Scînteia, mai 1970 (Anul 39, nr. 8413-8441)
1970-05-03 / nr. 8413
ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8413 Prima ediţie Duminică 3 mai 1970 4 PAGINI 30 BANI Prin muncă au cinstit „Ziua muncii“ La Hunedoara, mulţi dintre jurnalişti, oţelari, laminatori şi ceilalţi siderurgişti au sărbătorit, ca de obicei, 1 Mai prin muncă. In oţelăria Martin nr. 2, la cuptoarele de 400 tone, i-a lucrat în ritm viu, cu toată capacitatea. Maistrul oţelar Cornel Ardeleanu, de la blocul 2 de cuptoare, ne-a împărtăşit previziunea sa : „După cum merg lucrurile, contăm în primul schimb de azi, 1 Mai, pe o şarjă rapidă la cuptorul 6 fi o depăşire a planului cu cel puţin 80 tone oţel“. De la tov. ing. Costache Trotuş, director general al combinatului, am aflat un eveniment deosebit, demn de Ziua Muncii. „La noile cuptoare electrice de 50 de tone, in preajma lui 1 Mai s-au atins parametrii de producţie proiectaţi, intr-o perioadă de două ori mai scurtă decit cea planificată". Aici, la Hunedoara, evenimentele „mari" se succed cu repeziciune, deşi pentru siderurgişti ele se înscriu in ritmul cotidian al ţării. î In Uzina de alumină din CJ Irodea, lucrul nu a încetat de 5 la ani. In ajunul lui 1 Mai 1965, 1 toţi muncitorii (nimeni n-a pă- t ’ răsit uzina 24 de ore) erau maritori la „naşterea“ primelor kilo- ’ i grame de alumină românească, y 1 Emoţia a fost mare. Fiecare tel îngrămădea să vadă, să pipăie I 1 şi să ia citeva grame pe care să l le arate familiei sau prietenilor. ’ i A fost prima şarjă de alumină \ 1 românească. La 1 Mai anul a i \cesta, muncitorul Teodor Lazăr, 1 i maistrul Pavel Covaci, inginerul l 1 Gal Kiss şi alţii ca ei, pârtiei / I panţi cindva la şarja inaugura- }i lă, n-au defilat , păstrind vie i amintirea acelei prime şarje ei ' I au vegheat şi-n acest an mersul V uzinei. 1 Mai 1970 a însemnat i i elaborarea celei de-a 676 000 I tonă de alumină. | ^ (Continuare în pas. a IlI-a) | Culorile şi freamătul vieţii de fiecare zi Ca sărbătoare muncitorească, ziua de 1 Mai a fost şi a rămas, in mari părţi de lume, o sărbătoare a protestului şi a revendicării. A fost un nuspus răspicat unei istorii nedrepte, a rămas şi va rămîne o aspiraţie cu care istoria va fi cindva generoasă. A mai fost cindva, aceeași zi de 1 Mai, o sărbătoare a primăverii. I s-a spus armindeni, iar cuvintul a păstrat tot argintul Începuturilor, ca o prefirare de ape clare peste un prundiș metalifer. Armindenii sunt o sărbătoare a poienilor înflorite, a soarelui care a biruit definitiv. In poienile noastre de armindeni au Înflorit şi steagurile roşii. Cunosc in Valea Jiului, la Vulcan, la Lupeni, la Petroşani, citeva asemenea poieni de armindeni care au rămas tradi-ţionale. Cei din mine ieşeau anual la lumină, in această zi, ca şi soarele după pedeapsa îndepărtării cosmice de pămint. Mi s-a vorbit despre o muncitorime schilodită de muncă, asuprită prin penalizări și impozite, hăituită prin galerii cu ceasornicul in mină, nelăsată să-și înghită dumicatul acru nici in minutele de odihnă, împovărată de copii, împovărată de chirii, împovărată de boli, purtînd singură pe umeri asprele poveri ale unui început de industrializare care era tot una cu exploatarea extremă. Pe aceeaşi mineri, ieşiţi pentru întîia oară la lumină, in 1945, Geo Bogza i-a regăsit pe o plajă aurită pe ţărmul Mării Negre. I-a privit pe aceşti mineri, vegetaţia umană a ocnelor istoriei, şi, văzindu-i cum Înghit soarele, a dorit pentru el un viitor mai bun, un soare permanent. Preluind această idee sau formulînd-o astfel, eu aş fi dorit pentru ei nişte armindeni adevăraţi. Sărbătoarea cea nouă a pierdut caracterul de