Scînteia Tineretului, martie 1983 (Anul 39, nr. 10499-10525)

1983-03-01 / nr. 10499

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi întreprinderea poligrafică din Bacău numără 100 de ti­neri utecişti cuprinşi într-o singură organizaţie. Un colec­tiv­­ de tineri integrat celor mai în virată tipografi care au in­trat in tipografia de la Bacău încă de la începuturile sale. Nu cunosc tipografie din ţară în care meseria de tipograf să nu fie îmbrăţişată de cel pu­ţin membrii a două generaţii, transmisă cum se mai spune, din tată în fiu. Cind secretarul de azi al organizaţiei U.T.C., Gabriel Sahaghian a venit cu ani în urmă in tipografie, pri­mul lui gind a fost să pună pe roate organizaţia. Erau — îmi spune el — tineri ambiţioşi cu care se putea lucra foarte bine. Ne-am propus să fim cei mai buni din cei buni. Am vrut să formăm o echipă de oameni, un schimb de tineri care să mear­gă pe flux de la culegere pină la produsul finit. Adică un schimb care să treacă prin toate secţiile — un lucru echi­valent cu ceea ce se întîmplă in alte ramuri de producţie. Este ce­­l cum ai face o piesă pe care o urmăreşti de la pro­iectare pină la produsul finit. Tot in sprijinul producţiei am reuşit să avem in întreprin­dere tineri care să scoată pro­ducţia la un nivel mult mai mare. Tipografii noştri sunt absolvenţi ai liceului „Dimi­­trie Marinescu“ din Bucureşti. Fiecare nou venit — am obser­vat de-a lungul timpului — caută să arate că este un bun meseriaş, că s-a­ întors după absolvirea unor cursuri obţi­­nind un maxim de cunoştinţe pe care caută să şi le pună în valoare. A executa lu­cruri de calitate, aici este nu numai un titlu de minerii din partea ti­nerilor dar şi un lucru obiş­nuit. Avem concursuri profe­sionale şi chiar o tradiţie in concursurile pe meserii.’ De pildă, în cadrul concursului partea de aur, care atestă cel mai bun zeţar, cea mai bună tipăritură, cel mai bun legă­­tor, Gheorghe Berescu a ciş­tigat unul dintre locurile frun­taşe primind unul dintre titlu­rile de Onoare, de cel mai bun zeţar. Spre sfîrşitul anului trecut Anton Deac a obţinut locul trei pe ţară in cadrul con­cursului Cartea de aur. Ne obligă mult acest titlu mărtu­riseşte Gabriel Sahaghian, cu atit mai mult cu cit a intra în competiţie cu alţi tipografi din ţară, dintre cei mai buni, de­monstrează la un moment dat şi spiritul de echipă al nostru, fără de care meritele unuia sau ale altuia dintre noi nu ar fi posibile. Ar mai fi de spus că alături de economiile care se realizează în celelalte întreprinderi şi la noi se fac economii însemnate la materia primă : film, carton, zinc. Astfel s-a constituit o comi­sie care să contabilizeze hîr­­tia folosită. Fiecare secţie ţine o evidenţă a materialelor de­ficitare aduse din import , zinc şi filme. S-a reuşit ca intr-o lună să se dea înapoi o tonă de hirtie. Nu consider, spune secretarul comitetului U.T.C., că a fi secretar al unui comi­tet înseamnă doar să string co­tizaţia sau să dau un talon- Am crezut de cuviinţă că tre­buie să fiu alături de ei, mun­cind cot la cot cu aceştia, cu­­noscindu-le munca lor de fie­care zi dar şi familiile lor. O problemă de mare însem­nătate pentru viaţa noastră a tipografilor este mutarea in­tr-un local nou a tipografiei. Tinerii de aci s-au pregătit sufleteşte pentru acest eveni­ment pe care-l aşteaptă cu toţii de foarte multă vreme. Ei au organizat totul în aşa fel incit în momentul mutării lor totul să fie pregătit. în aşa fel se fac pregătirile, spun ei, incit nici o maşină odată mutată din­­vechea in noua tipografie să nu stea mai mult de o zi. Există şi în cadrul tipografiei un speck care înregistrează producţia, noile titluri de carte care sunt în lucru sau cele care vor intra în curind in produc­ţie. S-au format echipe care să ajute la mutare, altele care să preia din mers