Scȃnteia, decembrie 1949 (Anul 18, nr. 1595-1620)

1949-12-01 / nr. 1595

rf Tr. 1595 Adunarea Festivă de la Casa de Cultură a Filialei A.R.U.S. in cinstea celei de a cincea aniversări a eliberării Albaniei Cuvântarea tov. Dumitru Petrescu membru supleant al C. C. a­ P. M. R. Tov. D. Petrescu a început prin a arăta că data de 29 Noembrie 1344, când viteaza armată de eliberare naţio­nală albaneză termina cură­ţirea întregului teritoriu al Albaniei de trupele fasciste, a pus capăt unei lungi şi grele lupte duse de bravul popor albanez timp de 5 ani contra cotropitorilor fascişti, însufleţită de victoriile glo­rioasei Armate Sovietice şi a­­jutată hotărîtor de condiţiile create prin înaintarea vije­lioasă a trupelor sovietice co­mandate de mareşalul Tol­­buhin, armata de eliberare naţională albaneză a eliberat la 11 Noembrie 1944 Tirana, capitala ţării, iar la 29 No­embrie Albania a fost elibe­ra­t în întregime. Tov. D. Petrescu a eviden­ţiat mai departe succesele realizate în toate domeniile de poporul albanez, după eli­berare: victoria Frontului De­mocratic în primele alegeri libere din Decembrie 1945, proclamarea Republicii Popu­lare, Constituţia din Martie 1946, care asigură un carac­ter profund democratic şi popular R. P. Albania, refor­ma agrară, naţionalizarea in­dustriilor, sporirea continuă a producţiei, planificarea eco­nomiei naţionale, ridicarea neîncetată a condiţiilor de trai ale oamenilor muncii, realizări obţinute sub condu­cerea Partidului Muncii, In frunte cu secretarul său ge­neral, Enver Hodja. Vorbitorul a subliniat apoi marile piedici puse in calea eforturilor poporului albanez de­ către banda de spioni și trădători a lui Tito care au căutat să înfeudeze economia albaneză. In lupta de eliberare din capcana întinsă de ban­da lui Tito, poporul albanez a primit un ajutor hotăritor din partea P. C. (b) al U.R.S.S., care a descoperit la timp manevrele titoiste și le-a demascat in consfătuirea din iunie 1948 a Biroului Infor­mativ al Partidelor Comunis­­te­, astfel că Partidul Comu­nist Albanez și-a putut da seama de adevărata politică a bandei de la Belgrad, des­coperind pe trădătorii titoişti din sânul său, trădători care şi-au primit apoi pedeapsa meritată. In continuare, tov. D. Pe­trescu a evidenţiat marele a­­jutor economic primit de R.P. Albania din partea Uni­unii Sovietice, precum şi din partea ţărilor de democraţie populară. Toate marile realizări ale R.P. Albania — a spus mai departe vorbitorul — au fost posibile graţie faptului că poporul muncitor albanez a cucerit puterea în Stat şi se conduce singur, că el se că­lăuzeşte de învăţătura înain­tată a lui Marx, Engels, Le­nin şi Stalin, că el urmează calea arătată de primul stat socialist, Uniunea Sovietică. Poporul român priveşte cu simpatie şi sprijină eforturile creatoare ale poporului alba­nez. Prietenia celor două po­poare se consolidează pe zi ce trece. Poporul albanez pentru a-şi putea clădi viitorul fericit la care aspiră are nevoe de pace. De aceea R.P. Albania, condusă de Partidul Muncii, constitue un factor activ în marele front al păcii şi al socialismului, în fruntea că­ruia stă invincibila Uniune Sovietică. Poporul albanez ştie că el şi-a căpătat liber­tatea datorită marii Ţări a Socialismului, el ştie că apă­rătorul său cel mai înflăcă­rat şi mai sigur este Uniu­nea Sovietică, condusă de ge­nialul conducător al celor ce muncesc din lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin. De aceea poporul albanez poartă popoarelor sovietice şi tova­răşului Stalin o dragoste ne­ţărmurită. Drumul consecvent pe a-­­ceastă cale — a încheiat tov.­­ D. Petrescu — este singura­ garanţie a păstrării integri­tăţii teritoriale şi a indepen­denţei naţionale a R.P. Al­bania, a desvoltării sale eco­nomice și politice, a cons­truirii socialismului, aducă­tor de bună­stare și fericire. Cuvântarea rostită de Krîstac Hobdari, însărcinat cu afaceri ad-interim al Legafîei R. P. Albania Astăzi — a spus vorbito­rul — poporul albanez săr­bătoreşte cea de a cincea a­­niversare a eliberării sale de sub jugul fascist. In această zi însemnată, el îşi exprimă recunoştinţa profundă faţă de glorioasa Armată Sovie­tică, fără de care n’ar fi fost posibilă eliberarea Albaniei. El îşi exprimă in acelaş timp recunoştinţa şi dragostea ne­mărginită faţă de Ţara So­cialismului victorios şi faţă de genialul conducător al po­poarelor, Iosif