Scȃnteia, februarie 1951 (Anul 20, nr. 1953-1976)

1951-02-01 / nr. 1953

2 ^ fcli-Vi I a,V7 > î?(l .. Tot sprijinul? Inovatorilor! de luliu Gherendi preşedintele Comitetului pentru Invenţiuni şi Descoperiri de pe lângă Consiliul de Miniştri ! Crearea Comitetului pentru Invenţiuni şi Descoperiri cu menirea de a centraliza toate problemele inovaţiilor şi desco­peririlor s-a impus odată cu creşterea în ţara noastră a nu­mărului inventatorilor, inova­torilor şi raţionalizatorilor, o­­dată cu avântul pe care această mişcare îl ia acum, la începu­tul Cincinalului. Intr’adevăr, aproape că nu este fabrică, mină sau şantier în care să nu fi­­apărut muncitori, tehni­cieni şi ingineri care, însufle­ţiţi de un înalt patriotism, a­­duc diferite inovaţii şi perfec­ţionări maşinii la care lucrea­ză, silind-o să dea produse tot mai multe şi de calitate din ce în­ ce mai bună. Dintre numeroasele inovaţii şi raţionalizări care şi-au do­vedit din plin foloasele în pro­ducţie amintim de inovaţia tov. Zieppenpfenig Sanoilă, a subinginerului Bacu Anton şi a maistrului Moldovean Anton de la mina Petrila, care au construit scocul blindat, ini­ţiativa ing. Echzili Eugen, care a adăugat acestui scoc o legătură în „L“, astfel încât cărbunele puşcat să cadă dea­­dreptul în scoc; însemnata ino­vaţie a ing. Dontov de la sche­la Ochiuri pentru deparafina­­rea sondelor fără pierderi de ţiţei; metoda cofrajelor demon­­tabile a tov. Molnár Alex.; realizarea fontei globulare de către un colectiv de muncitori şi tehnicieni, condus de ing. D. Raseev, de la uzinele „­ Alai’1, etc. Plenara C.C. al P.M.R. din 12—13 Decembrie 1950 arată că îndeplinirea măreţelor sar­cini ale Planului Cincinal „este posibilă numai pe baza celei mai active participări a masse­­lor de oameni ai muncii şi în primul rând a clasei mim­­ritoare la construcţia socialis­tă, prin ridicarea la un nivel superior a întrecerii socialiste, care sâ urm­eze exemplul mişcă­rii stahanoviste din U.R.S.S.” Aceasta ne cere — ca o sar­­cină de primă urgenţă — să trecem cu hotărîre la studie­rea şi aplicarea invenţiilor, i­­novatiilor şi rationaiizăriior, si apoi, la generalizarea lor. Ex­perienţa plistioasă, metode­ înaintate care sunt forraste azi nu­mai ipeat sau partial, tretuie să devină bun comun al tuturor celor ce muncesc. in această privinţă frehi"' spus că noi mai avem încă foarte mult de făcut. Sunt destul de frecvente cazurile de tărăgă­­neală în punerea în aplicare a inovaţiilor realizate. Numeroa­se sunt întreprinderile în rare, alături de câţiva muncitori frun­taşi care au introdus invenţii sau raţionalizări, marea mască a muncitorilor continuă a lu­cra după vechile tipare, cu o productivitate a muncii scăzu­tă. In industria petroliferă, de pildă, inovaţia ing. Caffé, în privinţa forajului cu geala hi­draulică, inovaţie care reduce simţitor uzura şi accidentele de prăjini, nu se bucură de toată atenţia cuvenită. Chiar la uzinele „Sovromtractor”­­Oraşul Stalin, unde mişcarea inovatorilor se bucură de tot sprijinul şi este înconjurată cu dragoste, se mai observă la unii conducători de secţie sau ateliere, o anumită rezistenţă atunci când este vorba de ex­tinderea inovaţiilor şi raţiona­lizărilor. Comitetul pentru Invenţiuni şi Descoperiri îşi propune ca, printr’o legătură puternică şi directă cu locurile de produc­ţie şi, în strânsă colaborare cu ministerele de resort, să lupte cu toată hotărîrea pentru ca inovaţiile şi raţionalizările care au­ fost verificate la bune să fie puse în aplicare şi ex­tinse neîntârziat pe scară lar­gă. Comitetul pentru Invenţi­­uni şi Descoperiri are datoria de a fi­ un instrument de luptă, combativ, capabil să învingă rutina, conservatismul şi in­dolenţa, să dea peste cap bi­rocratismul şi toate uneltirile duşmanului de clasă, care pen­tru a frâna creşterea produc­ţiei şi productivităţii muncii, încearcă să împiedice munca inovatorilor şi descoperitorilor. In acelaş timp, Comitetului nostru îi revine sarcina de a veghia ca, pretutindeni, inova­torii, inventatorii şi raţionali­­zatorii să se bucure din plin de drepturile care le sunt a­­sigurate prin lege in multe întreprinderi si instituţii deci­zia Guvernului privitoare la stimularea si răsplătirea ino­vatorilor nu­ este bist aplicată. Asa este cazul la fabrica „Ţe­sătura“-Iaşi, fabrica­­ „Vestito­­rii din Capitală și alte în­treprinderi. Trebuie să se pună capăt unor astfel de atitudini ca aceea a administraţiei mi­nei Lupeni, care a tărăgănat aproape trei luni achitarea drepturilor materiale care i se cuveneau inovatorului Motu Petre. Instituția noastră se deose­bește fundamental de asazîsele ..Obrii de brevetare"’ din tarile canitaliste. Se stie aceste oficii lega­te de mâini si de ulcioare de interesele capitalului monopo­list nu au alt scop decât de a contribui la sporirea