lucrul în aşa fel incit să nu sufere nici o carte odată intrată in fluxul de fabricaţie. Au fost mulţi tineri — ni se povesteşte, care au venit în tipografie cu gind să treacă prin ea, s-o vadă şi să plece. N-a fost ne­voie să ceară adresa tipogra­fiei, că o ştia toată lumea. E drept că pentru cei veniţi aici, imediat după anii ’50 tipografia avea un aer dezolant, erau doar citeva maşini, o magazie de bo­bine de hirtie şi carton, o ti­pografie în care se făceau ma­nuale şcolare. Pe mulţi i-au atras casele de litere aşezate nu in ordine alfabetică ci în­­tr-una ştiută doar de cei care reuşeau să facă din litere cu­vinte. Au fost tipografi care şi-au făcut ucenicia aici: Du­mitru Zaharia, Petru Şerbă­­nescu, de numele lor legîndu-se multe momente ale începutu­lui. Sint la rînd alte generaţii care se mîndresc cu perfor­manţe in meserie. Drumul de la manualele şcolare, de la ziarele de întreprindere la Epica Magna, să spunem, n-a fost un drum tocmai uşor, pre­sărat cu flori, ci cu litere, ca­ractere de litere care îmblin­­zeau pagini de carte. Şi oa­menii s-au legat de carte ca de propria lor viaţă. Ce-a în­semnat cartea în viaţa tipo­grafilor din Bacău ? întreb. Grafic, ca trebuia îmbunătăţi­tă. O carte incepe cu coper­ta, cu primele pagini. O carte nu trebuie să intirzie la tipo­grafie, spun tinerii tipo­grafi de aici. O care tre­buie să stea la Cititor. Acolo e locul ei. Şi noi trebuie s-o dăm in mina lui, aşa cum ne-ar plăcea nouă să ne-o ofere cineva. Şi iată, deve­nim înainte de­ a fi tipografi, cititori. Tipografia este viaţa celor de aici. Este universul bogat al celor care află primii cele mai frumoase veşti despre lume. O tipografie care cola­borează cu 13 edituri. O tipo­grafie al cărui prag e trecut de toţi scriitorii din Moldova care işi urmăresc cartea şi dincolo de manuscris. O tipo­grafie în care pe parcursul anului trecut au apărut 250 de titluri intr-un tiraj de 2,1 milioane, întreprinderea ex­pediază lunar către cititori 225 mii exemplare de carte. Ră­­mîne să-mi notez alături de citeva cifre pe care le solicit, un lucru nu lipsit de impor­tanţă. Vestea că o carte este­­ bună pleacă in primul rînd de la tinerii finotipişti. Şi păre­rea lor este cea justă pentru că ei pot aprecia înaintea cri­ticilor o carte. Şi fără voie devin primii recenzori orali. Şi Încă ceva: la ora cinci mulţi dintre noi se grăbesc să-şi scoată cărţi de vizită am in­­tîlnit aici, ca respect faţă de memoria marelui poet, faţă de naşterea lui petrecută în Mol­dova, cartea de vizită a lui Eminescu editată de tinerii tipografi de aici. ARETA ŞANDRU PROFESIA LA NOI COTE CALITATIVE NOTA, ÎNTRE REAL ŞI IDEAL (Urmare din pag. I) litate de a atrage atenţia pă­rinţilor asupra nivelului şcolar atins de copiii lor? Poate, de­sigur, cite ceva, din toate aces­tea, dar pentru mine notele­ sunt cuvintele şi limbajul unui dialog. Un dialog in care profe­sorul nu e un termen absolut, ci din contra, intr-un anume sens, o absenţă. Nota este un dialog al elevului cu el insuşi. O oglindă pe care profesorul i-o aşază in faţa ochilor. Şi ca oglinda din poveste ea nu min­te: „Uite, acesta eşti! Iţi place de tine? Te consideri egal cu imaginea ta? Oare nu poţi mai mult?“. Nota te mingi­e şi poa­te chiar să te răsfeţe. Alteori ea te dojeneşte şi, dacă eşti Cl­ient, ea poate să te înfrunte şi să se răstească la tine. Dar, cel mai adesea, nota te în­deamnă. Iţi arată unde ai ajuns. Iţi arată pragul de pe care poţi pleca pentru mai departe. Nota pe care o primeşte un elev nu vine­­niciodată din afara lui: ea este o parte din el insuşi, e imaginea lui exprimată prin limbajul convenţional al celor zece cifre. In ochii multora notele sunt Un fel de Sesam fabulos, pentru care numai profesorul are for­mula potrivită (şi de multe ori, unii elevi încearcă să găsească „formula