Vissarionovici Stalin. Vorbitorul a subliniat lup­ta hotărîtă a poporului alba­nez, în frunte cu comuniştii, împotriva cotropitorilor fas­cişti şi nazişti şi uriaşa muncă de reconstrucţie dusă după eliberare, sub conduce­rea Partidului Muncii şi a secretarului general al aces­tuia, generalul de arm­ată Enver Hodja. Clasă munci­toare, ţărănimea muncitoare şi intelectualii progresişti din R. P. Albania, strâns uniţi cum n’au fost niciodată, muncesc cu un entuziasm de nedescris pentru înflorirea şi fericirea patriei lor, pentru realizarea planului bienal, pentru întărirea regimului de democraţie populară. Progre­sele şi realizările importante obţinute de poporul albanez se datoresc ajutorului preţios al marii Uniuni Sovietice. De­­asemenea, poporul albanez s-a bucurat de ajutorul fră­ţesc al ţărilor de democraţie populară. Imperialiştii anglo-ameri­­cani şi sateliţii lor, in spe­cial clica fascistă de spioni şi asasini a lui Tito, duc o pro­pagandă deşănţată şi se de­dau la provocări continue împotriva R. P. Albania. Dar armata populară albaneză stă de strajă pentru asigurarea independenţei şi integrităţii Republicii. Cu toate că geo­graf­iceşte este înconjurat de ţări care servesc imperialis­mul anglo-american, poporul albanez nu se simte nicioda­tă izolat. Poporul albanez se simte puternic prin ajutorul şi sprijinul ce i se acordă de către U.R.S.S. şi ţările de de­mocraţie populară, de care se simte mereu mai aproa­pe. El doreşte pacea şi luptă pentru ea, împreună cu toate celelalte popoare ale Uimii care alcătuesc puterni­cul front al păcii, condus de Uniunea Sovietică. In construirea vieţii sale noui, în consolidarea regimu­lui democratic popular, în a­­părarea păcii, poporul alba­nez merge înainte sub con­ducerea Partidului Muncii. In Partidul Muncii oamenii muncii din R. P. Albania au o încredere nemărginită, pen-­­ tru ca acest Partid i-a con­dus în anii luptei de elibe-­ rare naţională, iar în pre­zent duce ţara pe drumul so­cialismului, al păcii, al pros­perităţii şi al fericirii.Partidul Muncii, călăuzit de spiritul internaţionalismului proletar, a creat prietenia indestruc­tibilă cu U.R.S.S. şi cu ţările de democraţie populară, a demascat şi a nimicit pe a­­genţii lui Tito. După ce a mulţumit căldu­ros reprezentanţilor poporului român, Partidului Muncito­resc Român şi Guvernu­lui R. P. R. pentru par­ticiparea la această fes­tivitate care este o contribu­ţie preţioasă la întărirea prieteniei şi colaborării din­tre cele două popoare. Kris­­tac Hobdari a spus în în­­cheere : Popoarele ţărilor noastre, conduse de către Partidele lor Muncitoreşti, merg spre acelaş scop: construirea so­cialismului şi apărarea păcii. Popoarele noastre sunt strâns legate între ele şi aceste le­gături sporesc mereu graţie sprijinului preţios al marii Uniuni Sovietice şi al genia­lului și mult iubitului condu­cător al popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin. Rezultatele rundei a opta a Concursului internaţional de şah al R. P. R. Eri s'au desfăşurat jocurile din cadrul rundei a opta a Concursului internaţional de şah al R.P.R., care s’au terminat cu următoarele rezul­tate: Bălănel—Troianescu: 1:0; Flo­rian­—Balogh: 1:0; Jenney—Ale­­xandrescu: 1:0; Troianescu—Sza­bó: 1:0; Neichlich—Pachman: 1:0; Szabó—Popa: 1:0; Ha’ic— Toseff: 1:0; Flondor—Jenney 1:0; Erden­—Benkö: 1:0; Toseff—Tar­­novskî: 1:0. Partidele Bălane­—Seimeanu, Tom­a Popa—Troianescu, Florian— Flondor, Alexandrescu—Plater, Florian—Pachman și Szabó—Tar­­nowski s’au terminat remiză. Partida Halic—Erdeii s’a între­rupt pentru a doua oară. In clasament conduce Pachman cu 6 puncte, urmat de Florian cu 51 /6 puncte. Câte 5 puncte au rea­lizat:­ Traianescu, Sajtar și Opo­­censki. In cursul zilei de astăzi, jucă­torii care participă la concursul internaţional de şah al R.P.R., vor susţine o serie de simultane (mai multe jocuri deodată) în următoa-­ rele instituţii şi întreprinderi: S.T.B., Vulcan, Auto-Independenţa, S.F.I.P.