Scȃnteia, decembrie 1949 (Anul 18, nr. 1595-1620)
1949-12-01 / nr. 1595
rf Tr. 1595 Adunarea Festivă de la Casa de Cultură a Filialei A.R.U.S. in cinstea celei de a cincea aniversări a eliberării Albaniei Cuvântarea tov. Dumitru Petrescu membru supleant al C. C. a P. M. R. Tov. D. Petrescu a început prin a arăta că data de 29 Noembrie 1344, când viteaza armată de eliberare naţională albaneză termina curăţirea întregului teritoriu al Albaniei de trupele fasciste, a pus capăt unei lungi şi grele lupte duse de bravul popor albanez timp de 5 ani contra cotropitorilor fascişti, însufleţită de victoriile glorioasei Armate Sovietice şi ajutată hotărîtor de condiţiile create prin înaintarea vijelioasă a trupelor sovietice comandate de mareşalul Tolbuhin, armata de eliberare naţională albaneză a eliberat la 11 Noembrie 1944 Tirana, capitala ţării, iar la 29 Noembrie Albania a fost eliberat în întregime. Tov. D. Petrescu a evidenţiat mai departe succesele realizate în toate domeniile de poporul albanez, după eliberare: victoria Frontului Democratic în primele alegeri libere din Decembrie 1945, proclamarea Republicii Populare, Constituţia din Martie 1946, care asigură un caracter profund democratic şi popular R. P. Albania, reforma agrară, naţionalizarea industriilor, sporirea continuă a producţiei, planificarea economiei naţionale, ridicarea neîncetată a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii, realizări obţinute sub conducerea Partidului Muncii, In frunte cu secretarul său general, Enver Hodja. Vorbitorul a subliniat apoi marile piedici puse in calea eforturilor poporului albanez de către banda de spioni și trădători a lui Tito care au căutat să înfeudeze economia albaneză. In lupta de eliberare din capcana întinsă de banda lui Tito, poporul albanez a primit un ajutor hotăritor din partea P. C. (b) al U.R.S.S., care a descoperit la timp manevrele titoiste și le-a demascat in consfătuirea din iunie 1948 a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste, astfel că Partidul Comunist Albanez și-a putut da seama de adevărata politică a bandei de la Belgrad, descoperind pe trădătorii titoişti din sânul său, trădători care şi-au primit apoi pedeapsa meritată. In continuare, tov. D. Petrescu a evidenţiat marele ajutor economic primit de R.P. Albania din partea Uniunii Sovietice, precum şi din partea ţărilor de democraţie populară. Toate marile realizări ale R.P. Albania — a spus mai departe vorbitorul — au fost posibile graţie faptului că poporul muncitor albanez a cucerit puterea în Stat şi se conduce singur, că el se călăuzeşte de învăţătura înaintată a lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, că el urmează calea arătată de primul stat socialist, Uniunea Sovietică. Poporul român priveşte cu simpatie şi sprijină eforturile creatoare ale poporului albanez. Prietenia celor două popoare se consolidează pe zi ce trece. Poporul albanez pentru a-şi putea clădi viitorul fericit la care aspiră are nevoe de pace. De aceea R.P. Albania, condusă de Partidul Muncii, constitue un factor activ în marele front al păcii şi al socialismului, în fruntea căruia stă invincibila Uniune Sovietică. Poporul albanez ştie că el şi-a căpătat libertatea datorită marii Ţări a Socialismului, el ştie că apărătorul său cel mai înflăcărat şi mai sigur este Uniunea Sovietică, condusă de genialul conducător al celor ce muncesc din lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin. De aceea poporul albanez poartă popoarelor sovietice şi tovarăşului Stalin o dragoste neţărmurită. Drumul consecvent pe a-ceastă cale — a încheiat tov. D. Petrescu — este singura garanţie a păstrării integrităţii teritoriale şi a independenţei naţionale a R.P. Albania, a desvoltării sale economice și politice, a construirii socialismului, aducător de bunăstare și fericire. Cuvântarea rostită de Krîstac Hobdari, însărcinat cu afaceri ad-interim al Legafîei R. P. Albania Astăzi — a spus vorbitorul — poporul albanez sărbătoreşte cea de a cincea aniversare a eliberării sale de sub jugul fascist. In această zi însemnată, el îşi exprimă recunoştinţa profundă faţă de glorioasa Armată Sovietică, fără de care n’ar fi fost posibilă eliberarea Albaniei. El îşi exprimă in acelaş timp recunoştinţa şi dragostea nemărginită faţă de Ţara Socialismului victorios şi faţă