magică“ in ascunzişu­rile unei fiţuici, uitind că se­cretul e mult mai simplu: ore şi ore de muncă, răbdare şi su­doare). Confruntat cu bucuriile, tristeţile, satisfacţiile ori decep­ţiile unui extemporal sau teze, m-am întrebat adeseori de ce trebuie un profesor să dea note. Sau, tălmăcind întrebarea cu gindul meu ascuns, cine ii dă dreptul să dea­­o anumită notă, să judece şi sâ evalueze? Cine­­ arată care este valoa­rea exactă a unui conil şi cine li răscumpără greşelile? Nu o dată mi s-a părut că aud ace­eaşi întrebare in tonul vindica­tiv sau îndurerat­ al unui pă­rinte. Alteori ea zăcea in ne­mulţumirea, mai mult sau mai puţin ascunsă, a unui elev. Da, cine îmi dă puterea de a da un zece sau un patru? Acum, dacă aş auzi pe buzele cuiva o asemenea intrebare, cred că aş răspunde: „Dumneavoastră şi toţi părinţii la un loc! Dar mai­ ales societatea, pentru că nici şcoala, nici familia şi nici chiar profesorul nu stabilesc criterii­le de notare după bunul lor plac, aceste criterii exprimă idealurile politice, economice, morale ale întregii noastre so­cietăţi, exprimă cerinţ­ele ac­tualei etape istorice pe care o parcurgem şi ale viitorului pe care-l făurim“. Nota nu aparţi­ne­ profesorului, ci este sinteza unui complex de relaţii in care intră şi el, şi părinţii, şi elevii, şi materia predată, şi cunoştin­ţele copiilor, şi atitudinea fa­miliei lor faţă de muncă, învă­ţătură şi cunoaştere. Nota nu emană din profesor, nu e bu­nul ori arma profesorului; aces­ta doar constată o stare de lu­cruri şi stabileşte o anumită si­tuaţie. Dealtfel nu numai pro­fesorul poate da note, la fel de bine şi elevul ori părintele pot să noteze o anumită activitate. Şi, tot atit de bine, şi profeso­rul, şi părintele pot fi „notaţi“ pentru munca lor. De fapt, la un loc copiii, părinţii şi profe­sorii constituie ansamblul care, in situaţiile cele mai fireşti, trebuie să conducă la nota 10. Nu întrebaţi profesorul de ce a dat o anumită notă! Mai drept e să ne întrebăm cu toţii cum de am ajuns la o anumită notă. Să ne întrebăm şi apoi să ve­dem ce trebuie să facem pen­tru a tinde spre o alta, mai bună. Şi mai ales să nu pri­vim notele ca pe nişte meteori veniţi din alte ceruri: ele se nasc in noi, iar atunci cind un profesor dă nota zece, el încu­nunează şi munca elevului, răs­plăteşte şi grija ori sacrificiile părinţilor şi constată cu mulţu­mire şi roadele activităţii sale. Iar dacă este să ne supărăm pentru note, atunci trebuie să vorbim la fel decât cei ce se acuză pentru o greşeală ce re­vine în egală măsură fiecăruia şi tuturora. Prin profilul activităţii sale, profesorul dă note pe care le consemnează în carnete ori ca­taloage. După cum e şi firesc, el nu­­ e singurul care, în viaţă, „dă note“. Mereu, in jurul nos­tru, observăm, judecăm, apre­ciem ori criticăm, dăm note şi suntem­ notaţi. Ne-am obişnuit insă să-i întrebăm doar pe co­piii noştri ce au făcut la şcoa­lă şi ce notă­ au luat. Dar, pen­tru că fiecare din noi suntem­ elevii şi profesorii propriei noastre conştiinţe, ce ai răspun­de dumneata, cititorule, dacă ai fi întrebat: „Ce notă ai luat sau ce notă ţi-ai da, astăzi, după o zi de muncă?“. f-----1—1 "jamiLiL ' i.juasu'iii-----­ PUBLICITATE PENTRU TINERET• PUBLICITATE PENTRU TINERET • PUBLICITATE PENTRU TINERET • UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE FILOLOGIE Catedra de limbi moderne Lector, poziţia 2.2.13, discipli­nele : Limba franceză, Litera­tura franceză. Teoria şi practica textelor literare. facultatea de ştiinţe ECONOMICE Catedra de planificare şi ana­liză economico-financiară Lector, poziţia 3.4.7, discipli­nele : Sisteme informaţionale şi analiză economică. Preţuri şi tarife. FACULTATEA DE ELECTROTEHNICA Catedra de maşini, aparate şi acţionări electrice Asistent, poziţia 5.2.24, disci­plinele : Acţionări