Scînteia Tineretului, decembrie 1986 (Anul 42, nr. 11664-11690)
1986-12-01 / nr. 11664
Cronică de întrecere Un nou pod de cale ferată peste Canalul Poarta Albă — Midia Mvodari La kilometrul zero al canalului Poarta Albă—Midia Năvodari s-au încheiat lucrările de construcţie şi montaj şi s-au efectuat cu succes probele de rezistenţă ale unui nou pod de cale ferată dublă peste canal, in lungime de 173 de metri. După finalizarea racordurilor electrice , lucrare pe care specialiştii s-au angajat s-o execute pină la finele lunii decembrie podul va fi inclus circulaţiei feroviare pe magistrala 8, Bucureşti—Constanţa. Ample înnoiri şi modernizări, bazate pe creaţie proprie întreprinderea „Electrobanat" din Timişoara cunoaşte ample înnoiri şi modernizări, bazate pe creaţia proprie a unor colective de specialişti, cercetători, proiectanţi, ingineri, tehnicieni, muncitori cu înaltă calificare profesională. Pe această cale, de la începutul anului şi pină acum, in cadrul întreprinderii s-au pus în aplicare peste 110 măsuri de ordin tehnic şi organizatoric, vizind cu prioritate promovarea de noi tehnologii de prelucrări şi asamblări de produse electrotehnice .■** „corpuri de iluminat, seturi de faruri şi lămpi pentru autovehicule, baterii galvanice etc. — creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea transporturilor interne faziale şi generale, diminuarea consumurilor specifice, reintroducerea în circuitul productiv a materialelor refolosibile. Realizarea unui volum de beneficii însumînd 22 milioane lei Constructorii de nave din Drobeta—Turnu Severin au înscris în plus în bilanţul final al activităţii economice desfăşurate de la începutul anului un volum de beneficii însumînd 22 milioane lei, îndeplinindu-şi astfel sarcinile de plan pe acest an. Succesul este, pe de o parte, rezultatul realizării producţiei fizice în structura planificată, realizării planului la producţia marfă şi producţia marfă vîndută şi încasată, iar pe de alta, reducerii cu 3,2 lei a cheltuielilor materiale sub nivelul stabilit la mia de lei producţie-marfă, creşterii cu mai bine de 1 procente peste plan a productivităţii muncii. 2500 de apartamente date în folosinţă , de la începutul anului In localităţile judeţului Dolj au fost date în folosinţă, de la începutul anului, mai mult de 2 500 de apartamente, sarcinile de plan revenite in acest domeniu fiind îndeplinite în proporţie de 101 la sută. Cu acestea, numărul apartamentelor construite aici în anii socialismului este de peste 70 000, mai mult de 80 la sută din populaţia judeţului locuind in case noi. Proletari dlin toate ţările, uni-vă. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST israisi Nr. 11 664 6 PAGINI 50 BANI ANUL XLII SERIA II LUNI 1 DECEMBRIE 1986 ULTIMA LUNĂ A ANULUI perioadă decisivă pentru realizarea exemplară a prevederilor planului, pentru pregătirea temeinică a producţiei viitoare Odată cu intrarea In luna decembrie parcurgem o etapă decisivă pentru realizarea în cele trăi bune condiţii a prevederilor de plan pe acest an precum şi pentru crearea unei baze trainice necesare producţiei anului viitor. Fiecare din zilele rămase până la încheierea anului reprezintă momente de maximă mobilizare, în care toţi muncitorii şi specialiştii, întregul tineret al ţării trebuie să acţioneze cu răspundere şi dăruire revoluţionară în vederea încheierii cu rezultate cit mai bune a activităţii desfăşurate in primul an al actualului cincinal. Printr-o muncă susţinută, prin noi şi remarcabile eforturi, îndreptate spre realizarea ritmică a sarcinilor asumate de colectivele de muncă din toate sectoarele economiei, prin acţiuni eficiente ce se cer întreprinse în toate unităţile unde se înregistrează restanţe, in vederea recuperării acestora şi încadrării în grafic, se asigură condiţiile necesare trecerii cu succes în cel de-al doilea an al cincinalului, condiţiile necesare imprimării unui ritm cit mai înalt de lucru încă din primele zile ale lui 1987. Sarcini deosebit de importante revin şi in această ultimă