de genialul conducător al popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin. Vorbitorul a subliniat lupta hotărîtă a poporului albanez, în frunte cu comuniştii, împotriva cotropitorilor fascişti şi nazişti şi uriaşa muncă de reconstrucţie dusă după eliberare, sub conducerea Partidului Muncii şi a secretarului general al acestuia, generalul de armată Enver Hodja. Clasă muncitoare, ţărănimea muncitoare şi intelectualii progresişti din R. P. Albania, strâns uniţi cum n’au fost niciodată, muncesc cu un entuziasm de nedescris pentru înflorirea şi fericirea patriei lor, pentru realizarea planului bienal, pentru întărirea regimului de democraţie populară. Progresele şi realizările importante obţinute de poporul albanez se datoresc ajutorului preţios al marii Uniuni Sovietice. Deasemenea, poporul albanez s-a bucurat de ajutorul frăţesc al ţărilor de democraţie populară. Imperialiştii anglo-americani şi sateliţii lor, in special clica fascistă de spioni şi asasini a lui Tito, duc o propagandă deşănţată şi se dedau la provocări continue împotriva R. P. Albania. Dar armata populară albaneză stă de strajă pentru asigurarea independenţei şi integrităţii Republicii. Cu toate că geograficeşte este înconjurat de ţări care servesc imperialismul anglo-american, poporul albanez nu se simte niciodată izolat. Poporul albanez se simte puternic prin ajutorul şi sprijinul ce i se acordă de către U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară, de care se simte mereu mai aproape. El doreşte pacea şi luptă pentru ea, împreună cu toate celelalte popoare ale Uimii care alcătuesc puternicul front al păcii, condus de Uniunea Sovietică. In construirea vieţii sale noui, în consolidarea regimului democratic popular, în apărarea păcii, poporul albanez merge înainte sub conducerea Partidului Muncii. In Partidul Muncii oamenii muncii din R. P. Albania au o încredere nemărginită, pen- tru ca acest Partid i-a condus în anii luptei de elibe- rare naţională, iar în prezent duce ţara pe drumul socialismului, al păcii, al prosperităţii şi al fericirii.Partidul Muncii, călăuzit de spiritul internaţionalismului proletar, a creat prietenia indestructibilă cu U.R.S.S. şi cu ţările de democraţie populară, a demascat şi a nimicit pe agenţii lui Tito. După ce a mulţumit călduros reprezentanţilor poporului român, Partidului Muncitoresc Român şi Guvernului R. P. R. pentru participarea la această festivitate care este o contribuţie preţioasă la întărirea prieteniei şi colaborării dintre cele două popoare. Kristac Hobdari a spus în încheere : Popoarele ţărilor noastre, conduse de către Partidele lor Muncitoreşti, merg spre acelaş scop: construirea socialismului şi apărarea păcii. Popoarele noastre sunt strâns legate între ele şi aceste legături sporesc mereu graţie sprijinului preţios al marii Uniuni Sovietice şi al genialului și mult iubitului conducător al popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin. Rezultatele rundei a opta a Concursului internaţional de şah al R. P. R. Eri s'au desfăşurat jocurile din cadrul rundei a opta a Concursului internaţional de şah al R.P.R., care s’au terminat cu următoarele rezultate: Bălănel—Troianescu: 1:0; Florian—Balogh: 1:0; Jenney—Alexandrescu: 1:0; Troianescu—Szabó: 1:0; Neichlich—Pachman: 1:0; Szabó—Popa: 1:0; Ha’ic— Toseff: 1:0; Flondor—Jenney 1:0; Erden—Benkö: 1:0; Toseff—Tarnovskî: 1:0. Partidele Bălane—Seimeanu, Toma Popa—Troianescu, Florian— Flondor, Alexandrescu—Plater, Florian—Pachman și Szabó—Tarnowski s’au terminat remiză. Partida Halic—Erdeii s’a întrerupt pentru a doua oară. In clasament conduce Pachman cu 6 puncte, urmat de Florian cu 51 /6 puncte. Câte 5 puncte au realizat: Traianescu, Sajtar și Opocenski. In cursul zilei de astăzi, jucătorii care participă la concursul internaţional de şah al R.P.R., vor susţine o serie de simultane (mai multe jocuri deodată) în următoa- rele instituţii şi întreprinderi: S.T.B., Vulcan, Auto-Independenţa, S.F.I.P. A., CF. R„ Electrica, „Scrisul Liber”, Competrol, P.T.T., S.E.T., și la Sindicatul Medico-Faramaceutic. La 29 Noembrie a apărut Nr. 28 al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“, organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Ziarul publică Comunicatul asupra consfătuirii Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. „In