Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)

1954-06-12 / nr. 2997

7 Pag. 2 Din experienţa muncii unui tehnician agronom Ca tehnician agronom al secţiei agricole a Sfatului popular raional Săveni, în camipania agricolă din primăvara acestui an am fost însărcinat să desfăşor munca de îndrumare agrotehnică în cîteva comune din raion. Sarcina mea este de a da un ajutor concret şi continuu gospodăriilor colective, întovărăşirilor agricole şi ţăranilor muncitori cu gospodării individuale din aceste comune, ca să poată obţine de pe pământul lor o recoltă bogată. Pentru ca munca mea de îndrumare să poată fi cu adevărat eficace, am căutat în primul rînd să studiez situaţia din fiecare comună. Deşi aceste comune au condiţii naturale aproape identice — calitatea pămîntului fiind aceeaşi — totuşi, de la o comună la alta există diferenţe mari de recoltă. La griu, bunăoară, în comuna Liveni recolta medie a fost de 1.200 kg. la hectar, iar în comuna Manoleasa de 1000 kg. la hectar. Diferenţă mare de recoltă este şi la floarea soarelui: comuna Adăşeni a avut anul trecut o recoltă medie de 1200 kg. la hectar, pe cînd comuna Drăguşeni e de numai 800 kg. la hectar. Şi intre recoltele obţinute de către unii ţărani muncitori din aceeaşi comună exista deosebiri. In comuna Manoleasa, ţăranul muncitor D. Văcăreanu a obţinut 3.100 kg porumb la hectar, pe cînd M. Pădureanu a recoltat 1000 kg. la ha. Comparînd aceste rezultate, mi-am dat seama că ele se datoresc faptului că pâmîntul nu se munceşte la fel. Fapt este însă că, în fiecare dintre aceste comune, toţi ţăranii muncitori pot obţine recolte mari dacă sunt îndrumaţi şi ajutaţi să aplice regulile agrotehnice. înainte de a se începe muncile agricole de primăvară, am îndemnat pe ţăranii muncitori colectivişti, întovărăşiţi şi pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale să care gunoiul de grajd la cîmp pentru a-i îngropa odată cu arătura. In comuna Avrămeni au fost îngrăşate, în primăvară, 33 ha. teren cu 661 tone gunoi de grajd. Rezultate asemănătoare s-au obţinut şi în alte comune. In acelaşi timp, m-am îngrijit ca toţi ţăranii muncitori să-şi cureţe întreaga cantitate de sămînţă şi să încerce puterea de încolţire a seminţelor. In această perioadă am ţinut o serie de conferinţe la căminele culturale din comune. Cu acest prilej le-am arătat ţăranilor muncitori de ce este necesar să însămânţeze la timp, în pămînt bine pregătit, de ce trebuie menţinută apa în pămînt etc. — într-un cuvînt de ce trebuie aplicate principalele reguli agrotehnice. Mai greu mi-a fost să înlătur unele metode învechite. „Insămînţatul pe piele" se mai practica de către mulţi ţărani muncitori, mai ales in comunele Drăguşeni şi Manoleasa. In primăvara acestui an i-am convins însă pe mulţi ţărani muncitori din comuna Manoleasa să nu mai însămînţeze în acest fel. Totodată am luat şi unele măsuri organizatorice — adică am căutat să repartizez cit mai bine cele 14 semănători care existau la cooperativă pentru ca ele să poată fi folosite de cît mai mulţi ţărani muncitori. Mulţi ţărani muncitori obişnuiau să însămînţeze fără, să cureţe şi să condiţioneze seminţele. De aceea, în zilele cînd se ieşea la semănat, eu eram mereu la cîmp. Aşa am reuşit să-i conving pe unii ţărani muncitori să se întoarcă de la cîmp pentru a curăţa în primul rînd sămînţa. În prima perioadă a campaniei de primăvară m-a preocupat mult şi extinderea metodei însăminţatului culturilor prăşitoare în cuiburi aşezate în pătrat. Pentru ca această metodă să fie înţeleasă cit mai bine de către toţi ţăranii muncitori, în unde comune, printre care Mitoc şi Adăşeni, le-am arătat practic, pe teren, cum trebuie să marcheze terenul şi apoi să însămînţeze. La gospodăria colectivă „7 Noiembrie" din comuna Mitoc am îndrumat pe colectivişti să refacă marcatorul, deoarece fusese confecţionat în mod greşit. Munca desfăşurată pentru popularizarea metodei semănatului in cuiburi aşezate în pătrat a dat unele roade. In multe comune au fost însămânţate după această metodă suprafeţe destul de întinse, mai ales la cultura porumbului. In majoritatea comunelor din raionul nostru culturile de toamnă au ieşit foarte slabe din iarnă. De aceea se cerea ca ele să fie îngrijite mai din timp, ca să poată să crească şi să se dezvolte bine. Pentru a nu-i îndruma în mod greşit pe ţăranii muncitori, am cercetat amănunţit starea culturilor de toamnă în toate comunele. Apoi m-am sfătuit cu tovarăşii din secţia noastră