­ A., C­F. R„ Electrica,­­ „Scrisul Liber”, Competrol, P.T.T.,­­ S.E.T., și la Sindicatul Medico-Far­a­maceutic. La 29 Noembrie a apărut Nr. 28 al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“, or­gan al Biroului Informativ al Par­tidelor comuniste şi muncito­reşti. Ziarul publică Comunicatul asu­pra consfătuirii Biroului Informa­tiv al Partidelor comuniste şi mun­citoreşti. „In a doua jumătate a lunii Noembrie, se spune în Co­municat, a avut loc în Ungaria o consfătuire a Biroului Informa­tiv, la care au participat repre­zentanţii: Partidului Comunist Bulgar — tovarăşii V. Cerven­­kov, V. Poplomov; Partidului Mun­citoresc Român — tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej, I. Chişinevschi, A. Moghioroş; Partidului celor ce muncesc din Ungaria—tovarăşii M. Rákosi, E. Gerö, I. Révai, I. Ka­dar; Partidu­l Muncitoresc Unit Polonez — tovarăşii I. Berman, A. Zawadski; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarăşii M. Suslov, P. ludin; Partidului Comunist Francez— to­varăşii J. Dudos, E. Fajon, G Cogniot; Partidului Comunist Ceho­slovac — tovarăşii R. Slansky, S. Rastovansky, L. Kopriva, B. Ge­­minder şi ai Partidului Comunist Italian — tovarăşii P. Togliatti, E. D’Onofrio, A. Cicalini. Consfătuirea a ascultat urmă­toarele rapoarte­ al tovarăşului M. Suslov — „Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la război“, al tovarăşului P. Togliatti — „U­­nitatea clasei muncitoare şi sarci­nile Partidelor Comuniste , şi Mun­citoreşti“ şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej — ..Partidul Co­munist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni.“. După un schimb de păreri asu­pra rapoartelor ascultate, partici­panţii la constata­re şi-au coordo­nat în întregime vederile şi au adoptat în unanimitate rezoluţile corespunzătoare“. Ziarul publică rezoluţiile adop­tate la consfătuirea Biroului In­formativ asupra celor trei ra­poarte. Ziarul cuprinde informaţii ample cu privire la pregătirile ce se fac în numeroase ţări din lume pen­tru sărbătorirea a 70 ani de la naş­terea tovarăşului Stalin. După cum anunţă ziarul, sărbătorirea to­varăşului Stalin cu prilejul împli­nirii a 70 de ani se va desfăşura în România sub lozinca: „Iosif Vissarionovici Stalin — marele ge­niu al omenirii muncitoare, con­ducătorul poporului sovietic care construeşte comunismul, dascălul oamenior muncii din lumea în­treagă, eliberatorul şi prietenul po­porului nostru“ In întreprinderile din R.P.R., se desfăşoară larg întrecerea socialistă în cinstea aniversării zilei tovară­şului Stalin. Din diferite oraşe şi chiar din sate îndepărtate ale ţării sosesc la Bucureşti daruri ale oa­menilor muncii pentru tovarăşul Stalin. Societatea pentru strângerea legăturilor cu U. R. S. S., „A. R. L. U. S.“ şi Ministerul Artelor pregătesc o expoziţie pe tema „Viaţa şi operele tovarăşului Stalin“. Intre 15 şi 18 Decembrie va avea loc o sesiune festivă a Academiei R.P.R. şi a Institutului Româno-Sovietic, consacrată tova­răşului Stalin. După cum anunţă coresponden­tul ziarului din Varşovia, oamenii muncii din Polonia îşi iau cu mult elan angajamente noi in cinstea celei de a 70-a aniversări a ma­relui Stalin. Un colectiv de con­structori de blocuri de locuit din sectorul Muranov (Varşovia) a hotărît să dea în exploatare la 21 Decembrie — înainte de termen— 6 blocuri de locuit, alcătuite din 204 apartamente. Elevii şcolii de mecanică din oraşul Skernewicz şi-au luat angajamentul să studie­ze biografia tovarăşului Stalin şi să repare înainte de termen in­ventarul a două staţiuni de închi­riat maşini, aflate sub patronajul lor. Iniţiativa lor a fost urmată de elevii multor şcoli din Polo­nia. Din iniţiativa­ revistei „Vie Nuove“, oamenii muncii din Italia au hotărît să trimită şi ei daruri tovarăşului Stalin. Toate organiza­ţiile Partidului Comunist Italian au luat măsuri pentru o cât mai largă răspândire a „Cursului scurt de istorie a P.C. (b) al U.R.S.S.“, a „Problemelor leninismului“, a bio­grafiei tovarăşului Stalin. In Ungaria, anunţă corespon­dentul ziarului, au loc în între­prinderi şi în sectorul socialist din agricultură întreceri socialiste în cinstea zilei tovarăşului Stalin. Oamenii muncii din Republica Populară Bulgaria au hotărît să trimită tovarăşului Stalin o scri­soare cu ocazia celei de a 70-a a­­niversări a naşterii sale. Acum, au foc în întreaga ţară adunări de massă, la care se semnează a­­ceastă scrisoare. Până acum, scri­soarea a fost semnată de 4 mili­oane 500 mii de oameni ai muncii. Odată cu semnarea scrisorii de către întregul popor, scrie cores­pondentul ziarului, se desfăşoară tot mai larg întrecerea socialistă a oamenilor muncii din Bulgaria în cinstea celei de a 70-a aniver­sări a tovarăşului Stalin. La a­­ceastă întrecere participă aproape 500 mii