electromeca­nice, Acţionarea electrică a maşinilor-unelte, Catedra de automatizări şi calculatoare Şef de lucrări, poziţia 5.3.22, disciplinele : Utilizarea calcu­latoarelor electronice, Simula­rea sistemelor continue şi dis­crete, Calculatoare şi prelucra­rea datelor, Limbaje şi com­pilatoare. FACULTATEA DE MECANICA Catedra de mecanică aplicată Şef de lucrări, poziţia 6.1.17, disciplina : Organe de maşini. Sef de lucrări, poziţia 6.1.18, disciplinele : Mecanica fluide­lor şi maşini hidraulice. Meca­nica şi rezistenţa materialelor. Asistent, poziţia 6.1.33, dis­ciplina : Rezistenţa materialelor. Asistent, poziţia 6.1.34, disci­plinele : Rezistenţa materialelor. Mecanisme. Candidaţii la concurs vor de­pune la secretariatul rectoratu­lui Universităţii din Craiova, str. Al. I. Cu­za nr. 13, in ter­men de 36 de zile pentru postu­rile de lector (şef de lucrări) şi de 15 zile pentru posturile de asistent, de la data publicării acestui anunţ in Buletinul Ofi­cial, cererea de înscriere, la care vor anexa într-un exemplar actele prevăzute de Legea nr. 6/1969, privind Statutul persona­lului didactic din Republica So­cialistă România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33,­ din 15 martie 1969 și de Instrucțiunile Ministerului Edu­cației și Învâțămîntului nr. 84 539/1969. Concursul se va ţine la se­diile facultăţilor în termenele legale. INSTITUTUL DE PETROL ŞI GAZE PLOIEŞTI FACULTATEA DE UTILAJ TEHNOLOGIC Catedra discipline mecanice generale • Asistent, disciplinele Meca­nică şi rezistenţa materialelor. Desen tehnic, Organe de ma­şini, poz. 25. • Asistent, disciplinele Or­gane de maşini. Desen tehnic, Mecanică, poz. 27. • Catedra educaţie fizică şi limbi moderne • Lector, disciplina Educaţie fizică, poz. 5. FACULTATEA DE FORAJUL SONDELOR ŞI EXPLOATAREA ZĂCĂMINTELOR DE PETROL ŞI GAZE Catedra forajul sondelor şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze • Asistent, disciplinele Teh­nologia extracţiei petrolului. Tehnologia extracţiei petrolului şi gazelor, poz. 43. • Asistent, disciplina Tehno­logia extracţiei petrolului, poz. 50. FACULTATEA DE TEHNOLOGIE ŞI CHIMIZAREA PETROLULUI ŞI GAZELOR Catedra de chimie • Şef lucrări, disciplina Chi­mie, poz. 15. Candidaţii la concurs vor de­pune la sediul Institutului de petrol şi gaze Ploieşti, b-dul Bucureşti nr. 39, cererea de în­scriere, la care vor anexa în dublu exemplar actele prevăzu­te de Legea nr. 6/1969, privind Statutul personalului didactic din R.S.R., publicată în Buleti­nul Oficial al R.S.R., partea I nr. 33/15.III.1969 și de In-­­­strucţiunile M.E.I. nr. 84 539/ 1969, astfel : — pentru posturile de şef lu­crări, în termen de 30 zile de la data publicării acestui anunţ in Buletinul Oficial, iar con­cursul se va ţine la sediul in­stitutului in termen de 90 zile de la data expirării termenului de înscriere ; — pentru posturile de asis­tent, in termen de 15 zile de la data publicării acestui anunţ in Buletinul Oficial, iar concursul se va ţine la sediul institutului, in termen de 15 zile de la data expirării termenului de în­scriere. SCOATEREA LA CONCURS A UNOR POSTURI DIDACTICE T­ulcea Foto: V. RANGA ŞTIINŢĂ • TEHNICĂ • PRODUCŢIE Tăcut, îndurător, ascultător la nevoile omului, pămintul, acest suport material hotăritor al vieţii trece, pentru noi toţi, cei ce nu-i cunoaştem ritmul „bio­logie", drept un bun ciştigat o­­dată şi pentru totdeauna de la natură. De mai mulţi ani, dar mai ales de la recenta Confe­rinţă Naţională a P.C.R., unde, printre altele, pămintuî s-a pus mai acut ca oricind in­­relaţie directă cu omul, cu ţară, mitul acesta mă ispiteşte, frâmintin­­du-mă, pină in cele mai ascun­se şi mai intime detalii ale e­­xistenţei Ilii. Dincolo de toate aparenţele, pămintul, în totali­tatea structurii lui, dar mai ales la nivelul solului trebuie să fie, un organism viu, şi, ca