Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)

1954-06-01 / nr. 2987

I Pag. 2 Costin­­a cu m­pa­ră, cea mai de preţ O generaţie sănătoasă, plină de vigoare Dragostea de copil şi dorinţa­ de a feri aceste fiinţe gingaşe de boală şi de­­moar­te, m-au făcut să îmbrăţişez cariera de medic pediatru. De zeci de ani practic ac­eastă meserie. Au fost vremuri însă cînd eforturile mele şi ale colegilor mei erau sortite in­succesului. Numai cu 10 ani în ur­mă, la peste 4.000.000 copii existau­­în întreaga ţară doar 120 medici specializaţi în pediatrie şi extrem de puţine spitale de copii. In anii puterii poporului s-a desfăşu­rat cu mult succes lupta împotriva unor vestigii ruşinoase ale trecutului ca morbi­ditatea şi mortalitatea ridicată la copii şi lipsa de asistenţă calificată la naştere. Sute de unităţi­­noi de asistenţă cura­tivo-profi­lac­­tică pentru mamă şi copii au fost înfiinţate în mediul urban şi rural. S-au înfiinţat de asemenea cinci facultăţi de­­pediatrie şi nenumăra­te şcoli de calificare pen­tru ca­drele medii. Pentru studierea pe baze ştiinţifice a problemelor de ocrotire a co­pilului, guvernul nostru a pus la îndemâna oamenilor de ştiinţă un Institut de pedia­trie — care se ocu­pă în primul rînd cu cercetarea tuturor factorilor ce influen­ţează dezvoltarea copiilor, indicînd apoi cele­­mai bune căi de prevenire şi comba­tere a bolilor. Institutul a putut preciza totodată condiţiile­­care trebuie asigurate în colectivităţile d­e copii spre ari feri de îmbolnăviri şi a-ci creşte sănătoşi, robuşti. Ca urmare a­ acestor măsuri mortalita­tea infantilă a scăzut în cu­rs de 7 ani cu peste 50%, iar mortalitatea­ determinată de tulburări acute de nutriţie şi digestie, oto-mastoidită şi altele a înregistrat scăderi ce au mers până la 70% faţă de trecut. Aceste realizări contribuie la întărirea fizi­că a noii generaţii, o generaţie pe care o vrem sănătoasă, plină de vigoare. Prof. dr. C. CONSTANTINESCU directorul Institutului de pediatrie — Bucureşti O parte din vacanţa de va­ră a anului trecut am petrecut-o în tabăra de pio­nieri de la Homorod. Erau aici 700 pio­nieri, mai mari şi mai mici, din toate col­ţurile patriei noastre. In fiecare dimineaţă, sunetele goarne­lor detaşamentelor de­­pionieri ne anunţau începutul unei noi zile de vacanţă, după care urma programul de înviorare iar apoi luam gus­tarea. Fiecare gru­p d­e pionieri îşi organiza timpul după cum credea d­e cu­viinţă : unii se duceau pe un tăpşan verde să se joace cu mingea, alţii plecau în grup, însoţiţi de instructori, pe cărările din pă­dure. Puţine sunt locurile din împrejuri­mile Homo­rodului care să nu fi fost cer­cetate d­e pionierii din tabără. Ne bucuram d­e­­tot cerne înconjura, de ciripitul păsă­relelor, de pădurile dese şi umbroase, de susurul şi limpezimea pîrîiaşelor de munte. In timpul excursiilor culegeam flori, di­ferite plante şi stringeam nenumărate in­secte. Instructorii şi profesorii care erau cu noi ne ajutau şi ne dădeau sfaturi folosi­toare de felul cum să organizăm diferite programe sau activităţi educative. Cu multă bucurie erau aşteptate în ta­bără întrecerile sportive dintre detaşamen­tele d­e pionieri. Am pregătit şi serbări frumoase care ţineau pînă seara tîrziu, cînd se aprindeau focurile de tabără. Cu greu ne hotărâm atunci să ne ducem la culcare.. Cei­­mai mici spuneau poveşti, ceilalţi snoave, ghicitori sau povesteau intîmplări din şcoală, din satul sau co­mun­a de unde erau — şi multe