Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-08 / nr. 8779

PAGINA 2 (Urmare din pag. I) forţe patriotice antifasciste. Sute şi mii de comunişti şi luptători antifascişti au fost aruncaţi în închisori şi lagăre; zeci dintre ei au fost ucişi de plutoanele de execuţie. Prin aceste represiuni sîngeroa­­se se urmărea decapitarea mişcării de re­zistenţă antifascistă şi antirăzboinică. Dar, după cum se ştie, planurile reac­­ţiunii fasciste române şi ale naziştilor germani au suferit un eşec total; ei nu au putut învinge voinţa forţelor antifas­ciste care, în ciuda terorii, şi-au unit rîndurile şi au desfăşurat cu succes lupta contra fascismului şi războiului. (Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Ro­mân că a militat, încă de la înfiinţarea sa, împotriva intervenţiei imperialiste contra puterii sovietice. După cum ştiţi, la primul Congres a fost votată şi o mo­ţiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci cînd a iz­bucnit agresiunea Germaniei fasciste, partidul s-a ridicat cu toată forţa împo­triva participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forţele naţionale la lupta pentru ieşirea din răz­boiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste şi alăturarea ţării noastre coaliţiei antihit­leriste. Prin politica sa Partidul Comu­nist Român a apărat onoarea poporului şi interesele naţionale ale ţării, politica de prietenie tradiţională cu marea noas­tră vecină — Uniunea Sovietică. (Apla­uze puternice). Activitatea intensă des­făşurată de partid a dus la unirea forţe­lor antifasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist şi Partidul So­cial Democrat şi apoi a Blocului Naţio­nal Democratic. In acelaşi timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acţiuni de sabotare a războ­iului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situaţiei militare în favoarea coaliţiei antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roşii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retră­geau cu pierderi mari pe alte fronturi forţele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forţelor patriotice din diferite ţări creştea în amploare, izbind nimicitor maşina de război fascistă. Fo­losind condiţiile interne şi externe favo­rabile, forţele naţionale patriotice din România, în rîndul cărora partidul co­munist constituia principalul nucleu, iniţiatorul şi organizatorul acţiunilor antifasciste şi antirăzboinice, au trecut la declanşarea şi înfăptuirea cu succes a insurecţiei naţionale antifasciste arma­te. (Vii aplauze). Aceasta a dus la ares­tarea guvernului Antonescu, la ieşirea imediată a României din războiul anti­sovietic şi la intrarea ei în luptă împo­triva Germaniei naziste, alături de U­­niunea Sovietică şi celelalte ţări ale coa­liţiei antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al înfăptuirii ac­tului istoric de la 23 August, p­artidul nostru a fost organizatorul, sufletul tu­turor acţiunilor poporului şi ale armatei. Forţele patriotice şi armata au eliberat rapid Capitala şi alte centre ale ţării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înţelege starea de spirit din acel timp merită să menţionăm că în­treaga armată a răspuns cu promptitu­dine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliţiei antihitleriste. (A­­plauze). Angajîndu-se în războiul anti­fascist, cu toate resursele de care dispu­nea, armata română a purtat, alături de Armata Roşie, grele lupte pentru elibe­rarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, pînă la înfrîngerea completă a Germaniei hi­tleriste — înscriind astfel o luminoasă pagină de eroism şi glorie în istoria Ro­mâniei. (Aplauze prelungite). Acum, la a 50-a aniversare a partidului nostru, în preajma Zilei Victoriei, adu­cem un fierbinte omagiu şi prinosul recunoştinţei întregului nostru popor fiilor patriei care au