pentru a stabili ce e mai bine să recomandăm. Tov. A. Dumitrescu, inginerul şef al secţiei agricole, a fost de părere, ţinînd seama de situaţia de pe teren, că e mai bine să recomand, în cele mai multe locuri, tăvălugitul cu tăvălugi pe care l-au înfăşurat lanţuri. Acolo unde tăvălugii lipseau, i-am îndrumat pe unii dintre ţăranii muncitori să aştepte ca semănăturile să se mai întărească şi apoi să se grăpeze. Pe ţăranul muncitor Huţanu Constantin din satul Sadoveni, comuna Manoleasa, l-am sfătuit să întrerupă grăpatul la griu, deoarece observasem că grapa smulgea plantele din pămînt, şi să grăpeze după două săptămâni, cînd plantele se vor fi întărit şi se vor fi înrădăcinat mai bine. Sfatul i-a fost de folos ; griul lui a crescut mare şi frumos. Acum, în perioada muncilor de întreţinere, mi-am propus ca, în comunele de care răspund, prăşitul şi plivitul culturilor să se facă la timp. In comuna Avrămeni, pînă la 29 mai s-a plivit 80o/„ din suprafaţa însămînţată cu griu. In munca mea am beneficiat de ajutorul preţios al unor comitete executive ale sfaturilor populare comunale şi al unor organizaţii de bază din comune. In comunele Drăguşeni şi Avrămeni biroul organizaţiei de bază şi comitetul executiv al sfatului popular mi-au dat sprijin în mobilizarea ţăranilor muncitori la căminul cultural în zilele cînd am ţinut conferinţe. Agitatorii din aceste comune m-au ajutat să-i conving pe ţăranii muncitori de necesitatea de a face toate muncile la timp. Nu acelaşi ajutor l-am primit însă din partea comitetelor executive ale sfaturilor populare şi din partea birourilor organizaţiilor de bază din comunele Liveni şi Mitoc. Sarcina noastră principală este aceea de a ajuta şi îndruma pe ţăranii muncitori să aplice regulile agrotehnice înaintate, în scopul sporirii producţiei la hectar. Pentru aceasta un ajutor preţios mi-l puteau da fruntaşii producţiei agricole, oameni care au obţinut anul trecut recolte bogate, prin aplicarea regulilor agrotehnice. Eu am făcut însă greşeala de a nu mă sfătui cu ei, nu i-am antrenat în munca de propagandă agrotehnică, nu i-am popularizat pentru ca exemplul lor să fie urmat şi de alţi ţărani muncitori. Acum, in campania de întreţinere a culturilor şi apoi şi în celelalte campanii, mă voi strădui să popularizez metodele fruntaşilor recoltelor bogate, voi arăta ţâţânilor,,muncitori,de ce este,-necesar să facă trei praşile la porumb, şi nu două, aşa cum se obişnuieşte şi acum. Voi depune toate eforturile ca să-i ajut pe ţăranii muncitori să aplice şi alte metode Înaintate — polenizarea suplimentară artificială la separă, porumb şi floarea soarelui, ingrăşarea în timpul vegetaţiei (suplimentară) a principalelor plante de cultură. Voi putea socoti că mi-am făcut datoria dacă gospodăriile colective, întovărăşirile şi ţăranii muncitori cu gospodărie individuală din comunele în care am fost repartizat vor obţine anul acesta o recoltă mare la toate culturile. MIHAI VASILIU tehnician agronom — secţia agricolă a Sfatului popular raional Săveni, regiunea Suceava „DRAGOSTE IN ZORI DE ZI“ (Teatrul Municipal) Scriitor eminent al Ucrainei Sovietice, iaroslav Galan a lăsat în urma sa o valoroasă operă literară şi publicistică, încă puţin cunoscută la noi. Una din piesele lui Galan — „Dragoste in zori de zi" — se reprezintă cu mult succes pe scena Teatrului Municipal. Pe spectator îl cuceresc, în piesa lui Galan bogăţia ideilor, intensitatea conflictului dramatic, arta cu care dramaturgul înfăţişează oameni vii, caractere puternice. SCÎNTEIA Prea multe rebuturi la uzinele „Victoria“-Calan Turnătorii de la uzinele „Victoria"-Calan au sporit producţia de bunuri metalice de larg consum. In luna aprilie ei au produs cu mii de kg. mai multe sobe şi maşini de gătit, vase emailate etc. decit in ianuarie. Trebuie spus însă că procentul de rebuturi este încă foarte ridicat. A crescut simţitor indicele de rebut în producţia de cratiţe, oale, plite, sobe, maşini de gătit etc. De aceea preţul de cost al produselor este mult prea ridicat Cauza principală care a influenţat direct creşterea procentului de rebuturi şi deci scumpirea preţului de cost o constituie proasta organizare a muncii in secţia turnătorie. Conducerea acestei secţii nu se preocupă să creeze turnătorilor condiţii pentru o bună desfăşurare a muncii. Totodată, pe lingă maiştrii care manifestă dragoste şi interes pentru îndeplinirea sarcinilor de plan, sunt unii maiştri care n-au înţeles pe deplin rolul lor de