revendicare din trecut, mai precis a dat revendicării un alt sens, adecvat noii istorii. Scăpată de exploatare, muncitorimea îşi revendică azi sie însăşi ceea ce nimeni nu i-ar fi putut odinioară dărui, îşi cere productivitate, eficacitate, ritmicitate, competitivitate, iar pentru aceasta e severă cu sine în toate, de la muncă pînă la răsplată. Sărbătorile noastre nu ies din ritmul încordat al zilelor de lucru, ci, dimpotrivă, le sporesc acestora din urmă tensiunea, prin aclamaţii şi urale, prin fluviile demonstraţiilor la care iau parte milioanede oameni conştiincioşi şi înflăcăraţi. După datoriile muncii împlinite, sărbătoarea e încă o datorie, o datorie de recunoştinţă pentru acei care au făcut ca munca să fie biruitoare, pentru organizatorul şi strategul suprem al muncii, pentru partid, pentru conducerea lui. Deci sărbătoare e o răspundere care ne trezeşte, ca şi munca, în zorii zilei, ne aliniază, ca şi munca, in lungi coloane ce seamănă leit cu cifrele bilanţurilor, ne poartă ritmic, la fel ca şi munca, dar nu spre porţile uzinelor, ci spre tribune pentru ca la sfirşit să fim fericiţi că stropul nostru de entuziasm, la fel ca şi stropul de sudoare, cotizează la zîmbetul primăvăratic al unei ţări Întregi. O dată această datorie împlinită, ne reîntoarcem la datoria muncii, fiindcă de la aceasta aşteptăm totul, aceasta creează totul — uzine şi canale de Irigaţie, ferme zootehnice şi universităţi — munca e făurarul prezentului şi viitorului, inclusiv al acelei zile de armindeni a comunismului, care va veni. Şi de aceea, ziua de 1 Mai poartă la noi numele de ziua muncii, ziua de solidaritate a oamenilor muncii, a tuturor celor ce poartă unealta. Inclusiv condeiul, Sîngele care a colorat steagul într-o ţişnire arteziană şi-a păstrat sinceritatea roşie, semnificind o altă dăruire : dăruirea muncii. Paul ANGHEL Strîns unit în jurul PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Poporul nostru a sărbătorit Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc cu hotărirea de a obţine noi succese în construirea socialismului pe pămîntul României CAPITALA PATRIE SUB ARCUL SÂRBĂTORESC AL INTÎIULUI DE MAI au exprimat cu puternică însufleţire Demonstraţiile din centrele judeţene VOINJA, GlNDURILE $I SENTIMENTELE TĂRII ÎNTREGI In toate judeţele ţării, sub drapelul patriei şi al partidului, 1 Mai 1970 a prilejuit ample şi viguroase manifestări ale unităţii poporului in jurul partidului, ale hotăririi tuturor celor ce muncesc de a obţine noi succese in construcţia socialismului pe pămintul patriei dragi, România socialistă. In faţa tribunelor, la mitinguri sau, acolo unde ploaia n-a îngăduit manifestări in aer liber, in cadrul unor insufleţite adunări, in cele mai mari săli din oraşe, oamenii muncii au înfăţişat rezultatele obţinute pe tărimul industrial şi agricol, cultural şi ştiinţific in răstimpul ce a trecut de la 1 Mai 1969, in primele patru luni din acest an — hotar intre decenii, ultim an al actualului cincinal, an punte spre înfăptuirea vastului program de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Pretutindeni s-a vădit forţa omului liber, stăpin al tuturor bunurilor materiale din întreaga ţară, a omului creator de valori. Pretutindeni, oamenii muncii au exprimat dragostea lor neţărmurită faţă de Partidul Comunist Român, conducătorul încercat al naţiunii noastre, al întregului popor. 