lună a anului colectivelor de muncitori şi specialişti, tuturor tinerilor din unităţile constructoare de maşini, din toate Întreprinderile care au obligaţii in ce priveşte realizarea de utilaje şi agregate destinate echipăriiunor noi capacităţi de producţie sau modernizării unor fabrici şi uzine. In timpul cel mai scurt toate maşinile şi instalaţiile contractate, fiecare din subansamblele cerute pe şantiere, trebuie expediate, acordîndu-se o deosebită grijă calităţii fiecărui produs în parte. în paralel, pe şantierele de construcţii sunt necesare măsuri şi acţiuni energice îndreptate spre asigurarea unui front de lucru cit mai larg, pentru accelerarea ritmului de execuţie şi punerea in funcţiune la termenul prevăzut, a investiţiilor. Vremea fiind încăbună se cer intensificate, in această ultimă lună, şi preocupările minerilor, ale tuturor celor care acţionează in carierele de cărbune, în întreprinderile şi exploatările miniere de pe întreg cuprinsul ţării, pentru creşterea producţiei zilnice şi urgentarea livrării masei miniere extrase. Aceasta, atit pentru lărgirea depozitelor constituite pe lingă termocentralele ţării , cit şi pentru asigurarea în ritm constant a necesarului de materii prime, a unei cuprinzătoare palete dle substanţe utile solicitate in toate sectoarele economiei noastre naţionale. Pe de altă parte, energeticienii, întregul personal muncitor din centralele electrice sau care răspunde de întreţinerea şi buna exploatare a liniilor magistrale de transport, a celorlalte instalaţii ce alcătuiesc sistemul energetic naţional, au datoria de a acţiona zi şi noapte cu forţe sporite, cu întreaga capacitate şi pricepere, în scopul menţinerii in funcţiune, pe o perioadă cit mai îndelungată, a grupurilor energetice, a tuturor agregatelor, intervenind prompt pentru înlăturarea operativă a eventualelor defecţiuni sau neajunsuri înregistrate in activitatea de producţie. Cum peste tot s-a trecut la exploatarea centralelor şi instalaţiilor de termoficare, nu trebuie scăpate din, vedere nici un moment problemele careţin de buna întreţinere a aces-. . torn, de izolarea conductelor magistrale pe care se transportă apa fierbinte şi aburul, precum şi de refolosireacăldurii, a gazelor arse, a tuturor resurselor introduse din circuitul productiv. Răspundem în acest fel unei alte cerinţe importante a eficienţei economice, aceea care ţine de respectarea riguroasă a normelor de consum stabilite, de reducerea continuă a cheltuielilor materiale. In spiritul exigenţelor actualei etape de dezvoltare economico-socială a ţării, pornind de la indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, privind accentuarea dezvoltării intensive a economiei, realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii, un rol hotărâtor pentru mersul mereu ascendent al economiei noastre, revine sporirii eficienţei economice, reducerii continue a efortului material şi financiar cu care se realizează producţia. Iată de ce, permanent, in întreaga activitate viitoare, colectivele de muncă din toate sectoarele economiei, tinerii muncitori şi specialişti din unităţile economice sunt chemaţi să acţioneze cu răspundere şi dăruire revoluţionară in vederea valorificării superioare a tuturor resurselor, pentru reducerea consumurilor de materii prime şi energie. O altă preocupare importantă în actuala perioadă o reprezintă încheierea contractelor şi definitivarea pe această bază — unde încă nu au fost clarificate toate detaliile — a structurii fabricaţiei pentru anul care urmează. In cel mai scurt timp, practic pină la 15 decembrie cel mai tîrziu, aşa cum s-a indicat la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 18 noiembrie a.c., trebuie clarificate şi definitivate toate contractele care privesc producţia anului 1987. Pe această bază, în unităţile în care nu au fost rezolvate toate problemele care ţin de aprovizionarea tehnico-materială, de adaptarea liniilor de fabricaţie şi a tehnologiilor la noile cerinţe al’coFAdutaţiei trebuie să se treacă neintîrziat, cu