organizatori direcţi ai producţiei, nu sprijină îndeajuns pe muncitori, nu se îngrijesc de aprovizionarea locurilor de muncă cu materiale, nu dau îndrumări tehnice muncitorilor, nu se preocupă de ridicarea calificării muncitorilor. Fiind lipsiţi de sprijin, muncitorii nupot executa anumite operaţiuni în bune condiţiuni, nu pot da produse de bună calitate. Numeroşi muncitori tineri — absolvenţi ai şcolilor profesionale— sunt lăsaţi, de cele mai multe ori, să se descurce singuri, fără să li se explice, în mod practic, cum trebuie să facă turnarea unei piese sau să execute anumite operaţiuni. La cubilouri se produce adesea fontă de proastă calitate. Deseori turnătorii nu sunt aprovizionaţi din timp cu fontă, nisip şi alte materiale. In unele zile, ei pierd ore preţioase din producţie din lipsă de aer comprimat. Locurile de muncă sânt prost iluminate. Tot în această secţie, muncitorii sunt schimbaţi de la un loc de muncă la altul, ceea ce influenţează în mod negativ asupra desfăşurării procesului de producţie. Controlul tehnic se rezumă mai întotdeauna la semnalarea rebuturilor, fără însă a se descoperi imediat cauza lor,pentru a ajuta în acest fel pe muncitori să le înlăture. Sunt muncitori care lucrează zile de-a rindul fără să ştie cum îşi îndeplinesc indicii de calitate ai produselor. Turnătoarea Lelia Patap a aflat deabia la sfîrşitul lunii aprilie că mai bine de jumătate din producţia dată de ea în cursul lunii respective a fost de proastă calitate. Şi în luna mai procentul de rebuturi a fost foarte ridicat. In unele zile, turnătorii Andrei Mateşoi, care lucrează la turnarea cratiţelor, Ion Anicolaiese, care toarnă oale, au dat rebut aproape 50% din producţie. Colectivul uzinelor ,,Victoria“-Galan poate şi trebuie să producă mărfuri bune şi la un preţ de cost tot mai redus. Sarcinile planului de producţie trebuie riguros îndeplinite la toţi indicii. Pentru aceasta, conducerii uzinelor „Victoria“Calam, ca şi conducerii secţiei turnătorie, îi revine sarcina importantă de a lua măsuri tehnico-organizatorice pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului de producţie, în scopul înlăturării rebuturilor. Maiştrii din secţia turnătorie au datoria să-şi îndeplinească sarcinile în mod exemplar. Comitetul de secţie sindicală trebuie să-şi îmbunătăţească fără întîrziere activitatea, antrenindu-i pe muncitori în acţiunea de reducere a procentului de rebuturi, de reducere a preţului de cost, în realizarea de economii. Organizaţia de partid din secţia turnătorie este datoare să dea o mai mare atenţie muncii politice in rândurile colectivului, în vederea reducerii procentului de rebuturi. GH. CALINESCU corespondentul „Scriteii" pentru regiunea Hunedoara SCRISORI CĂTRE „SCINTEIA" Repartiţii birocratice Multe cooperative săteşti din raionul Adjud sunt bine aprovizionate cu produse industriale. Ele satisfac în măsură tot mai mare cerinţele ţăranilor muncitori, care valorificăprin cooperativă cantităţi însemnate de produse agricole. Totuşi unele cooperative sunt aprovizionate fără chibzuială de către U.R.C.A.D.Adjud. In ultima vreme, cooperativa din comuna Căiuţi a primit o serie de produse industriale, îndeosebi materiale de construcţie. Este fără îndoială un lucru bun. Dar s-au trimis mult mai multe materiale decit este nevoie şi de aceea în magaziile cooperativei zac fără folos 15.000 kg. ciment, 30.000 kg. var şi altele. De asemenea, de aproape 3 ani se află în cooperativă circa 16 vagoane de sare. Deşi conducerea U.R.C.A.D.-Adjud ştie foarte bine că ţn gpţrţţtină, nu se consumă mai mult ele 500 ţfcgrişaflLiattar, totuşi cooperativă primeşte mereu alte cantităţi de sare. Consiliul de conducere al cooperativei Căiuţi a sezisat in nenumărate rinduri U.R.C.A.D.-Adjud (preşedinte Gh. Pomfleanu). Nimeni de la U.R.C.A.D.-Adjud nu s-a învrednicit însă să pună capăt acestui sistem birocratic de aprovizionare, care duce la blocarea unor însemnate sume din fondul cooperativei și îngreunează aducerea unor alte mărfuri cerute de cumpărători. Faptul este cu atît mai dăunător cu cit o serie de cooperative din regiune, ca cele din comunele Barcea — raionul Tecuci, Popeni — raionul Bîrlad, au nevoie de ciment, var etc. Ţinînd seama de această situaţie, socotesc că Uniunea regională a cooperativelor de aprovizionare şi desfacere Bîrlad are datoria să intervină neîntîrziat, luîndmăsurile ce ee cuvin.,,,,, ,,, DUMITRU SPIRIDON corespondent voluntar Pe urmele scrisorilor nepublicate Mai mulţi