Scânteia, iunie 1946 (Anul 3, nr. 538-561)
1946-06-02 / nr. 538
SERIA III—ANUL Duminică 2 Iunie 1940 4 PAG. 200 tH PROLETARI DIN TRAUTE TARILE, JUNITI-VA! Director : MIRON CONSTANTINESCU TELEFOANE: Centrala Tipografia »84-48 ABONAMENTE Pe lună Lei 3 WM Pe 3 luni I Lei 1®-® PENTRU MUNCITORI, ŢARANI ŞI STUDENŢI Pe lună Lei 3.00® Pe 3 luni % Lei 9.000 Redacţia ţi administraţia Strada Belvedere Nr. 8 Cont la Cec No. 1.381 INTR’UN SINGUR GLAS, ZECI DE MII DE CETĂŢENI AU STRIGAT:m.r AEDIITIAI La marele meeting din Piaţa Universităţii cetăţenii Capitalei au manifestat pentru executarea sentinţei Tribunalului Poporului CEREM Un număr imens de cetăţeni s’a adunat în Piaţa Universităţii pentru a-şi manifesta satisfacţia faţă de condamnarea definitivă a marilor criminali de război şi a cere executarea sentinţei Tribunalului Poporului. Văduve de război cernite ,orfani, invalizi în cârje, au venit să arate lumii întregi că nu rabdă să fie cruţaţicălăii, schingiuitorii lor şi ai neamului. Din sate îmdepărtate, flăcăi fără o mână sau un picior, purtănd, suman petecit, au adus glasul de furtună al satelor pustiite şi văduvite de vitregia lui Antonescu şi a clicii lui. In numele Apărării Patriotice a vorbit d. dr. Mazincescu : „Tribunalul Poporului, care a exprimat voinţa milioanelor de români ce am suferit de pe urma Antoneştilor a dat călăilor cea mai dreaptă pedeapsă. Ei trebue să-şi ispăşească pedeapsa. Dar clicile reacţionare ale lui Manun şi Brătianu, sprijinitorii asasinilor antonescieni, încearcă să submineze sentinţa Tribunalului Poporului!“. La aceste cuvinte, un val de strigăte a răsunat în marea piaţă : „Jos cu ei.“ „Cerem execuţia criminalilor de război!“ „Mila poporului se îndreaptă spre victime, nu ■ i spre criminali !C. D. prof. Ştefan Nicolau, membru al Academiei Române şi al Institutului Pasteur, luând cuvântul, a arătat că omulde ştiinţă nu poate rămâne nepăsător la clocotul frământărilor poporului şi că menirea sa este numai alături de popor. D-sa a evocat lupta de rezistenţă a savanţilor francezi din timpul cotropirii nemţeşti şi a amintit protestul intelectualilor români împotriva războiului început de Antonescu. „Fascismul a înjosit cultura și a _______Ruxailla Palladi (Continuare în pag. H, col. 4-5) Acolo unde /Joacă galbenii MUNCITORII au descoperit comoara . Prin desişul pădurii în miez nii, câteva umbre se strecoară tip lopeţi şi cazmale. Undeva în lumi flacără alb-verzuie ce-şi joacă fan copacilor din jur se prelungesc pânii au ajuns la locul căutat. Sape repeziciune pământul. — „Să ne grăbim, că ne apucă Munca e în toiu. Groapa se a zanul cu galbeni, comoara ascunsă din alte timpuri nu se arată... a Așa s’a eredalt legenda. In. diferite locuri, oamenii aiu văzut noaptea și chiar ziua, arzând la suprafața pământului focuri pe care nimeni nu le aprinsese. Erau gazele, această putere calorică imensă a naturii strânsă în fundiul pământului. Poporula atribuit Gh. Gheorghiţă (Continuare în pag. III, col. 4-5) Blocul Partidelor Democrate va încuraja şi sprijini intensificarea explorării şi exploatării marilor zăcăminte de cărbuni, metale şi paze naturale, precum şi repunerea în funcţiune şi desvoltarea industriilor care folosesc aceste materii prime; Explorarea şi exploatarea de noi terenuri petrolifere şi de gaze naturale şi în regiunile unde aceasta nu s’a făcut încă; (Din platforma - program a Blocului partidelor Democrate de noapte, înainte de răsăritul iutii — oameni care poartă pe umeri nisul tăinuit, drumeţii văd parcă plastic luminile. Umbrele uriaşe alegă departe. Flacăra s’a stins. Oamele, lopeţile şi cazmalele lovesc cu zorile !