profi­turilor patronilor. Prea puţin le naşă canttaliştilor de soarta descoperirii în sine, dacă ea este anbcată sau nu, dacă ino­vatorului i se creează sau nu condiţii favorabile de lucru. Mai piuit chiar, sub can­ta- iism, în foarte multe cazuri, inovaţii şi invenţii preţioase — care ar putea contribui în mod considerabil la sporirea pro­ductivităţii muncii, la îmbună­tăţirea nivelului de­­ trai al masselor — sunt închise sub şapte lacăte, pentru că aşa cer interesele trusturilor monopo­liste. Comitetul pentru Invenţiuni şi Descoperiri, activând în spi­, ritul întăririi şi desvoltării e­­conomiei naţionale, apărării intereselor oamenilor muncii, este venit să sprijine îndea­proape activitatea inovatorilor din ţara noastră, să stimuleze iniţiativa lor creatoare. Instituţia noastră îşi propu­ne de a dirija sistematic efor­turile inventatorilor, inovatori­lor şi raţionalizatorilor spre rezolvarea celor mai urgente şi mai importante probleme le­gate de înfăptuirea cu succes a Planului Cincinal şi a Pla­nului de electrificare. O importanţă deosebită în aplicarea largă a invenţiilor, inovaţiilor şi raţionalizărilor o prezintă informaţia tehnică. In acest scop, Comitetul nostru îşi propune publicarea „Bule­tinului Inovatorului’1, în care să fie prezentate cele mai im­portante realizări ale inovato­rilor şi inventatorilor din ţara noastră, precum şi inepuizabila experienţă a marii Uniuni So­­vietice şi a glorioasei mişcări stahanoviste. Un rol deosebit în propa­garea ideilor inovatoare trebue să joace cabinetele tehnice pentru inovatori şi raţionali­­zatori, de pe, lângă întreprin­deri. Se poate da ca model, în această privinţă, cabinetul tehnic de la uzina „Sovrom­­tractor“-Oraşul Stalin. Acest cabinet este înzestrat cu o bi­bliotecă de specialitate cu peste 2500 manuale tehnice, majoritatea sovietice. Ingineri și tehnicieni de înaltă califi­care activează în cadrul aces­tui cabinet, ajutându-i pe mun­citori la întocmirea calculelor, alcătuirea schițelor, etc. Săp­­tămânal au loc aici conferinţe la care se discută diferite pro­­bleme tehnice şi de specia­litate urmărite cu cel mai mare interes de către muncitori. Tre­bue subliniat fartul că acest cabinet are un fond anume destinat pentru experimentări. Inspirându-se din to­tala ex­perienţă sovietică, C­miteriul pentru Invenţiuni şi Descope­riri al P.P.R. se va strădui să strângă tot mai mult legăturile cu inovatorii din fabrici, uzine, mine, şantiere, etc., va urmări eforturile lor creatoare,­­ va sub­jini să învingă greutăţile ce le stau în cale, pentru a contribui la extinderea unei largi mișcări a inovatorilor, care să fie un factor puternic în Innia pentru creșterea pro­­ductiei si produ­ctivitătii muzi­cii, pentru realizarea Planului Cincinal. Vom rul/im. cpfina d cartofi i.i'îitae.m'o 'p*** locurile'’ de pp strada noastră l-jjfoA Jl? raexBO ay£KUi«i & a Când am citit zilele trecute Hotărîrea Guvernului, cu privire la măsurile de asigurare a unei producţii sporite de legume, m’a dus gândul la cele două terenuri de pe strada noastră, unde până mai anul trecut creşteau tot felul de bălării Mi-am adus aminte de nişte vecine ale mele care încă din primăvară s’au îngrijit să facă cerere la fostul Comitet Provizoriu, ca să le aprobe să cultive zarza­vaturi, pe câteva, locuri virane Şi ce mândre le vedeam trecând cu «ia, mo­xi!)«mo legumele pe care le m­ergeau­ tot tirrifiaTimii din grădiniţe tot Anul acesta, m­-am pus şi eu în gând să muncesc un petec de pământ pe care să pot pune car­tofi şi ceapă. Am vorbit cu mai multe vecine, apoi ne-am a­­linnat la tovarăşa Ionescu Ma­ria care ne-a citit din ziar Hotă­­rirea Guvernului. După aceea, am­ rugat-o să ne scrie pe loc cere­rile, cu care a doua zi am mers la Sfatul Popular să ne aprobe să cultivăm cele două locuri virane din strada Măgura Odobeşti. Am hotărât­ să f­e adunăm cu toate câte’ ne­-am întovărăşit pen­tru a cultiva, laolaltă legume şi să începem curăţatul locurilor de bălării şi de gunoaie Am ho­­tărât să ne împărţim între noi munca; eu, de pildă, mă voi ocu­pa de procurarea seminţelor şi de transportarea bălegarului pen­tru îngrăşărea pământului. Şi sunt sigură că truda noastră nu va fi zadarnică. JICMAN DORINA gospodină Str. Măgura Odobești Nr. 30 A raionul Gheorghiu-Dej Contracte cu cultivatorii de legume ORAŞUL STALIN (de la co­respondentul nostru). — înda­tă după prelucrarea Hotăririi Guvernului cu privire la măsu­rile de asigurare a unei pro­ducţii sporite de legume, Uniu­nea cooperativelor de consum din raionul Tg. Săcuesc, regi­unea Stalin, a îndrumat coope­rativele din raion să pornească la încheierea de contracte cu ţăranii muncitori. Numai în două zile coopera­tivele săteşti din cuprinsul ra­ionului Tg. Săcuesc au înche­iat contracte cu ţăranii munci­tori pentru cultivarea de le­gume