muncitori au semnalat ziarului nostru o serie de lipsuri în îngrijirea bolnavilor la sanatoriul din Vatra-Dornei. Mîncarea servită seara era de proastă calitate, vesela era incompletă, iar feţele de masă murdare. Aceeaşi lipsă de grijă — se arăta în scrisoare — există şi in privinţa curăţeniei camerelor bolnavilor. Ministerul Sănătăţii — căruia i-am trimis semnalarea — ne-a răspuns că, intr-adevăr, la sanatoriul din Vatra Dornei au existat aceste deficienţe datorită neglijenţei unor responsabili de sectoare. S-au luat următoarele măsuri: Personalul necorespunzător a fost înlocuit. Un colectiv, format din medicul şef, sora dietetică, bucătar şi şeful secţiei de aprovizionare, întocmeşte meniul bolnavilor. Aceasta a dus la îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a mesei. S-a completat vesela. In pavilioane, pe lingă curăţenia zilnică, se face — odată pe săptămînă — curăţenie generală. S-a îmbunătăţit şi activitatea culturală. Pe scenele teatrelor „FURTUNI DE PRIMAVARA“ (Teatrul Armatei) O nouă lucrare dramatică originală se reprezintă pe scena Teatrului Armatei. „Furtuni de primăvară“, piesa de debut a poetului Nicolae Tăutu, aduce în dramaturgia noastră o temă nouă, personaje noi, pe care spectatorul le urmăreşte cu interes şi căldură. Pe scenă apar militari ai forţelor noastre armate, fii ai poporului îmbrăcaţi în haine ostăşeşti, oameni care apără cu abnegaţie libertatea poporului, cuceririle sale, munca sa de construcţie paşnică. Autorul s-a apropiat cu dragoste de eroii săi, a surprins cu spirit de observaţie unele trăsături caracteristice vieţii noi din armată. In piesă se simte căldura sentimentelor tovărăşeşti care unesc pe militarii forţelor noastre armate într-o mare familie frăţească, legăturile de un fel nou între ofiţeri şi ostaşi, legături în care disciplina cea mai riguroasă se întemeiază pe stimă reciprocă, pe relaţii prieteneşti, frăţeşti, pe deplina comunitate de ţeluri. In piesă se vede de asemenea unitatea strînsă între armată şi popor. Prin Tudor I. Tudor, autorul piesei a creat o figură de ostaş al armatei noi, populare, tînăr patriot căruia dragostea de ţară, ataşamentul pentru cauza poporului, i-au modelat caracterul, i-au insuflat tărie morală, spirit de sacrificiu. Intr-o noapte, în timpul unei furtuni, întoreîndu-se singur din permisie la unitatea sa, Tudor e atacat de rămăşiţele unei bande de tîlhari şi diversionişti conduşi de cîţiva agenţi paraşutaţi pe teritoriul ţării noastre. Aflîndu-se într-o situaţie disperată, ascunşi într-o văgăună de munte, bandiţii încearcă să smulgă lui Tudor secrete militare, care le-ar permite să nu fie capturaţi. Dar nici schingiuirile, nici ameninţarea morţii nu-i pot face să vorbească. Tudor e unul din milioanele de oameni din popor care au răzbit la viaţă adevărată în anii aceştia, hotăriţi să apere cu orice jertfe libertăţile cucerite de popor, viitorul socialist. Faptul că rămăşiţele bandei sunt pină in cele din urmă prinse rezultă firesc din eroismul ostaşilor, din ajutorul pe care-1 dau ostaşilor oamenii simpli de felul pădurarului. Este reuşită portretizarea duşmanilor, in actul II a fost surprinsă just starea de spirit a bandiţilor, teama lor de popor, sentimentul că sunt încolţiţi din toate părţile. Ei se tem de Tudor, prizonierul lor, şi se tem unul de celălalt. Direcţia de scenă (Vlad Mugur) are mari merite în realizarea acestui tablou. Piesa are şi slăbiciuni serioase : ea nu se bazează pe o suficientă bogăţie de idei. De aceea, şi personajele piesei nu capătă destulă consistenţă şi individualitate. Cu excepţia actului II — în care personalitatea lui Tudor e prezentată mai bogat şi mai pătrunzător — nici chipul eroului principal nu are destul relief. In piesă se simte o anumită alunecare spre efecte exterioare, spre „lovituri de teatru" căutate ca scop în sine, fără suficientă grijă pentru reliefarea conţinutului de idei. Finalul piesei ar fi putut avea mai multă putere de emoţionare şi intensitate dramatică reală, dacă nu s-ar fi recurs la rezolvări de un sentimentalism dulceag (sosirea mamei lui Tudor la unitate). Tinărul actor George Buznea realizează cu succes chipul lui Tudor. îndeosebi în actul II, interpretul a găsit mijloacele pentru a reda eroismul simplu, modest, al ostaşului, fermitatea caracterului său. O compoziţie valoroasă, plină de pitoresc, de umor popular, creează Const. Ramadan (pădurarul). C. Codrescu interpretează pe şeful bandei de diversionişti cu o justă înţelegere