1 Mai 1970 a marcat, totodată, voinţa fermă, de neclintit, a fiilor patriei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţii de a nu-şi precupeţi eforturile in marea operă de edificare a socialismului în ţara noastră. Manifestind pentru prietenia şi colaborarea frăţească dintre poporul român şi popoarele tuturor ţărilor socialiste, pentru unitatea clasei muncitoare din lumea întreagă in lupta pentru pace, democraţie şi socialism, pentru unitatea tuturor forţelor care luptă împotriva imperialismului, oamenii muncii au dat o înaltă apreciere politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a conducerii sale. Au răsunat puternic izvorite din inimă urale pentru Partidul Comunist Român, pentru Comitetul său Central. Mii de glasuri scandau „Ceauşescu, Ceauşescu“, nume scump întregii naţiuni, care simbolizează dirzenia, voinţa de muncă a întregului nostru popor, constructor al socialismului, certitudinile care-i însufleţesc munca de azi, îndreptată spre zările clare ale zilei de miine, spre perspectivele de dezvoltare deschise de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român. In piaţa centrală a oraşului GALAŢI, peste 80 000 de oameni ai muncii şi-au dat intilnire la sărbătorirea zilei de 1 Mai. Cinstea de a deschide demonstraţia a revenit constructorilor şi siderurgiştilor marelui combinat, pivotul principal al industriei judeţului, care şi-au adus o contribuţie importantă la depăşirea producţiei globale industriale a judeţului pe primele patru luni ale anului. Oamenii muncii din întreprinderile gălăţene au depăşit planul producţiei-marfă cu peste 100 milioane lei, cifră superioară angajamentului luat la începutul anului, şi au realizat 39 milioane lei beneficii suplimentare. Pe pancartele siderurgiştilor gălăţeni, ale coloanelor constructorilor de nave şi ale altor colective fruntaşe se puteau citi in cifre sintetice roadele muncii lor. Siderurgiştii au raportat realizarea înainte de termen a planului pe primele patru luni ale anului. Ei au dat peste prevederi aproape 8 000 tone de oţel, 10 000 tone de şleburi şi peste 6 000 tone tablă groasă şi mijlocie. In coloanele demonstranţilor au fost prezenţi şi lucrătorii ogoarelor — ţărani cooperatori şi lucrători ai întreprinderilor agricole de stat — care s-au situat in frunte, în campania agricolă din această primăvară, terminind la 29 aprilie insăminţarea porumbului pe suprafeţele prevăzute. Ei au luat astfel un bun şi viguros „start“ în activitatea privind înfăptuirea programelor de dezvoltare, in continuare, a agriculturii noastre, stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din martie 1970. Acelaşi stindard al muncii rodnice, însufleţite de certitudinea biruinţelor obţinute sub conducerea partidului, a dominat şi demonstraţia constructorilor unui alt gigant de la Dunăre — Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier. La ora 8 dimineaţa, TURNU SEVERIN . Faldul sărbătoresc al lui 1 Mai a fluturat peste o primăvară care, deturnind fluxul solar, aducind cerul aproape de nori şi prin aceasta mai aproape de patul germinativ al cimpiilor, a păstrat intacte — prin veşmîntul de zile mari al oraşului şi prin sentimentul de zile mari al oamenilor — toate caracteristicile unei mari sărbători. 1 Mai, ziua muncii, ziua speranţelor, ziua incandescenţelor firii şi firii omului, ziua păcii şi a solidarităţii intre popoare. 1 Mai, sărbătoarea muncii intr-o ţară care face din muncă valoare supremă a existenţei izvor şi albie a înaintării sale in timp, spre zarea marilor piscuri crescute din planurile partidului. 