săvîrşit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devota­ment, nepregupeţi­ndu-şi nici viaţa pen­tru eliberarea ţării şi înfrîngerea fascis­mului. (Aplauze puternice, prelungite). Totodată, exprimăm sentimentele noas­tre de recunoştinţă faţă de glorioasele armate ale Uniunii Sovietice, care, cu preţul unor jertfe uriaşe, au sfărîmat maşina de război nazistă, au adus o contribuţie hotărîtoare la elibe­rarea României şi a altor ţări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice). In acelaşi timp, poporul nostru cin­steşte memoria ostaşilor tuturor celor­lalte ţări din coaliţia antihitleristă care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice). Ne îndreptăm gîndul cu veneraţie spre milioanele de luptători din rezis­tenţă, spre patrioţii din ţările cotro­pite care şi-au vărsat sîngele, şi-au dat viaţa în dramatica încleştare cu fascis­mul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civilizaţiei umane de robia hitleristă. (Vii aplauze). Răsturnarea dictaturii militaro-fas­­ciste a marcat o cotitură istorică în dezvoltarea României, lupta antifas­cistă, democratică transformîndu-se ra­pid într-o mişcare socială de o am­ploare cum nu a mai cunoscut istoria ţării şi care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluţionare, în­făptuirii idealurilor de libertate şi dreptate socială şi naţională ale poporu­lui român. Desfăşurind o multilaterală activitate politică şi organizatorică, Par­tidul Comunist Român a reunit în a­­ceastă mişcare principalele forţe ale na­ţiunii — clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la oraşe şi chiar anumite cercuri ale bur­gheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primului guvern cu adevărat democra­tic din istoria ţării — în frunte cu în­­flăcăratul patriot, eminent om de stat şi militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forţelor revoluţionare, democratice, a marcat in­staurarea puterii revoluţionar-democra­­tice a muncitorilor şi ţăranilor, a des­chis calea unor transformări social­­politice profunde în societatea româ­nească. (Aplauze îndelungate). Doresc să exprim cu acest prilej mulţumirile şi recunoştinţa partidului nostru tuturor partidelor şi organizaţiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniştii în lupta pentru trans­formarea revoluţionară a ţării. (Vii a­­plauze). Este ştiut că România ieşise din război ruinată şi secătuită, că în ţară domneau haosul economic şi sărăcia, că masele muncitoare se zbăteau într-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în faţa ţării era ieşirea din această situaţie catastrofală, trasarea unui program al evoluţiei economice şi sociale imediate şi de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinţei Naţionale din 1945 a Partidului Comunist Român, al ra­portului prezentat de Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej — fiu devotat al clasei mun­citoare, al poporului român, militant de seamă al mişcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd, împreună cu întregul activ de partid şi de stat, o contribuţie de seamă la realizarea marilor transformări revoluţionare din acea perioadă. (Aplauze puternice). Sub­liniind însemnătatea esenţială a indus­trializării pentru asigurarea progresului general al ţării şi consolidarea indepen­denţei noastre naţionale, Conferinţa Na­ţională a indicat ca primă etapă trecerea la reconstrucţia ţării, refacerea rapidă a economiei distruse şi dezorganizate de război. Partidul nostru a desfăşurat o in­tensă activitate pentru mobilizarea ma­selor largi populare la înfăptuirea a­­cestui obiectiv principal. Munca con­structivă, amplă şi grea, s-a împletit cu lupta fermă împotriva forţelor reacţiona­re, a claselor exploatatoare şi a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverşunare transformărilor sociale, democratizării ţării, înfăptuirii măsurilor de redresare şi dezvoltare eco­nomică. Amplificarea continuă a proce­sului revoluţionar a dus la modificarea radicală a raportului forţelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor re­prezentanţi ai partidelor burgheze, la înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice). Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîştigat partidul nostru majoritatea poporului de partea sa. încă alegerile din noiembrie 1946 au de­monstrat elocvent înfrîngerea politicii reacţionare, marea majoritate a poporu­lui — peste 70 la sută dintre votanţi — exprimîndu-şi în mod democratic încre­derea în partidul comunist şi în forţele care colaborau cu noi. (Aplauze puter­nice). Trecerea pe calea socialismului a fost, deci, expresia voinţei, democratic exprimate, prin vot, a poporului român, care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pen­tru interesele naţiunii şi a mobilizat toate forţele pentru salvarea poporului — că numai urmîndu-i pe comunişti îşi asigură un viitor fericit, perspectiva artei dezvol­tări independente. (Aplauze puternice). Desigur, nu negăm — şi am mai arătat aceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependenţă între condiţiile interne şi internaţionale, că împrejură­rile internaţionale ne-au favorizat ; dar pînă la urmă, rolul hotărîtor, fără de care nu se putea face nimic, l-a avut poporul. Lui îi mulţumim pentru dru­mul nou pe care merge patria noastră socialistă ! (Aplauze puternice, prelun­gite). In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit şi dezvoltat alianţa muncitorească-ţără­­nească, partidul a înmănunchiat in­tr-un singur şuvoi eforturile munci­torimii, ţărănimii, intelectualităţii, ale tuturor forţelor patriotice şi progre­siste ale naţiunii. O importanţă deosebită pentru des­făşurarea cu succes a procesului revo­luţionar a avut realizarea unităţii de acţiune între Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat, pe baza fron­tului unic creat încă în anii luptei îm­potriva fascismului, în condiţiile ilega­lităţii. Făurirea în februarie 1948 a parti­dului revoluţionar unic al clasei munci­toare, pe temelia marxism-leninismu­­lui, a asigurat realizarea unităţii de­pline -politico-organizatorice a proleta­riatului — condiţie a exercitării de către clasa muncitoare şi partidul ei a rolului de forţă conducătoare în so­cietate. Cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea, cu celelalte categorii de oa­meni ai muncii, a marcat trecerea ţă­rii într-o nouă etapă de dezvoltare — înfăptuirea revoluţiei socialiste. (Aplau­ze puternice, prelungite). Realizarea acestui salt calitativ în viaţa socie­tăţii noastre impunea ca o condiţie sine qua non trecerea avuţiei naţio­nale în mîinile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-au avut în acest sens ac­tul revoluţionar al naţionalizării prin­cipalelor mijloace de producţie şi, apoi, cooperativizarea agriculturii, care­­ au dus la crearea unui puternic sector socialist în economie. Pornind de la cerinţele legilor obiec­tive, de la studierea realităţilor con­crete ale României, partidul a elabo­rat politica de edificare a noii orîn­­duiri, a organizat şi condus întreaga activitate de dezvoltare a bazei teh­­nico-materiale a socialismului, de con­solidare şi generalizare a relaţiilor de producţie socialiste, de ridicare a ni­velului de trai material şi cultural al celor ce muncesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea ţării, poporul ro­mân, condus de partidul comunist, a des­făşurat o uriaşă activitate creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfăţişează ca un stat socialist înflori­tor, cu o industrie dezvoltată şi o agri­cultură în plin proces de modernizare, cu o orînduire socială avansată care asi­gură condiţii de viaţă tot mai bune tutu­ror oamenilor muncii de la oraşe şi sate. (Vii aplauze). Exploatarea omului de că­tre om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit s­tăpîn pe avuţia na­ţională, pe destinul