a personajului: s-ar cuveni însă să elimine unele accente de afectare în voce. In distribuţie ce mai remarcă N. Gărădescu (Stanciu), V. Vasilescu (Doică), Gh. Cîmpeanu (Mieloş), I. Atanasiu-Atlas (Brîncu), Liliana Tomescu şi Coca Enescu (Ana), N. Păunescu (Ciurea), Lia Poip-Fărcăşan (Maria) ş.a. Mai palid sunt interpretaţi ofiţerii Doreanu (I. Punea) şi Bădoiu (D. Nicolae), in ciuda scăderilor ei, „Furtuni de primăvară" este o piesă care cîştigă interesul spectatorului, trezind un sentiment de stimă şi mîndrie pentru armata noastră. La Iasnîci, un sat al Ucrainei subcarpatice, ţăranii sărbătoresc întiia lor primăvară colhoznică, zdrobind împotrivirea cîtorva nemernici care s-au pus de-a curmezişul noii vieţi. Acţiunea se desfăşoară în numai 24 de ore, în mare parte în cadrul aceleiaşi familii , dar în acest cadru, limitat ca timp şi ca spaţiu, se înfruntă două lumi, două concepţii de viaţă. Piesa e adine pătrunsă de patosul afirmării noului, de frumuseţea luptei victorioase a oamenilor eliberaţi, deveniţi stăpînii vieţii lor. Pe scenă apar eroi plini de adevăr, de adîncime psihologică. Iţi rămîne in memorie figura agronomului Mîkola Vorkaliuk, comunist bătrîn cu inimă tînără, pentru care viaţa înseamnă creaţie, activitate clocotitoare, dăruire deplină pentru cauza poporului. Mîkola e supus unei grele încercări cînd află că Luka, fiul său, e trădător de patrie. Imensa durere a părintelui, care-şi adorase pînă atunci unicul său fiu, nu-l împiedică pe Mîkola să ridice el însuşi mina împotriva lui Luka, să pedepsească trădarea de patrie. In rolul lui Mîkola, Ion Manta desfăşoară un joc cald, sensibil, uman. Mîkola ne apare ca un om călit în furtuna anilor de luptă ilegală, puternic, neînfrînt, plin de o mare forţă interioară, care nu-l lasă să se încovoaie nici atunci cînd viaţa îl supune celui mai crincen examen. Aceeaşi dezamăgire dureroasă în privinţa lui Luka o trăieşte şi învăţătoarea Varvara Petrici, pe care o vedem trecînd prin cele mai contradictorii stări sufleteşti. Varvara e o femeie cu un caracter ferm, integru, puternic ataşată vieţii noi. Ea l-a îndrăgit pe Luka. Cînd află însă că bărbatul pe care-l iubeşte este un nemernic, conştiinţa ei de om cinstit are puterea să transforme o dragoste mare într-o ură neiertătoare. In interpretarea Varvarei, Gina Petrini are un joc sobru, reţinut, firesc, de o emoţie sinceră. In acelaşi rol, Eliza Petrăchescu redă expresiv zbuciumul sufletesc al Varvarei. Răzbat însă în jocul actriţei unele accente stridente, „teatrale". Ştefan Ciubotăraşu (Ivan Negrici) creează o figură autentică de ţăran înaintat, luptător pasionat pe frontul colectivizării, pentru care victoria regimului colhoznic a devenit cauza vieţii sale. La Boris Ciornei (Semen Negriei) se remarcă jocul firesc, plin de naturaleţe Anii grei ai războiului au asprit întrucâtva firea lui Semen El a rămas însă un om luminos, care priveşte departe în viitor. Actorul stăruie însă unilateral asupra aspectului sever, posomorit, al personajului. Autorul piesei a pus multă minte demascatoare în crearea personajului Luka Vorkaliuk- Luka e un duşman abil, rafinat, bine muştruluit la şcoala spionajului imperialist. El iubeşte muzica, florile, face pe îndrăgostitul în faţa Varvarei, se comportă protector cu Paraska, ai cărei părinţi i-a ucis cu mina lui. Toate acestea reprezintă masca menită să ascundă trecutul său josnic, uneltirile de sabotor, ura sa de fiară împotriva a tot ce e nou şi luminos în viaţa satului. In rolul lui Luka, tinărul actor N. Mavrodin înregistrează un mare succes. Şi „masca" personajului, şi fondul său real au fost dezvăluite de către interpret printr-un joc nuanţat, expresiv, cu gesturi, priviri, inflexiuni de voce bine gindite. Actorul redă foarte sugestiv — uneori cu o simplă scăpărare în priviri — teama ascunsă care-l sfredelește pe Luka, psihologia banditului care știe că se află într-un mediu ostil și că poate fi descoperit în orice clipă. . Singurul sprijin al lui Luka este bunicul său de 80 de ani, deschia bunitui Ştefan Petrici. Clasei sale i-a sunat ceasul, el însuşi e cu un pictor în groapă, dar Petrici tot mai încearcă să facă rău oamenilor, sau măcar să-şi chinuiască nevasta. In interpretarea lui Petrici, Florin Stroe realizează o compoziţie reuşită, Paraska, orfana căreia Luka i-a ucis părinţii, este interpretată cu gingăşie şi sensibilitate de Ileana Predescu. Un rol mic ca întindere, rolul poştaşului, a căpătat mult colorit în spectacol