muncitori. Articolul „Boss-ii sindicali din Statele Unite“, de M. Carelina, demască clica de trădători venali, care s’au cocoţat la conducerea sindicatelor din Statele Unite. „Clica lui J. Lewis, W. Green, Ph. Murray şi J. Car­rey, care s’a cuibărit la con­ducerea sindicatelor americane — arată articolul — activează tot mai făţiş ca o agentură a marilor monopoluri, în sânul mişcării m­uncitoreşti şi de­vine tot mai cinică în acţiu­nea ei de subminare, în ac­ţiunea ei scizionistă dusă în rândurile clasei muncitoare, nu numai din Statele Unite, ci şi din alte ţări. Cel mai mârşav act de trădare a intereselor clasei muncitoare comis de a­­ceastă clică a fost complotul urzit împotriva Federaţiei Sin­dicale Mondiale şi încercarea de a lichida această Federa­ţie, încercare făcută împreună cu leaderii reacţionari ai trade­union-urilor britanice şi care a eşuat în mod ruşinos“. De multe decenii aceşti leaderi sindicali galbeni — nişte adevă­raţi paraziţi — subminează, per­vertesc şi sleesc de puteri orga­nismul sănătos al clasei munci­toare americane. Cu sprijinul direct al marilor monopoluri şi al guvernului subor­donat acestora, cu ajutorul şan­tajului, al corupţiei, al­ intimidă­rii şi uzurpând drepturile mem­brilor de rând ai sindicatelor, lea­derii au transformat marile sindi­cate americane intr’un fel de mo­șie a lor. Devenind stăpâni deplini ai sin­dicatelor în fruntea cărora se gă­sesc, leaderii sindicali cheltuesc fondurile sindicale după bunul lor plac. In sindicate s’a instaurat cultul leaderului infailibil, înţelept şi a­­totştiutor. Sindicatele sunt transformate astfel într’un fel de trusturi în care leaderii — boss-ii sindicali — îşi fac mendrele în mod nestin­gherit. Pentru a împiedica pe muncitori să ajungă la conduce­rea sindicatelor, boss-ii au înce­put să manifeste o deosebită grijă în a-şi pregăti succesori demni de ei. Lucrurile au ajuns până a­­colo că W. Hutcheson, de pildă, a „introdus“ în statutul frăţiei dulgherilor un articol care îi dă dreptul de a-şi numi singur suc­cesorul. „Dar ar fi greşit să se crea­dă — scrie M. Catelina — că leaderii se menţin în posturile lor numai cu ajutorul forţei brutale. Cea mai importantă metodă în arsenalul mârşave­lor mijloace ale acestor trădă­tori ai clasei muncitoare, rămâ­ne metoda demagogiei, metoda de amăgire a muncitorilor, de înţelegere secretă cu capita­liştii, în spatele clasei munci­toare. Cârdăşia lor cu capitaliştii, leaderii sindicali de dreapta o acoperă cu fraze despre „pa­cea între clase“, despre „co­laborarea dintre patroni şi muncitori“, pentru motivul că „bunăstarea Americii îi inte­resează deopotrivă“. Federaţia Americană a Muncii îndeamnă pe muncitori să ajute pe capi­talişti să concureze cu mai mult succes şi recomandă ca lichi­darea şomajului­ şi înlăturarea crizei să se facă prin intensi­ficarea sistemului de crâncenă exploatare practicat în între­prinderile capitaliste. Monopoliştii se folosesc de leaderii sindicali în lupta lor împotriva mişcării muncitorilor pentru sporirea salariilor. Lea­derii se străduesc din răsputeri să împiedice declararea greve­lor, sau dacă greva este în­cepută de muncitori sau nu poate fi împiedicată, fac în aşa fel, înţelegându-se în prea­labil cu patronii, ca rezultatele ei să fie minimale. „Intransi­genţa“ leaderului în cursul grevei este larg afişată de presa­­ reacţionară. Patronii au grijă de prestigiul câinilor lor de pază din sindicate“. Vârfurile sindicale s-au legat definitiv de monopolurile şi apa­ratul guvernamental din Statele Unite. Reprezentanţii A. F. L. şi C. I. O. (Congresul Sindicatelor Industriale) fac parte din tot felul de comitete guvernamentale. Con­gresele A. F. L. din 1948 şi 1949 au adoptat pe deaîntregul progra­mul de politică externă al guver­nului. Aprobarea liniei politice a guvernului este declarată obliga­torie pentru sindicatele care fac parte din A. F. L. și C. I. O. La începutul lui Noembrie a. c., C. I. O. a exclus din acest motiv din rândurile sale, sindicatul pro­gresist al muncitorilor din indu­stria electrică și de radio şi a în­ceput să persecute celelalte sindi­cate progresiste şi pe conducăto­rii acestora. Lupta împotriva co­munismului a devenit lozinca po­litică a leaderilor sindicali de dreapta. Leaderii sindicali fac front unic cu aţâţătorii la război. Ei au apro­bat „planul Marshall“ şi pactul Atlanticului de Nord, ei caută să