şi zarzavaturi pe o în­tindere de 101 hectare. Coope­rativa din comuna Catalina, de pildtă, a contractat cu țăra­nii muncitori cultivarea legu­melor pe o întindere de 24 hec­tare. ÎNVĂŢĂTORUL Mai era puţin până la mie­zul nopţii... Aplecat deasupra cărţii, citea cu atenţie rândurile, notând din timp în timp în­­tr’un caiet: „învăţătorul nu este numai un profesor, ci şi elev... învăţătorul, pe de o parte da, iar pe de alta absoarbe, ca un burete, ia tot ce are mai valo­ros poporul, viaţa, ştiinţa şi transmite la rândul său aceste valori copiilor”... Cuvintele a­­cestea minunate ale lui Kali­­nin îl făceau să se simtă mai legat de viaţă, şi de oameni, îi sporeau dragostea şi mândria pentru meseria lui, pe­ care o învăţase cu atâta trudă şi cu atâtea suferinţe. Gândurile i s’au întors spre trecut... Era într’a cincea, la o şcoală normală din fundul Moldovei.. Cu fireturi aurii la şapcă, coclite de ani, cu­­ hai­nele târâite pe la coate şi ge­nunchi, cu chipul palid şi slab, — aşa ara a pe’vremea când pornise sa birue greutăţile, pentru a-şi face un rost în viaţă. Acasă, părinţii, ţărani săraci, îşi iroseau puterile pe pământul m­eşteru­lui câinos, pentru un bot de mămăligă, ce nu ajungea unui om,­dar rtti­te pentru cinci guri, câte trăiau în casa aceea. Iritr’o zi, sâr­­guinciosul normalist a fost a­­nunţat că fără taxele plătite la­ zi, nu mai are ce căuta la şcoală. Acasă ce să facă?— „încă un rob pe moşia boierului ?” — gândea cu durere taică-său, şi-l îndemna : „Du-te Trifane şi cată-ţi de viaţă, nu te lăsa împotmolit!” S’a întors la oraş. Era tânăr, dar parcă se simţea cu aripile frânte. O vreme a fost curier pe lângă primărie. De carte însă nu s’a despărţit nicio clipă. Căuta să înveţe mereu. Dar câtă deşer­tăciune în cărţile de atunci. Şi anii treceau luând cu ei gân­duri şi nădejdi... A venit 1944, anul marii e­­liberări. O nouă viaţă a înce­put şi pentru fostul normalist­ Trifan, Gribencea, astăzi învă­ţător la şcoala elementară din comuna Turzii şi director al şcolii elementare din satul da „colo de peste deal” Palma, din­ raionul Huşi In primele, luni ale­ lui 1945 învăţătorul Gribencea a deve­nit membru de partid. Cinstea aceasta de a se găsi printre luptătorii care au pornit cu ho­tărîre să răpună duşmanii po­porului l-a­­însufleţit şi i-a po­­tolit puterile, împreună cu cei­lalţi comunişti din comună a pus umărul la înfăptuirea unei vieţi noi pentru acei ce mun­cesc. ■k Disdedimineaţă învăţătorul a eşit în uliţă. Din Pahna, de peste colină, a coborît în­ vale spre comuna Turzii. Mai a­­vea aproape o jumătate de oră până la intrarea în clasă. Se gândea la­ lecţia, pe care o va­line. In clasă, copiii l-au întâm­pinat cu privirile lor calde ca pe un părinte. învăţătorul se adresă unui e­­lev: — „Ai văzut noul hambar al colectivei ?” —­ „L-am văzut, tovarăşe în­văţător — răspunse elevul. A lucrat şi tata la acoperişul cu ţiglă”. — „Ştii la ce foloseşte ham­barul ?” — întrebă învăţătorul pe un alt elev. — „Ca să-l umple oamenii colectivei cu roadele bogate ce cresc pe câmpia lor mare Mi-a spus tata că la toamnă s’o face împărţirea bucatelor” —■, răs­punse mândru copilul. — „Dar cum s'a arat câmpia as­a mare ?” — „Cu tractoare şi cu plu­guri noi”­­■ au răspuns în cor toţi elevii. — „Şi cum s’or treera buca­tele ?” — „Cu batoza cea nouă, a­­dusă la­ colectivă” —­ a răspuns clasa întreagă. ...Aşa a început învăţătorul Gribencea în ziua aceea de primăvară lecţia de citire „Pe câmp”. S-a apropiat de băncile co­piilor şi a început­ să le poves­tească cu vorba-i domoală: „Cu ,ani în urmă, pământurile astea erau stăpânite de boeri. Strămoşii şi părinţii­­ voştri au muncit fără­­ tihnă, vlăguiţi de biciul şi osânda moşierilor, jefuiţi de chiaburi. Acum, alta-i viaţa pentru cei ce muncesc. Conduşi de Partidul clasei mun­citoare,­ s’au desrobit de jugul boieresc. Mulţi din părinţii, voştri au scăpat acum şi de jaful chiaburesc punându-şi laolaltă pământurile în gospo­dăria colectivă. Acesta e drumul vremurilor noi, e calea spre o viaţă îmbel­şugată”. „ Intr’o zi de început de toam­nă, elevii, împreună cu învăţă­torul lor, au vizitat gospodăria agricolă colectivă din comună. Când au intrat pe poartă, au citit cu glas tare cuvintele mari, roşii: Gospodăria Agri­colă Colectivă „Flamura Roşie”. La sediu, copiii au fost în­tâmpinaţi de Vasile Nadone, preşedintele gospodăriei, care le-a povestit cum s-au unit cele 87 familii, cu pământuri, vite, care şi altele. Copiii şi-au reîmprospătat astfel, cu fapte vii, povestirile din clasă, în­văţaţi să îndrăgească munca, s’au răspândit ca potârnichile prin grădina cu legume. Cu sapele în mână — mai mari ca ei — copiii au dat ajutor la,sco­sul cartofilor. „Hai să ne’ntre­­cem, care scoate mai mulți” — propuse un elev. Nu le mai ve­nea să plece... ■ Intr’o dimineaţă