Şi viaţa măruntului funcţionar din noul serial „Pasăre de pradă“, unul din cei mulţi, care se incrincertează să demonstreze frauda, anomalia. Toate dimensiunile acestui cuivint, viaţa, cu care ne jucăm mereu şi al cărui prăţ aflăm atât de tirziu, şi, desigur, această vorbă generoasă, încăpătoare, acceptă şi cuprinde totul. Viaţa, cu victoria şi infringerea, cu sănătatea şi boala, ■cu încrederea şi disperarea. Viaţa atitor chipuri, sutele de chipuri, celebre sau anonime, pe care ni le dăruieşte momentul. Ridurile lui Aznavour şi lacrima din colţul ochiului in timp ce ciuta : „Ieri, cind eram tinde", sau sora medicală de pe vasul „Britannic“ care, la 82 de ani, ajunge intr-o cameră de decompresiune pe fundul mării şi vede epava vasului rememorind naufragiul din care a scăpat, dăruindu-i-se iar viaţa. Chipul îndurerat al anonimului arab palestinian — nu, lacrima acelui bătrin impresionant nu se vedea, era prea adincă, prea adevărată. Vedem sute de chipuri, toate sunt frinturi de viată, învingătoare sau învinsă, viata e totuşi marea taină reală, fascinantă, tulburătoare. In unele clipe, desigur, ea poate să fie înduioşătoare, dezarmant de dureroasă. Instinctiv, pe crestele Anzilor, mama puiului de guanaco gonea păsările de pradă, apărind mica victimă întinsă la pămint. Inutil, desigur, dar imaginea aceea era sublimă ; a fii de puternică in însăși durerea infringerii. Condorii se roteau deasupra, în vintul aspru al Anzilor, pîndind din înălţimi. Pentru că aşa e viaţa. CLEOPATRA LORINŢIU CINEMA DESPĂRŢIRE TEMPORARA: Excelsior (orele 9: 13; 16: 18); Modern (orele 9: 13;15: 18; 19:15); Cultural (orele 9: 12; 16: 19). MAREA EVADARE: Grivits (orele 9: 12; 16: 19); Aurora (orele 10: 12; 16: 19). BULETIN DE BUCURESTI: Scala (ora 19 — spectacol de gală: Favorit (orele 9: 11,45; 13:39; 15,45; 18: 20,15), Flamura (orele 9: 11 : 13;15: 15;30: 17,45: 20). B. D. INTRA IN ACTIUNE: Bucuresti (orele 9:15; 11.45; 14.15; 16.45; 19.15). PLECAREA VLASINILOR: Victoria (orele 9: 11 15: 13.30; 15.46; 18; 20,15), Feroviar (orele 9:11.15; 13.30; 15.45; 18. 30.15); Gloria (orele 9: 11,15; 13.30; 15,45; 18: 20,15). COMOARA: Timpuri Noi (orele 9: 11; 13,15; 15.30; 17.45, 20); Ciulești (orele 0: 11,15; 13.30; 15,45; 18: 20). SECVENȚE: Drumul Sării (orele 15.30; 17.30; 19.30). OCHI DE URS: Union (orele 9.30; 11.30; 13.30; 15,45; 18. 20). CONCURS: Progresul (orele 15,30; 17,30; 19,50). AL ŞASELEA Festival (orele 9,30; 11,30; 18,30; 15,50; 17,80; 19,30) . AGONIA: Capitol (orele 9; 12,30; 16; 19,15); Florearca (orele 9,15; 12,15; 16; 19,15). COMBINAȚIA: Central (orele 9, 11,15; 13,30; 15,45; 19, 20). BICICLETA: Buzeşti (orele 15.30; 17.30; 19.30). CAlAUZA: Viitorul (orele 9. 12; 15.30; 18.30). RAIDUL VARGAT: Flacăra (orele 15.30; 17,30; 19.30). ABBA: Patria (orele 9. ll.10; ÎS.30; 15,45; 18. 20.13). PF ARIPILE VtNTULUI: Luceafărul (orele 9.30; 14.50; 16.31). PROGRAM DE DESENE ANIMATE: Doina (orele 9; 10.30; 12,15; 13,45; 15,30); FAMILIA BARKLEY DE PE BROADWAY (orele 17; 19,30); TREI OAMEINI PERICULOSI; Dacia (orele 9; 11,15; 13,30; 15.45; 18- 20,15); PE CAI NPLECALE: Lira (orele 15.30; 17.30; 19.30). SERIFUL DIN TENNESSEE: Ferentari (orele 10.30; 15.30; 17.30; 19.30) . DOMNUL MILIARD: Cotroceni (orele 14; 16; 18. 20). RĂZBOIUL STELELOR: Pacea (orele 10,30; 15; 18,30). EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN: Mioriţa (orele 9; 11.15; 13.30; 15.45; 18; 26,15). COMPETIŢIA: Volga (orele 9; 11.15; 13,30; 15,45; 18; 20.15). TESS: Popular (orele 10; 13; 1«: 19). SINDROMUL: Cosmos (orele 9.30: 12; 14,30; 17: 19.30 . CÎINELE: Tomis (orgie 8.30; 10,45: 18; 15,15; 17,45; 30,15). AMNEZIA; Arta (orele 9; li; 13; 15; 17,15; 19,30). Româniafilm prezintă: BULETONI DE !UGHMEŞTI O producţie a Casei de filme Numărul Patru. Scenariul : Francisc Munteanu Muzica : Anton Şuteu Decorurile: Radu Călinescu Costumele : Dorina Şortan Imaginea : Marian Stanciu Regia : Virgil Calotescu. Cu: Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu, Draga Olteanu-Matei, Octavian Cotescu, Diana Lupescu, Constantin Dipian, Rodica Mandache, Geo Saizescu, Mariana Calotescu, Costel Constantin al Ştefan Mihăilescu-Brăila. Cintă : Mirabela Dauer. Film realizat in studiourile Centrului de Producţie Cinematografică „Bucureşti“