a doua jumătate a lunii Noembrie, se spune în Comunicat, a avut loc în Ungaria o consfătuire a Biroului Informativ, la care au participat reprezentanţii: Partidului Comunist Bulgar — tovarăşii V. Cervenkov, V. Poplomov; Partidului Muncitoresc Român — tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej, I. Chişinevschi, A. Moghioroş; Partidului celor ce muncesc din Ungaria—tovarăşii M. Rákosi, E. Gerö, I. Révai, I. Kadar; Partidul Muncitoresc Unit Polonez — tovarăşii I. Berman, A. Zawadski; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarăşii M. Suslov, P. ludin; Partidului Comunist Francez— tovarăşii J. Dudos, E. Fajon, G Cogniot; Partidului Comunist Cehoslovac — tovarăşii R. Slansky, S. Rastovansky, L. Kopriva, B. Geminder şi ai Partidului Comunist Italian — tovarăşii P. Togliatti, E. D’Onofrio, A. Cicalini. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte al tovarăşului M. Suslov — „Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la război“, al tovarăşului P. Togliatti — „Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste , şi Muncitoreşti“ şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej — ..Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni.“. După un schimb de păreri asupra rapoartelor ascultate, participanţii la constatare şi-au coordonat în întregime vederile şi au adoptat în unanimitate rezoluţile corespunzătoare“. Ziarul publică rezoluţiile adoptate la consfătuirea Biroului Informativ asupra celor trei rapoarte. Ziarul cuprinde informaţii ample cu privire la pregătirile ce se fac în numeroase ţări din lume pentru sărbătorirea a 70 ani de la naşterea tovarăşului Stalin. După cum anunţă ziarul, sărbătorirea tovarăşului Stalin cu prilejul împlinirii a 70 de ani se va desfăşura în România sub lozinca: „Iosif Vissarionovici Stalin — marele geniu al omenirii muncitoare, conducătorul poporului sovietic care construeşte comunismul, dascălul oamenior muncii din lumea întreagă, eliberatorul şi prietenul poporului nostru“ In întreprinderile din R.P.R., se desfăşoară larg întrecerea socialistă în cinstea aniversării zilei tovarăşului Stalin. Din diferite oraşe şi chiar din sate îndepărtate ale ţării sosesc la Bucureşti daruri ale oamenilor muncii pentru tovarăşul Stalin. Societatea pentru strângerea legăturilor cu U. R. S. S., „A. R. L. U. S.“ şi Ministerul Artelor pregătesc o expoziţie pe tema „Viaţa şi operele tovarăşului Stalin“. Intre 15 şi 18 Decembrie va avea loc o sesiune festivă a Academiei R.P.R. şi a Institutului Româno-Sovietic, consacrată tovarăşului Stalin. După cum anunţă corespondentul ziarului din Varşovia, oamenii muncii din Polonia îşi iau cu mult elan angajamente noi in cinstea celei de a 70-a aniversări a marelui Stalin. Un colectiv de constructori de blocuri de locuit din sectorul Muranov (Varşovia) a hotărît să dea în exploatare la 21 Decembrie — înainte de termen— 6 blocuri de locuit, alcătuite din 204 apartamente. Elevii şcolii de mecanică din oraşul Skernewicz şi-au luat angajamentul să studieze biografia tovarăşului Stalin şi să repare înainte de termen inventarul a două staţiuni de închiriat maşini, aflate sub patronajul lor. Iniţiativa lor a fost urmată de elevii multor şcoli din Polonia. Din iniţiativa revistei „Vie Nuove“, oamenii muncii din Italia au hotărît să trimită şi ei daruri tovarăşului Stalin. Toate organizaţiile Partidului Comunist Italian au luat măsuri pentru o cât mai largă răspândire a „Cursului scurt de istorie a P.C. (b) al U.R.S.S.“, a „Problemelor leninismului“, a biografiei tovarăşului Stalin. In Ungaria, anunţă corespondentul ziarului, au loc în întreprinderi şi în sectorul socialist din agricultură întreceri socialiste în cinstea zilei tovarăşului Stalin. Oamenii muncii din Republica Populară Bulgaria au hotărît să trimită tovarăşului Stalin o scrisoare cu ocazia celei de a 70-a aniversări a naşterii sale. Acum, au foc în întreaga ţară adunări de massă, la care se semnează această scrisoare. Până acum, scrisoarea a fost semnată de 4 milioane 500 mii de oameni ai muncii. Odată cu semnarea scrisorii de către întregul popor, scrie corespondentul ziarului, se desfăşoară tot mai larg întrecerea socialistă a oamenilor muncii din Bulgaria în cinstea celei de a 70-a aniversări a tovarăşului Stalin. La această întrecere participă aproape 500 