“ — zise unul,dânceşte văzând cu ochii, dar... caîn pământ de vreun bogătaș avar tAMtvP ■JOAZJuA ’vem (f 11 Linia punctată indică, noua conductă ce se va construi Recursul a fost respins ■A înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţiuni Unite a respins recursurile în neconstitu- ţionalitate declarate de către Ion Antonescu, Filihai Antonescu, Vasiliu Z. Constantin, Pantaz Constantin, Eugen Cristescu, Alexianu Gheor- Igroe, Radu Lenea, Dobre Gheorghe, Petrovice- Eseu Constantin, Traian Brăileanu, Marinescu , TomescU Petre și Titus Dragoș. Căpşune .S Sunt oameni care urmăresc callendarul vremii nu după seninul cerului sau după veştmăntul pământului, ci după felurimea bucatelor pe care slugi plecate au fost învăţate să le aducă în talgere de argint, la un semn al stăpânului. Oamenii aceştia, care au crezut multă vreme — şi poate mai cred încă şi astăzi — că doar pentru ei rodeşte pământul, oamenii aceştia pentru care florile au haz numai în ■ toiul lui Gerar, sunt nişte făpturi straşnic de ciudate: fiecare din, ei se crede buricul pământiului, sensul utim al existenţii. Tot restul lumii nu este decât un fel de adaos, ce nu-şi are rost în măsura în care sporeşte confortul şi desfătarea sa. Pe unul din aceşti răsfăţaţi l-am văzut intrând azi la amiază ,(pentru dânşii ziua începe abia la amiază,) într-un mare magazin — din acelea în care se îngrămădesc bunătăţi de peste ţări şi mări — şi alegăndu-şi dintr-o lădiţă ca o jucărie — cu mişcări şi aer foarte plictisit, căpşune. Afară, în faţa vitrinei, s’a oprit un cârd de fetiţe, urmărind fiecare mişcare a „culegătorului’’. Fructele delicioase le atrăgeau şi ochişorii lor trădau pofta cu care dinţi albi, de lapte, ar fi muşcat din fructul roşu şi cărnos. Dar fetiţele erau la vârsta când învăţaseră deacum a descifra semnele arabe şi, odată cu aceasta, să priceapă tâlcul lor. Şi una dintre ele a murmurat: — 20.000 ! Fetiţele s’au privit buimace, puţin speriate, ca şi cum ar fi fost smulse pe neaşteptate dintr’un vis frumos. Fetiţele s’au prins frumos de mână şi au pornit-o înainte. Dincolo de vitrină, omul cel grav, încruntat aproape, îngrămădea într’una, la fel de plictisit, căpşune într’o pungă pântecoasă. O singură fetiţă a mai rămas în faţa vitrinei. Dar ochii ei nu mai sorbeau fructele ademenitoare. Cu privire iscoditoare, fetița cerceta stăruitor făptura omului de dincolo. Apoi, a luat-o la fugă, ca să-și ajungă prietenele care se îndepărtaseră binișor Când le-a ajuns din urmă, gâfâind de alergătură, le aruncă această întrebare: — Fetelor, dar ce meserie a fi având domnul acela ? Fetițele s’au privit nedumerite, întrebarea a rămas fără răspuns Victor Russu Frontul Democrat Universitar invita pe membrii corpului didactic şi studenta Universităţii Academiei Comerciale, Politehnicei vi ai tuturor celorlalte instituții de învăţământ superior la MAREA ADUNARE care va avea loc în sala cinematografului S o a I a Duminică, 2 Iunie 1946, orele 11 unde vor lua cuvântul: Prof. Al. Hallunga, de la Academia Comercială Gr. Nenciu student despre TRECUTUL ŞI PREZENTUL LUPTEI DEMOCRATICE IN UNIVERSITATE precum şi Miron Constantsivescu şi Mihai Dragomirescu Toşti conducători ai „Frontului Studenţesc Democrat" Primul tren rapid Bucureşti - Vatra Dornei Telegrama populaţiei din judeţul Cămpulung- Moldova, adresată tov. Gh. Gheorghiu-Dej Tovarăşul Gheorghiu-Dej, Ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice a primit următoarea telegramă : „Populafia oraşului şi judeţu- lui Câmpulung-Moldova, venită în mod spontan în toate gările de pe teritoriul judeţului nostru în număr impresionant de mare pentru întâmpinarea primului tren rapid Bucureşti . Vatra Doritei, manifestându-şi bucuria sa nespusă, îşi îndreaptă gândurile curate de recunoştinţă faţă de toți membrii înaltului guvern, cari au contribuit la reconstrucţia liniei noastre ferate distrusă de bandele htleriste în retragere. Cu toţii vedem, în reluarea legăturii de cale ferată, ridicarea judeţului din toate punctele de vedere şi asigurăm înaltul guvern de tot sprijinul în acţiunea întreprinsă pentru refacerea ţării". In pag. 2-a, Vizita d-lui tir. Groza la Academia Română Sentinţa Tribunalului Poporului în procesul celui de al doilea lot de criminali de război. In pag. 3-a Ieftinirea mărfurilor la economate — pentru încălţămintele pielei pentru îmbrăcăminte ilinito- Vtofe de lână tip -pentru articolele alimentare: zahăr, ulei şi orez. O acţiune a femeilor pentru combaterea speculei I. S. I. C. şi „Victoria“ continuă lupta împotriva speculei. —7 camioane cartofi distribuiţi ieri. Petru Serile în Casa Culturii O vizita la clubul „Pravda“ Cum își petrec timpul liber redactorii, muncitorii tipografi şi colaboratorii marelui ziar sovietic .. Sub pământ în această parte a Moscovei trec trenurile metropolitanului, în aer vârâe avioanele care decolează de pe aeroport în sboruri îndepărtate. Strada e învestmăntată în verdeaţă, iar stadioanele sportive cari se deschid pe ambele părţi ale şoselei s’au făcut par’că şi mai frumoase. Cine ar mai cunoaşte azi că aici la bariera Tversoaia, era acum vreo 30 de ani o margine neumblată şi pustie a oraşului Moscova. Acum — aci se întinde una din cele mai frumoase şi mai animate părţi a unui mare oraş-capitală — case în stil modern cu numeroase etaje, mai multe şcoli, universităţi. Numai pe o singură stradă de la câmpul lariscoi până la strada Marina Rascova segăsesc 4 cluburi, câteva creşe, grădiniţe de copii, societăţi sportive, mai multe uzine , şi uriaşul combinat tipografic „Pravda“, în care apar că,teva ziare şi zeci de reviste. Seara, de cum se aprind luminile, tineretul, fie în grupuri, fie câte doi-trei prieteni, băeţi şi fete, muncitori şi muncitoare din uzine, se îndreaptă grăbiţi spre cluburile lor, spre Casa Pilotului, spre sala sportivă a Palatului aviaţiei al societăţii Osoaviahim (de apărare împotriva aviaţiei şi armei chimice). De cea mai mare popularitate se bucură însă clubul cultural „Pravda“. Acest Palat al Odihnei, mare, comod şi frumos, în care îşi petrec timpul liber muncitorii tipografi, redactorii şi colaboratorii marelui combinat ziaristic, va sărbători peste un an, un deceniu de existenţă. Aproape în fiecare seară, se opresc în faţa Casei de cultură camioane, un ele sunt aduşi copaci înverziţi, bucăţi din palatele vechi ale epocii Shakespeariane, siluete ale sgârienorilor din New-York sau balustrade fine ale clădirilor spaniole. Aceasta înseamnă că „vin“ învizită, în turneu, spectacolele celor mai bune teatre moscovite. In pauza de la prânz când încetează duduitul mașinilor tipografice, oamenii se grăbesc spre casse pentru a-și procura bilete la (Continuare în pag. IV, col. 1-2-3) Canal minţea d I. Mihalache? Intre numeroasele ştiri şi fapte survenite în ultimele săptămâni în afara graniţelor româneşti sau înlăuntrul lor — fapte şi ştiri strâns legate de prezentul şi viitorul poporului nostru — declaraţia pe care d. I. Mihalache a