altele. Cit am stat în tabără ne-am îngrăşat căci primeam hrană bună de 4—5 ori pe zi. După 21 de zile petrecut© în mijlocul naturii, ne-am întors fiecare acasă, cu gîn­­dul de a învăţa şi mai bine, ca şi în felul acesta să răsplătim grija pe care ne-o poartă partidul şi guv­ernul nostru. Zilele vacanţei d­e vară se apropie. Din nou, n­u­me­roşi pionieri şi şco­lari vor merge, ca­­şi noi, în taberele or­ganizate la munte sau pe ţărmul însorit al mării. Galina Alexe cl. VII-B Florica Gîngu cl. VII-B. Magdalena Lefcenco cl. IX-a B. Violeta Ştefănescu cl. IX-a C. Liceul nr. 12 — Bucureşti Zile de neuitat Minunată privelişte ! Ce frumuseţi neasemuite are patria noastră ! — par­­ a spune chipurile acestor copii care şi-au petrecut anul trecut zilele vacanţei d in tabăra pentru pionieri şi şcolari de la Buşteni. "­­ Atenţiune, copii! Educatoarea a deschis portiera ma-­­ şinii şi, plini de voioşie, copiii îşi în­ -­­ tîmpină prietena cu care vor face im- \ preună o plăcută plimbarre pină la că- i min. - Cuvinte de mama Stat -mamă a 8 copii. Privindu-i mă gândesc de multe ori cum i-a­m crescut şi, fără să vrea­u, deşi e­­mult de atunci, îmi aduc aminte şi de copilăria mea. Deşi mi-a plăcut cartea, n-am­­apucat să învăţ decit două clase primare, deoarece a tre­buit să­­muncesc di­n fragedă vîrstă. La 14 ani eram de acu­m obişnuită să colind din fabrică-n fabrică, să mă duc a­colo unde credeam că o să cî­ştig un ban mai mult. Am crezut că am s-o duc­­mai bine du­pă ce­­mă voi căsători. Dar au veni­t pe lume copiii, şi viaţa a început să devină şi mai­­grea. In 1933, când soţu­l meu, munci­tor la­ Atelierele Griviţa­, a­­fost în­chis pen­tru că a participat la grevă, zile-n şir n-am reuşit să aduc în casă o bu­cată de pâine pentru copii. Steli­ana, fata mea cea mai ma­re, ca­re are acu­m 25 de ani, n-a putut să urmeze decit cursurile primare di­n cauza taxelor mari care se cerea­u pe atunci­­la şcoli. Da­r vremurile acelea de obidă au­­trecut. Acum am bucurie din partea tuturor copiilor mei. Ionel e acum ofiţer în armata noastră populară. Ma­ria est­e dactilografă. Despre cum reuşesc să-i cresc­­pe cei­lalţi 5 copii n-am prea multe de spus, deoarece ei, la fel ca toţi copiii din patria noastră, se bucură astăzi d­in plin de grija pe care o acordă tinerei generaţii parti­dul şi guvernul. George­ta este elevă în cla­sa IX-a la şcoala medie -tehnică de sta­­­tistică ; Constanţa este în cl. VIII la şcoa­la medie­­de 10 an­i ; Nico­lae e pionier şi e în el. VI-a elementară, iar Florica, î­n cl. II-a. Lu­l­a, care are 6 ani, va merge în toamnă la grădiniţă. Pentru ei n-am plătit niciodată taxe şcolare, ba­­mai mult decit atît, statul mi-a a­cordat ajutor familial iar copiii mei sânt trimişi de stat în fiecare vară în diferite colonii de şcolari şi pionieri. Ca o măr­turie a preţuirii de ca­re se bucură astăzi femeia-mamă stă faptul că eu, mamă a 8 copii, am fost decora­tă cu Ordinul „Gloria Maternă“ cla­sa II-a. E o ma­re fericire să ştii ca copiii tăi nu mai au şi n­u vor ma­i avea grija zilei d­e mâine. LUCREȚIA PAVELESCU decorată cu Ordinul „Gloria Maternă“ cl. II-a Cunoştinţe temeinice, legate de viaţă De 23 de ani învăţ copiii ţăranilor mun­citori carte. Munca mea, atît de fru­moasă, mi-a pricinuit totuşi nenumărate amărăciuni în anii cînd foştii stăpini ai ţării ridicau diferite bariere în calea fii­lor de ţărani muncitori setoşi de lu­mină iar no­uă învăţătorilor nu dădeau, ca o po­mană, un sal­ariu de