mii muncitori. Articolul „Boss-ii sindicali din Statele Unite“, de M. Carelina, demască clica de trădători venali, care s’au cocoţat la conducerea sindicatelor din Statele Unite. „Clica lui J. Lewis, W. Green, Ph. Murray şi J. Carrey, care s’a cuibărit la conducerea sindicatelor americane — arată articolul — activează tot mai făţiş ca o agentură a marilor monopoluri, în sânul mişcării muncitoreşti şi devine tot mai cinică în acţiunea ei de subminare, în acţiunea ei scizionistă dusă în rândurile clasei muncitoare, nu numai din Statele Unite, ci şi din alte ţări. Cel mai mârşav act de trădare a intereselor clasei muncitoare comis de această clică a fost complotul urzit împotriva Federaţiei Sindicale Mondiale şi încercarea de a lichida această Federaţie, încercare făcută împreună cu leaderii reacţionari ai tradeunion-urilor britanice şi care a eşuat în mod ruşinos“. De multe decenii aceşti leaderi sindicali galbeni — nişte adevăraţi paraziţi — subminează, pervertesc şi sleesc de puteri organismul sănătos al clasei muncitoare americane. Cu sprijinul direct al marilor monopoluri şi al guvernului subordonat acestora, cu ajutorul şantajului, al corupţiei, al intimidării şi uzurpând drepturile membrilor de rând ai sindicatelor, leaderii au transformat marile sindicate americane intr’un fel de moșie a lor. Devenind stăpâni deplini ai sindicatelor în fruntea cărora se găsesc, leaderii sindicali cheltuesc fondurile sindicale după bunul lor plac. In sindicate s’a instaurat cultul leaderului infailibil, înţelept şi atotştiutor. Sindicatele sunt transformate astfel într’un fel de trusturi în care leaderii — boss-ii sindicali — îşi fac mendrele în mod nestingherit. Pentru a împiedica pe muncitori să ajungă la conducerea sindicatelor, boss-ii au început să manifeste o deosebită grijă în a-şi pregăti succesori demni de ei. Lucrurile au ajuns până acolo că W. Hutcheson, de pildă, a „introdus“ în statutul frăţiei dulgherilor un articol care îi dă dreptul de a-şi numi singur succesorul. „Dar ar fi greşit să se creadă — scrie M. Catelina — că leaderii se menţin în posturile lor numai cu ajutorul forţei brutale. Cea mai importantă metodă în arsenalul mârşavelor mijloace ale acestor trădători ai clasei muncitoare, rămâne metoda demagogiei, metoda de amăgire a muncitorilor, de înţelegere secretă cu capitaliştii, în spatele clasei muncitoare. Cârdăşia lor cu capitaliştii, leaderii sindicali de dreapta o acoperă cu fraze despre „pacea între clase“, despre „colaborarea dintre patroni şi muncitori“, pentru motivul că „bunăstarea Americii îi interesează deopotrivă“. Federaţia Americană a Muncii îndeamnă pe muncitori să ajute pe capitalişti să concureze cu mai mult succes şi recomandă ca lichidarea şomajului şi înlăturarea crizei să se facă prin intensificarea sistemului de crâncenă exploatare practicat în întreprinderile capitaliste. Monopoliştii se folosesc de leaderii sindicali în lupta lor împotriva mişcării muncitorilor pentru sporirea salariilor. Leaderii se străduesc din răsputeri să împiedice declararea grevelor, sau dacă greva este începută de muncitori sau nu poate fi împiedicată, fac în aşa fel, înţelegându-se în prealabil cu patronii, ca rezultatele ei să fie minimale. „Intransigenţa“ leaderului în cursul grevei este larg afişată de presa reacţionară. Patronii au grijă de prestigiul câinilor lor de pază din sindicate“. Vârfurile sindicale s-au legat definitiv de monopolurile şi aparatul guvernamental din Statele Unite. Reprezentanţii A. F. L. şi C. I. O. (Congresul Sindicatelor Industriale) fac parte din tot felul de comitete guvernamentale. Congresele A. F. L. din 1948 şi 1949 au adoptat pe deaîntregul programul de politică externă al guvernului. Aprobarea liniei politice a guvernului este declarată obligatorie pentru sindicatele care fac parte din A. F. L. și C. I. O. La începutul lui Noembrie a. c., C. I. O. a exclus din acest motiv din rândurile sale, sindicatul progresist al muncitorilor din industria electrică și de radio şi a început să persecute celelalte sindicate progresiste şi pe conducătorii acestora. Lupta împotriva comunismului a devenit lozinca politică a leaderilor sindicali de dreapta. Leaderii sindicali fac front unic cu aţâţătorii la război. Ei au aprobat „planul Marshall“ şi pactul Atlanticului de Nord, ei caută să aţâţe în