fermitate la soluţionareafiecăruia dintre aceste aspecte, anul 1987 urmînd să ne afle pregătiţi pentru trecerea cu succes într-o nouă etapă de dezvoltare multilaterală a ţării, intr-o etapă in care toţi oamenii muncii suntem interesaţi să acţionăm cu hotărîre, răspundere si înalt spirit revoluţionar pentru creşterea tot mai puternică a producţiei materiale, pentru sporirea rapidă a venitului naţional — premise trainice şi sigure ale unei vieţi mai bune, demne şi înfloritoare. NICOLAE MILITARU PAGINA A 2-A NOILE EXIGENŢE ALE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII PRODUCŢIEI om - UNORAS LA MILINA CU PROPRIUL Deva a intrat de multă vreme in conştiinţa locuitorilor săi şi in conştiinţa ţării întregi, ca un reper al arhitecturii româneşti contemporane. Cetatea aceasta străveche, atestată documentar din anul 1269, a avut, încă din primul moment al scrierii istoriei sale noi, ambiţia de a fi un punct aparte pe harta ţării, orgoliul de a fi inconfundabilă. Reuşita se vede, cum se spune, cu ochiul liber — oraş modern fiind, dotat cu toate accesoriile confortului urban, municipiul Deva se detaşează, prin originalitatea construcţiilor sale, in peisajul arhitecturii moderne. De cum a intrat in Deva, prin poarta sa albă şi arcuită, vizitatorul ştie că se află in Deva, simte că se află în Deva, înţelege că, aici, frazele de genul : „Uite, blocurile astea seamănă cu cele din oraşele X sau Y“, sunt excluse... Discutăm, la primăria municipiului, tocmai despre această originalitate cutovarăşul Lazar Petroiescu, vicepreşedinte al Consiliului popular. „In primul rind, trebuie subliniat că nu a fost niciodată vorba despre o originalitate de dragul originalităţii , aici nu s-au efectuat experimente de tipul «hai să aplicăm ce este fai modern in lume» ! Sistematizarea oraşului s-a făcut ţinind seama de specificul locului. Deva este un oraş cu o mare importanţă in economia ţării. Pentru cine nu ştie acest lucru, voi apela la cîteva cifre : ne situăm pe primul loc in ţară la producţia de energie electrică pe baza.de cărbune, deţinem 8 la sută din producţia de ciment şi peste 7 la sută din cea de minereu. Populaţia municipiului este formată din energeticieni, mineri, cimentişti, producători de materiale de construcţii, ţesătoare. Trebuie să precizez că in această enumerare am ţinut seama de ponderea pe care o deţin cei ce practică meseriile respective. Pornind deci la un drum nou, in 1965, împreună cu întreaga ţară, edilii municipiului Deva au avut ca scop realizarea unui oraş nou, modern, un pas cu marele avint economic luat de oraş, o cetate construită special pentru ca energeticienii, minerii noştri, cimentiştii să se simtă bine aici, să se regăsească pe ei înşişi în spaţiul in care trăiesc". In 1965, Deva pornea pe drumul noii sale deveniri cu o zestre destul de modestă : exista exploatarea minieră şi flotaţia, o secţie de teracotă, abatorul şi o fabrică de nasturi a industriei locale. „Aceste lucruri trebuie cunoscute — este de părere Tiberiu Bauman, vicepreşedinte al Consiliului de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale, — pentru a înţelege paşii uriaşi făcuţi de Deva în dezvoltarea industrială şi, totodată, pentru a înţelege de ce există un atit de însemnat procent de nou in construcţiile oraşului. După anul de hotar al noii noastre istorii socialiste, 1965, la Deva au apărut, unele după altele, o serie de unităţi industriale puternice, s-au extins şi s-au modernizat cele vechi". „Pentru tinerii care au venit să lucreze in noile fabrici de ciment şi var, de materiale de construcţii, de prefabricate, la ţesătorie sau in unităţile aparţinind de industria alimentară, pentru energeticienii comasaţi la Mintia, pentru cea mai proaspătă unitate industrială aflată în fază de finalizare. Întreprinderea de piese de schimb, reparaţii utilaj minier — precizează ing. Minici Neagoe, prim vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Deva, s-au ridicat cartierele Emanoil Gojdu. Progresul, Dacia, Bejan (în amintirea vechii Văi a