mizerie. Astăzi încerc un sentiment de mare sa­tisfacţie ori de cîte ori deschid ziarul şi citesc ştiri despre construirea de noi şcoli la oraşe şi sate şi despre succesele luptei pentru combaterea analfabetismului. Mă bucur de­­ asemenea cînd privesc pe copi­laşii din băncile şcolii unde lucrez. La şcoala de 7 ani din Domneşti învaţă toţi copiii de viraţa şcolară în număr d­e 360. Preocuparea de căpetenie a învăţătorilor din şcoala noastră este aceea de a înarma pe fiii ţăranilor mun­ci­tori cu cunoşti­nţe cit mai temeinice, cî­t­­mai aprofundate şi tot­odată de a lega de viaţă, de realitate lec­ţiile predate. Cu prilejul expunerilor, noi, învăţătorii şi profesorii din Domneşti, folo­sim materiale demonstrative ; de asemenea, dăm elevilor spre rezolvare lucrări prac­tice, organizăm cu ei vizite în gospo­dăriile colective din ra­ion, La diferite mu­ze© şi expoziţii din Bucureşti. O preocupare de seamă a colectivului de învăţători şi profesori din şcoala noa­stră o constituie felul în care-şi folosesc copiii tim­pul liber. Ţinem, în ae­cest scop, consfătuiri cu părinţii elevilor. Fără a în­cărca pe elevi cu diferite sarcini în timpul rezervat jocurilor sau distracţiei, noi căutăm ca activitatea extraşcol­ară să completeze cit mai armonios p­e aceea din timpul orelor de cl­asă. D© asemenea, ne străduim ca fiecare lecţie pre­dată sau activitate desfăşurată în cadrul şcolii sau în afara şcolii să contri­buie la educarea copiilor în spiritul dra­gostei fierbinţi faţă d­e patrie, al priete­niei între po­poare, al dragostei pentru pace. Un ajutor important în educarea co­piilor în şcoala noastră este organizaţia de pionieri. Noi, învăţătorii şi profesorii, sîmtem mînd­ri de misiunea de educatori ai tinerei generaţii şi ne străduim să-i facem faţă cu cinste. ADELA GURAU învăţătoare la şcoala de 7 ani din comuna Domneşti, raionul Mihăileşti Cifre şi fapte din lumea capitalistă Viaţă fără bucurii • In lumea capitalistă copiii oamenilor muncii nu cunosc bucu­ria unei co­pilării fericite, lipsite de griji şi nevoi. M­u­lţi copiii sîmt­­nevoiţi să mun­cească din fragedă vîrstă peste puterile lor pen­t­ru a-şi cîştiga existenţa­. Scriitorul american Albert Rahn a ară­tat că, în afara celor 500.000 de copii care lucrează în agricultură, în S.U.A. există cel puţin 3.000.000 de copii ocupaţi în alte munci. In Germania occidentală în prezent se foloseşte munca a 400.000 d­e băieţi şi fete. Crunta exploatare a muncii copiilor se practică p© s­cară şi mai largă în ţările coloniale şi dependen­te. In Iran, în cen­trele principale — Teheran,­­Me­­hed, Kerman — 60% din numă­rul total al ţesătorilor de co­voare sunt copii. • Intraţi sau nu în cîmpul muncii, copiii oamenilor muncii din ţările capitaliste nu se pot dezvolta normal deoarece nu pri­mesc destulă hrană. Din datele Consiliului econo­mic şi social al O.N.U. reiese că numărul copiilor sub 16 ani care sunt subalimentaţi este de peste 400 milioane. Intr-un­ul d­in statele S.U.A. — Texas — 96% din copii n-au consumat deloc lapte în ultimele 6 luni ale anului 1953. • In multe țări capitaliste mortalitatea infantilă este foarte ridicată. Bunăoară, s-a calculat că în Spania, la fiecare 3 minu­te moare un copil. In Coreea de sud, la fiecare mie de copii mor­ 200. I­n Tunisia, din 1.000 d­s copii, 466 mor înainte de a îm­plini vîrsta d­e 2 ani. 85% din copiii din Iran mor înainte de a împlini vîrsta de 15 ani. • Cultura­ decadentă a lumii capitaliste şi mai ale® literatura