rândurile poporului american ura faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de ţările de democraţie populară. In sindicatele americane a fost proclamată făţiş cruciada împotriva comuniştilor şi a tuturor elementelor progresiste. Dar în sânul clasei muncitoare americane creşte nemulţumirea faţă de comportarea trădătoare a leaderilor sindicali de dreapta. Poziţia trădătoare a boss-ilor sindicali este criticată tot mai aspru de elementele progresiste din sindicatele americane care sprijină Federaţia Sindicală Mondială. „Activitatea din ultimul timp a sindicatelor progresiste americane, arată în încheiere articolul lui Al. Catelina, denotă ascuţirea luptei de clasă în Statele Unite Tot mai tare răsună protestul împotriva politicii agresive şi expansioniste a guvernului, tot mai energică devine acţiunea pentru apărarea păcii. Elementele revoluţionare din rândurile clasei muncitoare americane se întăresc, creşte conştiinţa politică a muncitorilor americani de rând, care refuză tot mai des să poarte povara ce apasă pe umerii lor, din cauza politicii externe expansioniste şi militare a guvernanţilor săi“. Ziarul publică corespondenţa lui Nicolae Corbu „Canalul Dunărea- Marea Neagră“, în care se vorbeşte despre construirea Canalului Dunărea — Marea Neagră în România. Acesta va fi un drum de apă ieftin, care va face să sporească transportul mărfurilor tuturor ţărilor de democraţie populară cu acces la Dunăre. Pentru Dobrogea, o provincie semipustie din România, Canalul va constitui o bază pentru industrializare, electrificare şi irigare artificială. După cum arată autorul, la Canal se desfăşoară o muncă intensă, se ridică locuinţe, se fac lucrări de terasament, se construesc drumuri, au apărut cluburi muncitoreşti, infirmerii, colţuri roşii, şcoli de alfabetizare, biblioteci. Ziarul mai publică „Note politice“ de Jan Marek. „O adunătură de trădători, agenţi ai imperialismului“ — astfel caracterizează Jan Marek conferinţa de la Londra a leaderilor sindicali reacţionari, menită să creeze aşa zisa „Confederaţie mondială a sindicatelor libere“. „Particularitatea esenţială a acestei noi creaţii a lui Bevin şi Acheson, scrie Jan Marek, constăîn faptul că ea este lipsită, chiar şi de aparenţa libertaţii, şi că eticheta „mondială“ ce i-a fost aplicată este o născocire neruşinată a propagandei imperialiste anglo-americane. Cum ar putea să fie „liberă“ această organizaţie, când părintele ei american este legat de mâini şi de picioare de legea anti-sindicală sclavagistă Taft’ Hartley? Cum ar putea să fie „liberă“, când alde Green, Murray şi ceilalţi boss- sindicali americani lucrează mână în mână cu imperialiştii şi nu capătă viza Departamentului de Stat pe paşapoartele lor decât cu condiţia că vor continua politica externă reacţionară a lui Acheson, că vor lupta împotriva comuniştilor, împotriva militanţilor sindicali cu adevărat reprezentativi şi, în general, împotriva tuturor forţelor democratice ? Cât despre caracterul ei „mondial“, este adevărat că la ceremonia botezului de pe malurile Tamisei participă într-adevăr şi câteva sindicate din Benelux. Nu sunt însă reprezentaţi acolo cei 30 de milioane de membri ai sindicatelor din U.R.S.S., nici zecile de milioane de membri ai sindicatelor din Republica Populară Chineză, nici Congresul sindicatelor din India şi nici milioane de trermembri ai sindicatelor din ţările de democraţie populară din Centrul şi Sud-Estul Europei. Puternicele Federaţii sindicale din Franţa şi Italia, care grupează imensa majoritate a muncitorilor din aceste ţări, resping cu desgust şi dispreţ această creaţie a slugilor imperialiste. Dar şi în emisfera de Vest, întreaga Confederaţie a muncii din America latină, diferite sindicate din Canada şi din Statele Unite, o privesc cu acelaş desgust şi dispreţ, Federaţia Sindicală Mondială, subliniază mai departe Marek, cu cei 70 milioane de membri ai săi din peste 50 de ţări din ambele emisfere, este şi rămâne adevărata organizaţie mondială a sindicatelor oamenilor muncii“. Ziarul mai cuprinde o serie de informaţii cu privire la mişcarea muncitorească din diferite ţări ale lumii. Ziarul anunţă că eroicul Partid Comunist din Grecia a împlinit 31 ani de existenţă şi publică materiale cu privire la lupta ţăranilor din Italia şi cu privire la sesiunea Consiliului F.D.I.F. RECENZIE