Scînteia, ianuarie 1970 (Anul 39, nr. 8295-8323)

1970-01-03 / nr. 8295

PAGINA 2 1 La miezul unei nopţi de bucurie şi „focuri nestinse“ 970 (Urmare din pag. I) şi al traiului, in viaţa spirituală a oamenilor, în condiţiile superioare deschise noilor generaţii, înfăţişăm într-o fotografie alătu­rată acest moment, prins pe peliculă in casa operatorului chimist Vasile Constantin, de la C.I.L. Pipera. Soţii Constantin şi-au cumpărat în 29 de­cembrie un televizor „Miraj“ — unul din generaţia noilor aparate româ­neşti care se vînd cu preţ redus — iar revelionul pe care îl vedem acum este unul intre milioane­­ numeroşi cetă­ţeni au petrecut un revelion calm, fără zgomot şi aglomeraţie, gustînd tihna vieţii de familie, cu nimic in­ferioară — poate dimpotrivă — agita­ţiei dansante, în favoarea căreia au optat, după cum era de aşteptat, mai ales tinerii. Printre noii recruţi ai revelioanelor liniştite s-au numărat anul acesta o seamă de actori, care totuşi au muncit: înregistrarea pe telerecording le-a permis să fie pre­zenţi toată noaptea în programul tele­viziunii, contemplîndu-se de acasă. Aşa şi-au petrecut revelionul Stela Popescu, Tom­a Caragiu, Ştefan Ta­­palagă­­ pe Ştefan Bănică l-am găsit, înaintea revelionului, pe... acoperiş, reparându-şi antena. „Am două momente — ne-a destăi­nuit el — unul filmat înainte de... ştiţi dumneavoastră, al doilea, după. Vreau să-i confrunt pe cei doi“. Ion Finteşteanu (acelaşi revelion do­mestic) ne spunea că aproape a pier­dut deprinderea... prozei, atît de des e solicitat să cînte. „E, probabil, un rezultat al optimismului nostru. Ne plac lucrurile vesele, cu atît mai mult în noaptea revelionului". Ca un stejar cu vîrstă de secole, amplu, cu neputinţă de cuprins în braţe, noaptea inundată de lumini a revelionului — densă în aspiraţii, nă­dejdi şi evenimente sărbătoreşti sau de muncă — desfide o descriere atot­cuprinzătoare. Să încercăm, în stil telegrafic, a cuprinde măcar cîteva aspecte ale acestei nopţi. LOCURI UNDE LUMINILE AU RĂMAS APRINSE Reflectoarele mari ale Porţilor de Fier au rămas aprinse pe turnul de comandă al ecluzei, pe macaralele­­turn, la centrale şi barajul dever­­sor. Din corpul anului 1970, betoniştii au smuls 52 000 metri cubi peste an­gajamentul iniţial, aducîndu-i, gata turnaţi, în corpul anului 1969. Echi­pele conduse de Dumitru Orhidan, Ion Sînă şi I. Pîrvulescu au lucrat în noaptea lui 31, in vreme ce alţi frun­taşi ai marii construcţii s-au adunat în cantina-restaurant a şantierului, la un revelion „în lege“. Zimbrul se năpusteşte în noul an. E vorba de o nouă fabrică a Suce­vei. „Zimbrul" are vîrsta de numai o lună, dar şi-a şi depăşit planul cu 126 000 bucăţi tricotate. Vîrsta medie a salariaţilor­­ coincide cu cea a Republicii, 22 de ani. Erupţie la cumpăna anilor. La orele 00,10 s-a auzit în telefon o voce în­tretăiată de emoţie : „A erupt ! Dă ţiţei! La mulţi ani !“ Sonda 34 Ma­­tiţa s-a abţinut in tot cursul nopţii lui '69 şi a izbucnit la viaţă în pri­mele minute ale lui ’70. Orele 8, in dimineaţa zilei de 1 ianuarie , son­dorul şef Manu o predă pe noua născută a schelei ,Boldeşti în veghea colegului său, Cluceru. „Mergem şi noi acum să petrecem revelionul. Ai grijă de „fetiţă"! Dă o minune de ţiţei !" Inchinînd paharul pentru noul an, chimiştii din Năvodari au onorat totodată un eveniment în activitatea uzinei lor: intrarea în funcţiune a celei de-a treia linii de acid sulfuric. Prima şarjă elaborată în acest cadru festiv marchează startul unei pro­ducţii de 200 000 tone, ce va fi rea­lizată pe parcursul lui 1970. Sună sirenele, se înteiază jerbele. Navele de pe Dunăre au început