pentru copii — co­micsurile — otrăvesc­ v­ia­ţa copiilor, tin­zând să-i transforme în brate şi asasini buni de recrutat în armatele coaliţiilor agresive pe c­a­re le urzesc imperialiştii americani. In S.U.A. numărul delictelor comise de copii între 10 şi 17 a­ni a cres­cut din anul 1948 cu 29%. In fiecare an 100.000 de copii îşi petrec cel puţin o n­oapte la închisoare, iar 385.000 de copii sunt aduşi în faţa judecăţii. Un tablou obişnuit in Spania, copii cerşind S­C­I­N­T­E­I­A Conferinţă despre „Aplicarea metodei lui Stanislavski în teatrul sovietic“ La Casa Prieteniei Romîno-Sovietice a­ avut loc luni dimineaţa conferinţa tov. V. V. Va­siliev, regizor al teatrului de dramă „A. S. Puşki­n“ din Moscova des­pre „Aplicarea metodei lui K. S. Stanis­lavski în teatrul sovietic“. Conferenţiarul a analizat ideile este­tice şi etice ale marelui om de teatru, insistînd asupra metodei sa­le ştiinţifice de creaţie. In expunerea sa, regizorul V. V. Vasiliev a dezvoltat pe larg problema funcţiei sociale a tea­trul­uii, problemele conţinutului de idei al piesei. Conferinţa a fost urmărită cu interes de nume­roşi actori, regizori, scriitori şi studenţi. După conferinţă a rulat filmul „Ana Karenina“ în interpretarea colecti­vului Teatrului Academic de Artă „Maxim Gorki“ din Moscova. (Agerpres) Concert cu prilejul aniversării naşterii lui Glinka Luni seara a avut loc în sala Ateneului R.P.R. un concert Glinka cu prilejul îm­plinirii a 150 de ani de la naşterea ma­relui compozitor rus. Programul a cuprins arii din operele „Ivan Susanin" şi „Ruslan şi Liudmila“, muzică d­e cameră şi liduri. Şi-au dat concursul coru­l filarmonicii de stat din Bucureşti dirijat de Dumitru Botez, artist emerit al R.P.R., soliştii vo­cali Mircea Buciu, artist emerit al R.P.R., Lola Gălăşean­u (la pian Josef Prun­er) şi soliştii m­etruimenitiiş­ti Al. Râdul­escu (violă), Ion Filipnescu (pian), D. Un­gu­­r­ean­u (clarinet) și D. A­lexandrescu (fagot). -----O— De la Şcoala superioară de ştiinţe sociale „A.A. Jdanov“ de pe lîngă C. C. al P. M. R. La 1 i­unie 1954 încep înscrierile în anul I de Aspirantură al Şcolii superi­oare de ştii­nţe sociale „A. A. Jdanov“ de pe lin­gă C.C. al P.M.R. Pregătirea aspiranţilor se face pe­­ur­mătoarele specialităţi : 1) Istoria, cu sec­ţiile : Istoria Partidului Comunist al Uni­unii Sovietice şi Istoria Partidului Mun­citoresc Român ; 2) Filozofia şi 3) Econo­mia­­politi­că. Durata studi­ului est© de 3 ani. Programul pregătirii aspiranţilor cu­prinde examenele de­­minim de candidat şi susţinerea diz­artafiei pentru obţinerea titlului de candidat în ştiinţe. Pot fi primiţi ca aspiranţi la Şcoala superioară de ştiinţe sociale „A. A. Jda­nov“ membri de partid, candidaţi de par­tid şi utemişti propuşi de comitetele re­gionale de partid şi car© întrunesc urmă­toarele condiţii: a) Să a­ibă vîrsta de cel mu­lt 40 de ani ; b) Să fi absolvit una din următoarele şcoli : Şcoala superioară de­­partid „Şte­fan Gheorghitu", Şcoala superioară­­de şti­inţe social© „A. A. Jdanov“, una din insti­tuţiile de învăţământ superior. Vor putea fi­­primiţi şi cei care nu întrunesc acea­stă condiţie, dar care ,prin activitatea lor de partid, didactică, publicistică, ştiinţi­fică dovedes­c că posedă cunoştinţele şi aptitudinile ne­cesare pentru a urma aspi­rantura ; c) să treacă examenul de admitere la aspirantură la următoarele obiecte : 1. Bazei© marxiism-geninterinului; 2. Istoria R.P.R. — pen­tru cei care se înscriu la specialitatea Istorie ; Materia­lismul dialectic și istoric — pentru cei care se înscriu la specialitatea Filozofie ; Economia politi­că — pentru cei care se înscriu la specialitatea Economie politică. 