de Dumini­că, elevii s’au strâns la Sfatul Popular. Telefonistul le-a dat, legătura cu comuna Olteneşti, d­in apropiere. Cu câtă emoţie a spus fiecare, primul „valle” în pâlnia aparatului, ascultând apoi vorbele aduse la ureche dela vreo 10 kilometri Aşa au deslegat elevii, împreună cu învăţătorul lor, tainele, acestui minunat aparat de vorbire „prin sârmă”. N’au ocolit nici cooperativa din comună împreună cu vân­zătorul cooperativei, i elevii au făcut socoteli, au cârijărit,­­au­­ început un joc serios, şiv .in­structiv ,/le-a clientul şi vânză­torul”. „Dă-mi trei metri de pânză şi fă socoteala la­­ pla­tă !” — spunea „un o.client”, „Vânzătorul”, pupă, ce mă­sură atent,­ . Fileu socoteala pe hârtie. „Faci ' trei' saTO; două­zeci şi patru de lei"—­ răspun­se apoi serios.­. — învăţătorul, se bucura de fiecare nouă' experienţă Fie­, care lecţie nouă este pătrunsă de un înţeles p­lianc, legata de viaţă şi de­ f­apte noi. In activitatea de fiecare zi,a. învăţători:’;!';: Trifan Gribencea se văd rezultatele îndrumării,şi învăţăturii Partidului, , se vede aplicarea experienţei­ pedagogiei sovietice. In fiecare­­acţiune el avea sprijinul'­ organizaţiei ‘ de bază, aî comuniştilor’’ din, comu­nă.'Şi el la rândul său ia par­te din plin la munca organiza­ţiei de bază.­ Trîfari Gribencea, deşi e tâ­năr — nu are decât 38 de ani — a crescut multe generaţii de copii. El iubeşte pe fiecare din elevii săi, asemeni grădi­narului care-şi iubeşte florile crescute sub ochii şi îngriji­rea lui Nu demult, învăţătorul a primit o scrisoare care i-a adus multă bucurie. Era în sat un copil, pe nume Feraru Vasile Avea 12 anii, când Gribencea a reuşit să-l hotărască să vină la şcoală, în clasa întâia Dar copilul era prea mare faţă de ţâncii de 6-7 ani, care-i spu­neau „bădiţă”. Vasile nu pu­tea îndura ruşinea aceasta. Fugea de la şcoală, se ferea să dea ochi cu copiii, învăţătorul se frământa „Oare se poate să-l las aşa, în bătaia vântu­lui ?” A­­ început să colinde noaptea potecile noroioase ca să-l găsească pe copil acasă. Şi acolo,, pe laviţa de lemn acope­rită cu Scoarţe, Vasile­ primea în­văţătura şi se lumina. Azi, fiul vădanei ,Ţirica­­Feraru are 16 ani şi e elev­ la o şcoală profesio-­­nală metalurgică din Galaţi. Deja el a venit-scrisoarea.. „Nu ştiu cum să vă mulţumesc, to­­,­varăşe învăţător Gribencea, că m’aţi îndemnat, pe drumul cel­­ bun”... Lumina bucuriei se a­­,,prinse în inima învăţătorului. Strădania lui de a da Patriei un om­­nou nu a fost zadarnică. nu r’o . zi, , Dumitru Afră­­siriei, fiu iţe ţărani săraci, cres­cut Tot de el, ai scris o .scrisoare, de acolo, din şcoa- . la. militară unde. se , află a-’ cum „Voi fi primul ofiţer din satul nostru în Armata Repu­­■.blic­ii Populare Române” — scria Dumitru cu mândrie La fel scrisese .şi Mogâldea Mihai, tot eonii de ţărani săraci, des­pre viitorul său şi despre mân­dria de a deveni ofiţer în ar­mata poporului. ★ Chia­burii din comună, vipere ca fostul primar legionar Par­­fenie, sau cârciumarul Chici­­reanu, cămătarul comunei, şi alţii de teapa lor au uneltit şi împotriva gospodăriei colective şi împotriva muncii de luminare a oamenilor. Ei şi uneltele lor viclene îi îndeamnă pe furiş pe oameni să nu-şi trimită copiii la şcoală, să nu meargă la cursul de alfabetizare. Turbează de mânie când o văd pe Ioana Dulcescu, acum mem­bră în colectiv, sau pe alţii pe care i-au exploatat şi umilit o viaţă întreagă, că ştiu să des­­lege cuvintele cărţii Dar Partidul a ştiut să spul­bere vorbele otrăvite ale duş­manului, să lămurească pe oa­meni că-i interesul lor să ştie carte, să fie luminaţi. Griben­cea şi ceilalţi 4 învăţători din comună au pornit cu nădejde să curme neştiinţa de carte. A­­cum un an, 106 ţărani munci­tori din comună au învăţat să citească şi să scrie Cu câtă sete de a şti a venit la şcoala de alfabetizare Costache. Nego­r­iţă! La 39 de ani îi era ruşine de cei doi copii ai săi, că nu des­­lega nicio buche. Cât l-a mai îndemnat şi, comunistul Gheor­­ghe­ Butnaru, unul dintre vred­nicii dulgheri ai gospodăriei colective, om de 68 de ani, să vină la cursuri. Dealtfel, însuşi bătrânul dulgher deabia des­luşea pe atunci litera cărţii. Acum însă, a ajuns de citeşte şi altora din ziare şi broşuri. Măgureanu Ioana, membră a gospodăriei colective, a venit la cursuri cu fiica ei Anica, înainte fata păzea vacile pe islaz, cum prinsese de mică. Anica a între­cut-o repede la învăţătură pe maică-sa, şi astăzi e elevă la Şcoala de tractorişti din Huşi. Tare se mândresc cei 367 membri ai­ gospodăriei co­lective că pe actul lor de cons­tituire făcut în Martie anul trecut , nu este nicio semnă­tură pusă cu degetul. Anul a­­c­esta, neştiinţa de carte va fi gonită cu totul din comună „Să înfăptuim cu un ceas mai devreme sarcina primului no­stru Cincinal, cu privire