să sune din plin. In acest timp, „nava­­amiral" a siderurgiei româneşti — Combinatul din Galaţi — păşind în 1970, trece la o producţie de aproape 2 milioane tone oţel. Prin sporuri zilnice, cantitatea de fontă e aproape dublată într-un an. Nu uitaţi omul aflat la datorie ! O coincidenţă de cifre : combinatul pe­trochimic Ploieşti a intimpinat anul ’70 cu o producţie peste plan de 70 milioane lei. La orele 0,1 a sunat te­lefonul. Directorul general Traian Vulpe a ţinut să nu uite de tovarăşii săi aflaţi la dispeceratul general. In­ginerul Anghelescu şi tehnicianul Enache au mulţumit pentru felicitări şi au raportat laconic : „Toate insta­laţiile în funcţie. Intrăm în ’70 cu bine". Un revelion. Intre mii, In Drumul Taberei. Blocul CD-3, locuinţa maistrului electronist Marcel Ştefă­­nescu. A venit în vizită Grigore Culea, maistru la întreprinderea 11 instalaţii, cu soţia lui, muncitoare la „Electronica“ , a mai venit Grigore Asavinei, specialist in automatizări. Proiecte de Anul Nou : instalatorul vrea să treacă nişte examene, Asavi­nei să contribuie cu succes la automa­tizarea unui laminor de la uzinele „Republica“, iar gazda doreşte să-şi cumpere un apartament mai mare. Toate planurile, ale lor, ale soţiilor, strins legate de dezvoltarea gene­rală a ţării. Primul lor revelion. Au avut mai multe, fiecare în parte, dar n-au apucat niciodată să-l facă împreună, mereu era de dat in funcţie vreun obiectiv nou. Anul acesta lucrătorii platformei Borzeşti (petrochimie) au lansat din vreme o nouă instalaţie de stiren (7 000 tone pe an). Au putut astfel petrece un revelion îm­preună, în marea sală a casei de cultură. A atins parametrii şi a doua instalaţie. AFLUENŢĂ DE TINERET PE CULMILE ALBE Revelionul a înregistrat un ade­vărat exod spre, munte. Pe Valea Prahovei e imposibil să numeri cîţi oameni au venit, in diferite vile, la prieteni , numai la unităţile trustu­lui „Carpaţi" şi-au rezervat locuri 4 500 persoane, plus 1500 turişti so­siţi din mai toate ţările Europei. Să adăugăm studenţii, foarte mulţi la număr, a căror vacanţă a coincis cu sărbătorile de iarnă. Totalul — după aprecierile foarte aproximative ale corespondentului nostru — în­trece binişor 10 000 persoane, numai in raza Braşovului. Cităm sumar cîteva puncte de interes : „Trei brazi". Primul revelion făcut în noul restaurant, inaugurat acum cîteva luni în cunoscutul loc mon­tan. Algerienii încintaţi de frumuseţea zăpezii petrec revelionul la restau­rantul „Carpaţi", împreună cu co­legii lor români, petrolişti din Cim­­pina. Algerienii au venit aici la specializare. Marea a sosit la Munte. Restau­rantul „Postăvarul“ a cunoscut un aflux de navigatori şi lucrători din porturile Constanţa şi Brăila. După revelioane petrecute pe mări străine, membrii echipajelor mai multor vase comerciale au venit cu soţiile să se bucure de înălţimile pămân­­tului natal. „Parada discurilor carpatine“ este spectacolul prezentat în premieră la „Cerbul carpatin“. Gazdele de la munte au pregătit 30 000 măşti, va­goane de confetti, aproape 20 de or­chestre şi numeroase formaţii populare. UN PAHAR PENTRU RECOLTE BOGATE Ogoarele nu duc lipsă de zăpadă. Sătenii îşi ridică paharele pentru pace şi roade bogate. Iarna aceasta, pentru ei, nu e un anotimp al aş­teptării pasive , mulţi gospodari îşi fac de pe acum socoteli cum să fo­losească aceste luni pentru o bună pregătire a campaniilor­­ agricole. Deocamdată, să poposim cu cores­pondentul nostru pe colina Mereni­­lor, în Împrejurimile Sucevei. Soţii Bîrju îşi aniversează nunta de aur. Gheorghe şi Evdochia îşi sărbătoresc, împreună cu cei şase copii ai lor, plus nepoţii şi străne­poţii, jumătate de secol de cînd s-au luat. Băieţii lor lucrează la căile ferate (Leon conduce o locomo­tivă electrică), dar pentru un ase­menea eveniment neobişnuit toţi patru au căpătat învoire de la ser­viciu, întreg satul se perindă cu fe­licitări, întrebaţi care e cea mai mare satisfacţie a lor In aceşti 50 de ani de căsnicie, soţii Bîrju răs­pund invariabil : „Copiii !