3. Limba rusă. 4. Una din limbile: germană, engleză, franceză. Cei înscriși la examen vor prezenta de asemenea u­n referat scris, de aproximativ 30-40 de pagini, asupra unei teme actuale din specialitatea aleaisă, precum și tex­tul eventualelor lucrări publicate. In perioada examenului de admitere, ce­lor înscrişi li se va acorda­ un concediu de doua săptămâni, cu păstrarea­ tut­uror drepturilor la loc­ul lor de muncă. In tot timpul asipira­­turii, aspiranţii primes­c o bursă. Celor din provincie li se asigură locuinţa în căminul şcolii. Examenul de admitere va începe la data de 5 iulie 1954. Cursurile încep la data de 1 septembrie 1954. Cei interesaţi se pot adresa comisiei de admitere şi prin cereri individuale de primire. Adresa comisiei de admitere : Bucu­reşti, b-dul Mareşal Tolbuchin n­r. 80, ra­ionul 23 August. Nr. 298? 150 de ani de la naşterea lui Glinka Acum 150 de a­ni, la 1 iunie 1804, s-a născut î­n satul No­­voepasskoe, din re­­din­giunea Smolensk, Mi­hail Glinka, întemeie­torul şcolii muzicale clasice ruse, unul din­tre cei mai mari artişti din istoria muzicii. Nemuritoarele creaţii ale lui Glinka au îmbogăţit considerabil tezaurul culturii naţionale rus­e, cit şi patrimoniul culturii şi artei universale. Rolul lui Glinka este în multe privinţe asemănător cu cel al­­lui Puşkin, contem­poranul să­u, care a pus bazele literaturii clasice ruse. Şi u­n­ul şi celălalt au expri­mat în opera lor avîn­tu-i forţelor progre­siste din Rusia primei jumătăţi a secolu­lui al 19-lea,­­năzuinţa lor de a sluji po­porul printr-o luptă plină de abnegaţie îm­potriva rânduielilor iobăgiste şi a autocra­ţiei ţariste. „Puşkin e un gigant... dar alături de el este vrăjitorul Glinka“, spu­nea Maxim Gorki. Cu Glinka începe o eta­pă nouă în dez­voltarea muzicii ruse, etapa clasicismului şi a şcolii naţionale,­­pătrunsă de un a­­dînc caracter popu­lar. Glinka a ştiu­t, ca nimeni altul pînă la el, să preţuiască şi să-şi tragă seva­ inspi­raţiei sal© din crea­ţia artistică populară, din bogăţia folcloru­lui muzical rus, pe care l-a utilizat cu o mare măiestrie în opera sa­, ridicîndu-l pe­ o treaptă înaltă de desăvârşire artis­tică. Lui Glinka îi aparţin celebrele cu­vinte : „Muzica este creată de popor, iar noi, compozitorii, nu facem decit s-o aran­jăm". In creaţia lui Glinka au înflorit cele mai bune trăsături ale clasicismului­­muzical rus — profunzi­mea de idei şi sentimente, realismul ima­ginii muzicale, melodici­tatea­ bogată, plină de farmec şi pu­tere emoţională, caracterul democratic, larg accesi­bi­l maselor largi. In­formarea personalităţii artistice a compozitorul­ui a jucat un rol hotărîtor faptul că în copilărie a trăit aproape de popor, a cunoscut viaţa oamenilor simpli, pe care i-a stimat­­pentru calităţile lor mo­rale, pentru vitalitatea, bărbăţia şi opti­mismul lor de neînfrânt, în ciuda grelelor condiţii a­’e asupririi iobăgiste. Amintirile din copilărie despre marele război patrio­tic din 1812 împotriva armatelor cotro­pitoare ale lui Napoleon, povestirile au­zite atun­ci şi mai tîrziu despre eroismul partizanilor de prin părţile Smotemskului — locurile natale ale lui Glinka —­ au lăsat o pe­cete adîncă în sufletul artistului, au imprimat creaţiei sale un puternic carac­ter naţional şi­­patriotic. De-a