Dejunului), Mirişti... Tot pentru această populaţiatinică, aflată în mare creştere (o singură cifră : în 1965, municipiul avea 24 188 locuitori, iar astăzinumără 87 071 locuitori), se lucrează susţinut la configurarea centrului, vechi şi nou“. Precizarea trebuie reţinută — centrul vechi şi centrul nou. Tinerii arhitecţi ai oraşului n-au găsit, datorita modestei zestre economice de care vorbeam mai sus, multe clădiri vechi, de la MONICA ZVIRJINSCIN (Continuare în pag. a V-a H Tribuna secretarului U.T.C. — Munca patriotică — expresie, în cele din urmă, a implicării fiecărui tînăr în spaţiul dinamic al vieţii de organizaţie .* Copii frumoşi şi sănătoşi pentru vigoarea şi tinereţea patriei — Chipul de neuitat al educatoarei 8! Reperele actualităţii agricole — Acţiuni intense pentru sporirea fertilităţii pămîntului ! Afirmaţi în „Cîntarea României“ — Teatrul popular din Tg. Lăpuş (ÎN PAGINA A 5-A) ' Albă Iulia mm Foto : V. TANASOF Toamnă urzie la Muzeul satului din Capitală 68 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN 1 DECEMBRIE 1918 CÎND SPUNEM UNIRE... Desăvârşirea procesului de formare a statului national unitar român, la 1 decembrie 1918, reprezintă, în istoria poporului nostru, adevărată piatră de hotar, un moment crucial in lupta pentru păstrarea fiinţei naţionale, pentru libertate socială şi naţională. Este un adevăr axiomatic faptul că unitatea, în sensul cel mai larg al acestui cuvint, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, este o permanentă şi realitate a istoriei poporului român în lunga lui epopee, una dintre coordonatele de referinţă impuse de geografie şi de etnogeneză, de cultură şi de viaţa însăşi. Pe aceleaşi linii de convergenţă se înscrie faptul că atît conştiinţa unităţii de neam, cit şi de destin istoric, a continuităţii din timpuri imemorabile pe teritoriul unde s-a născut şi dezvoltat, a constituit un factor hotăritor în lupta pentru apărarea fiinţei sale etnice şi a independenţei. La rîndul ei, unitatea statală şi ostăşească au constituit un suport vital in lunga si dura luptă pentru apărarea gliei strămoşeşti. Nu întîmplător idealurile unităţii, independenţei şi suveranităţii naţionale reprezintă o dimensiune a gândirii şi acţiunilor forţelor înaintate ale poporului român în toate epocile istorice, împletindu-se indisolubil cu aspiraţiile de progres social în acelaşi efort eroic închinat ridicării patriei pe culmile mereu mai înalte ale civilizaţiei. Pe firul timpului, aşezaţi la „gurile celui mai mîndru fluviu din Europa“, geto-dacii, ca ramură viguroasă a marelui neam al tracilor, socotiţi de părintele istoriei ,cei mai viţeji şi mai drepţi dintre traci“, au simţit nevoia de a se uni sub o formă sau alta pentru a înfrunta, în anul 514 î.e.n., puternica armată de invazie a lui Darius, a se opune succesiv falnicilor armate ale Imperiului macedonean în anii 335, 300,292 i.e.n. în curgerea vremurilor, aspiraţiile legitime ale strămoşilor ■noştri de unitate şi-au găsit o strălucită întruchipare în cel dinţii stat dac centralizat şi independent realizat de Burebista în jurul anului 70 i.e.n., iar mai tîrziu sub sceptrul regelui erou Decebal. Conştiinţa originii comune de neam si limbă, a unităţii sale este o prezenţă in viaţa si lupta poporului român în întreaga perioadă istorică ce a urmat, retragerii legiunilor si administraţiei romane din Dacia între anii 271—275, silit să facă faţă unor situaţii politice şi militare de excepţie, determinate de marile migraţii ale popoarelor. Reputata noastră şcoală arheologică a scos la lumină dovezi materiale, care confirmă, in mod incontestabil, că românii, întîlniţi într-o distribuire geografică largă in tot spaţiul carpato-danubiano-pontic, şi-au organizat o viaţă economică, socială, politică şi ostăşească proprie , munţii şi pădurile oferindu-se condiţii prielnice atit pentru existenţă, cit şi pentru apărare, luptînd vitejeşte pentru a-şi apăra fiinţa, graiul şi glia strămoşească. Românii au înfruntat cele dinţii si cele mai grele lovituri in apărarea