orice organism, trebuie să aibă o anumită stare de sănătate care, in funcţie de atiţia şi ati­­ţia factori naturali şi artificiali, se păstrează sau se degradează. Dacă omul şi-a creat — pentru el — medicul, acel instrument social care să vegheze in per­manenţă asupra stării lui de să­nătate, tot el, mi-am zis, trebuie să-şi fi creat o medicină a pă­­mîntului, pentru a nu-1 lăsa în voia soartei, cum se zice. Logic, aşa trebuia să fie, pentru ori­cine. A trebuit, insă, găsit co­respondentul social, organul in­stitutional specific, creat anu­me In acest sens si scop. Eu, unul, l-am găsit, deocamdată, sub denumirea de Oficiul de studii pedologice și agrochimice din Suceava. întimplarea a fost, fericită, intrucit această re­giune pedoclimatică însumează, aveau să ne arate la planşă şi pe teren, pedologii Victor Halca şi Ion Băieşu, o gamă variată de soluri, cu fertilitate naturală bună şi mai puţin bună. Chiar şi cele mai bune so­luri (cum sunt cele cernozomo­­ide), mari producătoare de car­tofi şi de griu, suferă afecţi­uni „organice“, datorate exce­sului­­pluvial de umiditate,, de durată mijlocie şi prelungită, ca şi excesului de umiditate freati­că, pinza interioară de apă ri­­dicindu-se mult către suprafa­ţa solului, precum în zona Ră­dăuţilor şi a Baiei, fapt natural ce influenţează timpul de în­­sămînţare şi de coacere a ce­realelor, culturilor în general. Organism viu, cu o complexă structură fizico-chimică, solul este, in mod natural, supus şi altor degradări, precum ero­dărilor, datorate ploilor şi şu­voaielor ce duc partea fertilă şi­ o concentrează,­ nefolositor, pe spaţii foarte mici, ca şi aci­dităţii excesive. Interlocutorii noştri ne-au atras atenţia şi asupra degra­dărilor fizice, provocate, para­doxal, de om, mai concret spus de intensa mecanizare, solul ta­­sindu-se, compactindu-se da­torită deselor călcări ale maşi­nilor agricole, ca în cazul ce­lui cultivat cu cartofi şi alte culturi, ce necesită dese lucrări şi amenajări pe parcursul peri­oadei de vegetare şi coacere. Văzusem cu ani in urmă d­in alte locuri, terenuri degradate din cauza alunecărilor şi-mi lă­saseră un sentiment de infirmi­tate şi durere in suflet. Aveam să văd şi aici, pe unii versanţi, alunecări active, semiactive şi stabilizate, datorate, la fel, fac­torilor naturali : alternanţă în structura solului a rocilor ar­­giloase şi nisipoase, şi, bine­înţeles, „nepoftitei“ pinze de apă freatică. In faţa acestei forţe (aş zice oarbe) a naturii, in faţa „boli­lor“ acestui aparent sănătos organism viu, aveam alături pe medicii care se ocupau, de fapt, cu sănătatea pământului. Buni diagnosticieni, ei s-au dovedit a fi şi buni medici de profila­xie şi tratament a solului. Pentru combaterea alunecări­lor, ei iniţiară şi întreprinse­­ră de mai mulţi ani o susţinu­tă acţiune de captare şi dirija­re a izvoarelor de coastă, pre­cum şi de nivelare pentru im­­prăştierea uniformă a apei de precipitaţii. De asemenea, mari suprafeţe de coastă fuseseră in­­suminţate cu ierburi perene şi plantaţii silvice, pentru consoli­darea structurii fizice a solului. Pentru fertilizarea solurilor acide creaseră in laboratorul lor carbonatul de calciu, medica­ment administrat pentru corec­tarea acidităţii. Pentru solurile tasate, natural sau artificial, re­comandau tratament cu afinare adincă, pină la 60—80 cm, iar pentru cele cu exces freatic, sistemul de drenaj in scopul coboririi nivelului apei pină la sub 1 m şi al ţinerii acestuia sub control. Am văzut ceva din întinsele suprafeţe „tratate“ cu acest sis­tem şi cu cel de afinare adincă. Drept tratament profilactic pentru păstrarea „sănătăţii“ te­renurilor, interlocutorii noştri „medici“ recomandă lucrarea pământului numai la umiditate optimă şi alternarea ştiinţifică a culturilor de la an la an, fac­tori care întreţin în mod