ţinut s’o prezinte Tribunalului Poporului în ziua de 12 Mai, a trecut aproape nebăgată în seamă. Şi e păcat. E păcat, pentru că declaraţia aceasta a vrut să fie o deplină şi definitivă lămurire publică, prin care să se hotărască odată pentru totdeauna adevărul asupra raporturilor dintre d. I. Mihalache şi politica grupului celor doi Antoneşti. Şi iarăşi, e păcat, pentru că declaraţia din 12 Mai reuşeşte într’adevăr să fie aşa cum a vrut: perfect edificatoare. Un continuu baba-oarba printre formule cu mai multe înţelesuri, o veşnică negare — şi totuşi numai pe jumătate negare — a tuturor faptelor şi afirmaţiilor de altădată, o nestânjenită oscilare între minciună şi răstălmăcire, acestea toate la un joc tind să definească opiniei publice pe d. Ion Mihalache şi pe toţi acei cari s’au obişnuit să gândească prin gândurile d-sale. Nu ne vom referi astăzi decât la răspunsul pe care vice-preşedintele partidului Naţional - Ţărănesc îl dă Tribunalului Poporului, privitor la participarea sa — ca voluntar — pe frontul din Răsărit. Se ştie că această participare a fost invocată, de principalii acuzaţi, ca o manifestare de adeziune a întregei conduceri a P. N. Ţ. la politica lor. — „Nu am participat nici o singură „zi pe frontul de Est , nici ca voluntar, nici ca mobilizat — declară d. I. Mihalache ; şi în continuare, arată că „pretinsa cerere de voluntariat“ nu era decât expresia dorinţei sale de a fi mobilizat — în cazul unei EVENTUALE mobilizări — pe front, iar nu la partea sedentară. E primul neadevăr pe care-l scrie d. Mihalache. Redăm textual, din telegrama pe care d-sa o trimitea la 23 iunie 1941 comandamentului Marelui Stat Major al armatei : „Ţinând a-mi face datoria faţă de ţară, am onoarea a vă ruga să binevoiţi A DISPUNE MOBILIZAREA subsemnatului, destinându-mă la una din unităţile combatante“. Prin urmare, nu e vorba de „prevederea unei EVENTUALE mobili- zări“ ci de o CERERE de mobilizare. Or, chiar dacă juriştii ar îngădui poate o diferenţiere între cele două expresii înrudite: „voluntariat“ şi „mobilizare la cerere“, totuşi, inaintea conştiinţei poporului, subtilităţile acestea nu-şi află loc. Regretăm că — din respect pentru sentimentul naţional al cititorilor — nu putem reproduce şi comenta întregul text al telegram.»'-un«uitp«t a d-lui Mihalache. Dealtfel, pasagiul citat e dearume de limpede. Voind ca, prin exemplul său, să îndemne poporul român să uite că participarea la un răsboi alături de Germania însemna înstrăinarea noastră definitivă de Ardealul ocupat, să uite că însăși victoria alături de Germania ar fi însemnat pentru România o lungă periodă de ocupaţie şi nicidecum o prosperă alianţă, să uite că prin această participare am fi putut pierde pentru totdeauna sprijinul sovietic în viitoarele încercări de a doborî nedreptăţile dictatului de la Viena, voind să îndemne pe Români să uite toate acestea, d. I. Mihalache proclama că, la 23 iunie 1941, „datoria faţă de ţară“, era ascultarea totală a poruncilor radiodifuzate ale lui Antonescu : „Români, treceţi Prutul!...