mulţumită interpretării lui Paul Sava. Actorul a ştiut să şlefuiască cu talent, cu conştiinciozitate artistică, un rai episodic. Se mai remarcă în distribuţie D. Qnofrei (Iulian) şi Ketty Ştefănescu (Elena). Direcţia de scenă (N. Al. Toscani) a pus in valoare dramatismul piesei lui Galan, conflictul ei plin de încordare, realizînd un spectacol care se urmăreşte cu interes. Trebuie spus însă că ritmul acţiunii lâncezeşte, îndeosebi în actul final. De asemenea, nu poţi să fii de acord cu faptul că în spectacol se simte uneori o atmosferă sumbră, apăsătoare, care n-are nimic comun cu orientarea generală a piesei. Piesa lui Galan este o „tragedie optimistă"; ea deschide o poartă largă spre viitor, spre triumful noului, spre victoria luminoasei vieţi sovietice Sunt concludente în această privinţă cuvintele pe care le-a scris chiar Iaroslav Galan, cu puţin Înainte de moarte, referindu-se la Ucraina subcarpatică, eliberată de către Armata Sovietică: „Mai sunt greutăţi, şi uneori chiar mari, ne mai izbim in drumul nostru de lepădături multe şi de tot felul. Dar viaţa, minunata viaţă sovietică, merge victorios înainte, creînd cîntece şi legende noi, în care răsună ecoul măreţiei omului eliberat". Acesta este şi sensul profund al piesei sale „Dragoste in zori de zi". „ULTIMA ORA“ (Teatrul de Stat din Arad) „Ultima oră" — strălucita comedie a lui Mihail Sebastian — trăieşte o tinereţe nouă pe scenele teatrelor noastre. După mulţi ani de la scrierea ei, un public receptiv şi entuziast aplaudă piesa la scenă deschisă. Este publicul nou de oameni ai muncii, cel mai indrept să preţuiască satira anticapitalistă creată cu atîta talent de regretatul scriitor. Recent, în cadrul turneelor teatrelor de provincie, spectatorii bucureșteni au avut prilejul să revadă „Ultima oră" în interpretarea actorilor de la Teatrul de Stat din Arad. Spectacolul constituie un mare succes artistic al teatrului, al colectivului actoricesc. Publicul a putut constata că la Arad muncesc oameni de un real talent, capabili să prezinte spectacole la un nivel înalt de interpretare realistă. Desigur, poţi face observaţii cu privire la jocul unuia sau altuia dintre actori. Important este însă faptul că, în ansamblu, actorii au fost la înălţime, au jucat cu elan, cu o justă înţelegere a caracterului personajelor. O foarte valoroasă trăsătură în jocul actorilor de la Arad este naturaleţea, firescul interpretării. Actorii îşi trăiesc rolurile. Pe scenă răsună adevărul vieţii. Un mare merit in succesul spectacolului revine regizorului Mani Ghelerter, artist emerit al R.P.R., care a montat piesa şi la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale". Spectacolul poartă amprenta unei munci regizorale atente, minuţioase, în care simţi grija de a valorifica pînă în cele mai fine detalii marile posibilităţi pe care le oferă textul piesei. Caracterul demascator al lucrării lui Sebastian, umorul ei subtil şi savuros, lirismul şi poezia piesei au fost bine scoase în relief. Regizorul a îndrumat atent munca colectivului actoricesc şi a fiecărui interpret în parte, ajutîndu-l să creeze tipul gîndit de autor, să sublinieze expresiv trăsăturile personajului prin gestică și mimică, prin inflexiunile vocii, prin felul de a se mişca. Un actor cu mari resurse, Vasile Varganici, apare în rolul lui Alexandru Amronie, profesorul de istorie al cărui articol de strictă specialitate a stîrnit o adevărată furtună în lumea marilor afacerişti şi a apaşilor de presă. Actorul a sezisat fizionomia interioară a personajului, firea, sa modestă, rezervată, în care timiditatea, sfiala, fineţea sufletească se împletesc cu o mare pasiune pentru profesiunea sa, pentru slujirea ştiinţei. In convorbirile dintre Andronic şi industriaşul Bucşan simţi superioritatea morală a modestului şi dezinteresatului profesor de istorie, pe lingă care atotputernicul Bucşan şi toate milioanele lui nu fac nici două parale. Sunt însă momente în care interpretul exagerează strigăcia şi timiditatea lui Andronic. O actriţă înzestrată — Ştefania Goroneanu — interpretează rolul Magdal, studenta romantică şi inteligentă, care descîlceşte cu o şiretenie cuceritoare întreaga sforărie urzită in jurul profesorului de istorie. Actriţa are un joc de scenă viu şi expresiv, reuşind să comunice spectatorului farmecul eroinei create de autor. Bucşan este interpretat de Bebe Bang. Actorul izbuteşte să redea in bună măsură morga şi aroganţa marelui industriaş, care învirteşte afaceri