la ne­ştiinţa de carte“ — spune ho­tărî! învăţătorul celor 21 de oameni, cuprinşi acum în cursul de alfabetizare. La ziditul căminului cultu­ral „Ion Creangă”, din Pah­na, învăţătorul punea mereu, mâna pe mistrie. Prin munca voluntară a sătenilor dornici de lumină, casa de cultură s’a ridicat repede. Nu s’au lăsat însă nici cei din Târzii, până n’au ridicat şi ei un cămin cul­tural. Când a venit ziua de împăr­ţire a veniturilor în gospodă­ria colectivă, oamenii i-au ce­rut învăţătorului o mână de a­­jutor la socoteli. Erau cele mai frumoase roade pe care le-au cu­les vreodată oamenii din partea locului. Pentru prima oară au avut în casele lor sute de kilo­grame de cartofi, grâu, porumb, lână de oaie, brânzeturi şi multe altele. 11 iubesc ţăranii, muncitori, tineri şi vârstnici, pe Griben­cea ca învăţător, ca om legat de viaţa şi năzuinţele lor. „Vorbele lui Gribencea îţi merg la inimă — spun despre el oamenii. E om luminat de Partid !“... ★ Când vezi sau auzi de în­făptuirile celor din Târzii şi din Pahna, simţi că un şuvoi de viaţă nouă a urnit oamenii din loc. De-l întrebi ne­învăţător despre toate astea îţi răspunde domol: „oamenii locului, oa-­ menii treziţi de Partid, ei le-au înfăptuit !” Intr’o zi de Mai pe pieptul hainei acestui om modest şi vrednic a fost prinsă „Meda­lia Muncii”. Ce va fi gândit învăţătorul din sătucul Pahna în clipele când tovarăşii săi i-au pus pe piept semnul pre­ţuirii Patriei ? Ii veneau în minte anii de greutăţi, apoi anii de hotărîre şi înflăcărare în care Partidul l-a oţelit şi l-a învăţat să lupte şi să în­demne la luptă pe alţii împotri­va duşmanilor poporului mun­citor. I s’au deschis în Ha o­­chilor şi anii viitorului „Multe mai sunt de făcut. Multe pie­dici şi greutăţi sunt de înlătu­rat din drum. Medalia asta —­ îşi spunea el — o să-mi dea tărie şi o să mă ajute să în­ving”. In toamnă, când cetăţenii, circumscripţiei electorale 64 din raionul Huşi l-au propus candidat al lor în alegerile pentru Sfaturile Populare, la adunare, unul din bătrânii sa­tului a rostit gândul tuturor : „Noi iţi urăm spor la muncă, tovarăşe Gribencea. Cu toţii te-om ajuta, ca să fii un vred­nic deputat !” Vorbele i-au pătruns în adân­cul inimii şi l-au făcut să simtă în el putere nouă de muncă, dragoste neţărmurită pentru oamenii aceştia, mulţi şi pu­­­ternici, care au ajuns să-şi ho­tărască soarta. Ii vedea pe me­talurgistul Vasile Feraru, pe tractorista Anica Măgureanu,­ pe ofiţerii Afrăsinei şi Mogâl­dea şi pe alţii, ‘ plămădiţi de el im spiritul dragostei neţărmurite de Patrie, luptători activi pentru pace, constructori înflăcăraţi ai socialismului, aşa cum el însuşi a fost educat de Partid. Ii sim­ţea pe toţi alături Im­­preună vor pune umărul ca să toarne viaţă în slovele măreţu­lui Cincinal. Şi-a îndreptat privirea spre portretul din faţă Chipul lu­minos al tovarăşului Stalin­­i-a amintit minunatele cuvinte pe care le-a citit de curând • „Să devină una din verigile care unesc massele ţărăneşti cu clasa muncitoare — iată sarci­na principală a învăţătorului de la sat, dacă vrea într-adevăr să servească cauza poporului său, cauza libertăţii şi inde­pendenţei poporului“. „Da! Pentru aceasta îmi voi închina, toată puterea mea de­ muncă!” — îşi spuse învă­ţătorul comunist Trifan Gre­bencea. PETRE DAVID s­c­o­ri­s­i­ab . A W .13 O expunere asupra şedinţei Comitetului Executiv al U. S. S. dii seara, la Tabăra Interna­ţională a Studenţilor, organizată la Poiana Stalin. Hallstad Holl­man, vicepreşedinte al U.S.S., a făcut o expunere asupra şedinţei Comitetului Executiv al U.LS. ce s-a ţinut la Berlin, arătând că,Co­mitetul Executiv al U.R.S. a adop­tat în unanimitate hotărîrile­ ce­lui de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. Pe baza propunerilor ce au fost făcute a fost adoptată o rezoluţie prin care Comitetul Executiv a recu­noscut că războiul nu este inevi­tabil şi că nu există între state diferende care nu pot fi înlătu­rate pe calea discuţiilor şi a înţe­­legerii paşnice. Rezoluţia arată că pentru ca studenţii să lupte pentru apăra­rea păcii nu e necesar un acord în părerile politice asupra altor chestiuni ci este nevoie de un program comun de activitate pen­tru asigurarea păcii, des­voltat de studenţi pe baza necesităţilor lor concrete. Comitetul Executiv a adoptat un program care include: găsirea unor baze comune prin discuţii cu reprezentanţii studenţilor din toate ţările în acţiunea de apă­­rare a păcii, satisfacerea necesi­tăţilor materiale ale studenţilor şi înfăptuirea unui învăţământ cu adevărat democratic, realizarea independenţei naţionale pentru toate popoarele şi pentru progre­sul educaţiei în ţările coloniale şi dependente. Vorbitorul a arătat că Comite­tul Executiv a acceptat invitaţia F.M.T.D. de a organiza în comun Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor în anul 1951 la Berlin. Alte hotăriri­­ importante luate de Comitetul Executiv sunt: con­vocarea unei şedinţe a experţilor în călătorii studenţeşti care va avea loc la­ Bucureşti, „ după terminarea Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă , convocarea unei confe­rinţe a studenţilor sportivi şi a­­dresarea unei scrisori studenţilor din Germania Occidentală care va sprijini referendum­ul lor în ac­­ţiunea împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale. „Sarcinile noastre, a spus în încheiere vicepreşedintele U.LS., constau în popularizarea largă a hotărîrilor celui de al doilea Con­gres Mondial al Partizanilor Pă­cii şi a rezoluţiei ultimei sesiuni a Comitetului Executiv U.I.S., de a ad­uce un număr mereu mai mare de studenţi în U.I.S. Pe a­­cest drum, studenţii din toate ţă­rile se vor uni mai puternic în lupta pentru apărarea păcii şi vor contribui la construirea unei lumi paşnice şi unei prietenii interna­ţionale”. Raportul prezentat de Hallstad Hollman a fost îndelung aplaudat de cei prezenţi. A urmat apoi un bogat program artistic. (Agerpres). CE SĂ CITIM: Broşuri pentru ţărănimea muncitoare TARANII COLECTIVIŞTI ŞI-AU ÎMPĂRŢIT roadele ÎMBELŞUGATE ALE MUN­CII LOR. (Editura P. M. R.). Familia lui Vasi Florea din Gospodăria Agricola Colecti­vă „Drum Nou” din comuna Zăbrani, regiunea Arad, a in­trat în iarnă cu 3.455 kg. grâu, 1934 kg. porumb, 2141 kg. cartofi şi alte produse. El a mai primit şi 23.500 lei după ce primise mai înainte un avans. Toate acestea re­prezintă răsplata pentru (1­ 1 zile-muncă. Belşug a intrat şi în casa lui Ilie Olteanu­ din Gospodăria Agricolă Colecti­vă „Victoria” din comuna Lenauheim, regiunea Timişoa­ra. Ca ei sunt sute şi sute de familii ele ţărani muncitori membri ai gospodăriilor agri­cole colective, care, potrivit celor înscrise în Statutul Mo­del al gospodăriei agricole colective, la împărţirea roa­delor, au primit cantităţi im­semnate de produse, după cantitatea şi calitatea muncii pe care au depus-o. Broşura arată câteva din succesele importante obţinute de tinerele gospodării­ agrico­le colective, ajutând astfel ne­­ţăranii muncitori să înţeleagă că singura cale spre o viaţă lipsită de­­ griji şi sărăcie este calea arătată de Partidul cla­sei muncitoare — calea trans­formării socialiste a agricul­turii. SA FOLOSIM CU SPOR LUNILE DE IARNA. (Editu­ra P. M. R.). — In regiu­nea Irkutsk din U.R.S.S., la sovhozul Nr. 9, în urma folo­sirii metodei agrotehnice a strângerii și păstrării zăpezii pe câmp, s’au cules 25.000 kg. cartofi la hectar. In schimb acolo unde nu a fost oprită zăpada, s’au cules numai 16.500 kg. la hectar. Ţăranii muncitori din tara noastră au început să aplice cu succes metodele agrotehnice sovietice. Broşura arată o serie de exemple in,această privin­ţă. Astfel, îndrumaţi de comu­nişti, membrii Gospodăriei Agricole Colective „Lunta Noastră“ din comuna Să­­veni, regiunea Botoşani,­­ au organizat iarna trecută strân­gerea şi transportul gunoiu­lui pe ogoarele gospodăriei lor şi strângerea şi păstrarea zăpezii pe câmp. Broşura ajută ţăranilor no­ştri muncitori să cunoască metodele de muncă care au adus belşugul în gospodăriile agricole colective. Urmând îndrumările Partidului şi că­­lău­zindu-se după ştiinţa agro­tehnică sovietică, gospodăriile agricole colective de la noi tre­bue să folosească din plin lu­nile de iarnă pentru a pregăti prima recoltă a Cincinalului nostru. A apărut Carnetul Agitatorului Nr. 78 A apărut Carnetul Agitato­rului Nr. 78 din Ianuarie 1951 Numărul cuprinde materiale interesante despre întrecerea socialistă, despre adunările ge­nerale ale cooperativelor de consum, tratarea unor teme internaționale ca lupta popoa­relor din colinii etc. Rubrica „Ne scriu * cores­pondenţi­” : coprinde experienţa agitatorilor din cartiere pentru sprijinirea activităţii Sfaturilor Populare. pr­mm şi experienţa agitatorilor de la sate în peri­­oada de iarnă La sfârşit Carnetul indică programul şi bibliografia lec­ţiilor pentru cursurile de agita­ţie din întreprinderi şi institu­te, precum şi bibliografia pen­tru cele opt lecţii ce trebuesc ţinute la cursurile de agitaţie din sectorul socialist al agri­culturii şi de la sate. Folosind zi de zi experienţa înfăţişată în acest Carnet, agi­tatorii își vor putea îndeplini cu succes­­sarcinile ce le re­­vin. Ajutor d­in inimă poporului frate coreean Un vânt rece prevestitor de ninsoare­ smucea la­ răstimpuri portiţa Ogrăzii unde trebăluia de zor­­ărarica muncitoare Ruxandra Prisecaru di­n Rediu-Tătar, re­giunea .iaşi.