Pentru pace trainică, pentru democraţie populară! Nr. 28 (55) SCÂNTEIA SA SdJBSCHmEMI IPENTlflUU JC&SA SCÂNTEII“ MORTAN AUREL A SUBSCRIS PENTRU „CASA SCÂNTEII" Întâmplarea s'a petrecut în unna cu 3-4 săptămâni. Pe munţii care înlănţuie oraşul, toamna îşi aşternuse pe cefle ei roşietice, neasemuit de inimoase. Era o zi de lucru obişnuită la „Steagul Roşu" din Braşov. La terminarea schimbului, muncitorii, cu fetele încă aprinse de dogoarea muncii de peste zi, s'au adunat la un loc pentru a discuta în legătură cu subscripţiile pentru construirea „Casei Scânteii". Un tovarăş de-al lor le vorbea plin de însufleţire . — Pentru a ridica ţara noastră pe calea progresului, pentru a construi socialismul, ne trebue cât mai mulţi oameni care să fie în stare să cuprindă preţioasa lumină a slovelor. Socialismul, tovarăşi, minunata viaţă pe care o înălţăm cu sprijinul Uniunii Sovietice, nu se împacă cu bezna, cu întunericul. Trebue să punem capăt neştiinţei... Şi nu era om, prezent aici la adunare, care să nu se fi întors cu gândul înapoi la viaţa pe care a lăsat-o în urmă. Mortan Aurel, polizator în turnătorie, s-a oprit şi el cu gândul la anii tinereţii. E fecior de ţăran sărac lipit pământului, de prin părţile Bihorului. In timpul zilei, îşi aduce bine aminte, lucra în gospodăriile chiaburilor de prin comună. In nopţile de iarnă, geroase şi nesfârşit de lungi, robotea la scosul lemnelor din pădurile altor exploatatori nesăţioşi. Mortan nu vroia să uite Îşi reamintea pretutindeni şi totdeauna de acele vremi blestemate. Intr'un rând, el şi ceilalţi flăcăi care lucrau la trasul lemnelor, au făcut roată în jurul unuia care pusese mâna pe o cărticică subţire. Vătaful mioştenului era pe aproape. — Ei, sărăntocilor, treaba asta nu-i de nasul vostru. E pentru feţe mai subţiri... Şi cum stătea în spatele lor, smuci din mâna omului cărţulia cu foi puţine şi-o svârli în vâlvătaia focului. Mortan şi-a simţit atunci sufletul clocotind de ură. Pe estradă, tovarăşul îşi continua vorba înflăcărată:~ Să tipărim cât mai multe cărţi, cât mai multe ziare, cât mai multe lucrări tehnice. Doar e pentru noi, şi mai cu seamă pentru copiii noştri, ca să ajungă oameni cu multă ştiinţă de carte... Şi fără să vrea, Mortan îşi aminteşte de concediul petrecut în astă vară, la Beiuş, împreună cu cei doi feciori ai săi. Băieţi în toată firea, Stelea şi Costea, feciorii lui. Primul, e elev în ultima clasă de liceu, al doilea in penultima. Odată după masa de seară, au stat la taifas în curte, până noaptea târziu-Vorbea Stelea acum. — Ştii, tată, când a apărut în ziar că ai primit „Ordinul Muncii", directorul ne-a felicitat, în clasă, de faţă cu toţi ceilalţi colegi. Să luaţi exemplu în muncă de la tatăl vostru, aşa ne-a îndemnat el. Gândindu-se acum la cei doi feciori, lui Mortan îi creşte inima de bucurie. „Copiii noştri se pot face acum ingineri, doctori, ofiţeri, tot ce-şi vor dori", îşi spune el. Rând pe rând, tovarăşii din diferitele secţii ale uzinei, anunţă subscrierile lor. Printre cei dintâi care cer cuvântul e şi Mortan. — Pe mine să mă treceţi cu 6.000 lei. Câte 500 în fiecare lună, vreme de im an de zile. Doar clădim „Casa Scânteii", casa noastră, pentru toţi oamenii muncii, pentru toate şcolile, pentru toate bibliotecile din ţara noastră. La „Steagul Roşu", subscrierile pentru „Casa Scânteii" continuă cu multă însufleţire. Până acum, peste trei mii de salariaţi de aici, care, aidoma lui Mortan au pus faţă în faţă trecutul blestemat cu vremea minunată pe care ei înşişi o înalţă, au subscris cu căldurăi pentru ridicarea „Casei Scânteii", casă de lumină, belşug şi putere a celor ce muncesc. Aseară, ln sala S, 2, P. Campionul mondial de tenis de masa Francisk Sido (RFP„ Ungara) a susţinut o serie de jocuri demonstrative cu membrii lotului nostru naţional In sala Sindicatului Ziariştilor Profesionişti s-au desfăşurat aseară o serie, de jocuri demonstrative de tenis de masă, în cadrul cărora campionul mondial Francisk Sido s-a întâlnit cu membrii lotului nostru naţional de tenis de masă. In partidele susţinute cu V. Vladone, Angelica Rozeanu şi N. Naumescu, excelentul jucător maghiar a dovedit o înaltă pregătire tehnică. Spectatorii au aplaudat cu căldură jocul lui Sido, precum şi comportarea reprezentanţilor noştri care s-au arătat un vădit progres. încasările