civilizaţiei apusului si centrului Europei. Este încărcat de semnificaţii faptul că, încă înainte de încheierea epocii migraţiilor, românii, stringindu-şi nodurile, au trecut la organizarea pe baze noi a vieţii economice, sociale şi militare, a cărei trăsătură definitorie o constituia tendinţa spre unitate şi revenire la tradiţionalaviaţă statală a cărei expresie organizatorică au constituit-o voievodatele, formaţiuni statale de tip feudal, ceea ce a marcat „o epocă nouă în istoria poporului român,in dezvoltarea sa economică, socială şi politică“, inclusiv în domeniul militar. Un pas hotăritor spre reînnodarea tradiţiei de organizare statală la scară întregii Dacii s-a făcut odată cu constituirea, la începutul veacului al XIV-lea, a statelor feudale româneşti. O coincidenţă istorică nefericită a determinat insă ca, aproape simultan cu constituirea celor trei principate române, cunoscute sub numele de Ţara Românească Muntenia, Ţara Românească Moldova şi Ţara Românească Transilvania, între care s-au desfăşurat tot timpul strinse legături economice, sociale şi culturale, politice şi militare, să ia fiinţă la sud de Dunăre imperiul otoman, care, prin politica sa de dominaţie şi asuprire, reprezenta un grav pericol pentru integritatea si libertatea multor popoare, inclusiv a poporului nostru. Ulterior, in vecinătatea ţărilor române s-au creat si alte mari state şi imperii, cum au fost imperiul ţarist şi imperiul habsburgic. Dr. GHEORGHE TUDOR (Continuare in pag. a lll-a) Cind spunem UNIRE, avem curajul Patriei - nepereche - Noi contemplind zidiri de granit, unde oamenii locuiesc liberi, Aşa, în buna pace : Cind spunem UnilRE, ştim pomii din ogrăzi, Cum înfloresc, înfloresc în liniştea amiezilor sub cer senin, de la începutul orei, Fiindcă nu se îndoieşte de lungi bănuieli . Cind spunem UNIRE, pădurile par şoapte de înţeles, Şi, in jocul copiilor, nu se întimplă nimic, fiindcă ochiul soarelui statornic E văpaie de raze fără bariere ; Cind spunem UNIRE, învăţăm laolaltă gestul muncii, Al jocului, fericit pâmîntul, unde fîntîni - popas pămîntesc pentru trecători, Ne învaţă naşterea pietrelor... GEORGE COIDOBEA Gînd despre Transilvania Deschid azi cartea de aur a istoriei neamului, ca in atitea dăţi în zorii zilei care ne-au dăruit cu Marea Noastră Unire, să-mi satur inima de Dor şi de Ţară, şi ochii-mi urcă nestăviliţi spre Transilvania. Şi slovele din pagini, ca din coastele munţilor prea străvechi se dezleagă şi se preschimbă în păsări şi se înalţă in ceruri pină mă aflu singur, faţă în faţă cu muncile şi ctitoriile verbului a fi. A fi, in Transilvania, este cea mai crâncenă ctitorie durată şi indurata vreodată pe faţa pămîntului de către sufletul românesc. A fi în Transilvania este cea mai împătimită durere şi statornicie dăinuind româneşte din începuturi de leat şi ele ţară, întovărăşit de Burebista intru-n Transilvania, şi de Decebal şi de Traian şi de Gelu şi de Glad şi de Reminorut, întovărăşit , de Mancu de Hunedoara şi de Matei Corvinul şi de Doja şi de Mihai, Mihai cel Mare şi cel Viteaz şi cel întregitor de lumină. Şi Horca-i alături şi Micu şi blîndul Isincai şi Petru Maior. Dar Transilvania nu e nicăieri, chiar în inima sa dacă eşti, nu o găseşti, pină nu dai de Avram Iancu. Doar călăuzit de fluierul său lăcrimat te umpli cu soare şi cu stele-n Transilvania. Am bătut drumuri lungi şi mi-am umplut sufletul cu izbinzi covîrşitoare ale timpului de demult şi ale zilelor noastre de glorie şi împliniri socialiste. Am trecut Poarta Mezeşului şi pină mai sus „La Strîmtură“. .-*ii »■ ni spre crestele dacilor liberi. Şi la-am întors la Valea Ursoaiei şi la Măgura Moigradului. Nu m-am putut rupe nici un moment de vraja acelor ţinuturi doldora de secoli strălucitori de lumină. Nimic nu există-n Transilvania neînrîurit de istorie. Orişice urmă poartă preaplinul respirării învingătoare. Orişice adiere poartă pecetea unui chiot ne-nfrint. Orişice om poartă în grai întocmai cartea fiinţei, începe iarăşi decembrie, cu noi toţi la un loc. CRISTIAN DICA