său, liber şi suveran în propria ţară. Aceasta este o cucerire epocală, care întruchipează traducerea în viaţă a aspiraţiilor celor mai înaintate, a idealurilor celor mai îndrăzneţe nutrite de-a lungul timpurilor de minţile lumi­nate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercurile con­ducătoare considerau că România este predestinată să rămînă „eminamente a­­gricolă“. Astăzi, geografia economică a patriei cuprinde mii și mii de întreprin­deri industriale moderne de înalt nivel tehnic. In 20 de ani de economie planifi­cată, socialistă, industria s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pen­tru înzestrarea superioară a tuturor ra­murilor, pentru progresul rapid al în­tregii economii. Pentru a măsura distan­ţa ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghezo-moşieresc este suficient să amintim că producţia industrială a fost în 1970 de circa 17 ori mai mare decît în anul 1938. Crearea marii proprietăţi agricole so­cialiste, înzestrarea tehnică a agricultu­rii, sprijinul multilateral acordat de stat ţărănimii au deschis drumul transformă­rii radicale a satului, creşterii producţiei agricole, schimbării condiţiilor de lucru şi ridicării bunăstării tuturor oamenilor muncii de la sate. Agricultura — ramură de bază a economiei noastre — a adus şi aduce o însemnată contribuţie la sporirea venitului naţional. Rezultatul principal al vertiginosului progres înregistrat în dezvoltarea forţe­lor de producţie, în creşterea potenţialu­lui economic al ţării, este ridicarea ni­velului de trai al tuturor cetăţenilor de la oraşe şi sate. O uriaşă dezvoltare a cunoscut învăţă­­mîntul public de toate gradele. Cu nu­mai un sfert de secol în urmă ţară a 4 milioane de analfabeţi, România asi­gură astăzi cetăţenilor ei învăţămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remarcabil a cunoscut activitatea ştiin­ţifică în care se materializează inteli­genţa, geniul creator al poporului nostru, ştiinţa devenind unul din factorii esen­ţiali ai progresului, o uriaşă forţă mate­rială în slujba societăţii socialiste. Perioada în care dezvoltarea societă­ţii noastre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966—1970, al cărei bilanţ l-am făcut nu de mult, şi care a pus în evidenţă marile resurse ale o­­rînduirii socialiste, dinamismul ei, avân­tul cu mare poporul munceşte pentru în­­făptuirea programului partidului în care vede garanţia viitorului său de bună­stare şi fericire. (Aplauze prelungite). Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am referit a trebuit să facem faţă multor dificultăţi, inerente unei opere de proporţiile celei pe care am realizat-o. Adesea a trebuit să plătim tribut lipsei de experienţă, lipsei de pre­gătire, precum şi unei viziuni simpliste despre socialism, care au dăunat bunului mers al construcţiei economice şi sociale. In activitatea noastră au apărut destule lipsuri şi neajunsuri, s-au comis multe greşeli. Se ştie că într-o anumită pe­rioadă au fost încălcate normele şi prin­cipiile concepţiei noastre socialiste, a­­ceasta avînd consecinţe negative în întreaga viaţă socială. Aşa cum este cunoscut, partidul nostru a acţionat cu hotărîre împotriva acestor încălcări şi abuzuri, a făcut o analiză aprofundată cauzelor care le-au provocat şi a luat măsurile cele mai energice pentru evi­tarea repetării lor în activitatea de partid şi de stat, în întreaga noastră so­cietate. Esenţial de subliniat este faptul că poporul nostru, partidul comunist au găsit întotdeauna resursele necesare pen­tru a înlătura greutăţile, pentru a în­drepta greşelile, pentru a depăşi dificul­tăţile. Linia caracteristică dominantă a epocii construcţiei socialiste în România este dezvoltarea ascendentă, neîntrerup­tă,­ clocotitoare, mersul înainte pe toate fronturile, perfecţionarea continuă a ac­tivităţii în toate domeniile (Aplauze pu­ternice). Acum, la a 50-a aniversare a