“. Numărul 20 000 000 sărbătoreşte re­velionul in familie. In 31 decembrie, Daniel Marius Stănciulescu — pe care statisticile l-au înregistrat în vară ca fiind al 20 000 000-lea cetă­ţean al ţării — a împlinit 195 de zile şi a petrecut în familie, împreună cu părinţii săi, Alexandra, profesoară de istorie în Surduleşti, şi Gheorghe, maistru la întreprinderea de poduri şi prefabricate din Piteşti. Intre vi­zitatori s-a numărat şi bunica lui care, aducînd pe lume 10 copii, poartă titlul de mamă-eroină. Au venit săteni din toată comuna. în ură­rile tradiţionale ale sorcovei, „caprei" şi pluguşorului au fost incluse cu­vintele rostite la 1 august de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „Să trăiască fericit în comunism !“. „Ne apropiem, ne apropiem !* Sunt cuvintele cu care a întîmpinat noul an tov. Teodor Maghiar, preşedintele C.A.P. din Mădăraş-Bihor. Datorită faptului că producţiile sunt de 3—4 ori mai mari decit acum 20 de ani, co­muna se apropie de nivelul oraşului : străzi asfaltate, fiecare a doua casă este nouă, televizoare, mobilier de oraş etc. „Ne propunem — spune tov. Maghiar — să dăm în folosinţă un atelier de croitorie, baie comunală, cofetărie, salon de coafură. Fermele vor avea gestiune internă. Producţii prevăzute la hectar : 4 vagoane sfe­clă, 3 tone grîu, 4,5 tone porumb". Tulnicele vestesc ora 0. După tra­diţie, 22 de tulnicărese din comuna Avram Iancu (cîştigătoarele festi­valului de artişti amatori din 1969) au vestit Anul Nou în aerul proaspăt al Apusenilor, in vreme ce bărbaţii ascultau dinăuntru minunatele che­mări. Lungi de 2,80 metri, din lemn de molid — umezit, ca să sune bine — tulnicele au cîntat „Susurul frun­zelor", „Chemare" (pentru urcatul vi­telor la munte) şi alte mesaje moşte­nite din strămoşi, de proaspătă rezo­nanţă în zilele muncii socialiste, cind frumuseţea datinilor nu mai este în­tinată de vechile racile ale pelagrei, plugului de lemn şi analfabetismului. Iată însă şi o tradiţie demodată : co­lindătorii din Vezendiu (Satu-Mare) s-au perindat prin sat cu urarea cetre paie pe casă, atîţia peţitori la fată „Depăşită ! — ne spune Traian Bîţ, preşedintele C.A.P. La noi în sat nu se mai află de mult casă acoperită cu paie". Peste 1000 de „mascaţî-frumoşi* (aşa li se se zice prin partea locului colindătorilor locali), mai bine-zis peste 1 000 de formaţii artistice, au inaugurat concursul­ teatrului folclo­ric numai în judeţul Iaşi. „La noi — ne-a spus tov. Florin Gîdea, secreta­rul Comitetului de partid din comuna Ruginoasa — s-au organizat de Anul Nou 20 de formaţii artistice". O NOAPTE A FRĂŢIEI Orăşeni reveniţi in satele de baştină să-şi vadă familia, săteni so­siţi in vizită la oraş, oţelari reşiţeni suiţi la cabanele Semenicului, oameni ai şesului şi mării veniţi la munte — revelionul ’69—'70 a fost deosebit de mobil, marcînd, o dată cu ţesătura deasă a convorbirilor telefonice şi co­respondenţei, înfrăţirea oamenilor muncii de pe toate meleagurile ţării, din toate meseriile, de toate vîrstele şi, cum era firesc, de toate naţionali­tăţile. Capiţerul Gheorghe Baciu şi croi­torul Török Endre (croitor de mă­nuşi), primul de la fabrica de mo­bilă „23 August", al doilea de la fa­brica de pielărie, au petrecut împre­ună, la aceeaşi