aţâţe în rândurile poporului ame­rican ura faţă de Uniunea Sovie­tică şi faţă de ţările de democra­ţie populară. In sindicatele americane a fost proclamată făţiş cruciada împo­triva comuniştilor şi a tuturor ele­mentelor progresiste. Dar în sânul clasei muncitoare americane creşte nemulţumirea faţă de comportarea trădătoare a leaderilor sindicali de dreapta. Poziţia trădătoare a boss-ilor sin­dicali este criticată tot mai aspru de elementele progresiste din sin­dicatele americane care sprijină Federaţia Sindicală Mondială. „Activitatea din ultimul timp a sindicatelor progresiste ame­ricane, arată în încheiere arti­colul lui Al. Catelina, denotă ascuţirea luptei de clasă în Statele Unite Tot mai tare răsună protestul împotriva po­liticii agresive şi expansioniste a guvernului, tot mai ener­gică devine acţiunea pentru a­­părarea păcii. Elementele re­voluţionare din rândurile cla­sei muncitoare americane se întăresc, creşte conştiinţa po­litică a muncitorilor americani de rând, care refuză tot mai des să poarte povara ce a­­pasă pe umerii lor, din cauza politicii externe expansioniste şi militare a guvernanţilor săi“. Ziarul publică corespondenţa lui Nicolae Corbu „Canalul Dunărea- Marea Neagră“, în care se vor­beşte despre construirea Canalului Dunărea — Marea Neagră în România. Acesta va fi un drum de apă ieftin, care va face să spo­rească transportul mărfurilor tu­turor ţărilor de democraţie popu­lară cu acces la Dunăre. Pentru Dobrogea, o provincie semipustie din România, Canalul va constitui o bază pentru industrializare, elec­trificare şi irigare artificială. După cum­ arată autorul, la Canal se desfăşoară o muncă intensă, se ridică locuinţe, se fac lucrări de terasament, se construesc dru­muri, au apărut cluburi muncito­reşti, infirmerii, colţuri roşii, şcoli de alfabetizare, biblioteci. Ziarul mai publică „Note poli­tice“ de Jan Marek. „O adună­tură de trădători, agenţi ai impe­rialismului“ — astfel caracteri­zează Jan Marek conferinţa de la Londra a leaderilor sindicali reac­ţionari, menită să creeze aşa zisa „Confederaţie mondială a sindica­telor libere“. „Particularitatea esenţială a acestei noi creaţii a lui Bevin şi Acheson, scrie Jan Marek, constă­­în­ faptul că ea este lip­sită, chiar şi de aparenţa liber­­­taţii, şi că eticheta „mondială“ ce i-a fost aplicată este o născo­cire neruşinată a propagandei imperialiste anglo-americane. Cum ar putea să fie „liberă“ această organizaţie, când părin­tele ei american este legat de mâini şi de picioare de legea anti-sindicală sclavagistă Taft­’ Hartley? Cum ar putea să fie „liberă“, când alde Green, Murray şi ceilalţi boss-­ sindi­cali americani lucrează mână în mână cu imperialiştii şi nu ca­pătă viza Departamentului de Stat pe paşapoartele lor decât cu condiţia că vor continua po­litica externă reacţionară a lui Acheson, că vor lupta împotriva comuniştilor, împotriva militan­ţilor sindicali cu adevărat repre­zentativi şi, în general, împotri­va tuturor forţelor democra­tice ? Cât­­ despre caracterul ei „mondial“, este adevărat că la ceremonia botezului de pe ma­lurile Tamisei participă într-a­­devăr şi câteva sindicate din Benelux. Nu sunt însă repre­zentaţi acolo cei 30 de mi­lioane de membri ai sindicate­lor din U.R.S.S., nici zecile de milioane de membri ai sindi­catelor din Republica Populară Chineză, nici Congresul sindi­catelor din India şi nici milioa­­n­e de tre­­rm­embri ai sindicatelor din ţările de democraţie popu­lară din Centrul şi Sud-Estul Europei. Puternicele Federaţii sindica­le din Franţa şi Italia, car­e grupează imensa majoritate a muncitorilor din aceste ţări, resping cu desgust şi dispreţ această creaţie a slugilor im­perialiste. Dar şi în emisfera de Vest, întreaga Confederaţie a muncii din America latină, diferite sindicate din Canada şi din Statele Unite, o privesc cu acelaş desgust şi dispreţ, Federaţia Sindicală Mondială, subliniază mai departe Marek, cu cei 70 milioane de membri ai săi din peste 50 de ţări din ambele emisfere, este şi ră­mâne adevărata organizaţie mondială a sindicatelor oame­nilor muncii“. Ziarul mai cuprinde o serie de informaţii cu privire la mişcarea muncitorească din diferite ţări ale lumii. Ziarul anunţă că eroicul Partid Comunist din Grecia a îm­plinit 31 ani de existenţă şi pu­blică materiale cu privire la lupta ţăranilor din Italia şi cu privire la sesiunea Consiliului