partidu­lui, putem face cu mîndrie, cu conştiin­ţa datoriei împlinite, nu numai bilanţul glorioaselor lupte revoluţionare duse împotriva vechiului regim, ci şi bilanţul muncii încununate de succes în guver­narea ţării, în conducerea poporului pe calea luminoasă a socialismului şi co­munismului. (Aplauze puternice, înde­lungi). In marea bătălie pentru cucerirea pu­terii, pentru înfăptuirea revoluţiei so­cialiste şi edificarea noii orînduiri, rolul principal l-a avut eroica noastră clasă muncitoare care şi-a dovedit pe deplin capacitatea revoluţionară, spiritul com­bativ, dîrzenia şi hărnicia, îndeplinin­­du-şi cu cinste misiunea istorică de clasă conducătoare a societăţii (Aplauze puternice). Un aport de seamă la munca pentru transformarea ţării, pentru dez­voltarea economiei naţionale, pentru con­struirea socialismului, a adus, de aseme­nea, ţărănimea din România — aliata de nădejde a clasei muncitoare care, după cum am mai spus, în decursul veacurilor a dus pe umerii ei cele mai grele lupte pentru eliberare socială şi independenţă naţională. Ţărănimea şi-a însuşit cu de­votament politica partidului comunist şi a participat activ la realizarea ei (Aplauze puternice). Alături de toţi oamenii mun­cii, intelectualitatea ţării, înţelegîndu-şi înalta menire ce-i revine în noua socie­tate, şi-a adus contribuţia preţioasă la toate marile noastre succese, la sporirea patrimoniului de valori materiale şi spiri­tuale ale ţării, la edificarea socialismului (Aplauze puternice). Se cuvine evidenţiată munca plină de abnegaţie a milioanelor de femei — uriaşă forţă a naţiunii — care au participat activ, alături de bărbaţii şi fiii lor, de fraţii lor, la întreaga operă de dezvoltare socialistă a României. (Vii a­plauze). Tineretul, animat de un profund spirit patriotic, a răspuns întotdeauna cu entuziasm chemării partidului. Vă amin­tiţi de şantierele construcţiei socialiste ! Ce minunate dovezi de eroism a dat tine­retul patriei noastre în această muncă, aşa ca şi pe frontul antifascist, ca în toate domeniile de activitate socială ! El şi-a consacrat energiile, întreaga putere de muncă cauzei nobile a progresului şi pro­păşirii patriei socialiste, făuririi propriu­lui lui viitor luminos ! (Aplauze puter­nice, prelungite). Tot ce am realizat în această scurtă, dar bogată perioadă a istoriei României este rodul muncii eroice, al uriaşei forţe creatoare a întregului­­ popor,­ a tuturor celor ce muncesc de la oraşe şi sate — români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — cărora orânduirea socialistă le-a deschis pentru prima oară un cîmp nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres şi prospe­ritate, un viitor luminos. La toate suc­Dragi tovarăşi, Intrăm în a doua jumătate de secol a existenţei partidului nostru în condiţiile muncii intense, pătrunse de un puternic avînt patriotic, a întregului popor, pen­tru înălţarea tot mai sus a luminosului edificiu al socialismului pe pămîntul României. Oamenii muncii acţionează însufleţiţi de perspectivele deschise de Congresul al X-lea al Partidului Comu­nist Român care a elaborat programul dezvoltării ţării în perioada 1971—1975, precum şi liniile directoare pînă în anul 1980. O vie expresie a hotărîrii cu care cei ce muncesc au trecut la realizarea acestui program o constituie rezultatele obţinute în primele patru luni ale anu­lui. Planul producţiei industriale a fost nu numai îndeplinit, ci şi depăşit, reali­­zîndu-se un ritm de dezvoltare de 11,7 la sută faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. Aceste rezultate repre­zintă o r­ouă confirmare a realismului sarcinilor şi obiectivelor pe care ni le-am propus, a capacităţii poporului nostru de a asigura înfăptuirea în bune condiţii a noului plan cincinal, a programului stabilit de Congresul al X-lea (Aplauze puternice). Noua etapă istorică de dezvoltare a societăţii noastre, care va cuprinde, pro­babil, cîteva