masă, în cantina fa­bricii „23 August". Ca şi ei, nenu­măraţi muncitori români şi maghiari, la care s-au adăugat cei ai combi­natului chimic şi ai întreprinderii co­munale, au sărbătorit laolaltă des­părţirea de '69 şi bunul venit urat ul­timului an al actualului cincinal. Cibinul corijat. Apele spumoase ale rîului care parcurge comuna Cristian au fost îndreptate, îndiguite, pen­tru a spori producţia celor 50 de hectare grădină, 600 de români şi germani, cooperatori, la care s-au a­­dâugat mulţi muncitori constructori reveniţi în comună din toate colţurile ţării, au sărbătorit laolaltă, o dată cu anul, două decenii de viaţă a coope­rativei lor agricole. Ioan Bening, pre­şedintele C.A.P. : „O noapte frumoa­să, care anunţă un an bun. Ne-am şi gîndit cum să folosim mai bine po­sibilităţile mărite pe care le avem. Ne gîndim la o fermă intercoopera­­tistă. Facem o pasarelă peste Cibin. Românii şi germanii Cristianului vor neapărat ca, în întrecerea pentru în­frumuseţarea comunelor, să ocupe primul loc. Deocamdată, candidăm la primul loc pe judeţ. Pe urmă, om mai vedea". Motel „Cristina" îşi primeşte primii oaspeţi. Pe malul sting al lacului ar­tificial Bicaz s-a inaugurat deunăzi o construcţie arhitectonică originală. Primii oaspeţi ai noului motel au fost cadre sanitare din Piatra Neamţ. Program : masă de 110 persoane, în­sufleţită de cîntecele interpretate de medicii Octavian Huianu şi Sabin Popovici, strigături, răvaşe de plă­cintă, apoi, afară, bătaie cu zăpadă, concurs de săniuţe şi plimbare cu vaporul pe lacul majestuoasei hidro­centrale a Bicazului. Baie la ora 0, un aer liber ! Anul acesta s-a mărit capacitatea de ca­zare la Băile Felix. Printre originalii care au ţinut să întîmpine Anul Nou făcînd baie in aer liber (se ştie că bazinul de lîngă Oradea are ape termale, calde) se numără Alexandru Poenaru, de la uzinele „23 August" din Bucureşti, şi Mihai Ionescu, de la rafinăria Brazi. Petrecere in apartamentul 2 000. Miile de cetățeni care s-au mutat recent. In case noi au rezistat ispitei restaurantelor, vrînd să se bucure de proaspătul lor apartament. In cartie­rul „Someș“ din Satu Mare numărul apartamentelor noi a trecut recent de 2 000. Am ales de pe listă pe tînărul ajutor de maistru Tiberiu Kosma, care, laolaltă cu tradiţionalele urări, a ţinut să mulţumească echipelor de constructori care sunt „autorii" apar­tamentului 19 din blocul 36. „E bine finisat, ne-a spus el. M-am interesat cine a lucrat aici, le-am aflat numele şi vă rog să le daţi la ziar , e vorba de echipele lui Ioan Kadar, Alexan­dru Boroş şi Iosif Dărăban. Le urez la mulţi ani şi... la multe aparta­­mente. Toate frumoase şi trainice". 1 501 Coane Chiriţa. O zi Înainte de revelion, la aniversarea Republicii, artistul poporului Miluţă Gheorghiu a jucat pentru a 1 501-a oară rolul celebrului personaj al lui Alecsandri. Anul Nou l-a petrecut acasă, de unde ne-a declarat: „Mîndru de tradiţiile artei noastre, ridic un pahar pentru propăşirea ţării şi a culturii ei ! Fără preget şi fără oboseală să ne clădim viaţa pe care o merită poporul nos­tru demn şi harnic !