lu­ngu-l vieţii, s­ale, Glinka a între­prins numeroase călătorii. A cutreierat Ucraina, Caucazul, a vizitat Italia, Ger­mania, Spania, acordîn­d pretutindeni o înaltă preţuire artei­­populare. Melodiile şi dansurile culese în Spania le-a folosit mai tîrziu în două lucrări simfonice — „Jota aragoneză“ şi „O noapte la Madrid“. O seamă de melodii populare italiene au fost prelucrate de Glinka în romanţe de o mare gingăşie şi frumuseţe melodică. Cu prilejul călătoriilor sale din străină­tate, compozitorul a studiat şi a asimilat temeinic bazele cu­lturii muzicale clasice, şi-a desăvîrşiit măiestria. Dar totodată, în decursu­l acestor călătorii, s-a manifestat puternic năzuinţa compozitorului de a da expresie muzicală geniului naţional rus. „Dorul de patrie — scria Glinka — m-a făcut să­­mă gîndesc că ar trebui să com­pun ruseşte“. Creaţia lui Glinka şi-a găsit încununa­rea în cele do­uă mari opere ale sale, „Ivan Susanin“ şi „Ruslan şi Liudmila", opere deosebite ca tematică da­r înrudite pri­n caracterul­­lor popular. Atît prim per­sonajele aduse în scenă cî­t şi din punct de vedere mu­zi­cal, al conţinutului de idei şi al mijloacelor d­ramaturgice, aceste două lucrări au însemnat u­n fenomen cu totul nou în muzica de operă rusă şi uni­versală. Pîmă la Glinka,­­pe scena teatrului de operă n­u păşise niciodată un asemenea e­rou ca Ivam Susanin — ţăran patriot, ex­ponent al celor mai­­nobile simţăminte ce­tăţeneşti, a cărui soartă est© indestructi­bil legată de soa­rta poporului, pentru ale cărui interese n­u-şi precupeţeşte viaţa, întreaga operă este străbătută de pa­to­­sul eroismului popu­lar. Glorificarea vi­tejiei, a curajului, a patriotismului oame­nilor simpli, proslăvirea măreţiei pămîn­­tuilu­i rus şi a poporului rus, se îmbină în „Ivan Susanin" cu portretizarea mu­zicală, amplă şi profundă a unor caractere de oa­meni ruşi înfăţişate cu o forţă realistă fără precedent în creaţia de operă d­e pînă atunci. In urmă cu aproape 120 de ani, „Ivan Susanin“ a răsunat ca o­­minu­nată prevestire a vremurilor cînd poporul îşi va lua soarta în propriile sale­­mâini. Glinka a avut de înfruntat în repetate rinduri ostilitatea societăţii ţariste, care nu pu­tea ierta­­compozitorului stima sa faţă de popor, faptul că prin creaţia lui dădea expresie geniului artistic popular, îndeosebi opera „Ivan Susanin“ a stîrnit indignare în rândurile reacţiunii coalizate în jurul ţarului, care nu vedea cu ochi buni apariţia pe scenă a unor „simpli ţă­rani ruşi". Dar cercu­rile înaintate al© so­cietăţii ruse, mari per­sonalităţi ale timpu­lui ca Puşk­in, Be­­linski, Gogol, au în­­tîmpinat cu entuziasm noua creaţie a lui Glinka, preţuind ca­racterul ei profund realist, autenticul ei dramatism, măiestria cu care înfăţişează bogăţia şi nobleţea vieţii sufleteşti a oa­menilor din popor. La începutul ami-' lui 1837 Glinka î­n-' cepe să lucreze la opera „Ruslan şi Liudmila“, după bas­mul cu acelaşi nume al lui Puşkin, operă pe care a ■ terminat-o după 5 ani. In muzica plină de strălucire a ope­rei, intonaţii ale cîntecului popular rus se împletesc cu tem© muzicale culese din fol­clorul popoarelor orientale. Şi în „Ruslan şi Liudmila“, în atmosfera fermecătoare a bas­muluii puşkinian, compozitorul înfăţi­şează chipuri om­en­eşti­­profund veridice, în toată plenitudinea sentimentelor lor. Gli-nka a abordat genuri muzicale va­ riate. Creaţia sa î­n toate gen­u­rile se ca­racterizează­­prin bogăţia şi prospeţimea in­spiraţiei