cincinale, este etapa făuri­rii societăţii socialiste multilateral dez­voltate. Esenţa acestei etape rezidă în : construirea unei economii avansate, în­zestrate cu o industrie modernă şi o a­­gricultură intensivă de înalt randament; desfăşurarea pe un front larg a activită­ţii ştiinţifice, a instrucţiei publice şi a eforturilor pentru ridicarea nivelului cultural al maselor; creşterea continuă a HimSc+m­ii m o f ori ni p» cî crtrri+m­lo a na. Corespunzător prevederilor cincinalu­lui, pe baza ritmului prevăzut­­ de circa 12 la sută anual — industria îşi va întări poziţia conducătoare în econo­mie, participînd cu aproape 65 la sută la formarea venitului naţional. Ceea ce caracterizează în mod deosebit noul cincinal este orientarea hotărîtă a efor­turilor spre dezvoltarea rapidă a ra­murilor industriale moderne, spre rea­lizarea de produse cu parametri cali­tativi ridicaţi, de valoare economică su­perioară. Sarcini deosebite revin, în această direcţie, construcţiilor de maşini. Pu­ternica dezvoltare a acestei ramuri , prevăzute să-şi sporească producţia în cincinal de peste 2 ori — se va realiza în special pe baza creşterii susţinute a industriei electrotehnice şi electronice, a mecanicii fine, a producţiei de nave, mesele obţinute de poporul român in lupta pentru eliberare naţională şi so­cială, pentru făurirea noii orînduiri, o contribuţie deosebită au adus comuniştii, zecile de mii de activişti de partid şi de stat care, în condiţii grele, au muncit neobosit, cu dăruire şi devotament ne­ţărmurit, neprecupeţind nimic pentru transpunerea în viaţă a politicii parti­dului, pentru slujirea poporului. (Apla­uze puternice, prelungite). Cu prilejul acestui glorios jubileu al partidului, în numele Comitetului Cen­tral, al Consiliului de Stat şi al guver­nului, adresez clasei muncitoare, ţărăni­mii, intelectualităţii, tineretului, femei­lor, tuturor oamenilor muncii, fără deose­bire de naţionalitate, comuniştilor, acti­viştilor de partid şi de stat, cele mai calde mulţumiri şi felicitări pentru munca lor eroică închinată înfloririi României socialiste, bunăstării şi fericirii naţiunii noastre socialiste. (Aplauze pu­ternice, îndelungate),­menilor muncii de la oraşe şi sate ; în­făptuirea repartiţiei bunurilor produse de societate în spiritul dreptăţii şi echi­tăţii socialiste ; perfecţionarea relaţiilor de producţie, a organizării societăţii ; realizarea cadrului organizatoric care să permită participarea largă a maselor populare, a fiecărui cetăţean la viaţa pu­blică, la rezolvarea treburilor obşteşti , lărgirea libertăţilor publice, dezvoltarea democraţiei socialiste. înfăptuirea acestui program va ridica România pe noi culmi de civilizaţie şi prosperitate, va crea condiţii pentru trecerea treptată a patriei noastre spre comunism. (Aplauze prelungite). Plenara Comitetului Central care şi-a încheiat ieri lucrările a aprobat proiec­tul planului pe anii 1971—1975, apre­ciind că prevederile sale corespund obiectivelor stabilite de Congresul al X-lea şi că realizarea lor va avea un rol hotărîtor pe drumul făuririi socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate. Plenara a dat o apreciere pozitivă mun­cii desfăşurate de organele de partid şi de stat, de centrale şi întreprinderi pentru fundamentarea prevederilor pla­nului,­­ dezbaterii temeinice, eficiente a acestor prevederi îr în unităţile economice şi ştiinţifice, la judeţe şi ministere. Parti­ciparea nemijlocită a maselor de oameni ai muncii la elaborarea şi definitivarea planului a contribuit în măsură în­semnată la găsirea unor noi căi pen­tru utilizarea intensivă a potenţialului economic, pentru punerea mai bună în valoare a rezervelor economiei naţio­nale. Faţă de Directivele Congresului al X-lea, planul cincinal prezintă îm­bunătăţiri importante la toţi indicatorii maşini-unelte, utilaje tehnologice. Elec­tronica şi mecanica fină îşi vor spori producţia de 3,4 ori. Această dezvoltare va permite industriei constructoare de maşini să-şi îndeplinească, în condiţii tot mai bune, rolul pe care-l are în înzestrarea superioară a tuturor ramu­rilor producţiei materiale, în accele­rarea progresului tehnic al întregii economii naţionale. Se vor asigura, de asemenea, creşte­rea şi modernizarea in continuare a me­talurgiei. In 1975 vom realiza 9,7 mili­oane tone de oţel , va spori producţia la laminate, se va extinde fabricaţia de me­tale neferoase. Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea producţiei de oţe­luri aliate, care va depăşi 1 milion tone la sfîrşitul cincinalului. Industria chimică se situează, în con­tinuare, printre sectoarele cu cele mai înalte ritmuri de creştere, producţia ei mărindu-se în cincinal de aproape 2,3 ori. In mod special se va extinde industria petrochimică, a firelor și fibrelor sin­­­­tetice, maselor plastice, caracterizata printr-o înaltă eficienţă economică. Se va dezvolta puternic industria materialelor de construcţii. Producţia de ciment se va dubla, ajungînd în 1975 la 16,5 milioane tone. Se prevăd măsuri pentru introducerea în fabrica­ţie a unor materiale noi de construcţii. Vor fi mai larg puse în valoare posi­bilităţile existente în acest domeniu pe plan local. In definitivarea proiectului planului cincinal s-a urmărit dezvoltarea mai susţinută a producţiei bunurilor de consum, a industriei alimentare şi a industriei uşoare. Se prevede îmbogă­ţirea sortimentelor de mărfuri pentru a satisface mai bine gustul şi preferin­ţele consumatorilor. Vor fi mai bine puse în valoare posibilităţile largi de creştere a producţiei bunurilor de con­sum în cadrul industriei locale şi coo­peraţiei meşteşugăreşti, precum şi prin extinderea muncii la domiciliu. Un rol hotărîtor în dezvoltarea indus­triei îl are lărgirea bazei energetice şi de materii prime. Sporirea rapidă a cerinţe­lor economiei impune să examinăm posibilitatea folosirii mai intense a re­surselor proprii de materii prime şi combustibil, să găsim soluţii pentru spo­rirea potenţialului nostru în acest do­meniu. Deosebit de importantă pentru progresul rapid al industriei noastre este dezvol­tarea specializării şi cooperării. Vor tre­bui întocmite programe concrete de profilare raţională a unităţilor, de ex­tindere a legăturilor de cooperare, în ve­derea utilizării intensive a capacităţilor de producţie. Se impune, de asemenea, o preocupare sporită pentru îmbunătăţirea aprovizionării tehnico-materiale , tre­buie să se asigure ritmicitatea livrărilor de materii prime şi materiale, îndeplini­rea riguroasă de către toate întreprinde­rile a obligaţiilor asumate prin contract. Ridicarea calităţii produselor trebuie să se afle în centrul atenţiei organelor şi unităţilor economice, a tuturor oameni­lor muncii. In ac­est sens o mare însem­nătate au accelerarea ritmului de asimi­lare a produselor noi, modernizarea celor existente. Problemele automatizării trebuia să constituie preocupări de prim ordin ale tuturor­ unităţilor. Este necesar să se în­fiinţeze în scurt timp un institut central de conducere şi automatizare, care să întocmească studii şi proiecte de perfec­ţionare, pe baze ştiinţifice, a activităţii întreprinderilor, să elaboreze soluţii pen­tru automatizarea producţiei în diferite ramuri, în actualul cincinal se prevede creşte­rea producţiei agricole globale cu 49 la sută faţă de media­ anuală a perioadei­­ 1966­—1970. Aşa cum s-a subliniat şi în plenară, agricultura noastră dis­pune încă de rezerve­­foarte mari şi va trebui să luăm măsurile necesare pentru a le pune în valoare. Investiţiile pre­văzute pentru agricultură însumează circa 80 miliarde lei. Un obiectiv impor­tant îl constituie sporirea şi moderniza­rea parcului de tractoare şi maşini, re­zolvarea problemei mecanizării com­plexe a lucrărilor agricole. De aseme­nea, agricultura va primi în cincinal de 2,8 ori mai