natu­ral structura fizico-chimică a acestora, şi de care, din păcate, nu se ţine întotdeauna seama. La sfîrşitul ineditei şi inte­resantei noastre documentări am constatat un lucru ce ne-a dat, în plus, de gindit. Gazdele noastre interlocutoa­re, pedologi, ingineri chimişti şi laboranţi sunt oameni maturi am zice, in jur de patruzeci de ani. Lipsa unor tineri din acest foarte interesant şi important domeniu de activitate ne-a ri­dicat, fireşte, un justiţiar semn de intrebare. Explicaţia, mai bine-zis, răs­punsul, l-am aflat tot de la in­terlocutorii noştri. Pedologia este o meserie care se acumulează in timp (măi în­delungat) în contact direct şi nemijlocit cu terenul, o meserie păminteană, care se îmbrăţişea­ză, in condiţiile în care nici in facultăţi nu i se dă prea mare pondere, mai mult din pasiune. Astfel, deşi s-a constatat că pe plan naţional este nevoie de pedologi,­ nu s-a făcut, in afa­ra unor propuneri şi sugestii, nimic concret pentru stimularea însuşirii şi practicării acestei ştiinţe-meserii. Aşa se explică şi faptul că in fiecare ap vin aici, ca şi in alte părţi, student, practicanţi, după absolvire insă nici unul nu îm­brăţişează practic pedologia. S-a făcut, cindva, propune­rea înfiinţării unei secţii in ca­drul (sau pe lingă) institutele a­­gronomice. Ar fi, credem, in­teresant de studiat şi rezolvat această problemă ce ţine de Să­nătatea pămintului şi, implicit, a noastră, a tuturora. MARIN RADU MOCANU Sănătatea pămintului PRODUSE DE (Urm­are din pag. I) nivelul necesarului pe econo­mie, respectiv pentru între­prinderile „Steagul roşu“ Bra­şov, „Progresul" Brăila şi Întreprinderea de tractoare şi maşini agricole Craiova. Prin tehnologia elaborată — fonta de înaltă puritate obţinin­­du-se exclusiv din fier vechi ! — se elimină total importu­rile, economia antecalculată pentru acest an ridicindu-se la peste 2 milioane dolari. Pornind de la aceste impor­tantă creşteri cantitativă şi calitative se pune firesc în­trebarea : ce suporturi de susţinere a avut in vedere colectivul de la I.P.T. Cim­­pina atunci cind s-a angajat ca şi în acest an sâ reali­zeze şi să depăşească sarci­nile de plan ? Un prim răspuns ne oferă inginerii­ Marcel Greuş, şeful secţiei linii uşoare ! „Cunos­­cînd din timp planul de pro­ducţie al anului 1983, am avut posibilitatea ca în cursul tri­mestrului IV al anului 1982 să ne ocupăm foarte serios de pregătirea şi testarea fabrica­ţiei. Am reuşit astfel să fa­cem organizarea fluxului şi a tehnologiilor, să realizăm toate SDV-urile necesare pen­tru ca încă din primele luni ale noului an să ne situăm la nivelul cerinţelor de plan“. La rândul său, inginerul Va­sile Bucurică, şeful secţiei linii grele a ţinut să adauge : „Mai mult, prin hotărirea în­ BAZĂ tregului nostru colectiv, am reuşit să realizăm in ultimul trimestru al anului trecut un nivel de producţie echivalent cu planul primului trimestru al acestui an. Deci capacitatea de fabricaţie a fost testată, aşa că pentru noi creşterile din acest prim trimestru ni s-au părut fireşti. Rezultatul­­ am încheiat planul de producţie marfă al lunilor ianuarie şi februarie cu însemnate de­păşiri“, începind din primele zile ale noului an, aşa după cum am avut posibilitatea să ne convingem, aici s-a stabilit ca zilnic să aibă loc o şedinţă operativă de circa 15—30 mi­nute, la care participă toţi factorii de decizie, in cadrul căreia se analizează modul de îndeplinire a planului. „Celor peste 1 500 de tineri din Întreprinderea noastră — a ţinut să ne precizeze la rindul său Traian Drăguşin, secretarul comitetului U.T.C. — le revin în acest an obli­gaţii deosebite. De fapt, or­ganizaţia de tineret şi-a asu­mat încă in cursul anului 1982 sarcina pregătirii necesarului de forţă de muncă, organizind si coordonind direct cursurile de calificare in meseriile de