“. BUCUREŞTI: STRĂZI LINIŞTITE, LOCALURI PLINE Sală plină la Operă, „şomaj" la mi­liţie. Sala Operei din Bucureşti a fost plină pină la ultimul loc. Intre altele, se înregistrează debutul Sil­viei Voinea (27 ani) în rolul Gildei din „Rigoletto". In asistenţă se află familia debutantei, între care şi un bunic (81 ani) venit din Bacău spe­cial ca să o asculte. Nimeni din pu­blic nu bănuie că unul din actori este bolnav de gripă , a ţinut totuşi să joace, pentru a nu dezamăgi pe cei mai iubitori dintre iubitori , cei care socot că modul cel mai frumos de a petrece revelionul începe cu viziona­rea unui spectacol. Afluxul de la Operă a fost contrabalansat de lipsa de activitate a echipelor de interven­ţii ale miliţiei bucureştene. „Toată noaptea — ne spune lt. col. Marin Bîrsan — telefonul a sunat. Dar pen­tru urările adresate de rudele şi prietenii celor de serviciu. Ca ac­tivitate, nimic de semnalat". Las’ să fie tot aşa, întreg anul! Comerţul a vîndut peste 1,5 mili­oane artificii, 8,1 milioane globuri, 6,5 milioane luminări colorate, nenu­mărate confetti, măşti etc. „Universal Club" (şoseaua Vergu­­lui) e una din casele de cultură ale tineretului care au cunoscut o afluenţă record de muncitori şi in­gineri de la marile uzine. Ne-a făcut plăcere să-l întîlnim pe un director de întreprindere (Chiriac Stratopol, de la „Neferal") care a ţinut să-şi petreacă revelionul „alături de ti­nerii mei”. La restaurantul „Cişmi­­giu", după cîteva ore, „barierele" dintre o masă şi alta dispăruseră­­ oameni care nu se cunoscuseră ni­ciodată îşi vorbeau ca vechi prieteni. Intre bucureşteni l-am reperat şi pe un maistru din Valea Jiului — Ioan Bălan, din Vulcan — care a ţinut să-şi serbeze revelionul în Capitală. „Spuneţi-le bucureştenilor — ne-a rugat tov. Bălan — că un miner le mulţumeşte pentru felul lor de a fi, ca oameni prietenoşi şi gazde bune. Azi, în orice colţ al ţării te „prinde" revelionul, simţi că eşti între ai tăi". La acelaşi restau­rant reporterii noştri au stat de vor­bă cu pensionarul Paul Codreanu, foarte probabil decanul de vîrstă al oamenilor adunaţi aci , 78 de ani. „La vîrsta mea — ne-a spus d-sa — poţi să-ţi dai seama mai bine, prin comparaţie, cit de mult s-a clădit în ţara asta. Poporul nostru a dovedit resurse nebănuite înainte, un elan şi o pricepere constructivă pentru care trebuie să-i mulţumim partidului conducător, partidului comunişti­lor“. Bucureştenii au circulat destul de mult în timpul nopţii, pentru reve­lioane petrecute pe rînd în locuri diferite. Merită un cuvînt bun lucră­torii transporturilor publice, care au muncit cu dăruire toată noaptea,­ in vreme ce o parte dintre colegii lor s-au adunat In marea sală a Atelie­relor centrale I.T.B. In puzderia de orchestre de amatori care s-au re­marcat în această noapte se află și cea de la casa de cultură numărul 6 (Calea Rahovei), care numără un matematician, un linotipist, un in­giner şi oameni de diferite alte me­serii, care şi-au dăruit seara spre a-i înveseli pe cei 250 participanţi de la „Vulcan", „Electromagnetica" şi alte unităţi industriale din cartier, între care nu a trecut neobservată „Zarea", Întreprindere ce este au­toarea şampaniei cu acelaşi nume. 700 de studenţi — între care cam o sută străini, veniţi la studii în Ro­mânia — s-au adunat în cantina complexului Grozăveşti. Urările tra­diţionale au fost modernizate de membrii cenaclului literar , „Juni­mea" şi interpretate de viitori ac­tori. Intre alte urări, spicuim : „Ce­lor din Arhitectură / Să nu stea în bătătură, / Ci tot case să zidească / Pentru Ţara Românească". Urarea, în ciuda specificului ei, se adresează Întregii suflări ome­neşti a celor 20 milioane, cetăţenii României socialiste, care îşi mani­festă — cum spunea in cuvîntarea sa tovarăşul Nicolae Ceauşescu — „minunata capacitate de creaţie*, muncind eroic pentru a transpune în viaţă programul trasat de Con­gresul al X-lea al P.C.R. Milioane de pahare s-au ridicat, în noaptea dintre 31 decembrie 1969 şi 1 ianua­rie 1970, pentru triumful politicii de pace şi înţelegere intre popoare, pe baza deplinei egalităţi în drepturi, politică pentru care militează neo­bosit ţara noastră, guvernul