“ Când minţea, când înşela d. Mihalache poporul român asupra adevăratelor sale gânduri: în 1941, când îl trimitea la jafuri, la cotropiri nedrepte şi la moarte, sau în 1946, când încearcă să-şi prezinte răsboiniciile, drept simple manifestări ale... inofensivului d-sale spirit anti-sedentar? Nu poate fi vorba aici de o greşită exprimare. D. Mihalache era un om politic în 1941, şi, cu orice preţ, vrea să fie om politic şi în 1946 Şi d.sa, ca orice om politic, şi-a cântărit cuvintele în 1941, după cum, în numele aceluiaş fel de a înţelege „datoria către... ţara Nemţilor“, îşi cântăreşte astăzi răstălmăcirea cuvintelor trecute. E drept, prin voia forurilor diriguitoare de atunci, belicoasele dorinţi ale d-lui Mihalache au rămas nedeplin satisfăcute: prin adresa nr. 100.254 din 27 iunie 1941, gen. Mazarini, şeful marelui cartier general, i-a respins oferta telegrafică, făgăduindu-i însă că „de îndată ce va fi necesar să se întrebuinţeze toate rezervele naţiunii, îi va comunica destinaţia pe care o va primi în rândurile armatei luptătoare“. Dar această necesură lăsare la vatră nu uşurează cu nimic vina d-lui Mihalache. Pentru că dacă d-sa personal a rămas până la sfârşitul războiului în patriarhala linişte de pe valea Topologului (cu un scurt intermezzo între 16 Iulie, şi 6 August, când, vreme de trei fericite săptămâni, statul major a binevoit în sfârşit să apeleze la „toate rezervele naţiunii“) în schimb, îndemnurile exemplului său au rămas la îndemâna propagandei Antoneştilor : — Români, mergeţi la moarte ! Faceţi-vă datoria faţă de Germania — aşa cum am vrut, să mi-o fac eu însumi ! Or, în limbaj juridic, fapta d-lui Mihalache, referitor la propria d-sale persoană, se numeşte: CRIMA SAVARSITA, DAR NEISBUTITA. Iar referitor la întregul popor român, crima d-lui Mihalache se numeşte: crimă Crimă. Pur şi simplu. V. Em. Ga San y " Spiritul autocritic e foarte apreciat în redacţia „Liberalului“. Unele spovedanii ale respectivilor redactori sunt adevărate modele de candidă sinceritate şi de ingenuitate feciorelnică. Iată o perlă: „e foarte greu să cerem bună credinţă acelor cari au făcut din Opusul ei principalul lor instrument politic". Și noi oare credeam că „principalul instrument politic“ al Familiei Brătianuu sunt hârtiile Băncii Nationale.... DATORIE DEMOCRATICA Dreptatea" ne informează că — întrucât d. C. Titel Petrescu e lipsit de o fițuică personală — a „socotit ca o datorie democratică“ să-i publice comunicatele, convocările, apelurile, etc., etc. Nu ne amintim ca Dreptatea“ să fi pus coloanele sale la dispoziţia ziariştilor comunişti, în cei 15 ani în care „Scânteia“ apărea în format „de buzunar". Nu, ne amintim nici ca în cei 21 de ani de ilegalitate ai P. C. R„ ,,Dreptatea“ să fi „socotit ca o datorie democratică“ să publice vreun apel al acestuia (deşi i se făcea serviciul de a i le trimite la redacţie)! Dar tâlcul acestui subit acces de „datorie democratică“ e la mintea cocoşului (mai ales a celor plătiţi cu cocoşei). SPECTACOLE T. NATIONAL: M.me Sans Gene cu Miţa Antonescu; Gaiţele cu Ansamblul secţiei femenine PNŢ; ' T. MIC- Oameni de afaceri cu Mircea Cancicov, Gh Leon şi Greţeanu;' SAVOY: Fantoma vie cu A. CCuza; COMEDIA: Târgul Dragostei cu Radu Leca şi Centrala Evreiască; OPERA COMICA: Fra Diavolo cu C. Titel Petrescu; T. MUNICIPAL: Ultimul Drum cu Ion şi Mitţai Antonescu; Sărutul în faţa oglinzii cu A. Markham şi Ilie Lazăr; TINERETULUI: Agentul secret cu Eugen Cristescu şi Gh. Brătianu; JILAVA: Zâmbiţi vă rog cu C. Pantazi şi Gh. Alexeanu; REGAL: Iubire pătimaşe cu Dinu Brătianu şi Banca Naţională; FANTASIO: Vinovaţii fără vină cu Ansamblul miniştrilor antonescieni; FRANKLIN: Tura. Zeiţa Junglei cu Veturia Goga; DIANA- Zor. ro cu Picky Vasiliu. TUDOR OLARU SURPRIZA tuck&f Sărbătorirea Zilei Eroilor Capitală 1. Membrii guvernului asistând la slujba religioasă din Parcul Carol. 2) Mormântul eroilor căzuţi în ziua Stul Eroiului Necunoscut din Parcul Carol, 8 Noembrie 1945. 3) Mormân(Reportajul in pag. 3-a)