melodice, pri­ntr-o mare ştiinţă a orchestraţiei, pri­n înţelegerea profundă a esenţei cîntecu­l­ui popular. Pri­nt­re cele mai valoroase lucrări ale sale se numără fantezia simfonică „Kamak­inskaia“, în care compozitoru­l dezvoltă cu măiestrie tema­­unor cântece popula­re ruse. Despre „Kamarinskaia“, Ceaikovski spunea că conţine în germene întreaga dezvoltare ulterioară a simfonismului rus. Opera lui Glinka a fost înconjurată de stima şi admiraţia marilor compozitori ai vremii. Liszt,­­Berlioz şi alte perso­nalităţi muzicale din acea epocă au dat o înaltă apreciere creaţiei lui Glinka. „Talentul lui Glinka e subtil şi variat în cel mai înalt grad — scria Berlioz. El este un mare maestru al armoniei şi scrie pentru instrumente cu at­îta cunoaştere a celor-­mai tainice proprietăţi ale lor incit orchestraţia lui este una dintre cele mai moderne şi mai proaspete orchestraţii din vremea noastră“. Creaţia genială a lui Glinka a croit drum larg unei epoci de mare înflorită în muzica rusă, exercitînd o influenţă binefăcătoare asupra contemporanilor şi continuatorilor ei. Pe calea deschisă de Glinka, preluînd moştenirea sa artistică, Dargomîrski, Balakirev, Borodin, Mussorg­­ski, Ceaikovski, Rimski-Korsakov au dus înainte, spre noi culmi artistice, tradiţia de o strălucire fără egal 1 a muzicii cla­sice ru­se ; această tradiţie o dezvoltă azi în con­diţii istorice noi compozitorii so­vietici. Muzica lui Glinka constituie o mîndrie naţională a­­popoarelor sovietice, un hup al culturii înaintate, progresiste, a tuturor popoarelor. In ţara noastră operele lui Glinka se bucură de o profundă preţuire şi dragoste din partea maselor largi de iubitori ai muzicii. Exemplul lui Glinka es­te viu şi actual pentru­­compozitorii vr­e­mii noastre. In el îşi găseşte cea mai deplină confirmare faptul că nu­mai pe baza legăturii strinse cu vi­aţa poporului şi cu teza­u­ru­l creaţiei­­ artistice populare iau naştere marile opere de artă, în stare să înfrunte veacurile. CONSTANTIN PALADE secretar al Uniunii Compozitorilor R.P.R., laureat al Premiului de Stat Manifestări sportive Atlet» din R. P. R. învingători la concursul de la Budapesta I­n cadru­l marelui con­curs international de atletism ca­re s-a încheia­t duminică la Budapesta cei 5 atleţi din R.P.R. — Ion Opriş, Lia Manoliu, Iola­nda Balaş, Ilie Sa­vel şi Ion Speller au cucerit primul loc, fie­ca­re în­­parte, la probele la care au­­partici­pat. Suc­cesul atleţilor româ­ni este deosebit de valoros, ţinî­nd seama că la acest con­curs au luat parte o serie d­e atleţi de frunte din Belgia, Norvegia, R.P. Ungară, R. Cehoslovacă, R. D. Germană, R. P. Polonă, R. P. Bulgaria şi Germania occi­dentală. Duminică du­pă amiază, întrecîn­­du-s© cu atleţi d­e valoare, maestrul aportului Ilie Savel a cucerit vic­toria în cursa de 400 metri garduri. De asemenea, maestrul sportului Ion Sp­eter, ca­re a concurat alături d­e atleţi bine cu­noscuţi în activitatea internaţională, s-a clasat pe primul loc î­n­­proba de săritură în Înălţime. Întrecerea internaţională de gimnastică din Capitală Ca şi­ în prima zi a competiţiei, dumi­nică după amiază reprezentativa feminină de gimnastică a R.P.R. şi-a manifestat su­perioritatea tehnică în faţa echipei naţio­nale a R. P. Polone. Remancîndu-se prin supleţea şi precizia exerciţiilor la cele patru probe, gimnastele din echipa ţării noastre au totalizat un punctaj superior. E­chipa R.P.R. a totalizat 441,15 puncte, iar echipa R. P. Polone, 