multe îngrăşăminte chimice în substanţă activă decît în perioada 1966—1970, precum şi cantităţi sporite de insecto-fungicide. O sarcină importantă este realizarea programului naţional de dezvoltare a zootehniei şi creştere a producţiei ani­maliere, în acest scop este necesar să se ia măsuri pentru gospodărirea raţională a bazei furajere, pentru îmbunătăţirea şi folosirea mai intensă a păşunilor. S-au stabilit, de asemenea, programe de măsuri pentru dezvoltarea producţiei de legume şi fructe în vederea aprovizionă­rii mai bune a populaţiei. Actualul cin­cinal va fi o etapă esenţială în înfăp­tuirea programului naţional de îmbu­nătăţiri funciare. Se va asigura în 1975 o suprafaţă irigată de peste 2 milioane hectare, îndeplinirea integrală a acestei sarcini şi asigurarea exploatării eficiente a sistemelor de irigaţii sunt hotărîtoare pentru creşterea producţiei agricole. Se impune, de asemenea, să fie mai larg sprijinite gospodăriile individuale din zonele de deal şi munte care dispun de importante posibilităţi de creştere a producţiei, îndeosebi în zootehnie, în­ pas cu evoluţia generală a econo­miei naţionale, traficul de mărfuri va spori în cincinal de circa 2 ori. O dată cu extinderea şi modernizarea în con­tinuare a transporturilor feroviare, se va pune un accent mai mare pe dezvoltarea transporturilor auto, precum şi a trans­portului pe Dunăre. In această perioadă va trebui să se asigure utilizarea la un nivel superior, într-un mod tot mai raţional, a muncii sociale. Numărul de salariaţi va creşte în acest cincinal cu peste 1 milion per­soane faţă de 400—500 mii cit se stabi­lise în Directivele Congresului al X-lea. Ponderea forţei de muncă din industrie şi din celelalte ramuri neagricole va a­­junge la aproape 60 la sută din totalul populaţiei ocupate. Se prevede ca pro­ductivitatea muncii să crească cu 42 la sută în industrie, cu 35 la sută în con­­strucţii-montaj, cu 33 la sută în trans­porturile feroviare. Considerăm însă că aceste prevederi nu corespund pe deplin posibilităţilor existente, necesităţilor dez­voltării rapide a economiei naţionale, ce­rinţelor ridicării nivelului de trai al po­porului şi de aceea trebuie depuse efor­turi pentru depăşirea lor. In ce priveşte cheltuielile materiale, ponderea acestora în produsul social ur­mează să scadă de la 59,2 la sută în 1970 la 54,4 la sută în anul 1975. Deşi s-au a­­dus în această direcţie unele îmbunătă­ţiri esenţiale prevederilor iniţiale, vor trebui luate noi măsuri pentru micşora­rea continuă a cheltuielilor materiale de producţie care în economia noastră con­tinuă încă să fie mari. Aceasta este o (Continuare în pag. a III-a) EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU PROGRAMUL CONSTRUIRII SOCIETĂŢII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE INDICATORII principali ai planului cincinal 1971 — 1975 — Dinamica — mr % — Prevederi Indicatorul Prevederi plan directive cincinal Producţia globală industrială 150—157 168—178 Producţia globală agricolă (calcu­lată pe baza mediei anuale pe perioada de 5 ani) 128—131 136—149 Productivitatea muncii pe un sala­riat în industrie 137—140 142 Reducerea cheltuielilor la 1 000 lei producţie-marfă în industria de stat în 1975, faţă de 1970, în % 6,0—7,0 11—12 Volumul comerţului exterior (în pe­rioada 1971—1975, faţă de cinci ani anteriori) 140—145 161—172 Investiţiile centralizate din fondu­rile statului (pe perioada de 5 ani) mild. lei 420—435 470 Venitul naţional 145—150 188—182 Creşterea numărului de salariaţi în economia naţională — mii per­soane 400—500 1 010 Fondul de salarii 130—135 153 Volumul desfacerilor de mărfuri cu amănuntul 130—135 140—146 Volumul serviciilor prestate popu­lației 140—145 155—161 Salariul real 116—120 120 Veniturile reale ale țărănimii pro­venite din munca în C.A.P. și gos­podăriile personale, pe o persoană activă 115—120 122—130 SLINTblA — simbätä e mai iy/i

Next