realizate la această manifestaţie sportivă au fost vărsate pentru fondul „Casa Scânteii“. Pag. 3 Tinerii învaţă şi lege de viaţa lor minunatele învăţăminte ale vieţii tovarăşului Stalin 9 * * Intr’unul din cercurile de citit ale U.T.M. de la uzina „Vulcan“’ a avut loc o discuţie asupra câtorva pasagii din opera „I. V. Stalin — Scurtă biografie“ Pe la cinei şi jumătate au început să se adune. Veneau unul câte unul, fiecare cu cartea în mână sau cu caietul de notiţe. Şi până să înceapă, s’au încins discuţiile. — Tu ai înţeles partea aceea în care se arată cum demască tovarăşul Stalin pe menşevici? — îl întreabă pe tovarăşul de lângă el, Ion Petrescu. E mic şi subţirel, cu faţa prelungă şi ochii mari care aşteaptă, iscoditori, răspunsul. — Am înţeles, îi răspunde vecinul, dar şi mai bine o să înţelegem acum. De aia ne-am adunat aici: să discutăm ce am citit şi să pricepem mai bine. Mandache Gheorghe ar mai fi vrut să adauge ceva, când tocmai intră pe uşă tov. Mihailovich Tovarăşul Mihailovici, secretarul organizaţiei de Partid de la „Vulcan” venise să ia şi el parte la discuţii, să-i ajute şi să-i îndrumeze pe tineri. Studiul vieţii tovarăşului Stalin trebue doar să fie ajutor şi îndreptat fiecărui muncitor. Cum să crească şi să poată deveni mâine comunişti adevăraţi toţi aceşti tineri, fără să cunoască îndeaproape minunatele învăţăminte ce se desprind din viaţa şi lupta tovarăşului Stalin? De aceea, încă înainte de a începe discuţia asupra pasagiilor citite din „Scurtă Biografie”, secretarul organizaţiei de Partid le-a vorbit tinerilor adunaţi roată în jurul mesei despre viaţa plină de luptă şi eroism revoluţionar a tovarăşului Stalin. Şi cei 15 tineri urmăreau cu încordare fiecare cuvânt. SA FIM VIGILENŢI Nu se auzea în încăperea mare a bibliotecii decât fâşâitul filelor întoarse în grabă. — Aţi găsit? întreabă Burcioiu Ştefan, responsabilul cercului de citit. S’au oprit la partea în care e vorba de lupta aprigă dusă de tovarăşul Stalin pentru demascarea menşevicilor şi a tuturor oportuniştilor. — Asta înseamnă — ia cel dintâi cuvântul responsabilul cercului — că tovarăşul Stalin nu s’a lăsat înşelat de vorbele lor mieroase, că sub masca de aşa zişi „socialişti”, vigilenţa sa a ştiut să descopere duşmanul. Dar noi, aici în fabrici, ce credeţi, tovarăşi, mai trebue să fim vigilenţi? A urmat o clipă de tăcere. Apoi Baru Gheorghe şi-a luat inima’n dinţi. — Păi, dacă îmi amintesc de Ardeleanu... Trebue, sigur, că trebue să fim vigilenţi, spuse el. Toţi îl cunosc pe Ardeleanu Vladimir. O secătură, chiulea, fugea de muncă şi de învăţătură. Isbutise totuşi să se strecoare în organizaţia de tineret. — Până la urmă l-amdovedit noi că-i duşman, că ne voia« răul şi că Încerca să tragă după el şi alţi tineri. Dar până l-am dovedit? Gheorghe Baciu a prins curaj şi vorbele-i curg repede. L-am răbdat aici printre noi, cu toate că ştiam că nici tată-său nu e om de ispravă. Ia, aici tare puţin vigilenţi am fost. — Trebue să fim cu ochii deschişi, îi continuă vorba Predescu Nicolae. Nu s’au făcut duşmanii miei dintriodată. Am văzut asta şi acum cu reinscrierile in U.T.M. La noi în fabrică nu s’a întâmplat, dar în alte părţi am auzit că au fost dovedite codiţe de ale patronului, duşmani care au fost aruncaţi afară din organizaţie. Discuţiile continuă vii, bazate pe cazuri concrete, trăite şi cunoscute, de fiecare din ei. Şi iată că acum totul a devenit mai limpede decât înainte. Duşmanul cel mai periculos este acela care s’a strecurat şi stă ascuns în propria-ţi casă. Trebue să-l descoperi, să-l sdrobeşti, să-l împiedici să te lovească tâlhăreşte pe la spate. — Aşa ne învaţă, tovarăşi, viaţa tovarăşului’ Stalin — spune în încheiere secretarul organizaţiei de Partid. Să fim vigilenţi în fabrică, în şcoală, oriunde ne-am afla. SĂ NU DĂM ÎNAPOI IN FAŢA GREUTĂŢILOR — NE MAI ÎNVĂŢA VIAŢA TOVARĂŞULUI STALIN Tumultul discuţiilor s’a potolit. Şi în liniştea care a urmat, cuvintele tânărului care citeşte din „Scurta Biografie” răsună puternice şi vii... „Arestările, închisoarea şi deportările au urmat una după alta. Din 1902 până în 1913, Stalin este arestat de 7 ori, este deportat de 6 ori, evadează de 5 ori din locurile de deportare. Nu reuşeau slugile ţarului să-l ţintuiască pe Stalin în vreun loc de deportare, şi iată că el fugea din nou, călind