de milioane. Unele replici de mare efect (de pildă în convorbirea cu Borcea din actul I) nu sunt însă puse în valoare. Un actor talentat, care se impune prin modul degajat, firesc, în care se comportă pe scenă, este Mișu Vladimir, interpretul lui Borcea. Trebuie spus insă că actorul i-a dat personajului im anumit lustru de „om serios", manierat. Nu simţi destul în jocul actorului că, directorul ziarului de scandal „Deşteptarea" este o lichea, un aventurier fără scrupule. O valoroasă compoziţie realizează Nicolae Antoniu, în rolul lui Ştefănescu, secretarul de redacţie blazat şi acrit de atmosfera otrăvită a presei burgheze. Actorul conturează cu bogate resurse comice, cu nerv şi cu precizie in gesturi şi în rostirea replicilor, tipul savuros creat de Mihail Sebastian. In rolul ziaristului Voicu, o creaţie remarcabilă are Teică Aristide, actor cu frumoase posibilităţi. Interpretul redă cu sobrietate şi naturaleţe un tip de gazetăraş obscur al presei burgheze, neplătit cu lunile, ahtiat să „împuşte francul". Colegul de redacţie al lui Voicu, Pompilian, un fel de gangster de presă în devenire, gata să facă din alb negru şi din negru alb, este bine interpretat de Zaharia Volbea. Actorul trebuie să evite însă unele tendinţe de şarjă. Romeo Lăzărescu interpretează cu un comic firesc, autentic, pe ministrul Brănescu. Şi rolurile cele mai mici ca întindere sunt interpretate cu talent de Mimi Creţulescu, Nicolae Ene, Aurel Decu, Lulu Popescu, Elena Bodi, Nucu Mihuţă, Octavian Langa. Turneul Teatrului de Stat din Arad a lăsat o bună amintire spectatorului bucureştean. Este de dorit ca ansamblul teatrului să nu se mulţumească cu ceea ce a realizat pînă acum, să militeze neobosit pentru ridicarea măiestriei actoriceşti, pentru noi succese în creaţie. S. MLADOVEANU I. DRAGAN Hr. 299. împotriva transporturilor scumpe şi neraţionale de mărfuri Oamenii muncii din ţara noastră se străduiesc să descopere şi să pună în valoare uriaşele rezerve interne din indus- trie şi agricultură, pentru realizarea de economii in toate sectoarele de activitate. In sectorul circulaţiei mărfurilor se pot realiza economii însemnate prin reducerea continuă a cheltuielilor de circulaţie, adică a cheltuielilor făcute cu aducerea mărfurilor de la locul de producţie la consumator. Ţinînd seama de volumul mereu crescînd de mărfuri care circulă fără întrerupere de la locul de producţie la consumator, problema transportării mărfurilor in mod raţional şi cu cit mai puţine cheltuieli capătă în momentul de faţă o mare importanţă economică. Reducerea la maximum a numărului transporturilor efectuate de la mari depărtări, înlăturarea completă a transporturilor încrucişate şi de prisos contribuie la ieftinirea transportului mărfurilor şi deci la realizarea de însemnate economii in procesul circulaţiei, înfăptuirea cu succes a acestei sarcini impune, înainte de toate, necesitatea lichidării serioaselor lipsuri organizatorice care mai dăinuie încă pe ţărâmul planificării şi repartizării mărfurilor pe regiuni şi raioane. Trebuie arătat de la bun început că una din cauzele principale care au determinat transporturi de mărfuri încrucişate şi de la distanţe mari o constituie proasta repartizare a mărfurilor către organizaţiile comerciale din regiunile şi raioanele ţării. Direcţiilor generale de desfacere din cadrul ministerelor producătoare de bunuri de larg consum le revine sarcina să indice organizaţiilor comerciale furnizorii (bazele de desfacere şi fabricile) de la care acestea urmează să se aprovizioneze. In mod firesc, fiecare organizaţie comercială ar trebui să primească mărfuri de la cel mai apropiat loc de producţie. In fapt însă, lucrurile se petrec altfel. Deseori, şi mult mai des decit se poate admite, direcţiile generale din ministerele producătoare de bunuri de larg consum puţin seamă de aceste cerinţe, provocind efectuarea unor transporturi lungi şi a unor transporturi încrucişate. Sunt concludente în această privinţă cîteva exemple. Organizaţia comercială locală (O. C. L.) „Alimentara“-Giurgiu a fost programată de către baza de desfacere a Ministerului Industriei Alimentare din Bucureşti să primească marmeladă de la fabrica Băiculeşti-Argeş, in timp ce fabrica de marmeladă din Giurgiu are sarcina să livreze marmeladă în altă parte. O.C.L. „Alimentara“-Ploeşti a fost planificată să primească paste făinoase de la fabrica „Cupăreana“-Galaţi, in timp ce în localitate există fabrica de paste făinoase „Vulturul“, care