­ Se opri o clipă aruncându­-şi privirea spre grupul celor ce to­cmai poposeau în faţa casei sale Legându-şi mai bine basmaua sub bărbie, porni să-i întâmpine cum se cuvine unei gazde. Le zâmbi prieteneş­te şi-i pofti în casă. Prezenţa musafirilor îi încălzea inima. Au stat de vorbă pe’ndelete. I-au vorbit tovarăşii tare frumos, des­pre bravii ostaşi coreeni care luptă vitejeşte gonindu-i pe co­tropitorii americani. I-au vorbit apoi despre milioanele de parti­zani ai păcii din ţara noastră care luptă pentrucă în toată lu­mea să fie pace, pentrucă cei patru copii ai Ruxandrei să meargă veseli la şcoală. Şi aşa dintr’una într’alta.. Ru­xandra Prisecaru îşi deschise inima în faţa musafirilor. ...Cum să vă spun, începu dân­sa — eu am rămas văduvă din război li vedeţi - spuse ea ară­­tând­ spre cei patru copii — au rămas orfani de­ tată. Acum merg la şcoală şi învaţă bine. Ei, dar durerea din sufletul meu nu se şterge. Vedeţi dumneavoastră, când te loveşte o durere ca­­asta a mea, parcă judeci altfel. Ura se strânge în suflet ca puhoiul. Aşa ură port în­­ suflet acelor tâlhari de boeri care mi-au tri­mis bărbatul la moarte Şi tot pe atât îi urăsc pe acei care ar voi să întindă iar zăbranic ne­gru în sufletele mamelor, bleste­maţii ce uneltesc să stârnească pârjol în lume. Ruxandra Prisecaru se ridică şi trecu .nn odaia, de alături. Co­piii veniră după ea. Îndată se întoarse cu un pachet . Erau aco­lo lucruşoare de copil lucrate de ea serile la lumina lămâii. ...Copiii mei stau în căldură, se ioacă în linişte dar bieţii conio­rîiţi Coreea stau în frig, pe străzi, fără haine calde. Mamele lor au fost ucise de fiarele fără de ini­mă, de ucigaşii americani. Barem scriu­-le că noi aci, mamele, ne­nunţăm şi lor de grijă Şi-i în­drăgim ca pe copiii noştri... „ Minunate, pilde de solidaritate cu lunta poporului coreean­ au dat milioanele de oameni simpli din ţara noastră cu ocazia ac­ţiunii de strângere a obiectelor de îmbrăcăminte. Muncitorii de la Fabrica de Confecţiuni ,,Gh. Gheorghiu-Dej” din Capitală s’au gândit că nu e destul să dăruiască câte ceva din lucrurile lor. Acolo, în fa­brică, sunt multe kilograme de deşeuri din stofe Deşeurile aces­tea ar putea fi folosite în acest scop mai ales că conducerea fa­bricii nu va întârzia să-şi dea consimţământul. De la gând la faptă a trecut puţin lată dar cum în orele libere, mâini harni­ce de muncitoare au cusut cu grijă 100 căciuliţe din aceste deşeuri de la confecţiuni. 180 de agitatori dintre cei mai buni a trimis această fabrică ca să lămurească, după lăsarea lu­crului, pe toţi cetăţenii cinstiţi din cartier despre marea acţiu­ne de ajutorare a poporului co­reean, despre datoria patriotică a fiecărui om doritor de pace de a veni în ajutorul acestui mult încercat popor In secţiile mari ale fabricii, au apărut panouri cu fotomont­agii înfăţişând as­pecte din lupta de eliberare a poporului coreean. Lozincile în­demnau pe muncitori să spriji­ne acţiunea de ajutorare a fiilor Coreei. Eri în sala sindicatului a sunat ca un angajament sfânt cuvântul muncitorilor şi munci-, toarelor ca începând de mâine, în prese libere, să confec­ţioneze costume de haine din metrajul strâns în colecte. Bestialităţile săvârşite de im­perialiştii americani în Coreea au trezit ura sfântă a tuturor oame­nilor cărora li-e dragă pacea şi viaţa fericită ce o clădim. In cercurile de citit, în şedinţele co­mitetelor de stradă şi de uliţă U.F.D.R. dela oraşe şi sate, s’au rostit cuvintele emoţionante ale Apelului Uniunii Democrate a Fe­meilor Coreene către femeile din lumea întreagă. Aceste cu­vinte au pătruns în inimile mame­lor şi soţiilor. Ele s’au le­gat să ajute din toate puterile poporul­ coreean ce-şi apără inde­pendenţa Patriei sale, să nu în­­gădue duşmanilor păcii să întin­dă pârjolul războiului până la leagănele copiilor lor să fie gata de orice sacrificiu pentru a opri mâna ucigaşilor imperialişti ame­ricani, pe care-i blestemă şi-i urăşte orice om cinstit, de la un capăt la altul al lumii. Cu deo­sebită dragoste au venit femeile, cu copii de mână, lăsându-şi pentru câteva ore treburile casei ca să coase în clăci lucruşoare calde pentru copiii coreeni. Seară de seară s’au adunat ţă­răncile muncitoare din Sâhla, raionul Câmpulung ca să toarcă şi să împletească lână pentru mănuşi, fulare, ciorapi Tot aşa şi gospodinele din Bucureşti, Ploeşti, Oraşul Stalin, Sibiu, Bo­toşani,, etc., au venit în număr mare la aceste clăci. Au fost momente cu adevărat emoţionante în cadrul acestei ac­­ţiu­ni de ajutorare a poporului coreean. Tovarăşa Mina Cojoca­­ru din Botoşani ne scrie cum o fetiţă, pe nume Georgeta Harbuz, a prins cu un ac, într'ufl buzu­­nar al cămăşii pe care o pregă­tise din vreme, următoarea seri, scrică : ,„Eu, Georgeta Harbuz, în vârstă de 8 ani, ştiu cât suferiţi din cauză că la voi­­e război. Mam­a mi-a povestit că Jameri­­canii răi la suflet v’au lăsat fără, casă şi fără părinţi. Eu vă do­­­resc sănătate şi curaj Să ştiţi că eu, Georgeta Harbuz, vă iu­besc...” In oraşul Bistriţa, pe strada Tolbuhin, o echipă de strângere a obiectelor de îmbrăcăminte a fost întâmpinată de pionierii de pe această stradă, care au con­dus echipa la casele lor, îndem­­nându-şi părinţii să dăruiască lucruri cât mai folositoare Mulţi cetăţeni care n’au fost găsiţi de către echipa acasă s’au prezentat la sediile U.F.D.R., au ducând pachetele pregătite din vreme Ajutorul pentru poporul­­coreu­ean a luat şi alte forme. Iată de exemplu, U.F D.R.