român, şi pentru unitatea sistemului mon­dial socialist, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Milioane de mîini, ridicind paharul în aceeaşi urare, milioane de pri­­viri, de suflete, de cuvinte, îmbi­nate în aceeaşi mare năzuinţă, co­mună tuturor, aşa cum comune­le evit bogăţiile şi strădaniile patriei­­ „viaţă lungă, sănătate şi fericire. Împlinirea dorinţelor, cu­ mai multe satisfacţii personale, mari­­ succese în munca închinată înfloririi patriei, făuririi măreţului ei viitor comu­nist !" Sunt cuvintele secretarului general al partidului, cuvinte ce exprimă năzuinţele şi simţămintele cu care cei 20 000 000 au trecut pragul anu­lui 1970, primit cu optimism pe pămintul României socialiste Pe mai multe voci, aceeaşi năzuinţă de progres. Un grup de studenţi — venirea noului an Pretutindeni, la televizoare şi la aparatele de radio, cu cîteva minute Înainte de sosirea lui 1970, cetăţenii ţârii au ascultat cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. (În fotografie , familia operatorului chimist Vasile Constantin, de la C.I.L.­Pipera, strînsâ în jurul noului televizor cumpărat cu două zile Înainte) salută cu cintece — la Predeal Ciţiva dintre cei ce şi-au petrecut revelionul în tihna de acasă. Familia lui Nicolae Muraru, de la C.A.P. Girov-Neamt Foto­­ Agerpres DIN BUCEGI în loc de buletin meteorologic A­ning. Vintul a răscolit zăpada, iar a­­paratele de la staţiu­nea Omul au înregis­trat meticuloase, la ora zero — aici o oră foarte concretă — temperatura, presiu­nea şi cite altele, a­­tit de importante pen­tru stabilirea timpu­lui probabil. La cabanele de pe platoul Bucegilor şi din întreaga zonă a Văii Prahovei s a în­registrat un vîrf sim­bolic al temperaturi­lor timpului nostru sufletesc. între Pre­deal, Piriul Rece şi Timiş se aflau, sosiţi pentru un revelion de mare altitudine, 2 000 de oameni, mai jos, dar la cote care sunt ale sutelor de metri deasupra nivelului mă­rii, alţii, socotiţi nu de Mihai NADIN jur de zece mii. Hăr­nicia Biroului de tu­rism pentru tineret se poate uşor ghici in spatele acestor cifre. La fel, efortul celor care au fost gazdele■ noastre. „De ce un revelion la înălţime ?“ s-ar putea întreba ci­neva. Mă intilnesc de ani cu cîţiva dintre cei ce intimpină noul an pe meleagurile de po­veste in care vintul, zăpada şi frigul iscă personaje fantastice, cite un Gerilă imens, un Păsărilă, sau cine ştie care alţii. Privind de sus strălucirea lu­minilor, ciocnim pa­harele , stingem la ora dintre ani toate becurile şi avem senti­mentul că am făcut-o cu ţara întreagă, in­tr-un gest in care înălţimea muntelui se confundă cu aspiraţia ei neîntreruptă spre înălţimi. A nins, vintul a răs­colit zăpada, termo­metrul a indicat minus 7 grade. A doua zi s-a schiat, acum, la ora cind transmit, se schimbă tocmai ceara schiurilor pentru că ninge bogat. Celor dornici de precizia buletinului meteorologic le-aş in­dica rubrica din ziarele de azi sau emisiunile de la radio. Celorlalţi, în loc de buletinul meteorologic, de aici, de la înălţimea unde se înregistrează tem­peratura timpului nos­tru sufletesc, doar câ­­teva cuvinte: „Pen­tru Noul An, staţiunea de altitudine Revelion prevede timp favorabil ascensiunilor". SCINTEIA —­símbáta 3 Ianuarie 1970 Reportaj de Sergiu FARCAŞAN Au colaborat redactorii şi corespondenţii „Scînteii ş­i Cristian ANTONESCU, Radu APOSTOL, Gheorghe BALTA, Nicolae BRUJAN, Constantin CAPRARU, Gheorghe CIRSTEA, Manole CORCACT, Ştefan DI­­NICA, Octavian GRUMEZA, Mihai IORDANESCU, Nicolae MOCANU, I­orand DEAKI, Ion MANEA, Aurel POP, Constan­tin PRIESCU, Stelian SAVIN, Ilie ȘTEFAN, Mistor JUICU.

Next