produce aceleaşi sortimente. Exemple de repartiţii care duc la încrucişări de transporturi, la cheltuieli inutile şi deci la creşterea cheltuielilor de circulaţie a mărfurilor sunt, din păcate, destul de multe. Ele dovedesc că direcţiile generale de desfacere din ministerele producătoare de bunuri de larg, consum nu-şi dau osteneala să facă o repartiţie bine chibzuită a mărfurilor, să stabilească în mod judicios parcursurile pe care le fac acestea pînă ajung în mina consumatorilor. Transporturile neraţionale, lungi şi încrucişate mai sunt pricinuite şi de necunoaşterea cerinţelor populaţiei din fiecare regiune şi raion şi deci de necunoaşterea posibilităţilor de desfacere ale organizaţiilor comerciale. Din această cauză se întimplă deseori ca in unele regiuni să existe stocuri de mărfuri mult mai mari decît cele planificate, iar in alte regiuni sau localităţi — aceleaşi produse să lipsească. Pentru a inlătui asemenea situaţii, organele Ministerului Comerţului Interior şi ale Centrocoopului dau dispoziţii, în cursul executării planului, să se modifice repartiţiile de mărfuri făcuta iniţial. Modificarea repartiţiilor atrage după sine schimbarea destinaţiei mărfurilor pe regiuni'*'şi raioane, ceea ce înseamnă efectuarea unor noi transporturi de mărfuri de la un loc la altul. Aşa, de pildă, in Capitală au existat la un moment dat peste 40 vagoane de marmeladă, care au trebuit să fie trimise în regiunile Stalin, Constanţa etc., unde fuseseră repartizate cantităţi mult mai mici. Nu este îngăduit ca asemenea fapt© dăunătoare atît intereselor statului cit și intereselor oamenilor muncii să se mai repet®. Organele Ministerului Comerţului Interior şi ale Centrocoopului, care răspund de stabilirea fondului de mărfuri pe regiuni şi raioane, au datoria să îndeplinească această sarcină cu mai mult simţ de răspundere. Combaterea transporturilor lungi şi a transporturilor încrucişate este strins legată de lupta pentru îndeplinirea planurilor de producţie de către toate întreprinderile producătoare de bunuri de consum. Din pricină că unele fabrici nu-şi îndeplinesc sarcinile de producţie, ele nu pot să livreze organizaţiilor comerciale cantităţile de mărfuri planificate, fapt care necesită repartizarea şi aducerea unor mărfuri de la alte întreprinderi. In acelaşi timp însă, trebuie spus că vina pentru unele transporturi inutile o poartă în numeroase cazuri beneficiarii, adică organizaţiile comerciale sau cooperatiste, care nu ridică în termen cantităţile de produse prevăzute în contracte. Aceasta duce la blocarea depozitelor fabricilor, care se văd nevoite să transporte de multe ori produsele în depozitele altor întreprinderi din ţară. Organele Ministerului Comerţului Interior şi Centrocoopului trebuie să controleze îndeaproape felul cum este folosit spaţiul de depozitare al organizaţiilor comerciale şi să urmărească ca acestea să-şi respecte obligaţia contractuală de a ridica la termen produsele planificate. In străduinţa de a introduce un regim sever de economii, de a reduce cheltuielile de circulaţie, trebuie să se ia cele mai energice măsuri pentru lichidarea lipsurilor care se manifestă în ceea ce priveşte planificarea şi repartizarea mărfurilor pe regiuni şi raioane, ca şi în ceea ce priveşte transportul acestora. Ministerele şi departamentele care îşi dau contribuţia la desfacerea bunurilor de larg consum necesare aprovizionării populaţiei muncitoare au datoria să ia măsuri din timp în vederea preîntîmpinării transporturilor de la mari depărtări, a transporturilor încrucişate şi de prisos, care aduc pagube economiei naţionale şi prejudiciază bunei aprovizionări a populaţiei. Interesele oamenilor muncii din ţara noastră cer ca aceste lipsuri să fie curmate cu hotărîre, pentru a se putea îndeplini şi în acest sector sarcina realizării unui regim sever de economii, în interesul dezvoltării economiei naţionale şi al ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc. PLOSCARU Stîne cooperatiste SUCEAVA (Agerpres). — In primăvara acestui an, in regiunea Suceava au fost organizate 870 stîne cooperatiste cu peste 200.000 oi mulgătoare. Pipă la începutul lunii iunie, stînele cooperatiste din regiune au livrat brinză rezultată din prelucrarea a aproape 700.000 litri de lapte. Tot în aceeaşi perioadă, stînele au împărţit mari cantităţi de brinză ţăranilor muncitori care au oi la stîne. Numai stînele din raionul Fălticeni au distribuit ţăranilor muncitori aproape 36.000 kg. brinză.