turnător-formator, sudor, ma­caragiu, prelucrător prin as­­chiere, așa incit în prezent întreprinderea dispune de personalul muncitor necesar lucrului in trei schimburi. In ceea ce priveste realizarea sar­cinilor concrete de producţie, iniţiativele uteriste şi-au dove­dit, de asemenea, eficienţa, multe dintre acestea fiind ge­neralizate la nivel de între­prindere şi fiind preluate chiar de echipe cu multă expe­rienţă". Afirmaţia interlocuto­rului nostru este argumentată chiar şi de exemplul brigăzii de tineret condusă de topito­­rul Gheorghe Barbu, care, printr-o metodă originală, a reuşit ca un loc de 2 şarje la 8 ore pe un cuptor de 6 tone să obţină un număr de 4 şarje. Noua metodă, generalizată deja în întreprindere, conduce şi la reducerea consumului de energie de la 800 kWh la 740, kWh pe tonă. Este aceasta doar una din multele iniţia­tive tinereşti despre care, cu justificată mindrie, ne-au vor­bit Gheorghe Ceoceanu, Gheor­ghe Tudor, Sorin Comşa şi Dumitru David, ciţiva dintre tinerii de nădejde ai acestei unităţi înscrisă ferm pe co­ordonatel­ deplinei consacrări. MARTI 1 MARTIE 1983 VIATA, DESIGUR Mama puiului mort de guanaco gonea instinctiv pă­sările de pradă care prin­deau mărunta v­ictimă : vul­turii moţaţi, condorii ce plu­teau pe­ deasupra. Mama işi păzea puiul mort, in vintul aspru, privindu-l cu un fel de neputinţă. La ,,Teleenci­­clopedia“, imaginile capti­vante se succedau : pumnele Vindeau in tufişuri, o anu­me floare creştea numai in apa pulverizată a cascadei. Viaţa, ciudată, tulburătoa­re, cu legile ei, derulindu-se pe înălţimile Anzilor sau in clinicile moderne, cum o ve­deam in serialul „Corpul uman“, pe chipul pacienţilor care sperau. Imaginea vieţii. Adică tot ce incită, ne sensibilizează, ne alertează şi impresionea­ză. Iată, din noul serial de Jacques Cousteau. ..Din tai­nele mărilor“, primul epi­sod, urmăreşte cu minuţie căutarea şi, identificarea va­sului „Britannic“. Ce e acum vasul Britannic ? o epavă pe fundul mării, crabi, viermi şi burefi peste enigmele răz­boaielor trecute. O elice a­­coperită de alge, noaptea ne­­sfirşită, cercul de alamă al climei adus la suprafaţă, pe care se mai poate descifra numele producătorului, ca­bluri, fringhii putrede, te­legraful de boraj — o masă amorfă, „regina vaselor bri­tanice — un moment sum­bru care ne arată că sun­tem vulnerabili“, spune co­mentariul, dacă mai aveam nevoie de dovada acestei vulnerabilităţi ! “. In „Cadranul mondial“, amplul documentar despre încheierea lucrărilor Con­ferinţei de la Alger, reuniu­nea la nivel inait a Organi­zaţiei pentru Eliberarea Pa­lestinei era întrerupt de ima­ginile din taberele refugia­ţilor palestinieni : magher­niţe, cocioabe improvizate, cu sutele, aliniate, in care fe­mei, copii, bătrîni dezrădă­cinaţi din locurile lor, exis­­laţi, alungaţi din propriile lor case, supravieţuiesc în mizerie, teamă şi nesiguran­ţă. Victime su­b moloz la Sa­­bra şi Shatilla, victime ale e­­xilului, disperare şi chin şi un singur gind afirmat cu puterea justiţiei din sufle­tele năpăstuite : dreptul po­porului palestinian la o pace a sa. Viaţa, desigur, cu dreptă­ţile şi cu nedreptăţile ei, cu impetuozitatea şi iureşul ei, viaţa pe care o trăim, pe care o contemplăm, clipi de clipă, viaţa derulată pe ecranele televizoarelor noas­tre. Viaţa in piesa shakespea­riană Şi viaţa măruntului funcţionar din noul serial „Pasăre de pradă“, unul din cei mulţi, care se incrince­­rtează să demonstreze frau­da, anomalia. Toate dimen­siunile acestui cuivint, via­ţa, cu care ne jucăm mereu şi al cărui prăţ­­ aflăm atât de tirziu, şi, desigur, această vorbă generoasă, încăpătoa­re, acceptă şi cuprinde totul. Viaţa, cu victoria şi infrin­­gerea, cu sănătatea şi boala, ■cu încrederea şi disperarea. Viaţa atitor chipuri, sutele de chipuri, celebre sau a­­nonime, pe