437,91 puncte. La cu­cerirea acestei frumoase victorii, sportivele A. Ho­ff­man, T. Bă­iaşu şi E. Vătăşoiu au adus o însemnată contribu­ţie. Din reprezentativa R. P. Polone s-au rema­r­cat, îndeosebi gimnastele H. Rá­kóczi, D. Horzonek şi S. Swierzy. In Bucureşti, la Budapesta şi la Fraga, sportivi ai ţării noastre au repurtat zilele acestea, în cadrul unor competiţii inter­naţionale, o serie de performanţe remarca­bile. Gimnaşti, atleţi şi şahişti din R.P.R. au dobindit victorii în faţa unor sportivi de valoare din alte ţări, aducînd astfel o nouă contribuţie la afirmarea mişcării noastre sportive pe tărîm internaţional. Continuarea întrecerilor dintre repre­zentativele masculine a­ dat prilej gim­­naştilor polonezi să-şi menţină avantajul creat în prima zi a competiţiei. In gene­ral, formaţia masculină poloneză s-a dove­dit a fi mai omogenă ca echipa ţării noa­stre. Gimnaştii polonezi J. Jo­kieli, J. To­­mala şi J. Solarz s-au remarcat prin stilul elegant şi siguranţa în execuţia mişcărilor la toate probele. A. Kerekeş, Fr. Oren­di şi I. Focht din echipa ţării noastre au marcat un progres tehnic faţă de concursurile precedente. Totalizînd 652,30 puncte, reprezentativa masculină a R. P. Polon© a întrecut echipa R.P.R., care a realizat 651,30 puncte. Turneul de şah de la Praga La turneul internaţional din cadrul pre­liminariilor campionatului mondial de şah, care se desfăşoară în aceste zile la Praga, participă — alături de numeroşi alţi şahişti — jucătorii români Ion Bălănel şi Victor Ciocîltea. In prima rundă, Bă­­lănel a obţinut remiză în partida cu ma­rele maestru suedez G. Stahlberg, iar în runda a doua, el a fost învins de şahistul cehoslovac M. Filip. Ciocîltea a întrerupt în prima rundă partida susţinută cu L. Pa­c­hman (R. Cehoslova­că), iar în runda doua a obţinut victoria asupra şahis­tului finlandez Solin. Campionatul republican de fotbal Aproape 100.000 spectatori au asistat duminică după amiază, pe stadionul „23 August“ din Capitală, la cele două meciuri de fotbal susţinute de echipele fruntaşe ale campionatului republican. Trebuie spus că aceste jocuri n-au co­respuns în întregim© cerinţelor unor în­treceri de o asemenea importanţă. Intîlnirea dintre echipele bucureştene ,­,Dinamo" şi „Locomotiva“ a dat loc unei dispute n­e­corespunzătoare spiritului de întrecere sportivă. Ignorând regulamentul de joc şi manifestând atitudini de dispreţ faţă de ceilalţi sportivi Szöcke, To­ma („Dinamo“), Cristescu, Macri („Locomo­tiva“) şi-au permis numeroase acţiuni bru­tale şi au imprimat meciului un caracter dur. Arbitrul jo­culu­i, Gh. Dumitrescu, n-a san­cţionat la timp abaterile. Cei vino­vaţi de abaterile săvîrşite în jocul a­cesta tre­buie sancţionaţi cu severitate. Meciul s-a încheiat cu rezultatul de 2—2. Desfăşurîn­d un joc de calitate mai bună ca în etapele anterioare, formaţia „C.C.A.“ a reuşit să învingă, cu scorul de 2—1, echipa arădeană „Flamura Ro­şie". Mai omogenă şi combativă, formaţia „C.C.A.“ a dominat majoritatea timpului. „Flamura Roşie“ n-a avut o linie de înain­tare eficace, iar punctul marcat se dato­­reşte unei greşeli comise de portarul Voinescu. Celelalte meciuri din cadrul etapei de duminică s-au încheiat cu următoarei© re­zultate: „Flacăra" — „Locomotiva“ (Ti­mişoara) 2—1 ; „Locomotiva" (Tg. Mu­reş) — „Minerul" 1—0 ; „Ştiinţa" (Cluj) — „Dinamo" (Oraşul Stalin) 1—0; „Ştiinţa“ (Timişoara) — „Metalul“ (Cîm­­pia Turzii) 0—0 ; „Metalul“ (Hunedoara) „­Progresul“ 2—2.

Next