-istere din oraşul Târnăveni au organizat un bal de unde au realizat suma de 30.000 lei pe care au desti­nat-o ajutorării poporului coreean. În oraşul Dej, Federaţia Miciu lor Meseriaşi a organizat o ser­bare cu un frumos program ar­tistic. Serbarea a avut­ succes şi de pe urma ei a fost realizată suma de 20 600 lei, deasemeni destinată ajutorării poporului coreean. Dar solidaritatea cetăţenilor cinstiţi cu lupta poporului co­­reean s’a manifestat şi prin miile de scrisori trimise din oraşele şi cătunele îndepărtate ale ţării noastre, scrisori de îmbărbătare la luptă şi care exprimă senti­mentele de solidaritate frăţească cu poporul coreean ce însufle­ţesc pe oamenii muncii din ţara noastră. De pildă, Elena Alexe, mem­b­tră în Gospodăria Agricolă Co­lectivă din comuna Stolnici, re­­giunea Argeş a scris unei femei coreene în felul acesta: „Su­nt mamă a 7 copii, şi numai o ini­mă de mamă poate urî într’atâta pe duşmanii care vouă, mamelor coreene, vă sfârtecă copiii şi vă lasă fără de case, în bătaia crivă­ţului. Aşa ceva ar vrea să facă nesătuit de bogătaşi americani peste, tot pământul. Dar dacă vor cuteza, va fi vai şi amar de dânşii căci ei nu ştiu câtă ură poate cuprinde sufletul celor care au aflat de fărădelegile lor... Pe voi, dragi surori vă ajut după puteri. Pe timp de iarnă eu merg în echipe ca să strâng pentru voi cât mai multă îmbrăcăminte şi să vă alin puţin din­ suferinţă“. Mii de asemenea scrisori su­nt trimise zilnic spre Coreea, țara în­depărtată, ai cărei fii sunt atât de aproape de inima noastră. Lipsuri in munca de alfabetizare în regiunea Putea La cursurile de alfabetizare, care au început în luna Noiem­­brie în regiunea.­ Putna, a fost antrenat corpul didactic, pre­cum şi numeroşi instructori vo­luntari recrutaţi dintre,, activiş­tii organizaţiilor de massă din regiune. Datorită bunei organizări a cursurilor, precum şi muncii în­sufleţite, depuse­ de învăţători, profesori şi instructorii volun­tari, s-au obţinut până acum re­zultate bune în numeroase cen­­tre de alfabetizare. Aşa, de pil­dă, în comuna Nărteşti, raionul Tecuci cei 23 analfabeţi urmea­ză cu regularitate cursurile: iar■ în comuna Căn­enii Noi şi Râm­­niceni, "raionul Măicăneşti, din cei 69 de înscrişi urmează cursurile în mod regulat 50. Re­zultate bune s’au obţinut şi în comunele Tălpigi, Ţepu de Jos, Ţepu de Sus, Silcia, Hănteşti, Tecucelui Sec şi Diecheni, din raionul Tecuci. Spre deosebire de aceste cen­tre unde oamenii muncii sunt îndrumaţi şi ajutaţi să înveţe carte, pentru a-şi îmbogăţi cu­noştinţele spre a putea lucra mai bine şi a participa la con­ducerea treburilor obşteşti, în linele cen­tre munca de ali­abe­. Uzare nu se­ desfăşoară în bu­ne condiţiuni. 1 .­­ La fabrica „Chimica“ din Mărăşeşti, din cei 93 de neştiu­tori de carte, doar 3 urmează cursurile. Această situaţie se datoreşte faptului că „organi­zarea” cursurilor s’a făcut din birou, fără a lămuri şi îndru­ma pe muncitori să vină în mod regulat la cursuri. Deasemeni, direcţiunea acestei fabrici nu a pus la îndemână muncitorilor cărţile necesare pentru învă­ţătură. O frecvenţă slabă se remarcă şi la cursurile de al­fabetizare a muncitorilor de la secţia Salubritate a întreprin­derilor Comunale Regionale. O situaţie care denotă o condam­nabilă lipsă de răspundere în acest domeniu a Sfatului Popu­lar raional . Focşani este în co­munele Vânători-Jariştea şi Mirceştii Vechi unde din cei 92 analfabeţi, nu urmează cursurile decât 22 de oameni. In satele Coteşti, Goleştii de Sus, Răchitosu-Ciuşlea şi altele din acelaş raion, în comuna Găgeşti, raionul Panciu, frec­venţa la­ cursurile de alfabeti­zare este deasemeni foarta slabă. Faţă de această gravă situa­­ţie a muncii de alfabetizare din regiunea Putna se impune o neîntârziată şi energică acţiu­ne de reorganizare a cursuri­lor în comunele rămase în ur­mă. A lăsa la voia Întâmplării desfăşurarea alfabetizării în­seamnă a ţine în joc munca da ridicare a nivelului cultural al masselor, a lăsa pe neştiutorii de carte mai departe în întu­nericul în care i-a ţinut regi­mul burghezo-moşieresc.­­Pentru ca acţiunea de îmbu­nătăţire a muzicii de alfabeti­zare să dea roade este necesar ca Comitetul regional de partid Putna precum şi Comitetele ra­ionale de partid să îndrumeze şi să controleze efectiv mtunca Sfaturilor Populare şi a orga­nizaţiilor de massă. TEODOR POPESCU corespondent

Next