1 Mai, zi de intimpinat ziua muncii şi a primăverii, o zi în care însăşi natura, îmbrăcată in haine de sărbătoare, parcă la întrecere cu culorile pastelate din coloane, încadra fericit entuziasmul celor care au venit la demonstraţie , cu optimismul şi bucuria vieţii, cu încrederea neţărmurită in partid. In fruntea acestor coloane ale bărbăţiei şi cutezanţei creatoare au păşit constructorii şi mentorii, tinerii brigadieri ai şantierului naţional al tineretului, in cunoscutele uniforme albastre şi „veteranii“ căliţi la şcolile de la Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu, Bicaz ori Argeş, angajaţi în bătălia cu Dunărea, pentru a ridica la Porţile de Fier „cetatea luminii", una din cele mai de seamă realizări ale inteligenţei şi tehnicii româneşti contemporane. Ei îşi manifestă prin lungi urale şi ovaţii neţărmurita încredere în politica partidului nostru pusă in slujba intereselor poporului, a nobilelor cauze a păcii şi socialismului. Intre steaguri purpurii şi tricolore se puteau vedea portretele conducătorilor partidului şi statului nostru, iar pe mari pancarte se putea citi : „Trăiască Partidul Comunist Romin", „Trăiască România Socialistă“, „P.C.R.", „P.C.R. — Ceauşescu". Au trecut în coloane constructorii şi mentorii, purtind parcă în privirile lor — asemenea maiştrilor Gaspar Adalbert, Tudor Moraru, Nicolae Nicolae şi Ion Coste — o părticică din lumina ce o făuresc. Lor li s-au alăturat cei care, prinşi in dialogul muncii, desemnează organismul viu, conturul industrial al Severinului de azi şi de miine , sunt constructorii de nave şi cei de vagoane, modelorii de mobilă ai marelui combinat de exploatare şi industrializare a lemnului, lucrătorii din industria textilă, ca şi cei din industria alimentară şi extractivă. (Continuare in pag. a II-a) raport, zi de sinteză şi de bilanţ al realizărilor cucerite de eroica noastră clasă muncitoare, in strinsă frăţie de clasă cu întregul popor, pe calea transformării acestor planuri in faptă vie, în creaţie trainică, lucidă şi Îndrăzneaţă, intr-o nouă treaptă sculptată in timp, spre desăvirşirea edificiului nostru socialist. Trecîndu-şi în revistă, in această zi, munca, realizările, aspiraţiile, masuril, sporul de putere cucerit cu fiecare nouă primăvară socialistă, oamenii muncii şi-au afirmat, din nou, ca pe un sentiment legat indestructibil de însăşi fiinţa lor, unitatea strinsă in jurul P.C.R., al Comitetului său Central in frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, încrederea în politica partidului, care exprimă interesele fundamentale ale poporului, ale cauzei socialismului. Ei şi-au exprimat, in această zi, sentimente care le stau întotdeauna în inimă, sentimentele solidarităţii cu clasa muncitoare de pretutindeni, cu lupta popoarelor pentru libertate, pace şi progres social. La Bucureşti, vremea ploioasă a împiedicat demonstraţia, dar nu ne e greu să desprindem, din caleidoscopul imaginilor de azi ale cetăţii, din ampla sa carte deschisă la aceas-George-Radu CHIROVICI Ilie PURCARU (Continuare In pag. a III-a) Imagine de la demonstraţia oamenilor muncii din Constanţa. Ei şi-au exprimat hotărirea fermă de a înfăptui prevederile Congresului al X-lea al partidului, de a realiza şi depăşi sarcinile de producţie, de a munci cu tot elanul pentru continua înflorire a patriei socialiste Flori şi voioşie în oraşul de pe malurile Regal Excelenţei Sale PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BUCUREŞTI Mulţumesc în mod sincer Excelenţei Voastre, Consiliului de Stat şi poporului român pentru felicitările amabile transmise cu prilejul zilei mele de naştere şi vă adresez în mod cordial cele mai bune urări. HIROHITO Cu prilejul zilei naţionale a Sierrei Leone, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a trimis o telegramă de felicitări cordiale guvernatorului general ad-interim, Banja Tejan-Sie. In răspunsul său, guvernatorul general a mulțumit cu căldură preşedintelui Consiliului de Stat pentru mesajul transmis.