F.D.I.F. R­ECENZIE Pentru pace trainică, pentru democraţie populară! Nr. 28 (55) SCÂNTEIA SA SdJBSCHmEMI IPENTlflUU JC&SA SCÂNTEII“ MORTAN AUREL A SUBSCRIS PENTRU „CASA SCÂNTEII" Întâmplarea s'a petrecut în unna cu 3-4 săptămâni. Pe munţii care în­lănţuie oraşul, toamna îşi aş­ternuse pe ce­­fle ei roşietice, neasemuit de inimoase. Era o zi de lucru obişnuită la „Steagul Roşu" din Braşov. La terminarea schimbului, muncitorii, cu fetele încă a­­prinse de dogoarea muncii de peste zi, s'au adunat la un loc pentru a discuta în legă­tură cu subscripţiile pentru construirea „Casei Scânteii". Un tovarăş de-al lor le vor­bea plin de însufleţire . — Pentru a ridica ţara noastră pe calea progresului, pentru a construi socialismul, ne trebue cât mai mulţi oa­meni care să fie în stare să­­ cuprindă preţioasa lumină a slovelor. Socialismul, tovarăşi, minunata viaţă pe care o înălţăm cu sprijinul Uniunii Sovietice, nu se împacă cu bezna, cu întunericul. Trebue să punem capăt neştiinţei... Şi nu era om, prezent aici la adunare, care să nu se fi întors cu gândul înapoi la viaţa pe care a lăsat-o în urmă. Mortan Aurel, polizator în turnătorie, s-a oprit şi el cu gândul la anii tinereţii. E fe­cior de ţăran sărac lipit pă­mântului, de prin părţile Bi­horului. In timpul zilei, îşi a­­duce bine aminte, lucra în gospodăriile chiaburilor de prin­ comună. In nopţile de iarnă, geroase şi nesfârşit de lungi, robotea la scosul lem­nelor din pădurile altor ex­ploatatori nesăţioşi. Mortan nu vroia să uite­ Îşi reamintea pretutindeni şi tot­deauna de acele vremi bles­temate. Intr'un rând, el şi ceilalţi flăcăi care lucrau la trasul lemnelor, au făcut roată în jurul unuia care pusese mâna pe o cărticică subţire. Vătaful m­ioştenului era pe aproape. — Ei, sărăntocilor, treaba asta nu-i de nasul vostru. E pentru feţe mai subţiri... Şi cum stătea în spatele lor, smuci din mâna omului căr­ţulia cu­­ foi puţine şi-o svârli în vâlvătaia focului. Mortan şi-a simţit atunci sufletul clo­cotind de ură. Pe estradă, tovarăşul îşi continua vorba înflăcărată:­­~ Să tipărim cât mai multe cărţi, cât mai multe ziare, cât mai multe lucrări tehnice. Doar e pentru noi, şi mai cu seamă pentru copiii noştri, ca să ajungă oameni cu multă ştiinţă de carte... Şi fără să vrea, Mortan îşi aminteşte de concediul pe­trecut în astă vară, la Beiuş, împreună cu cei doi feciori ai săi. Băieţi în toată firea, Stelea şi Costea, feciorii lui. Primul, e elev în ultima clasă de liceu, al doilea in penultima. Odată după masa de seară, au stat la taifas în curte, până noaptea târziu-Vorbea Stelea acum. — Ştii, tată, când a apărut în ziar că ai primit „Ordinul Muncii", directorul ne-a feli­citat, în clasă, de faţă cu toţi ceilalţi colegi. Să luaţi exemplu în muncă de la tatăl vostru, aşa ne-a îndemnat el. Gândindu-se acum la cei doi feciori, lui Mortan îi creş­te inima de bucurie. „Copiii noştri se pot face acum ingi­neri, doctori, ofiţeri, tot ce-şi vor dori", îşi spune el. Rând pe rând, tovarăşii din diferitele secţii ale uzinei, a­­nunţă subscrierile lor. Printre cei dintâi care cer cuvântul e şi Mortan. — Pe mine să mă treceţi cu 6.000 lei. Câte 500 în fie­care lună, vreme de im an de­­ zile. Doar clădim „Casa Scânteii", casa noastră, pen­tru toţi oamenii muncii, pentru toate şcolile, pentru toate bi­bliotecile din ţara noastră. La „Steagul Roşu", subscri­erile pentru „Casa Scânteii" continuă cu multă însufleţire. Până acum, peste trei mii de salariaţi de aici, care, aido­ma lui Mortan au pus faţă în faţă trecutul blestemat cu vremea minunată pe care ei înşişi­ o înalţă, au subscris cu căldurăi pentru ridicarea „Casei Scânteii", casă de lu­mină, belşug şi putere a ce­lor ce muncesc. Aseară, ln sala S, 2, P. Campionul mondial de tenis de masa Francisk Sido (RF­P„ Ungara) a susţinut o serie de jocuri demonstrative cu membrii lotului nostru naţional In sala Sindicatului Zia­riştilor Profesionişti s-au desfăşurat aseară o serie, de jocuri demonstrative de tenis de masă, în cadrul cărora campionul mondial Francisk Sido s-a întâlnit cu membrii lotului nostru naţional de tenis de masă. In partidele susţinute cu V. Vladone, Angelica Ro­­zeanu şi N. Naumescu, ex­celentul jucător maghiar a dovedit o înaltă pregătire tehnică. Spectatorii au aplaudat cu căldură jocul lui Sido, precum şi comportarea re­prezentanţilor noştri care s-au arătat un vădit pro­gres. încasările