din nou în „libertate” energia revoluţionară a masselor. Din cea din urmă deportare, la Turuhan, îl eliberează pe Stalin revoluţia din Februarie 1917”. Cu nesaţ sorb tinerii fiecare cuvânt. Parcă văd cum departe, în Nord, în Siberia, înfruntând viscolul polar, scăpând urmăririi agenţilor poliţiei, Stalin evadează din deportare. Nimic nu i-a putut opri: nici nămeţii, nici fiarele, nici întinderile nemărginite ale pădurilor, nici torentele apelor spumegând». — Nu te teme de greutăţi. Ia-le pieptiş şi înfruntă-te bărbăteşte. Doar în lupta cu greutăţile se călesc adevăratele cadre. Păşeşte cu fruntea sus la luptă. Nu există fortăreaţă pe care să n’o poată cuceri comuniştii. Iată îndemnul înflăcărat, pe care îl adresează tineretului fiecare pagină din viaţa tovarăşului Stalin. — Dacă mă gândesc că uneori îmi venea să las baltă totul în atelier când nu-mi ieşea bine vreo piesă sau nu prindeam de la început ce-mi spunea maistru să fac, simt că mă prinde ruşinea. Vlădan Ion vorbeşte cu ochii în pământ. Şi doar nu este ucenic rău, nici leneş, dar niciodată n’a înţeles el aşa de bine ca acum că toate acestea nu sunt la urma urmei „greutăţi” şi, chiar dacă ar fi, el n’o să se dovedească bun U.T.M.-ist şi apoi comunist adevărat dacă o să se sperie în faţa lor şi o să dea înapoi. Ion Vlădan a învăţat din viaţa tovarăşului Stalin să nu fugă niciodată din faţa greutăţilor, ci dimpotrivă să meargă în întâmpinarea lor, să le înfrunte, să le birue. — Când mi-o fi mai greu, o să-mi aduc aminte de tovarăşul Stalin şi o să 111$ simt ’mai puternic. SĂ FIM SETOŞI DE ÎNVĂŢĂTURĂ Când şi-a Început activita- tea de revoluţionar, tovarăşul Stalin n’avea mai mult de 15 ani. Cu câtă sete, cu câtă dragoste s’a apucat de învăţătură ! Şi iarăşi, deschizând cartea Burcioiu - Ştefan, responsabilul cercului, dă glas faptelor: „Stalin lucrează mult şi cu îndârjire în vederea propriei sale desvoltări”... „El studiază „Capitalul” lui Marx, „Manifestul Partidului Comunist” şi alte lucrări ale lui Marx şi Engels” ... „El studiază filosofia, economia politică, istoria, ştiinţele naturale, citeşte operele literare ale scriitorilor clasici. Stalin devine un marxist instruit”. In ce condiţii a studiat tovarăşul Stalin „Capitalul”, spune Mandache Gheorghe. Să te apuci să copiezi de mână 700 de pagini scrise mărunt, asta nu-i glumă. Câtă sete de învăţătură, câtă înverşunare în a-şi însuşi cunoştinţe noi. — Şi cum mai citeau, pe furiş, ca nu cumva să le dea de urmă vreun agent al poliţiei şi să-i arunce în temniţă — îşi spune gândul şi Radu Dumitru de la cazangerie. — Noi avem aici de toate, intră în vorbă Baciu Gheorghe. Şi lumină, şi căldură, şi cărţi câte vrem... Pe vremea când tovarăşul Stalin începuse să citească cărţi marxiste, aceasta însemna, dacă ar fi fost prins, ani de închisoare. Noi doar să întindem mâna până la bibliotecă să le luăm. Şi deşi avem de toate, tot nu citim cât trebue. — Şi mereu ne dăm dreptate nouă: ba că suntem obosiţi, ba că n’avem timp, spune Burcioiu Ştefan. Tovarăşul Stalin avea timp să înveţe şi el, să-i înveţe şi pe alţii, să conducă diferite cercuri marxiste... Un moment au tăcut cu toţii... „A învăţa, a învăţa, a învăţa cu cât mai multă îndârjire” — le-au venit in minte cuvintele tovarăşului Stalin rostite odată, la un congres. Aceasta este prima datorie a comsomoliştilor, a spus atunci tovarăşul Stalin. ...,,A învăţa, a învăţa, a învăţa cu cât mai multă îndârjire”, aceasta e şi prima datorie a U.T.M.-iştilor. Discuţia s-a terminat, dar tinerii mai zăbovesc în jurul mesei. Unul frunzăreşte agale cartea, altul îşi trece ochii peste notiţe... Cu toţii simt că azi, în seara aceasta, citind şi discutând despre viaţa, munca şi lupta tovarăşului Stalin, au învăţat să-l simtă mai aproape de fiecare dintre ei, au simţit că tot ce e mai bun în ei îi îndeamnă să facă din viaţa tovarăşului Stalin o călăuză scumpă care să le indrumeze paşii. Şi parcă s’au simţit mai puternici, mai siguri de fiecare pas, ştiind că undeva, departe — dar totuşi atât de aproape — la Moscova, intri o cameră a Cremlinului luminată până noaptea târziu, trăeşte şi lucrează, pentru sute de milioane de oameni de pe întreg cuprinsul lumii — şi deci şi pentru dânşii — omul pe care-l simt părinte şi frate mai mare toţi cei însetaţi de adevăr, de dreptate, de fericire. Angela Dodu