care ni le dăru­ieşte momentul. Ridurile lui Aznavour şi lacrima din col­ţul ochiului in timp ce ciu­ta : „Ieri, cind eram tinde", sau sora medicală de pe va­sul „Britannic“ care, la 82 de ani, ajunge intr-o cameră de decompresiune pe fundul mării şi vede epava vasului rememorind naufragiul din care a scăpat, dăruindu-i-se iar viaţa. Chipul îndurerat al anonimului arab pales­tinian — nu, lacrima acelui bătrin impresionant nu se vedea, era prea adincă, prea adevărată. Vedem sute de chipuri, toate sunt frinturi de viată, învingătoare sau învinsă, viata e totuşi marea taină reală, fascinantă, tulburătoa­re. In unele clipe, desigur, ea poate să fie înduioşătoare, dezarmant de dureroasă. In­stinctiv, pe crestele Anzilor, mama puiului de guanaco gonea păsările de pradă, a­­părind mica victimă întinsă la pămint. Inutil,­­ desigur, dar imaginea aceea era su­blimă ; a fii de puternică in însăși durerea infringerii. Condorii se roteau deasu­pra, în vintul aspru al An­zilor, pîndind din înălţimi. Pentru că aşa e viaţa. CLEOPATRA LORINŢIU CINEMA DESPĂRŢIRE TEMPORARA: Excelsior (orele 9: 13; 16: 18); Modern (orele 9: 13;15: 18; 19:15); Cultural (orele 9: 12; 16: 19). MAREA EVADARE: Grivits (o­­rele 9: 12; 16: 19); Aurora (orele 10: 12; 16: 19). BULETIN DE BUCURESTI: Scala (ora 19 — spectacol de gală­: Favorit (orele 9: 11,45; 13:39; 15,45; 18: 20,15), Flamura (orele 9: 11 : 13;15: 15;30: 17,45: 20). B. D. INTRA IN ACTIUNE: Bucuresti (orele 9:15; 11.45; 14.15; 16.45; 19.15). PLECAREA VLASINILOR: Vic­toria (orele 9: 11 15: 13.30; 15.46; 18; 20,15), Feroviar (orele 9:11.15; 13.30; 15.45; 18. 30.15); Gloria (ore­le 9: 11,15; 13.30; 15,45; 18: 20,15). COMOARA: Timpuri Noi (orele 9: 11; 13,15; 15.30; 17.45, 20); Ciu­lești (orele 0: 11,15; 13.30; 15,45; 18: 20). SECVENȚE: Drumul Sării (ore­le 15.30; 17.30; 19.30). OCHI DE URS: Union (orele 9.30; 11.30; 13.30; 15,45; 18. 20). CONCURS: Progresul (orele 15,30; 17,30; 19,50). AL ŞASELEA­ Festival (orele 9,30; 11,30; 18,30; 15,50; 17,80; 19,30) . AGONIA: Capitol (orele 9; 12,30; 16; 19,15); Florearca (orele 9,15; 12,15; 16; 19,15). COMBINAȚIA: Central (orele 9, 11,15; 13,30; 15,45; 19, 20). BICICLETA: Buzeşti (orele 15.30; 17.30; 19.30). CAlAUZA: Viitorul (orele 9. 12; 15.30; 18.30). RAIDUL VARGAT: Flacăra (orele 15.30; 17,30; 19.30). ABBA: Patria (orele 9. ll.10; ÎS.30; 15,45; 18. 20.13). PF ARIPILE VtNTULUI: Lu­ceafărul (orele 9.30; 14.50; 16.3­1). PROGRAM DE DESENE ANI­MATE: Doina (orele 9; 10.30; 12,15; 13,45; 15,30); FAMILIA BARKLEY DE PE BROADWAY (orele 17; 19,30); TREI OAMEINI PERICULOSI; Dacia (orele 9; 11,15; 13,30; 15.45; 18- 20,15); PE CAI NPLECALE: Lira (ore­le 15.30; 17.30; 19.30). SERIFUL DIN TENNESSEE: Ferentari (orele 10.30; 15.30; 17.30; 19.30) . DOMNUL MILIARD: Cotroceni (orele 14; 16; 18. 20). RĂZBOIUL STELELOR: Pacea (orele 10,30; 15; 18,30). EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN: Mioriţa (orele 9; 11.15; 13.30; 15.45; 18; 26,15). COMPETIŢIA: Volga (orele 9; 11.15; 13,30; 15,45; 18; 20.15). TESS: Popular (orele 10; 13; 1«: 19). SINDROMUL: Cosmos (orele 9.30: 12; 14,30; 17: 19.30 . CÎINELE: Tomis (orgie 8.30; 10,45: 18; 15,15; 17,45; 30,15). AMNEZIA; Arta (orele 9; li; 13; 15; 17,15; 19,30). Româniafilm prezintă: BULETONI DE !UGHMEŞTI O producţie a Casei de filme Numărul Patru. Scenariul : Francisc Mun­­teanu Muzica : Anton Şuteu Decorurile: Radu Călinescu Costumele : Dorina Şortan Imaginea : Marian Stanciu Regia : Virgil Calotescu. Cu: Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu, Draga Olteanu-Matei, Octavian Cotescu, Diana Lupes­­cu, Constantin Dipian, Rodica Mandache, Geo Saizescu, Mariana Calotescu, Costel Constantin al Ştefan Mihăilescu-Brăila. Cintă : Mirabela Dauer. Film realizat in studiourile Centrului de Producţie Cinematografică „Bucureşti“

Next