realizate la această manifestaţie spor­tivă au fost vărsate pentru fondul „Casa Scânteii“. Pag. 3 Tinerii învaţă şi lege de viaţa lor minunatele învăţăminte ale vieţii tovarăşului Stalin 9 * * Intr’unul din cercurile de citit ale U.T.M. de la uzina „Vulcan“’ a avut loc o discuţie asupra câtorva pasagii din opera „I. V. Stalin — Scurtă biografie“ Pe la cinei şi jumătate au început să se adune. Veneau unul câte unul, fiecare cu cartea în mână sau cu caie­tul de notiţe. Şi până să înceapă, s’au încins discuţii­le. — Tu ai înţeles partea aceea în care se arată cum demască tovarăşul Stalin pe menşevici? — îl întreabă pe tovarăşul de lângă el, Ion Pe­trescu. E mic şi subţirel, cu faţa prelungă şi ochii mari care aşteaptă, iscoditori, răs­punsul. — Am înţeles, îi răspunde vecinul, dar şi mai bine o să înţelegem acum. De aia ne-am adunat aici: să discutăm ce am citit şi să pricepem mai bine. Mandache Gheorghe ar mai fi vrut să adauge ceva, când tocmai intră pe uşă tov. Mi­hailovich Tovarăşul Mihailovici, se­cretarul organizaţiei de Partid de la „Vulcan” venise să ia şi el parte la discuţii, să-i ajute şi să-i îndrumeze pe tineri. Studiul vieţii tovarăşului Stalin trebue doar să fie ajutor şi îndreptat fiecărui muncitor. Cum să crească şi să poată deveni mâine co­munişti adevăraţi toţi aceşti tineri, fără să cunoască în­deaproape minunatele învă­ţăminte ce se desprind din viaţa şi lupta tovarăşului Stalin? De aceea, încă înainte de a începe discuţia asupra pa­­sagiilor citite din „Scurtă Biografie”, secretarul organi­zaţiei de Partid le-a vorbit tinerilor adunaţi roată în jurul mesei despre viaţa pli­nă de luptă şi eroism revolu­ţionar a tovarăşului Stalin. Şi cei 15 tineri urmăreau cu în­cordare fiecare cuvânt. SA FIM VIGILENŢI Nu se auzea în încăperea mare a bibliotecii decât fâ­­şâitul filelor întoarse în grabă. — Aţi găsit? întreabă Bur­cioiu Ştefan, responsabilul cercului de citit. S’au oprit la partea în care e vorba de lupta aprigă dusă de tovarăşul Stalin pentru demascarea menşevicilor şi a tuturor oportuniştilor. — Asta înseamnă — ia cel dintâi cuvântul responsabilul cercului — că tovarăşul Stalin nu s’a lăsat înşelat de vor­bele lor mieroase, că sub masca de aşa zişi „socialişti”, vigilenţa sa a ştiut să desco­pere duşmanul. Dar noi, aici în fabrici, ce credeţi, tovarăşi, mai trebue să fim vigilenţi? A urmat o clipă de tăce­re. Apoi Bar­u Gheorghe şi-a luat inima’n dinţi. — Păi, dacă îmi amintesc de Ardeleanu... Trebue, sigur, că trebue să fim vigilenţi, spuse el. Toţi­ îl cunosc pe Ardelea­nu Vladimir. O secătură, chiulea, fugea de muncă şi de învăţătură. Isbutise totuşi să se strecoare în organizaţia de tineret. — Până la urmă l-am­­do­vedit noi că-i duşman, că ne voia« răul şi că Încerca să tragă după el şi­ alţi tineri. Dar până l-am dovedit? Gheorghe Baciu a prins cu­raj şi vorbele-i curg repede. L-am răbdat aici printre noi, cu toate că ştiam că nici tată-său nu e om de ispravă. Ia, aici tare puţin vigilenţi am fost. —­ Trebue să fim cu ochii deschişi, îi continuă vorba Predescu Nicolae. Nu s’au făcut duşmanii miei dintrioda­tă. Am văzut asta şi acum cu reinscrierile in U.T.M. La noi în fabrică nu s’a întâm­plat, dar în alte părţi am auzit că au fost dovedite co­diţe de ale patronului, duş­mani care au fost aruncaţi afară din organizaţie. Discuţiile continuă vii, ba­zate pe cazuri concrete, trăite şi cunoscute, de fiecare din ei. Şi iată că acum totul a devenit mai limpede decât înainte. Duşmanul cel mai periculos este acela care s’a strecurat şi stă ascuns în propria-ţi casă. Trebue să-l descoperi, să-l sdrobeşti, să-l împiedici să te lovească tâl­hăreşte pe la spate. — Aşa ne învaţă, tovarăşi, viaţa tovarăşului’ Stalin — spune în încheiere secretarul organizaţiei de Partid. Să fim vigilenţi în fabrică, în şcoală, oriunde ne-am afla. SĂ NU DĂM ÎNAPOI IN FAŢA GREUTĂŢILOR — NE MAI ÎNVĂŢA VIAŢA TOVARĂŞULUI STALIN Tumultul discuţiilor s’a po­tolit. Şi în liniştea care a urmat, cuvintele tânărului care citeşte din „Scurta Bio­grafie” răsună puternice şi vii... „Arestările, închisoarea şi deportările au urmat una după alta. Din 1902 până în 1913, Stalin este arestat de 7 ori, este de­portat de 6 ori, evadează de 5 ori din locurile de deportare. Nu reuşeau slu­gile ţarului să-l ţintuias­­că pe Stalin în vreun loc de deportare, şi iată că el fugea din nou, călind din nou în „libertate” energia revoluţionară a masselor. Din cea din urmă depor­tare,­ la Turuhan, îl elibe­rează pe Stalin revoluţia din Februarie 1917”. Cu nesaţ sorb tinerii fiecare cuvânt. Parcă văd cum departe, în Nord, în Siberia, înfruntând viscolul polar, scăpând ur­măririi agenţilor poliţiei, Stalin evadează din de­portare. Nimic nu i-a putut opri: nici nămeţii, nici fia­rele, nici întinderile nemărgi­nite ale pădurilor, nici toren­tele apelor spumegând». — Nu te teme de greutăţi. Ia-le pieptiş şi înfruntă-te bărbăteşte. Doar în lupta cu greutăţile se călesc adevăra­tele cadre. Păşeşte cu fruntea sus la luptă. Nu există for­tăreaţă pe care să n’o poată cuceri comuniştii. Iată îndemnul înflăcărat, pe care îl adresează tinere­tului fiecare pagină d­in viaţa tovarăşului Stalin. — Dacă mă gândesc că uneori îmi venea să las baltă totul în atelier când nu-mi ieşea bine vreo piesă sau nu prindeam de la început ce-mi spunea maistru­ să fac, simt că mă prinde ruşinea. Vlădan Ion vorbeşte cu ochii în pământ. Şi doar nu este ucenic rău, nici le­neş, dar niciodată n’a înţe­les el aşa de bine ca acum că toate acestea nu sunt la urma urmei „greutăţi” şi, chiar dacă ar fi, el n’o să se dovedească bun U.T.M.-ist şi apoi comunist adevărat dacă o să se sperie în faţa lor şi o să dea înapoi. Ion Vlădan a învăţat din viaţa tovarăşului Stalin­ să nu fugă niciodată din faţa greu­tăţilor, ci dimpotrivă să mear­gă în întâmpinarea lor, să le înfrunte, să le birue. — Când mi-o fi mai greu, o să-mi aduc aminte de to­varăşul Stalin şi o să 111$ simt ’mai puternic. SĂ FIM SETOŞI­­ DE ÎNVĂŢĂTURĂ Când şi-a Început activita-­ tea de revoluţionar, tovarăşul Stalin n’avea mai mult d­e 15 ani. Cu câtă sete, cu câtă dragoste s’a apucat de în­văţătură ! Şi iarăşi, des­chizând cartea Burcioiu - Şte­fan, responsabilul cercului, dă glas faptelor: „Stalin lucrează mult şi cu îndârjire în vederea propriei sale desvoltări”... „El studiază „Capitalul” lui Marx, „Manifestul Partidu­lui Comunist” şi alte lu­crări ale lui Marx şi En­gels” ... „El studiază filo­­sofia, economia politică, is­toria, ştiinţele naturale, citeşte operele literare ale scriitorilor clasici. Stalin devine un marxist instruit”. In ce condiţii a studiat tovarăşul Stalin „Capita­lul”, spune Mandache Gheor­ghe. Să te apuci să copiezi de mână 700 de pagini scrise mărunt, asta nu-i glumă. Câtă sete de învăţătură, câtă­ înverşunare în a-şi însuşi cu­noştinţe noi. — Şi cum mai citeau, pe furiş, ca nu cumva să le dea de urmă vreun agent al po­liţiei şi să-i arunce în tem­niţă — îşi spune gândul şi Radu Dumitru de la cazange­­rie. — Noi avem aici de toate, intră în vorbă Baciu Gheor­ghe. Şi lumină, şi căldură, şi cărţi câte vrem... Pe vremea când tovarăşul Stalin înce­puse să citească cărţi mar­xiste, aceasta însemna, dacă ar fi fost prins, ani de închi­soare. Noi doar să întindem mâna până la bibliotecă să le luăm. Şi deşi avem de toate, tot nu citim cât trebue. — Şi mereu ne dăm drep­tate nouă: ba că suntem obo­siţi, ba că n’avem timp, spune Burcioiu Ştefan. Tovarăşul Stalin avea timp să înveţe şi el, să-i înveţe şi pe alţii, să conducă diferite cercuri marxiste... Un moment au tăcut cu toţii... „A învăţa, a învăţa, a învăţa cu cât mai multă în­dârjire” — le-au venit in minte cuvintele tovarăşului Stalin rostite odată, la un congres. Aceasta este prima datorie a comsomoliştilor, a spus atunci tovarăşul Stalin. ...,,A învăţa, a învăţa, a în­văţa cu cât mai multă în­dârjire”, aceasta e şi prima datorie a U.T.M.-iştilor. Discuţia s-a terminat, dar tinerii mai zăbovesc în jurul mesei. Unul frunzăreşte agale cartea, altul îşi trece ochii peste notiţe... Cu toţii simt că azi, în seara aceasta, citind şi discutând despre viaţa, mun­ca şi lupta tovarăşului Stalin, au învăţat să-l simtă mai aproape de fiecare dintre ei, au simţit că tot ce e mai bun în ei îi îndeamnă să facă din viaţa tovarăşului Stalin o că­lăuză scumpă care să le in­­drumeze paşii. Şi parcă s’au simţit mai puternici, mai siguri de fie­care pas, ştiind că undeva, departe — dar totuşi atât de aproape — la Moscova, intri o cameră a­ Cremlinului lumi­nată până noaptea târziu, tră­­eşte şi lucrează, pentru sute­ de milioane de oameni de pe întreg cuprinsul lumii — şi deci şi pentru dânşii — omu­l pe care-l simt părinte şi frate mai mare toţi cei însetaţi de adevăr, de dreptate, de feri­cire. Angela Dodu­

Next